IUBIREA LUI DUMNEZEU-Gheorghe Cornilescu 21Martie 1965

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

     Iubirea lui Dumnezeu

    “Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, ca a dat pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata vesnica” (Ioan 3.16).

U

    Sunt cuvinte pe care multi dintre noi le cunosc pe dinafara, dar este interesant, este si foarte bine sa le cunoastem si pe dinauntru, adica sa le cunoastem si continutul ce-l au pentru sufletele noastre. Numai astfel – daca le cunoastem si pe dinauntru – vor fi cu adevarat folositoare pentru sufletele noastre. Iata de ce vom incerca acum sa intelegem continutul pe care il au aceste cuvinte.

    Din prima parte a acestui verset invatam ca Dumnezeu a dat lumii un dar mare, a dat pe singurul Lui Fiu. Din a doua parte a versetului invatam ca si noi avem fata de acest mare dar al lui Dumnezeu o mare indatorire si anume: sa primim, prin credinta, acest dar minunat al lui Dumnezeu, ca sa avem in El viata vesnica.

    Noi ne-am obisnuit mult cu iubirea lui Dumnezeu si nu ne mai pare un lucru neobisnuit descoperirea acestei iubiri a Lui. Niciunuia dintre pagani nu i-a trecut vreodata prin gand ca zeii, facuti dupa inchipuirea lor si carora se inchinau, I-ar iubi; dimpotriva, ei se temeau de zei si cautau sa le aduca jertfe pentru ca sa le potoleasca mania.

    Este cunoscuta intamplarea cu un om din vechime care a primit vizita unui prieten al sau, caruia ii spunea ca lui toate ii merg bine. Atunci prietenul i-a spus asa: “Daca astfel stau lucrurile, atunci sa stii ca zeii nu-ti sunt favorabili! Jertfeste-le numaidecat ceva de pret, la are tii foarte mult, daca vrei sa le potolesti mania!” El avea un inel scump, de mare pret; l-a aruncat in mare. A doua zi pescarii aduc un peste si, spre uimirea lor, gasesc in peste inelul aruncat in apa. Cand a vazut lucrul acesta, prietenul ce venise sa-l viziteze i-a spus: “Hotarat lucru ca zeii vor sa te piarda si, ca sa nu pier impreuna cu tine, plec numaidecat!” Iata dar, aceasta era gandirea oamenilor din vechime cu privire la legatura lor cu zeii ce-i aveau.

    Dar nici la poporul lui Dumnezeu, care avea si cunostea legea lui Dumnezeu, nu era cunoscuta dragostea lui Dumnezeu. Ei vorbeau despre sfintenia lui Dumnezeu, vorbeau despre dreptatea lui Dumnezeu, dar prea putin L-au cunoscut ca Tata care ii iubeste. In Vechiul Testament se vorbeste despre Dumnezeu ca Tata al orfanilor si al vaduvelor; aceasta insa mai mult in proroci si intr-un avant poetic, nu ca o stare permanenta de legatura intre oameni si intre Dumnezeu. Iata,prin urmare, greutati in intelegerea iubirii lui Dumnezeu fata de oameni.

    Dar poate ca viata oamenilor pe care Dumnezeu i-a iubit atat de mult indreptatea iubirea aceasta? Dupa cate citim in Cuvantul lui Dumnezeu (in epistola apostolului Pavel catre Romani 1) despre viata unor astfel de oameni, vedem ca mai degraba aceasta viata era de natura sa indeparteze dragostea lui Dumnezeu decat s-o apropie: “Fiindca, macar ca au cunoscut pe Dumnezeu, nu L-au proslavit ca Dumnezeu, nici nu I-au multumit, ci s-au dedat la gandiri desarte si inima lor fara pricepere s-a intunecat. S-au falit ca sunt intelepti si au schimbat slava Dumnezeului nemuritor intr-o icoana care seamana cu omul muritor, pasari, dobitoace cu patru picioare si taratoare… Fiindca n-au cautat sa pastreze pe Dumnezeu in cunostinta lor, Dumnezeu i-a lasat in voia mintii lor blestemate, ca sa faca lucruri neingaduite…” (versetele 21-23, 28).

    Iata starea oamenilor, stare care nu putea sa fie altfel decat era invatatura lor despre Dumnezeu. N-au pastrat cunostinta lor despre Dumnezeu; au schimbat slava Dumnezeului viu si adevarat cu faptura lui Dumnezeu. Au facut lucruri de necrezut; au inceput sa se inchine intr-o parte unui bou, in alta parte unei vaci si atunci viata lor s-a potrivit cu parerea lor. Deci nici viata lor nu era de natura sa indreptateasca dragostea lui Dumnezeu fata de oameni.

    Dar poate veti zice: Da, dar poporul lui Dumnezeu era mai bun in aceasta privinta. Tot apostolul Pavel ne spune, ca unul care ii cunostea mai bine: “Tu, care te numesti iudeu, care te rezemi pe o lege, care te lauzi cu Dumnezeul tau, care cunosti voia Lui, care stii sa faci deosebire intre lucruri, pentru ca tu este invatat de lege; tu, care te magulesti ca esti calauza orbilor, lumina celor ce sunt in intuneric, povatuitorul celor fara minte, invatatorul celor nestiutori, pentru ca in lege ai dreptarul cunostintei si al adevarului; tu, deci, care inveti pe altii, pe tine nu te inveti? Tu, care propovaduiesti “sa nu furi” furi? Tu, care zici: “sa nu preacurvesti”, preacurvesti? Tu, caruia ti-e scarba de idoli, le jefuiesti templele? Tu, care te falesti cu legea, necinstesti pe Dumnezeu prin calcarea legii? Caci “din pricina voastra este hulit Numele lui Dumnezeu intre neamuri”, dupa cum este scris” (Romani 2. 17-24).

   Iata dar ca nici poporul acesta, care avea legea, descopeirea voii lui Dumnezeu, nu isi potrivea viata dupa aceasta descoperire a voii lui Dumnezeu. Prin urmare, nici purtarea lor nu indreptatea dragostea lui Dumnezeu.

    Totusi Dumnezeu spune in Cuvantul Lui: “Atat de mult a iubit Dumnezeu lumea..” Cu toate ca oamenii aveau ganduri nepotrivite despre dragostea Lui, cu toate ca viata lor era departe de a indreptati dragostea lui Dumnezeu si cerea mai degraba osanda, totusi, atat de mult a iubit Dumnezeu lumea!

    Sa ne gandim acum, pornind de la lucrurile firesti: Care dintre noi, avand un fiu si stiind ca oamenii rai la care este trimis se vor purta urat cu el, il vor batjocori, il vor bate, il vor scuipa, iar in cele din urma il vor omori, s-ar invoi cu gandul sa-si trimita fiul la acesti oameni? Cu toate acestea, Dumnezeu a stiut mai dinainte (prorocii din vechime ne stau dovada ca mai dinainte a stiut) ce avea sa se petreca cu Fiul Sau. Este de ajuns sa ne indreptam privirea spre capitolul 53 din cartea prorocului Isaia si vom vedea cum, cu foarte mult timp inainte de venirea Domnului Isus Hristos, se cunosteau toate urmarile, toate suferintele, pana si moartea Lui in chinuri cumplite, de nespus.

    In adevar, intra Domnul Isus Hristos Mantuitorul in lume si nu gaseste adapost decat intr-un staul de vite. Fiecare dintre noi, daca n-am avut leaganul nostru, totusi am avut un pat pe care ne-am nascut. Si asa cum a fost intrarea Domnului Isus in lume, tot asa I-a fost si umblarea pe acest pamant: sarac si fara vaza a umblat El in lume. Daca noi am fi intrebati unde locuim, fiecare am putea spune numaidecat adresa, strada si numarul imobilului. Daca L-ar fi intrebat cineva pe Domnul Isus unde locuieste, El i-ar fi raspuns: “Vulpile au vizuini si pasarile cerului au cuiburi, dar Fiul Omului n-are unde-Si odihni capul” (Matei 8.20; Luca 9.58). Atat de sarac era El! Este adevarat, cand era in casa din Betania, cand era in casa lui Petru la Capernaum, cand a fost poftit in casa mai-marelui vamesilor – Zacheu – atunci putea sa spuna si El ca are un acoperis; altminteri insa putea sa I se intample cum I s-a intamplat in Samaria, unde n-au vrut sa-L primeasca si a trebuit sa ramana atunci sub cerul liber.

    Dar saracia si batjocura nu L-au parasit nici la moarte pe Domnul Isus Hristos. Daca fiecare dintre noi speram sa avem un pat la moarte, Domnul Hristos nici la moarte nu a avut un pat; dimpotriva, a fost intins pe cruce si I s-au batut piroane in maini si in picioare. Si daca la morti, de obicei, se pastreaza o oarecare tacere, liniste, din respect pentru cel plecat dintre cei vii, apoi la Domnul Hristos nici atat; hule, batjocuri, strigate au fost partea Lui pe cruce, peste suferinta de pana atunci. Toata averea Lui a fost o camasa; si aceea este pusa la sorti de soldati, ca sa stie a cui sa fie.

    Dumnezeu stia bine mai dinainte lucrul acesta si totusi, atat de mult a iubit Dumnezeu lumea ca a dat pe singurul Lui Fiu la moarte, ca sa poarte in trupul Lui pe lemnul crucii toate pacatele noastre.

    Cu toate piedicile puse de oameni, iubirea lui Dumnezeu a fost mai mare. Astfel se lamureste acest cuvant: “atat de mult.”

    Fireste ca iubirea lui Dumnezeu este cu mult mai adanca decat o putem infatisa noi. Am pus inainte piedicile acestea mari, din ce in ce mai mari, ca sa se vada ceva din adancimea dragostei lui Dumnezeu, dar ea este cu mult mai adanca si mai cuprinzatoare decat putem spune noi. Aceasta dragoste care, impotriva oricarei purtari a noastre, a dat pe Domnul Isus Hristos la moarte si inca moarte de cruce, ca sa poarte in trupul Lui pe lemn pacatele noastre, ne oblige sa primim acest dar al lui Dumnezeu.

    Poate veti intreba: Cum sa-L primim? Cum este cu putinta sa-L primim? – Asa cum spune aici: “oricine crede in El.” Credinta insemneaza primire. Asa ne spune Domnul Hristos, cand ne vorbeste despre El: “A venit la ai Sai si ai Sai nu L-au primit. Dar tuturor celor ce L-au primit, adica celor ce cred in Numele Lui, le-a dat dreptul sa se faca copii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1.11-12). Aceasta insemneaza primirea Domnului Isus Hristos: credinta – a crede – in Domnul Isus Hristos.

    Este adevarat ca acest cuvant si-a pierdut intelesul pe care il avea la inceput. Asa se intampla cu cuvintele prin intrebuintarea lor repetata, deasa: li se toceste intelesul. Credinta inseamna totuna cu primirea Domnului Isus Hristos; ea nu insemneaza numai sa socotim ca adevarate unele lucruri, cu alte cuvinte sa socotim ca Domnul Isus S-a nascut in Betleem, ca a murit pe crucea de pe Golgota, adica sa stim cu capul lucrurile acestea. In epistola lui Iacov (2.19) se spune ca, in felul acesta: cu capul, si dracii cred si se infioara, dar ei nu capata nimic din acest fel de a crede; nu pot sa primeasca pe Domnul Isus si raman mai departe in neascultarea lor. Deci, credinta nu este numai sa tii ca adevarate unele lucruri, cu capul; este vorba ca aceasta credinta sa se coboare la inima, pentru ca sa primim in inima pe Domnul Hristos, Mantuitorul, Darul acesta mare al lui Dumnezeu.

    Credinta, de alta parte, nu este nici ceea ce s-a sters prin deasa intrebuintare a acestui cuvant si a ajuns sa insemneze tot cat “mi se pare”. Oamenii, cand au ceva nesigur, spun cuvantul “cred”, adica “mi se pare ca asa este.” Nu, aceasta nu este credinta despre care vorbeste Cuvantul lui Dumnezeu. Credinta nu este o simpla parere, ci este, asa cum se arata in epistola catre Evrei (capitolul 11.1): “Credinta este o incredere neclintita in cele nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad.” Credinta aceasta despre care ni se vorbeste aici, in Cuvantul lui Dumnezeu, este o credinta sigura, nicidecum o bajbaire prin intuneric.

    Credinta nu se mosteneste, cum socotesc unii oameni; ceea ce mostenim este un fel desert de vietuire, cum ne invata Sfanta Scriptura: “Stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, ati fost rascumparati din felul desert de vietuire pe care-l mosteniserati de la parintii vostri, ci cu sangele scump al lui Hristos, Mielul fara cusur si fara prihana” (1 Petru 1.18-19).

    Credinta vine, asa cum ne invata Cuvantul lui Dumnezeu: “Credinta vine in urma celor auzite, iar cele auzite din Cuvantul lui Dumnezeu” (Romani 10.17). De aici, din Cuvantul lui Dumnezeu, aflam despre starea noastra de instrainare de Dumnezeu, despre starea noastra de indepartare de Dumnezeu si chiar de vrajmasie fata de El. Tot de aici aflam ca Domnul Isus Hristos a purtat, in trupul Lui pe lemnul crucii, pacatele noastre si suntem chemati sa iesim din starea noastra de pacat, prin credinta in jertfa Domnului Isus Hristos. Auzim lucrurile acestea si, daca le punem la inima, asa vine credinta, asa punem mana pe ceea ce ne spune Dumnezeu.

    Cand El zice: “Voi sunteti pacatosi,” tu zici: Da, asa este! El continua: “Fiul Meu a murit pentru voi,” tu zici: Da, pentru mine a murit El! – Aceasta este credinta. Si credinta aceasta primeste daruri nespus de mari si minunate; si fara ea nu se poate trece din moarte la viata.

    Pentru ca sa intelegem si mai bine ce insemneaza credinta care mantuieste, sa ne gandim la doua fapte din viata noastra de toate zilele:

    Iata, vine boala peste unul sau altul. Ce tare se simte omul cand este sanatos! Nu vrea sa stie de nimeni. Din clipa in care se imbolnaveste, cheama numaidecat doctorul. Daca doctorul ii spune ca trebuie sa puna comprese reci, pune asa cum ii spune doctorul; daca ii zice sa puna numai caldura, asa face. Vrea omul sa se faca sanatos. Daca spune doctorul ca in imprejurarea aceasta nu-I ajuta decat operatia, operatie vrea sa i se faca, numai vindecat sa fie.Toata increderea si-o pune in cazul acesta in doctor. Viata bolnavului atarna de doctor, de tot ceea ce ii spune doctorul sa faca.

    Ei bine, si noi suntem bolnavi, este adevarat, nu in trupurile noastre; suntem bolnavi in sufletele noastre, de o boala rea si grea – boala pacatului. Suntem noi incredintati ca am pacatuit inaintea lui Dumnezeu? Este adevarat ca cel mai greu cuvant de inteles pentru omul firesc (uneori si pentru cel duhovnicesc) este acesta: eu am pacatuit! Si am pacatuit nu numai inaintea oamenilor, ci asa cum spune psalmistul: “Inaintea Ta, numai impotriva Ta, Doamne, am pacatuit si am facut ce este rau inaintea Ta!” (Psalmul 51.4). Si cu toate acestea, daca cercetam in lumina lui Dumnezeu gandurile noastre, vorbele noastre, vom vedea ca nici unul din acestea nu poate sta inaintea lui Dumnezeu. Si atunci, ce este de facut? Ceea ce spune clar Cuvantul lui Dumnezeu: “Daca ne marturisim pacatele (dupa ce le-am cunoscut), El este credincios si drept ca sa ne ierte pacatele si sa ne curateasca de orice nelegiuire” (1 Ioan 1.9). Cu alte cuvinte, nu numai ca ne scapa de pacate, dar ne asaza pe un taram nou, de sfintenie. Sa ne incredem in Domnul Isus Hristos macar cu increderea cu care ne incredem in doctoral pamantesc, ca sa ne vindece de boala trupului.

    A doua asemanare o luam din imprejurarea care are loc aproape in viata fiecarui om. Se casatoreste fata si renunta la numele ei, la casa ei, la parintii ei, uneori la orasul in care s-a nascut, alteori chiar la tara de care este legata, ca sa urmeze pe sotul ei. De acum viata ei este viata sotului ei. Dar, de cate ori increderea aceasta in el a fost data de rusine, nu s-a dovedit sa fie la inaltimea ei! Si totusi, fetele, cand se casatoresc, isi incredinteaza soarta in mana sotului lor.

    Tot asa, ba chiar cu atat mai mult, sa facem si noi cu increderea noastra, cu credinta noastra fata de Domnul Isus, despre care niciunul macar dintre cei ce au venit la El, nu poate sa spuna ca a fost dat de rusne; dimpotriva, cu cat ramane cineva mai mult la Domnul Isus, cu atat mai mult spune: O, de L-as fi cunoscut din tinerete! Atunci nu as fi trecut prin ce am trecut, prin atatea si atatea lucruri intunecate din viata mea! Da, absolut nici unul dintre cei ce au venit in adevar la El, nu poate spune ca este rau la Domnul Isus Hristos sau ca au dat gres cu increderea lor deplina, totala, in El, Mantuitorul si Domnul lor, plin de dragoste si de bunatate.

    Astfel dar, iubitilor, indrazniti, macar cu increderea pe care o pune bolnavul in doctor si sotia in sotul ei, sa veniti la Domnul Isus Hristos, sa-L primiti pe El in inima dv., pe El, Mantuitorul, care poate si doreste sa va ierte toate pacatele savarsite si de orice fel, si sa va dea viata vesnica (Efeseni 1.7; Ioan 1.36).

    Dar va zice cineva: Viata vesnica o vom avea dincolo! Acolo se va vedea si cine este la dreapta si cine este la stanga! – Nu, nu! Vorbele acestea nu se intemeiaza, nu sunt scoase din Cuvantul lui Dumnezeu, ci ele circula, necontrolate cu acest scump Cuvant, din gura in gura! Auziti si tineti bine minte: Viata vesnica, daca nu o avem aici, nu o putem avea dincolo. Ascultati ce este scris in Cuvantul lui Dumnezeu: “Viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17.3).

    Si lucrul acesta nu se poate face decat cata vreme omul este viu, traieste pe acest pamant. “Sa stiti ca Fiul Omului – Domnul Isus Hristos – are putere pe pamant sa ierte pacatele” (Matei 9.6) si, prin urmare, sa dea viata vesnica, viata care incepe odata cu primirea Domnului Isus Hristos –  acest DAR minunat si desavarsit, facut omenirii intregi de Dumnezeu, prin care Si-a aratat dragostea Lui nespus de mare. De acest dar insa beneficiaza si se bucura numai cei ce-L primesc acum, in viata de pe pamant.

    Pana cand am venit la Domnul Hristos, am crezut si noi, ca aproape toti oamenii, in Dumnezeu. Dar ce fel de Dumnezeu? Era un Dumnezeu dupa inchipuirea mintii noastre intunecata de pacate; un Dumnzeu care nu avea niciun fel de legatura cu viata noastra, cu noi personal; un Dumnezeu departe de noi, un Dumnezeu care nu Se interesa de noi, de viata noastra. Ne socoteam singuri intelepti, liberi sa traim cum ne place, dupa pornirile inimii noastre, straina de voia lui Dumnezeu.

    Cand insa L-am primit ca Mantuitor personal pe Domnul Isus Hristos, atunci am cunoscut pe Dumnezeul viu si adevarat, Dumnezeu care ne iubeste, care ne poarta de grija. Se intereeaza de noi si de viata noastra pana in cele mai adanci si mici amanunte, este plin de indurare si de bunatate; Dumnezeu care, totodata, este si drept si sfant si Caruia Ii vom da socoteala de viata noastra pe care o traim aici pe pamant, pentru ca suntem faptura mainilor Lui; El este Creatorul nostru. Acesta este Dumnezeul viu si adevarat!

    Despre Domnul Isus Hristos nu spunem ca oamenii nu cred in El, dar nu cred in “Hristosul pe care L-a trimis Dumnezeu” sa-L primeasca in inima lor ca Mantuitor. Ei cred intr-un Hristos – asa, cu capul – care nu are nicio legatura cu ei, cu viata lor; un Hristos de care isi amintesc o data pe an, cand indeplinesc unele forme si obiceiuri, care nu au absolut nicio legatura cu Hristosul Cel viu si adevarat, care Si-a jertfit viata pe crucea Golgotei, in chinuri cumplite, pentru iertarea pacatelor lor; si a facut jertfa suprema din iubirea nemarginita fata de ei, pentru a avea parte de fericirea adevarata si vesnica, eliberati de sarcina grea a pacatelor si izbaviti de osanda de veci. Acest Hristos viu si adevarat – Fiul Dumnezeului viu si adevarat – nu inceteaza sa cheme atat de duios: “Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna pentru sufletele voastre” (Matei 11.28).

    Dumnezeu Insusi indreapta chemare cand spune: “Intoarceti-va la Mine si Ma voi intoarce si Eu la voi! Intoarceti-va de la caile voastre cele rele, de la faptele voastre cele rele!” (Zaharia 1.3-4). “Intoarceti-va la Mine cu toata inima!” (Ioel 2.12-13). “Intoarceti-va la Acela de la care v-ati abatut mult!” (Isaia 31.6).

    “Dumnezeu nu tine seama de vremurile de nestiinta si porunceste acum tuturor oamenilor de pretutindeni sa se pocaiasca, pentru ca a randuit o zi in care va judeca lumea dupa dreptate, prin Omul (Domnul Isus Hristos) pe care L-a randuit pentru aceasta si despre care a dat tuturor oamenilor o dovada netagaduita prin faptul ca L-a inviat din morti…” (Fapte 17.30-31). “Oamenilor le este randuit sa moara o singura data, iar dupa aceea vine judecata” (Evrei 9.27).

    Si acum, dupa ce am vazut iubirea fara margini a lui Dumnezeu prin darul nespus de mare pe care ni l-a facut in Domnul Isus Hristos, aceasta iubire desavarsita, suntem indemnati sa venim la El si sa primim darul prin credinta, cu deplina incredere sa ne apropiem de Dumnezeul viu si adevarat, de la care capatam o inima noua, in care sa locuiasca si sa stapaneasca El – Cel ce ne-a iubit atat de mult, dand pacea Lui cea neintrecuta, pentru adevarata si deplina noastra fericire; totodata capatam viata vesnica, in care vom fi pentru totdeauna impreuna cu El.

                                                        Gheorghe Cornilescu 

 Multumim  si apreciem  bunavointa fr. Horia Azimioara prin care am primit meditatiile si predicile fr. Gheorghe Cornilescu !

DE LA VESTEA BUNA-3 Articole-1)Teologia deciziei- 2)Întristarea care duce la pocăință-3)Din nou despre înșelătoria teologiei deciziei

1)Teologia deciziei

aceste gânduri le-am scris prin 2003 sau 2004, le-am postat pe masa rotundă în 30 sept 2006 şi acum aici.
“Tu trebuie să decizi…”, “Ai de făcut o alegere…”,”Depinde de voinţa ta…”, sunt doar câteva din aşchiile LIMBAJULUI DE LEMN care s-a răspândit în lumea evanghelică în ultimele decenii ale sec XX şi azi este ascultat ca “normă” şi crezut ca Adevăr. Nu putem trece peste faptul că acest limbaj este străin Noului Testament, absolut neântâlnit în paginile “Legământului mai bun” şi nici peste faptul că limbajul este din ce în ce mai îndrăgit de “clerul evanghelic”. Acest scurt articol se vrea o CRITICĂ SEVERĂ a acestei, să-i zicem de acum “teologii a deciziei sau a deciderii” sau mai bine zis, se doreşte un SEMNAL DE ALARMĂpentru cei îngrijoraţi de starea CĂLDICICĂ a locurilor cereşti..
1.Teologia deciziei nu este scrisă în Noul Testament.
S-a dezvoltat un CONFLICT între intensitatea cu care această teologie este propagată şi IMPOSIBILITATEA de a fi dovedită cu “Cuvântul lui Hristos”. În acest articol doresc să străbat (în folosul celor cu adevărat călauziţi de Duhul lui Dumnezeu) cauzele şi efectele acestui conflict cu implicaţiile sale în viaţa Societăţilor Evanghelice. Pentru aceasta am nevoie de termeni noi, nefamiliari mediului obişnuit creştin ca: “cler evanghelic”,”societate evanghelică”,”pârghie teologică”,”limbaj de lemn” şi chiar “teologia deciziei”.
2.Cauze ale dezvoltării Teologiei deciziei
Principala cauză a dezvoltării acestei teologii printre evanghelici consider că este NECESITATEA clerului evanghelic de a avea o PÂRGHIE psihologică necesară conducerii societăţii evanghelice, adeziunea la Spiritul şi Litera Scripturii fiind văzută în mod tacit ca o PIEDICĂ în exercitarea rolului de LIDER. O altă cauză este imposibilitatea de a înţelege alegerea noastră în Hristos făcută de Dumnezeu mai dinainte de întemeierea lumii. Teologia deciziei a venit ca un PETEC perfect care să acopere GOLUL lăsat de parasirea Cuvântului lui Hristos cu privire la alegere: ”Nu voi m-aţi ales pe mine, ci Eu v-am ales pe voi”. Majoritatea (Slavă Domnului ca există şi o minoritate, o rămăşită) a Clericilor Evanghelici încearcă să ne convingă că nu mai e aşa, ci cam invers, ceva de genul:”Nu Eu v-am ales pe voi, ci voi m-aţi ales pe Mîne”, cu alte cuvinte şi mai departe în viaţă, tot voi trebuie să alegeţi. Prin “Teologia deciziei” liderii de grupuri încearcă să-i facă pe supuşi să creadă că fiecare pas al vieţii este crucial şi poate fi greşit şi doar prin ascultarea de oracolele lor pot fi evitate aceste greşeli, prin aceste tactici psihologice inoculează FRICA care le va face grupul şi mai fidel. Acesta este mecanismul de implementare al teologiei deciziei , scopul, poate neconştientizat de mulţi lideri creştini fiind doar acela de a-şi fideliza grupul prin inocularea atât a FRICII de a nu greşi cât şi a unei căi false de evitare a greşelii. Aceasta este o capacană, o cursă, un laţ. Toate predicile acestor lideri au degenerat, mai ales în cursul ultimelor decenii într-o repetare obsesivă a cuvantului magic: DECIZIE. Prin Cuvântul lui Dumnezeu care este viu şi care rămâne am fost avertizaţi cu privire la “şiretenia lor în uneltirea rătăcirii”. Teologia deciziei este deci în acelaşi timp o cale facilă de a explica geneza salvării fiind simultan o veritabilă pârghie pentru manipularea pihologică a maselor. Cât de ieftin le pare unora Adevărul!
3.Efecte raspândirii Teologiei deciziei.
Efectele propagării acestei minciuni au fost şi rămân DEVASTATOARE. Înlocuirea sau mai bine zis confundarea credinţei care vine de sus şi este darul lui Dumnezeu cu voinţa omului robit păcatului, a carui gândire este vrăşmaşă cu Dumnezeu şi nici nu se poate supune lui Dumnezeu a produs un raţionament de genul: totul depinde de mine, când ma hotărasc eu, CLICK… şi Dumnezeu acţionează, fără mine Dumnezeu nu poate face nimic, eu DECID când va lucra Dumnezeu. Dumnezeu e un fel de robot al meu care aşteaptă un fel de “CLICK HERE” al deciziei mele, că doar El”stă la uşă şi bate”. (Răstălmăcirea acestui verset(Apoc. 3:20) adresat bisericii (dar prin răstălmăcire aplicat individului) împreună cu intrepretarea eronată al lui Ioan 3:16 au creat (cei doi stâlpi ai casei lui Dagon) cele două fundamente şubrede ale unei teologii care a devenit o puternică unealtă de înşelare). Vicleana gândire omenească! Iată un efect , iată cum judecă cei care cred minciuna asta:”.. aşteaptă Doamne până o să am timp”, “de fapt Tu nu ai altceva de făcut”, “la urma urmei eu îţi fac planul”,”ştii Doamne, acum sunt ocupat” ,”mai încolo mă decid să-ţi fiu mai fidel”, “o să iau o decizie pentru tine , ştiu că tu mă iubeşti, nu mi-e frica deloc de Tine, Tu eşti dragoste”. Acesta ar fi unul din mai puţin gravele efecte ale acestei teologii. Alt efect mai grav este însă sentimentul ÎNCREDERII ÎN SINE rămas intact în ascultătorii “onorabili” ai acestor minciuni. Adevărata VESTE BUNĂ zdruncină în om încrederea în sine, îl face să-şi vadă starea şi îi îndoaie genunchii. Această Teologie a deciziei însă nu se atinge de imaginea nobilă pe care o are omul despre el însuşi. Nu vorbeşte despre mânia lui Dumnezeu, nu-l face pe om să se îngrozească de starea lui de neputinţă. Prin simplul apel la voinţă se face apel la raţiune(voia minţii lor), deci IMPLICIT se consideră că în om capacitatea de discernământ este valabilă şi de necondamnat. Deci DECIZIA fiind un act al raţiunii şi spunându-i omului că poate decide,  implicit îi transmiţi şi că are cu ce, cu alte cuvinte ca are o gândire bună, ceea ce calcă Cuvântul lui Dumnezeu care ne revelează că noi eram “Vrăşmaşi cu Dumnezeu în gândirea noastră” şi “făceam faptele voite şi gândite de carne”. Cum să-I spui acum că are o gandire vrăşmaşă cu Dumnezeu şi apoi cu aceiaşi gândire să-I ceri să-L aleagă pe Dumnezeu? Teologia deciziei mai are ca şi efect înjosirea termenului de “călauzire a Duhului Sfânt” pentru om fiind mai onorabil să se simtă “factor de decizie” decât să fie călăuzit, condus sau mânat.
4.Adevărul
Adevarul este însă cel smerit, care ne pune pe fiecare din cei ai Domnului în starea de supus, ascultător, Cel care Decide fiind Altul. “El vă va călăuzi în tot Adevărul” dacă ar fi singura jumătate de verset din Noul Testament care să vorbească despre călăuzire şi ar anula toate pretenţiile omului că trebuie el să decidă, dar sunt Slavă lui Dumnezeu multe alte zeci, poate sute de locuri. “Doamne iartă-i ca nu ştiu ce fac” “Înapoia mea Satan-o” “Nu ştia ce spune” “Vă rătăciţi” “Grozav vă mai rătăciţi” sunt cateva din versetele care ne fac să vedem că “oamenii se pierd singuri în CEEA CE ŞTIU DIN FIRE” subliniez: ÎN CEEA CE ŞTIU, deci nu prin ignoranţă ci prin încrederea în ceea ce cunosc.
Cu consideraţie şi ruga.

http://vesteabuna.wordpress.com/2009/03/24/teologia-deciziei/

2)Întristarea care duce la pocăință

Am mai scris demult despre teologia deciziei.

S-o numim întristare, sau mâhnire, sau tânguire, vorbim despre acea stare a inimii care este înaintea pocăinței.
La cercetarea făcută de Cuvânt, cugetul omului învinge gândurile împotrivitoare și mintea i se schimbă. Aceasta este pocăința. Pocăința este acea schimbarea a minții după ce cugetul este cercetat de Cuvânt.
Dar înainte de pocăință este o stare de ”întristare care duce la pocăință”.
Este numită și ”întristarea după voia lui Dumnezeu”.
Această întristare face parte din mesajul Veștii Bune, un mesaj care nu dă mari speranțe nici omului vechi, care trebuie dus la răstignire, nici părerilor înalte și pline de îngâmfare (lipsite de întristare) pe care omul vechi și păcătos le are despre sine.
Când omul ce crede (”cine se apropie de Dumnezeu trebuie să creadă că El este”) află părerile lui Dumnezeu despre sinele lui, el nu se mai îngâmfă ci se întristează. Părerile lui Dumnezeu despre păcat și omul păcătos nu sunt deloc măgulitoare, ci atunci când sunt crezute îl umplu pe om de groază.

”Pentru că, iată, tocmai aceasta, întristarea voastră potrivit lui Dumnezeu, ce sârguinţă a lucrat în voi! Şi ce dezvinovăţire, şi ce indignare, şi ce teamă, şi ce dor, şi ce râvnă, şi ce răzbunare! În toate privinţele aţi dovedit că voi înşivă sunteţi curaţi în acest lucru!” 2 Corinteni 7:11(GBV 2001)

Pocăința vine în urma întristării, iar această întristare potrivit lui Dumnezeu (sau după Voia lui Dumnezeu) este lucrată de crederea mesajului crucii, a Cuvântului condamnării păcatului în carne (”Dumnezeu a osândit păcatul în carne”).

Sunt multe și cauzele și consecințele acestei întristări, putem vorbi de

justificare,

de îndreptățire,

de sentimentul vinovăției și

al iertării,

al bucuriei iertării,

al Dragostei turnate prin Duhul în inimile celor ce li se iartă mult.

Despre ce nu putem vorbi, nu putem vorbi de o condiționare a întristării pocăinței de un legământ, sau decizie, sau înscrierea cuiva într-un program. Fără cercetarea de sine, fără judecarea de sine în urma ascultării Cuvântului Crucii, nimeni nu se pocăiește, pentru că n-a fost întristat spre pocăință.
De multe ori solicitarea unui legământ crează în om mândria că a făcut ceva, nu întristarea lui Dumnezeu. Este o diferență între întristarea spre pocăință și ambiția promisiunilor unui legământ, căci oamenii fac  multe promisiuni și unii chiar le respectă.
Nici decizia umană nu este întristare după voia lui Dumnezeu, deci nu conduce la pocăință.
Finney, inventatorul deciziei religioase a fost un manipulator de mase, nu un vestitor al Cuvântului Crucii.
Să nu neglijăm aspectul acesta al timpului necesar pentru ca oamenii să se apropie de Dumnezeu prin conștientizarea stării de păcat, prin întristare, prin mâhnire și zdrobire a duhului. Din punct de vedere al timpului aceste stări sunt procese, nu momente.

Evanghelia pocăinței este singura adevărată, nu evanghelia deciziei, nicicea a extazului.

http://vesteabuna.wordpress.com/2012/09/12/intristarea-care-duce-la-pocainta/#respond

3)Când mărăcinele va produce struguri…din nou despre înșelătoria teologiei deciziei

Am mai scris demult despre teologia deciziei.

O eroare de gândire strecurată sub o formă coafată ca să pară înțelepciune.
Ideea sugerată este că ”momentul deciziei” înseamnă totul, până la el n-are rost să faci nimic.
Domnul ”să lucreze la inima lui” spun și se roagă mulți părinți pentru copiii lor.

Gândul este că la un moment dat în viață, la auzirea unui mesaj, la ascultarea unei predici sau a clasicei și deja ”industrializatei” chemări, răspunsul omului va declanșa transformarea lui Dumnezeu. Mă tem că respectivele ”veniri în față” sunt pentru foarte mulți un teatru ieftin, teatru de a cărui regie sunt vinovați mai întâi actorii(”ipocriții”) ce-l susțin (hypocrites(actor)=fariseu).

Unde e eroarea? Eroarea constă în profesionalizarea învățării, reducerea spațiului și a timpului învățării, înlocuirea părinților ca învățători cu străini.

Spațiul este redus de la pretutindeni la clădirea ”sfântă” și timpul este redus de la totdeauna la ora duminicală sau respectiv ora cu copii.
Chiar și cei ce predau învățătura au fost înlocuiți: nu părinții, ci învățătorii de școală duminicală la copii sau mai târziu, la maturitate, nu toți(unii pe alții) ci clericii cu școli speciale doar.

Este metodologia sigură pentru cultura mărăcinilor. Gândurile sunt lăsate de izbeliște, părinții care trebuie să-și învețe copii nu se mai învață nici pe ei, nu cresc la starea de a putea să învețe pe alții și toată învățătura este lăsată pe seama ”profesioniștilor” amvoanelor. Iar astfel de locuri aducătoare de câștig din evlavie numai învățătură ziditoare și curată nu mai dau.
Gândurile s-au stricat de la simplitatea lui Cristos!

Se pune mult accent însă și greutate pe momentul deciziei care pare că la mulți produce o oarecare transformare.
De multe ori acest moment al deciziei este mai mult un eveniment emoțional decât rațional, cunoașterea Cuvântului lui Dumnezeu și judecarea în Lumina Lui lipsind des.
Dar pământul minții este pregătit de primirea seminței numai printr-o muncă prealabilă de săpare și fărămițare printr-o disciplină a învățării în pildele creației și apoi în pildele Cuvântului lui Dumnezeu. Acest Cuvânt este Sămânța a cărei încolțire va aduce roadele neprihănirii.
Fără Cuvânt la ce se referă termenul de credință?
Fără Cuvânt ce va încolți? Ce va fi udat?
Fără Cuvânt ce va crește?
Fără Cuvânt ce va rodi?

http://vesteabuna.wordpress.com/2012/08/14/cand-maracinele-va-produce-struguri-din-nou-despre-inselatoria-teologiei-deciziei/

NOTA-POZELE AU FOST ADAUGATE,NU SANT PE BLOGUL ORIGINAL

ALIN LOLOS-BLAINE LA EMISIUNEA LATE NIGHT SHOW ANTENA2 -9 IULIE2012

Alin Lolos (Blaine) la Emisiunea Late Night Show - Antena 2 (9 iulie 2012) - FULL SCREEN

https://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=XFaX8Cj27is

Published on Jul 10, 2012 by butucletiju

I do not own, nor do I or intend to profit from this content whatsoever.

Alin Lolos la Emisiunea Late Night Show

Alin Blaine s-a pocait (full)

https://www.youtube.com/watch?v=JPjU-s9hQdc&feature=related

 Scrie Alin dupa interviu:

Dragi frati si surori, Domnul Vietii Isus Hristos sa va binecuvanteze pentru ca v-ati rugat Tatalui ceresc si m-ati purtat in cererile voastre Dumnezeului viu si Atotputernic. Ei bine va zic, asa de binecuvantati am fost eu si fratele meu de jug, ca in ziua aceea toti, dar toti oamenii cu care am intrat in contact, toti, au vrut sa asculte evanghelia. Dumnezeu a inmuiat inimile si din nou si ca de obicei a iesit proslavit si biruitot datorita Duhului Lui cel Sfant. Acum sa udam in continuare samanta prin post si rugaciune, si Duhul Sfant cu siguranta va face sa creasca. Am multe sa ma zic, dar ne vom vedea daca va vrea Domnul Hristos si vom impartasi mai multe. Traiti pt Dumnezeu asa cum vrea EL , batalia e mare si daca unii din voi nu o simtiti nu sunteti ai lui Hristos si sunteti adormiti. Treziti-va, numai prin EL puteti sa fiti cu adevarat vii. Saptamana asta o sa colind un pic tara, posibil sa ma vad cu unii din voi, dar pt voi cei care doriti sa ne vedem tineti minte ceva, SUNT UN MARE NIMIC, nu ma doriti pe mine, ci pe Hristos, voi nu aveti nevoie de mine, ci de Hristos, in biserici nu avem “vedete” ci pe Hristos, nu faceti diferente intre frati ca eu sunt asa si altu asa, ci uitati-va la voi si comparati-va cu Hristos, ca Hristos Isus Domnul sa fie proslavit in toate, nu lutul care este praf si pamant, ci Hristos Isus Dumnezeu cel viu si Atotputernic. Cred ca am fost foarte clar, proslaviti pe Dumnezeu pentru ce vedeti, ca EL face tot, nu noi si nimeni altu’ decat EL si punct.
Filipeni 3:10 Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;

11 ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.

12 Nu că am şi câştigat premiul sau că am şi ajuns desăvârşit; dar alerg înainte, căutând să-l apuc, întrucât şi eu am fost apucat de Hristos Isus.

13 Fraţilor, eu nu cred că l-am apucat încă; dar fac un singur lucru: uitând ce este în urma mea şi aruncându-mă spre ce este înainte,

14 alerg spre ţintă, pentru premiul chemării cereşti a lui Dumnezeu, în Hristos Isus.

15 Gândul acesta, dar, să ne însufleţească pe toţi care suntem desăvârşiţi; şi, dacă în vreo privinţă sunteţi de altă părere, Dumnezeu vă va lumina şi în această privinţă.

Domnul Isus Hristos vine

BOLNAV DE IUBIRE SI ZDROBIT DE JALE !-CANTEC DE POCAINTA A POCAITILOR,care sant zdrobiti si smeriti

BOLNAV DE IUBIRE SI ZDROBIT DE JALE !

Bolnav de iubire si zdrobit de jale3

CINTARE POEZIA COMPUSA DE TRAIAN DORZ SI MELODIA DE NICULITA MOLDOVEANU

1)Bolnav de iubire si zdrobit de jale

Am pornit pe drumuri lungi a Te gasi

Sa-Ti sarut cu lacrimi urma urmei Tale

Si macar odata Fata a-Ti privi.

2)Am gresit Isuse ,mi-am calcat cuvantul

am tradat Iubirea, sint un lepadat

si -as fi azi in stare sa –nconjor pamintul

sa sarut obrazul care l-am scuipat

3)Fa macar odata sa-Ti mai vad privirea

si sa stiu ca totusi nu m-ai lepadat

ca din al Tau suflet nu s-a stins Iubirea

-sa Te aflu-n locul unde Te am lasat…

4)Unde esti?..

O,unde Te gasesti Tu oare,

Sfisie cainta sufletul meu tot!…

Risipesc pe drumuri lacrime amare

…E pustiu si-I noapte!

Doamne, nu mai pot.

5)Sint zdrobit sint singur si in jur haine!

urla numai fiare groaza si fiori.

si-a infipt Durerea mii de colti in mine

Doamne- asta-i plata pentru tradatori?….

6)Vai sint gol,sint singur si privesc cu jale

stirvul pentru care eu Te-m parasit.

N-am pus pret pe harul dragostelor Tale,

-si –azi mi-e-ntregul suflet ars si jefuit……

7)Am crezut Iubirea marfa de vanzare,

anii -atitor lacrimi i-am uitat din gand,

scumpa mea comoara,n-am putut fi-n stare

s-o platesc cu singe, dar sa nu mi-o vind…

8)Am crezut ca astfel va-nceta odata

zbuciumul si lupta de raniri si jar.

Am zis: Da!..si astazi viata mi-e -nclestata

de -nsutite ghiare,cazne si amar.

9)Maini de faradelege,cu priviri haine

valul alb,cu ura jos mi-l aruncara

Si calcara-n tina sufletul din mine-

-ce-am facut cu Tine scumpa mea Comoara?…

10)Unde-I curatia mea de alta data,

unde-I frumusetea limpedei priviri,

unde-I fericirea sfinta si curata

de infiorarea cea dintai Iubiri?

11)Unde esti Iubirea mea de-ntaia oara,

adormita-n lacrimi si trezita-n cant?

Azi trecuta-i lupta,azi e pace afara

dar in suflet plange cel mai drag mormant…

12)Si te caut pe drumuri noaptea printre sate

pe unde au dus odata farmec pasii Tai

dar nu-I nimeni, nimeni, numai in cetate,

latra tot aceeasi caini flamanzi si rai.

13)Nu mai canta campu-n zumzet de albine

zorii sint departe,ceru-i’nourat

departari de veacuri ,ma despart de Tine..

-asta-i oare plata celor ce- au tradat?

14)O daca se poate sa primesti- fierbinte

lacrima caintii ,plansul meu amar,

pentru tot avutul ce am avut ‘nainte

Iti mai cer,Isuse,o nadejde doar.

Share this/Spune si la altii

• Email
• Facebook
• Twitter2
• Press This
• 
  
• Tumblr
• Reddit
• LinkedIn
• Digg
• StumbleUpon
• Print
• 
  

TREI FOCURI :POCAINTA,PRIGOANA,RUGACIUNEA de la Vestea Buna

Trei focuri

Închinarea noastră în Duhul, prin Duhul, înaintea lui Dumnezeu este asemănată în Vechiul Testament cu imaginile jertfelor. Să mă exprim altfel: acele ritualuri legate de jertfe arată în chip simbolic spre jertfa Domnului Isus prin care suntem mântuiți, dar și spre jertfele duhovnicești pe care le aducem noi înaintea Lui.

Vorbind despre aceste jertfe, avem destule detalii și asemănări în Noul Testament ca să putem întregi un ”film” complet al închinării noastre duhovnicești.
Să luăm acum doar aspectul focului.
Erau trei locuri în care era foc.

1.Focul de pe altarul de bronz sau de aramă, focul pocăinței, al mărturisirii
Era altarul arderii de tot, al jertfei necurmate, altarul principal(reprezintă duhovnicește Cuvântul crucii sau mesajul crucii). Toate jertfele se întâlneau pe acest altar. Acest foc reprezintă mărturisirea noastră, este focul pocăinței, al recunoașterii stării, al lepădării de sine, locul în care se cerșește Har(sare), unde trupul păcatului(animalul) este dezbrăcat de puterea lui(legea, sângele, sufletul). Domnul Isus este numit Mare Preot al mărturisirii noastre, El ia mărturisirea(omologarea=zicerea la fel ca El) noastră și mai departe se ocupă El de ea, avem destin comun cu El. Acest foc al pocăinței este locul unde suntem apropiați de El, făcuți una cu El, unde mărturisim moartea Lui, dar și moartea noastră(a eului, a sinelui) cu El. Cel ce purtat crucea a spus să ne purtăm și noi crucea. Un exemplu al acestui foc curățitor al pocăinței este dat în 2 Corinteni 7:7-11
”El ne -a istorisit despre dorinţa voastră arzătoare, despre lacrămile voastre, despre rîvna voastră pentru mine…… Căci uite, tocmai întristarea aceasta a voastră după voia lui Dumnezeu, ce frămîntare a trezit în voi! Şi ce cuvinte de desvinovăţire! Ce mînie! Ce frică! Ce dorinţă aprinsă! Ce rîvnă! Ce pedeapsă! În toate voi aţi arătat că sînteţi curaţi în privinţa aceasta.”
Câtă nevoie ar fi astăzi ca mulți din așa zișii slujitori eclesiali sau creștini de rând care au colaborat sau chiar au fost ”unși” de Partidul Comunist să se pocăiască de starea lor rea și să-și mărturisească vina, spre a fi iertați. Nu ajunge nimeni la altarul de aur(rugăciunea) fără să treacă pe la cel de bronz(mărturisirea).

2.Focul din afara taberei, focul prigoanelor.
Partea mai necurată din animal era arsă de tot în afara taberei. Focul din afara taberei, se arată la Evrei 13, semnifică ocara, disprețul, lepădarea. A fost lepădat El, suntem lepădați și noi, a fost disprețuit El, suntem și noi. Este încercarea focului ”Prea iubitilor, nu va mirati de incercarea de foc din mijlocul vostru,; care a venit peste voi ca ca sa va incerce ca de ceva ciudat” zice în 1 Petru 4:12 iar în Evrei ni se spune ”să ieșim dar afară din tabără la El, purtând ocara Lui”. Afară din tabără este locul arderii de tot a animalului în așa fel încât să ”uit ce este în urma mea”, omul cel vechi să nu mai fie nici măcar amintit.
Jertfele duhovnicești care se aduc astăzi au fost adaptate după alte altare(vezi altarul din Damasc), alte rânduieli(vezi calea lui Ieroboam) iar arderea de tot afară din tabără este o etapă sărită de regizorii noilor jertfe ”nou-duhovnicești”. Creștinismul s-a catedralizat, nimeni nu mai vrea să fie ridiculizat pentru Cristos și se fac eforturi uriașe pentru lumificarea ultimelor resturi de smerenie și umblare Cristică. Spectacolele noilor catedrale mărturisesc un creștinism fără Jertfe plăcute, se aduc doar jertfele nebunilor, într-o frenezie a energiei firești(sufletești, cu sânge) de care nimeni nu se rușinează măcar, casa a fost transformată dintr-un loc al Harului într-un loc al negoțului.

3.Focul de pe altarul de aur, focul rugăciunii
”...ca să nu fie împiedicate rugăciunile noastre” Nu se ajunge la altarul de aur fără să treci pe la cel de bronz. Adică rugăciune fără mărturisire nu merge. ”Doamne dă-ne” indiferent cum suntem noi nu funcționează. Drumul spre locul preasfânt trece pe la altarul de bronz înainte de a ajunge la cel de aur. Nu poți veni la Dumnezeu cu tămâie(rugăciunile sfinților) fără să-ți fi mărturisit starea înaintea Lui. Am fost învățați în Cristos (Efeseni4) ”cu privire la omul nostru cel vechi”. Cuvântul crucii(altarul de bronz) are de-a face cu omul cel vechi, cu dezbrăcarea de puterea lui dar și cu arderea înafara taberei a pielii, copitelor, etc. Omul cel vechi nu se împăiază, se socotește ca un gunoi, se arde, focul ocării va elimina orice pretenție sau laudă. Binecuvântat loc. Face parte din slujirea noastră duhovnicească, din ceea ce zice Petru că ” să aduceți jertfe duhovnicești, plăcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos”.
Mare putere are rugăciunea fierbinte a celui neprihănit. Exod 30:9 arată că nimic din animal nu ajunge pe altarul de aur, doar tămâia sfântă.
În Vechiul Testament altarul de aur, altarul tămâierii(al rugăciunii) este arătat a fi în fața perdelei în ”Sfânta”. În Epistola către Evrei (9:4) se arată acest altar ca aparținând de ”Sfânta sfintelor”. Nu e o greșeală, moartea Domnului Isus a deschis Ușa, perdeaua a fost sfâșiată și norul de tămâie(rugăciunile prin Duhul) se poate apropia neoprit de norul slavei Chivotului. Formează aceeași Slavă, slava Domnului Isus.

Toți cei ce credem am trecut prin aceste focuri și mai mult, fiind preoți, o preoție, ”operăm” cu aceste focuri. Conducem oamenii la mărturisire, la disprețuirea ocării, la rugăciune. Să ne înțelegm rostul și starea, rânduiala și slujba, să nu aducem foc străin, altar străin, slujire străină, în loc străin de planurile și de Voia Lui.

Am avut aceste gânduri(și altele) după câteva zile de concediu în care am avut timp destul să citesc și să mă gândesc la ce citesc. Doamne, cât suntem de zăbavnici în a pricepe deslușitele Tale căi! Mărit să fie Domnul!

http://vesteabuna.wordpress.com/2011/08/05/trei-focuri/#respond

INCA O MARTURIE A HARULUI NEMARGINIT A LUI DUMNEZEU DE LA FLACARA INCHINARII

Interviu cu Stelian Baban, un fotbalist dedicat Cerului

Share25

Stelian Baban are 24 de ani şi joacă fotbal profesionist în Spania la echipa din liga a III-a Villarejo. Are o mărturie impresionantă ce te motivează să trăieşti alături de Dumnezeu. Acest interviu aduce în atenţia cititorilor o poveste reală din viaţa unui tânăr ajuns la capătul puterii sale dar s-a ridicat prin puterea lui Isus…o călătorie uimitoare cu Dumnezeu.

Florin: Bună Stelian…Pentru început, aş vrea să ne spui câteva lucruri despre tine.

Stelian: Numele meu este Stelian Baban şi în urmă cu un an m-am mutat în Madrid. Am făcut aceasta pentru că am vrut să ascult de Tatăl meu iubit, Creatorul a tot ce există, singurul Dumnezeu adevărat. Acum mă lupt să împărtăşesc vestea despre iubitul meu Isus către tot mai mulţi oameni şi să joc fotbal într-un oraş, aproape de Madrid.

Florin: Aş dori sã o luãm de la început. Ştiu că până anul acesta ai locuit în America împreună cu părinţii tăi. Cum a ajuns familia ta să locuiască în America?

Stelian: În 1983, familia mea a avut oportunitatea de a se muta în Statele Unite, unde ne aştepta un nou început. Eu m-am născut după un an de la mutarea familiei mele în S.U.A. Am locuit câţiva ani în California, apoi ne-am mutat în Seattle Washington, unde mi-am petrecut o mare parte din copilărie. Când am fost în clasa a şasea, familia mea a decis să ne mutăm într-un alt stat. Aşa că ne-am împachetat lucrurile şi ne-am mutat în Springfield Missouri.

Florin: În adolescenţă nu erai prea mândru de faptul că faci parte dintr-o familie de credincioşi, iar la un moment dat te-ai revoltat împotriva părinţilor. Care a fost motivul nemulţumirii tale?

Stelian: Am crescut având tot ce îmi doream. Tata muncea din greu pentru a cumpăra o casă drăguţă. Întotdeauna aveam mâncare pe masă şi o mulţime de prieteni, dar în interiorul meu, mă simţeam gol. Doream ceva mai mult. În timpul liceului, am început să ies cu un grup de băieţi. Prietenia cu ei m-a provocat şi m-a ajutat să devin un rebel.

Pentru că am crescut într-o familie creştină, nu prea ştiam cum e să ai asemenea prieteni. Îmi doream să merg la petreceri, să mă distrez cu prietenii mei, să dăm spargeri la diferite locuri; îmi doream să fiu un adolescent normal, dar normal în modul în care eu credeam că trebuie să fiu. Am mers la biserică pentru că părinţii îmi spuneau să merg, dar toate celelalte lucruri le-am făcut pentru propria mea plăcere. Mi-am dorit ca viaţa mea să nu fie una forţată. Din moment ce biserica era o prioritate pentru familia mea, iar pentru mine nu, am început să cad din ce în ce mai jos, în păcatul acestei lumi. În acel moment al vieţii mele, mi se părea că Dumnezeu este de negăsit; iar, la un moment dat, am ajuns chiar să am îndoieli cu privire la existenţa Lui.

Florin: Am citit în mărturia ta că la vârsta de 18 ani te-ai îndepărtat total de Dumnezeu, alegând să te complaci într-o viaţă murdară. De ce ai ales să faci acest lucru? Ce te-a făcut să te îndepărtezi total de Dumnezeu?

Stelian: Stilul nou de viaţă pe care am început să-l am nu a fost chiar o rebeliune împotriva prietenilor, a familiei sau a lui Dumnezeu; a fost ceva ce mi-a adus plăcere în momentele de durere. Cu timpul, acest stil nou de viaţă a început să fie confortabil şi normal pentru mine. Biblia spune că regele Solomon a început să se căsătorească cu femei din alte naţiuni pentru că s-a obişnuit cu idolii lor şi cu felul lor de închinare şi s-a îndepărtat astfel de sursa existenţei, de Tatăl nostru iubitor. La fel ca regele Solomon, am acceptat cu braţele deschise toate ofertele acestei lumi, uitând că am un Dumnezeu plin de dragoste, milă şi bunătate, un Dumnezeu căruia îi pasă de mine. Am acceptat acest nou stil de viaţă pentru că eram pierdut în mine însumi. Mi-am părăsit Dumnezeul şi m-am îndepărtat de El pentru că nu mi-am propus niciodată să Îl cunosc mai mult.

Florin: La sfârşitul anului 2004 te-ai mutat din casa părintească undeva în Washington, lăsând în urma ta familia şi tot ceea ce aveai. Ce te-a determinat să faci acest lucru şi cum ţi-ai trăit viaţa departe de casa părintească?

Stelian: Atât de multe lucruri s-au întâmplat în acel moment al vieţii mele, încât aveam nevoie să plec şi să las totul în urmă. Am crezut că ar fi mai bine să încep din nou totul, într-un nou loc cu o nouă viaţă. Am vrut să mă ascund de cei pe care i-am dezamăgit şi am vrut cu disperare să uit ceea ce le-am făcut celor din jurul meu. Să merg în Seattle Washingotn a fost pentru mine o uşurare. M-am simţit ca un om nou, aveam în faţă toate oportunităţile care mă aşteptau să le încerc. Pentru că eram într-un loc nou, trebuia să îmi fac prieteni noi şi cel mai uşor îmi era să îi fac în cluburile de noapte, la petreceri sau în baruri. Fiind departe total de atmosfera bisericii, am început să alunec tot mai adânc în viaţa petrecerilor şi a chefurilor. Să mă droghez sau să beau alcool a început să devină pentru mine un obicei. Credeam că astfel voi reuşi să fiu fericit, dar de fapt, în realitate, eu încercam doar să îmi umplu golul din interior şi să îmi ascund singurătatea. Chiar dacă aveam mulţi prieteni şi aduceam multe fete acasă, tot gol şi rece mă simţeam în inima mea. La un moment dat, credeam că totul e un vis, dar nu un vis bun, ci un coşmar şi mi-aş fi dorit să mă trezesc la realitate, dar eram prea prins. Cei mai mulţi oameni îşi încep ziua cu o cafea, dar pentru mine era normal să o încep cu un pahar de vodcă şi apoi continuam să beau întreaga zi. Acum ştiu din toată inima mea că este imposibil să trăieşti în lumea asta fără harul şi ajutorul lui Dumnezeu.

Florin: După plecarea ta de acasă, ştiu că ai pierdut relaţia şi legătura cu părinţii tăi pentru câţiva ani. Ce a însemnat pentru tine acest lucru? Le simţeai lipsa ?

Stelian: A fost alegerea mea să îmi părăsesc familia. Eram sătul să aud de la ei toate greşelile pe care le făceam. Cu această ocazie vreau să îi încurajez pe cei care au câte un prieten sau câte un membru din familie plecat, să nu renunţe la el. Vă rog, nu renunţaţi la aceşti oameni! Este doar datorită dragostei Domnului faptul că noi ne putem ruga pentru cei ce sunt pierduţi. Isus spune în Matei 9:13 – „Eu nu am venit pentru cei neprihăniţi, ci pentru cei păcătoşi”, iar în Iacov 1:27 – „Religiunea curată şi plăcută înaintea lui Dumnezeu Tatăl este să vă îngrijiţi de orfani şi de văduve în necazurile lor…”. Traducerea corectă pentru cuvântul orfan este -un copil fără tată. Toţi cei care nu îl cunosc pe Dumnezeu sunt orfani. Oricine este pierdut în această lume, pierdut de tatăl său, este un orfan. Biblia ne cere să luptăm pentru astfel de oameni şi să avem grijă de ei în necazurile lor. Aş fi vrut din toată inima ca familia mea să vină şi să mă salveze din ceea ce ajunsesem. Câteodată suferinţă mea era aşa de mare, încât nu-mi doream nimic altceva decât ca viaţa mea să se sfârşească. Familia mea era doar la un telefon depărtare, totuşi, nu am primit nici un fel de ajutor. Nu îi condamn. Suferinţa ce le-am provocat-o eu a fost prea mare pentru ei. Am văzut asta în ochii lor când am plecat de acasă. Mi-am spus mie însămi că nu merit ajutorul sau bunătatea lor, aşa că am continuat să trăiesc în noul meu stil de viaţă. Perioada trăită în Seattle( 3 ani şi jumătate), mi-a arătat cât de măreaţă este dragostea lui Isus. Noi suntem trupul Lui şi suntem chemaţi să iubim în mod perfect, să avem milă, pace, compasiune şi bunătate. Doar aşa îi putem câştiga pe cei pierduţi, înapoi, de partea Tatălui.

Florin: Ştiu că în Washington ai dus o viaţă fără grija banilor. Aveai un serviciu bine plătit, însă, într-o singură zi, totul s-a prăbuşit: ai pierdut bani, maşină, siguranţa zilei de mâine. Cum s-a întâmplat?

Stelian: La 21 de ani, am început să lucrez ca barman la un club al jucătorilor de golf, ceea ce m-a condus înspre şi mai multe probleme…La acel club am început să întâlnesc oameni cu mulţi bani…O sumă de 3000 de dolari pe lună pentru un student part-time era ceva extraordinar. Aveam tot ceea ce mi-am dorit…tot ceea ce credeam că îmi doresc. Cu toate acestea, golul din mine continua să crească. Faptul că eram departe de familia mea şi timp de trei ani nu am schimbat cu ei nici măcar un cuvânt, nu îmi dădea pace. Mă gândeam că nu am nici o şansă ca familia să mă primească înapoi după modul în care eu i-am tratat. De fapt, ei aveau numărul meu de telefon şi nu era aşa de greu să mă contacteze. Într-o dimineaţă a lunii decembrie 2007, când am ajuns la locul de muncă, am aflat că nu mai era nevoie de mine acolo. Nu exista nici un motiv clar pentru care clubul m-a dat afară, doar faptul că poate aveau prea mulţi angajaţi şi unii trebuiau să plece. În acea zi am primit un telefon de la bancă. Mi s-a spus că este o problemă cu contul meu şi că ar trebui să mă grăbesc să ajung la ei pentru a-mi da câteva explicaţii. Când am ajuns la bancă, managerul mi-a zis că cineva pur si simpul a furat datele mele personale şi mi-a golit tot contul…aşadar, nu mai aveam nici un ban din tot ceea ce am câştigat. Am rămas fără cuvinte când am auzit această veste! În următoarea săptămână, trebuia să îmi plătesc rata şi eu nu aveam nici un ban, nici un loc de muncă, nici o familie, sau vreun prieten la care să fug. Am ajuns acasă şi am făcut ce ştiam mai bine…mi-am înecat amarul în băutură.

Seara, am vrut să ies să iau puţin aer, dar maşina nu pornea. Aceasta poate sună puţin exagerat, dar e de fapt călătoria în care Dumnezeu m-a pus pentru a-mi capta atenţia. Nu ştiam ce să fac: să plâng sau să distrug tot ce era în jurul meu. Am sunat la un serviciu şi maşina mi-a fost ridicată pentru un control tehnic…mecanicul m-a sunat apoi şi mi-a spus că nu işi poate explica de ce maşina nu porneşte. Părea că problemele cresc pe zi ce trece tot mai mult.

Florin: Ştiu că atunci când ai fost disperat şi nu mai vedeai scăpare, Dumnezeu a intervenit. Cum s-a întâmplat?

Stelian: Într-o seară, m-a sunat un prieten şi m-a rugat să merg cu el la biserică. L-am refuzat, explicându-i că nu sunt într-o dispoziţie bună pentru aşa ceva. Am ajuns acasă şi am început să beau până am adormit. Pe la ora 17 prietenul meu m-a sunat din nou şi mi-a zis că el chiar doreşte să merg cu el la biserică. Am fost de acord să îl însoţesc, ştiindu-mă oricum mizerabil. Prietenul meu a venit după mine şi m-a dus la Biserica Generation. Când a început lauda si închinarea şi am văzut cum toată mulţimea îl laudă pe Dumnezeul, m-a luat un fel de tremurat. Pot spune cu sinceritate că acea închinare a aprins o flacără în inima mea şi mi-a deschis urechile pentru cel mai semnificativ mesaj pe care l-am auzit vreodată. Pastorul Judah a predicat în acea seară un mesaj primit direct din partea lui Dumnezeu pentru un fiu pierdut şi rănit, ca mine. În timpul mesajului, inima mi-a fost zdrobită de lucrurile pe care le-am făcut, iar ochii mei s-au umplut de lacrimi. La sfârşitul slujbei, pastorul Judah a făcut o chemare la altar…El i-a rugat să vină în faţă pe toţi cei care aveau nevoie de rugăciune. Am hotărât că şi eu am nevoie de rugăciune şi împreună cu 40 de tineri, am ieşit în faţă.

Florin: Cum a fost acel moment?

Stelian: În timp ce eram în faţă pentru rugăciune, L-am rugat pe Dumnezeu să mă ajute. I-am zis: “ Dacă Tu exişti cu adevărat, fă cumva ca să ştiu şi eu acest lucru.” Nici nu am terminat bine de zis acea rugăciune, că pastorul Judah s-a ridcat şi a zis: “Aici, în această seară, există cineva care se confruntă cu probleme mari în viaţa sa”. Apoi, păstorul a început să zică tot ceea ce am făcut eu de la vârsta de 16 ani până în acea zi. El a zis despre mine lucruri care le păstram secret chiar şi faţă de cei mai apropiaţi prieteni ai mei. Mi-a zis că Dumnezeu mă vrea pentru El, iar dacă eu mă voi întoarce spre El şi Îl voi lăsa în viaţa mea, Dumnezeu mă va binecuvânta şi va restabili relaţia cu familia mea. Pastorul a încheiat cu o pormisiune făcută de Dumnezeu regelui David în 2 Samuel 7:9- “Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta şi ţi-am făcut numele mare, ca numele celor mari de pe pământ”. După ce a terminat de zis acest verset, s-a îndreptat spre mine, m-a îmbrăţişat şi mi-a spus la ureche: “ Stii că despre tine e vorba…?”.

Florin : Am aflat că imediat după ce ţi-ai predat viaţa în mana Lui Dumnezeu, ai început să vezi minunile Lui.

Stelian: Aşa este…În acea seară, am plecat spre casă într-o linişte completă, fiind încă surprins de tot ceea ce s-a întâmplat. După ce m-am pregătit de culcare, am plâns şi m-am rugat aşa cum ştiam; am zis: “Tată, acum văd că Tu eşti real. Mă poţi ajuta să merg pe calea Ta, să te urmez pe Tine?” I-am cerut iertare pentru viaţa mea şi am adormit. A doua zi, când m-am trezit, l-am rugat pe Dumnezeu să îmi dea o Biblie. Ştiam că o Biblie bună costă cam 100 de dolari, aşa că m-am rugat pentru un miracol.

În timp ce îmi căutam un nou loc de munca, I-am reamintit lui Dumnezeu despre nevoia mea de a avea o Biblie.

Eram în oraşul meu Sammamish şi mă plimbam…la un moment dat, am văzut ceva în mijlocul şoselei. Am aşteptat să treacă toate maşinile şi am fugit repede în mijlocul şoselei unde am găsit o Biblie de studiu cu aplicaţii într-o stare perfectă. Am rămas şi mai şocat când am văzut ca Biblia era deschisă la 2 Samuel 7:9-“Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit pe toţi vrăjmaşii tăi dinaintea ta şi ţi-am făcut numele mare ca numele celor mari de pe pământ”. Lacrimi îmi curgeau pe faţă în timp ce îmbrăţişam cu drag Biblia la pieptul meu; cred că arătam ca un ciudat în mijlocul şoselei.

Am mers apoi la fetele la care trebuia să plătesc chiria pentru apartament şi le-am explicat situaţia de la bancă, le-am zis că nu am un loc de muncă şi le-am rugat să imi amâne plata pentru un timp. Înainte de a-mi termina povestea, managerul complexului m-a înterupt şi mi-a zis că nu am nici un motiv de îngrijorare pentru că cineva tocmai a plătit pentru mine chiria. M-am oprit confuz întrebându-mă cine ar plăti 950 de dolari pentru un fiu datornic?! După ce am plecat de acolo, am primit un telefon de la mecanic şi am fost anunţat că maşina mea a pornit fără ca el să îi facă ceva . Era încântat!!! Exact în acea zi, mama şi tata m-au sunat şi şi-au cerut iertare pentru faptul că m-au neglijat total în ultimii trei ani. Nu i-am lăsat să termine ce aveau de zis, i-am întrerupt şi le-am zis: “VĂ IUBESC”! De atunci pot spune că părinţii mei îmi sunt cei mai buni prieteni.

Florin: După ce te-ai întors la Dumnezeu, te-ai mutat înapoi cu familia ta. Ce a însemnat pentru tine acest lucru şi cum te-au primit cei din familie?

Stelian: Să fiu sincer, familia m-a primit cu braţele deschise. Acesta a fost începutul promisiunilor Lui Dumnezeu pentru mine şi am fost încântat să încep o viaţă nouă cu familia mea, dar mai ales cu iubitul meu, Dumnezeu.

Florin: Aş vrea ca acum să vorbim puţin despre fotbal. Cum ai ajuns să joci fotbal în Spania?

Stelian : Într-o zi, am întâlnit un băiat pe nume Brent; el juca fotbal la o universitate din apropiere. El mi-a propus să merg în Europa pentru a juca fotbal profesionist şi asta mi s-a părut interesant. După ce am discutat o oră, am decis amândoi să mergem acasă şi să ne rugăm pentru călăuzire divină. Într-o seară, după terminarea antrenamentului, stăteam pe gazon şi mă rugam lui Dumnezeu; i-am mulţumit pentru tot ce mi-a dăruit. Atunci a fost prima dată când am auzit perfect şi direct glasul lui Dumnezeu vorbindu-mi. Priveam spre stele şi mă minunam de creaţia lui Dumnezeu. I-am spus Lui, în rugăciune, în timp ce priveam Carul Mare pe cer, că steaua mea preferată este cea care străluceşte cel mai puţin în Carul Mare, căci ea are cea mai mare valoare pentru că ţine Carul Mare şi stelele ce îl formează. Această stea este numită “Megrez”. Atunci am auzit o voce: “Stelian, dacă tu mergi în Spania pentru a juca fotbal, tu vei fi asemenea stelei Megrez- vei ţine unită împreună toată echipa, şi, cu tine, echipa va avea succes”. Am fost speriat un timp, dar am mers acasă ascultător, ştiind că Dumnezeul meu este cu mine. Săptămâni întregi am discutat cu Brent şi plănuiam plecarea mea la o echipă din Spania. Într-o noapte, am avut un vis: Jucam în Spania şi făceam cu mingea tot ceea ce doream; mulţimea fanilor era entuziasmată pentru că eram fenomenal cu mingea de fotbal în prima repriza a meciului. Apoi, în a doua parte, eram doar un jucător normal, fără abilităţi ieşite din comun, iar mulţimea fanilor, galeria, era nervoasă pe mine pentru că nu mai jucam atât de bine. Toţi m-au părăsit şi am rămas singur pe teren. Apoi am auzit o voce în vis şi Domnul mi-a zis: “ Stelian, aşa se va întâmpla în viaţa ta reală. Atâta timp cât te vei concentra asupra Mea, cât vei juca din toată inima ta pentru Dumnezeu, Eu voi face lucruri miraculoase cu tine şi cu mingea ta, lucruri la care alţii doar visează; cerul se va bucura dacă tu vei asculta de Mine. Dar, dacă îţi iei ochii de la Dumnezeu, vei fi un simplu om. Atâta timp cât tu vei sta drept pentru Dumnezeu, şi El va sta pentru tine.” M-am trezit şi L-am lăudat!

Florin: Ce înseamnă pentru tine Isus şi voia Lui?

Stelian: Isus este viaţa mea, bucuria mea, dragostea mea. În El găsesc toată mângâierea mea şi tot ceea ce e preţios şi merită trăit. Credinţa şi puterea mea sunt în El. Aici sunt câteva din versetele care mă ajută zi de zi: Ioan 14:12-14, Matei 21:21, Matei 6:33, Ieremia 33:3 şi Psalmul 37:4. Desfătarea mea este doar în Domnul. Psalmul 37:4 spune că dacă Domnul îţi este desfătarea, El îţi va da tot ce îţi doreşte inima. A te desfăta în cineva înseamnă să experimentezi bucurie şi plăcere extraordinară în prezenţa Sa. Isus este totul pentru mine!

Florin: La 24 de ani te văd îndrăgostit de Dumnezeu şi gata să faci voia Lui, oricare ar fi ea. Cum ţi se par tinerii creştini din ziua de astăzi? Sunt ei gata să facă sacrificii pentru a împlini voia Lui Dumnezeu?

Stelian: Cred că pentru început ar trebui să explicăm ce înseamnă a fi creştin. În călătoria mea cu Dumnezeu, am întâlnit mulţi oameni care se numeau creştini, dar, în realitate, dacă ai fi urmărit viaţa lor, ai fi putut vedea că sunt tare departe de Dumnezeu şi sunt orbiţi de gândurile şi tradiţiile lor. Noi nu suntem salvaţi pentru că ne-am născut într-o familie creştină. Noi nu suntem salvaţi datorită faptelor noastre grozave, ci doar prin harul lui Dumnezeu. Să vă zic cum trebuie să fie un copil de Dumnezeu. Vă amintiţi de Moise care cobora de pe muntele pe care s-a întâlnit cu Dumnezeu şi de oamenii care l-au văzut şi au observat faţa lui strălucind de prezenţa lui Dumnezeu? Nu ar trebui noi zilnic să fim în prezenţa lui Isus? Nu ar trebui oare ca feţele noastre să strălucească de milă şi dragoste? Pentru a ne putea numi creştini, trebuie să avem în viaţa noastră Roada Duhului Sfânt, trebuie să fim complet devotaţi lui Dumnezeu. Puţini tineri sunt dispuşi să facă sacrificul de a-L urma pe Isus şi de a lua crucea Lui.

Florin: Îţi mărturisesc că am fost atins şi provocat de mărturia ta. La finalul acestui interviu, te rog să transmiţi câteva gânduri celor care citesc acest interviu.

Stelian: În primul rând, vreau să Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru ocazia de a–i aduce Lui onoare şi glorie. Vreau să încurajez pe toată lumea să continue lupta alături de Dumnezeu, cel care îţi dă un scop în viaţă. Chiar dacă vin furtuni , Isus va vorbi împotriva furtunii şi va umbla pe valuri; doar El le poate potoli. Este mult mai uşor să te ţii prins de Isus pe durata furtunii decât să te laşi pentru o secundă de mâna Lui. Sper ca într-o zi să împărtăşesc cu voi şi restul mărturiei mele – o călătorie uimitoare cu Dumnezeu!

Interviu realizat de Florin Lupean

® Flacăra Închinării Media

1559 Vizualizări, 4 Azi | Etichete: Dumnezeu, fotbal, Interviu, Stelian Baban

19 Comentarii la " Interviu cu Stelian Baban, un fotbalist dedicat Cerului "

1. luminita spune:

   13 noiembrie 2009 la 1:52 PM

   Impresionant!!!!am fost cu adevarat miscata de marturia acestui tanar, de felul minunat a lui Dumnezeu de a lucra, de dragostea Lui mare pt noi…Numele Lui e MINUNAT!
   Il iubesc pe Dumnezeul meu! Traiasca Domnul si toata suflarea sa cante laudele LUI!!!!!
2. y_daddy spune:

   13 noiembrie 2009 la 2:10 PM

   wow… ce tare! Dumnezeu e adevarat, nu vis. El ne conduce vietile spre culmi atunci cand punem valoare pe El. Fii binecuvantat frate! Si sa ajungi in liga 1 :)
3. Ligia Trinca spune:

   13 noiembrie 2009 la 4:24 PM

   ce ma bucur sa-l vad pe Steli aici .. :)
   i in poze am mai vazut fetze cunoscute…

   intr-adevar un interviu superb Florin :)

   Astept sa ne revede curand, Steli…
   … inca zambesc cand imi amintesc de conversatia despre fotbal in fata bisericii :))

   hug guys!
4. Timotei spune:

   14 noiembrie 2009 la 8:03 PM

   Marturia ta m-a impresionat mult si m-a incurajat. G.B.U. si succes in tot ceea ce faci
5. Cosmina B. spune:

   15 noiembrie 2009 la 8:54 AM

   am citit interviul de mai multe ori cu aceeasi curiozitate ca si cum ar fii fost prima data….modul minunat in care Dumnezeu l-a adus la El m-a impresionat foarte mult.Dumnezeu lucreaza intr-un mod unic si plin de dragoste. ma bucur mult de felul cum gandeste acest tanar…ma regasesc in cuvintele lui despre ceea ce este Dumnezeu pentru el….am fost miscata ….fii binecuvantat
6. Paul Ronaldo spune:

   16 noiembrie 2009 la 12:41 AM

   Foarte Impresionanta povestea lui, si cred ca asta ne arata fortaa lui dumnezeu si ca daca noi mergem cu Dumnezeu toate lucrurile oricat de imposibile ar parea cu Dumnezeu totul este posibil.
   Mult succes stelii cu toate visurile tale
7. Andrea spune:

   16 noiembrie 2009 la 9:59 AM

   ….incredibil…in timp ce citeam interview..mi se umpleau ochii de lacrimi…AMAZING!
8. Sergiu46 spune:

   16 noiembrie 2009 la 12:19 PM

   Un om care traieste cu advarat in fiecare zi cu Dumnezeu. Se vede asta din Cuvintele lui si din felul cum vorbeste.
   Am ramas impresionat de acest interviu.
9. cristina spune:

   16 noiembrie 2009 la 4:33 PM

   L-am cunoscut pe Stelian aici in Spania, dar totusi, nu stiam trecutul lui…M-a miscat mult marturia lui, si ii multumesc lui Dumnezeu pentru lucrarile lui minunate. Fi binecuvantat, Stelian, pentru ca ti-ai predat viata in mana Lui si esti asa de credincios fata de EL! Iosif si Cristina…
10. marta si andreea spune:

    23 noiembrie 2009 la 6:10 AM

    WOW!SLAVIT SA FIE DOMNUL PT MINUNEA CE A FACUT-O IN VIATA LUI STELIAN!E O REALA BUCURIE SA AFLAM CEEA CE DUMNEZU A LUCRAT PRIN PRETIOSUL NOSTRU PASTOR JUDAH SMITH.E O MARTURIE PUTERNICA!
11. claudio spune:

    5 decembrie 2009 la 8:12 PM

    pot sa spun ca il cunosc bine pe stely este un baiat foarte distractiv dar fara brenthonyo viata nu ar fi asa de distractiva.
    ole ole ole brenthonyo ….ole!
12. marius spune:

    6 decembrie 2009 la 12:26 AM

    Marius ,foarte fain , sant surprins de felul cum lucreaza DUMNEZEU!!

    Domnul sa te binecuvinteze !!
13. marius spune:

    6 decembrie 2009 la 12:28 AM

    Foarte fain !! Domnul sa te binecuvinteze !
14. Brentonio spune:

    20 decembrie 2009 la 4:40 PM

    Wowowwo, I can translate all the English, I love my mother more fuerte, me, Amen WOOWOWOWOOOOOOOOOOOOOWW Christ as the eternal Powerful
15. Sergiu Cristea spune:

    10 iulie 2010 la 10:51 AM

    ce frumos Stelian…..ma bucur mult de lucrarea Domnului in viata ta!!!:) Gby!!
16. Hope spune:

    11 iulie 2010 la 8:28 PM

    Stelian…un copil special, indragostit de Domnul Isus!!!
    Domnul sa te binecuvinteze si…abia astept sa vad lucrarea Lui in viata ta, in continuare..pana acum, am fost foarte impresionata, si stiu k voi fi si mai uimita de lucrarea Lui pe viitor!!!
17. Interviu cu Stelian Baban, un fotbalist dedicat Cerului | Pasi.RO spune:

    13 iulie 2010 la 11:30 AM

    [...] Interviu realizat de Florin Lupean Citeşte mai mult: http://www.flacarainchinarii.ro/interviuri/interviu-cu-stelian-baban-%e2%80%93-un-fotbalist-profesio... [...]
18. Ramona Diana spune:

    15 iulie 2010 la 4:21 PM

    wow. L’am cunoscut pe Steli aici in Spania, dar nu stiam ce trecut ascunde in spate.
    Un trecut “mizerabil” dacä pot sä’l numesc asa. Un trecut “mizerabil” care acum sträluceste, pentru’cä el strälucesti in ochii Tatälui.
    O märturie impresionantä, care mi’a umplut ochii de lacrimi!

    Fii binecuvântat Steli, si cu adevärat Domnul te iubeste!
    Domnu sä lucreze la viata ta in continuare si stai lângä El mereu.

    >:d<
19. Magda spune:

    5 noiembrie 2010 la 6:29 PM

    Ma impresionat pana la lacrimi…!!!