Monday, August 8, 2016

POTOLIREA FURTUNII o predica de Gheorghe Cornilescu 26 Februarie 1967

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

12901512_10154067695813524_1670937155173460791_oPotolirea furtunii

 13010745_1212696098743251_2079006942549690061_n

    Minunea aceasta pe care a făcut-o Domnul Hristos arată nu numai puterea pe care El o are asupra firii înconjuratoare, dar ne înfăţişeaza în acelasi timp pe scurt istoria bisericii de-a lungul veacurilor si istoria fiecărui credincios în parte, cum si simţămintele pe care le au ucenicii faţă de lucrarea Domnului Hristos si faţă de Persoana Lui.

    În adevăr, apa înfaţiseaza în unele împrejurari, şi aici în chip deosebit, lumea. In Apocalipsa 17.15 citim: “Apele pe care le-ai vazut, pe care şedea curva, sunt popoare, gloate, neamuri si limbi”. Iar in capitolul 13.1 ni se arata ca fiara tot din mare a iesit, adica din lume. “Apoi am stat pe nisipul marii si am vazut ridicându-se din mare o fiara cu zece coarne şi şapte capete; pe coarne avea zece cununi împarateşti si pe capete avea nume de hulă”. Deci si într-un caz si in altul, apa înfatişează lumea.

     Pe aceasta mare care este lumea pluteste corabia – biserica – în care se afla ucenicii, având la cârmă pe Hristos. Si înca de când a luat nastere, Biserica Domnului Hristos a fost în necurmata furtuna. Rare au fost clipele de ragaz pe care le-a avut de-a lungul veacurilor.

     Este drept ca ucenicii au fost înştiinţaţi de Domnul Hristos ca aşa va fi. Când le spune cuvinte de ramas bun, le arata între altele, ca sa nu fie surprinsi: “In lume veti avea necazuri; dar îndrăzniţi, Eu am biruit lumea”. In evanghelia dupa Matei 10.16 El spune ucenicilor Lui:“Iata, Eu va trimit ca pe niste oi in mijlocul lupilor. Fiti dar înţelepţi ca şerpii si fara rautate ca porumbeii. Păziţi-vă de oameni, căci va vor da in judecata sinedriilor si va vor bate in sinaogile lor si inaintea neamurilor”. Iar la versetul 34: “Sa nu credeti ca am venit sa aduc pacea pe pamant; n-am venit sa aduc pacea, ci sabia. Caci am venit sa despart pe fiu de tatal sau, pe fiica de mama-sa si pe nora de soacra-sa. Si omul va avea de vrajmasi chiar pe cei din casa lui. Cine iubeste pe tata ori pe mama mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine; si cine iubeste pe fiu ori pe fiica mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cine îşi va pastra viata, o va pierde; si cine îşi va pierde viata pentru Mine, o va câştiga”.

     Aşadar Domnul Hristos a adus pace pentru cei ce îşi pun încrederea în El si astfel scapa de sub robia pacatelor; dar cei ce nu se încred în jetfa Lui de pe Golgota n-au pace, pentru ca rămân în pacatele lor si deci nu pot avea odihna.

    Vedem în Adunare o corabie care merge spre portul ceresc, pescuind ori de câte ori se ofera prilejul. Calatoria ei pe mare o face sa fie supusa încercarilor, suferinţelor, trudelor si primejdiilor de tot felul. Dupa o vreme de mers linistit vine o furtuna si noi trebuie sa contam pe ea. Corabia care are pe Domnul Isus la cârmă, în mod sigur are de întâmpinat furtuna. Pentru Biserica Domnului Isus sunt multe furtuni si unele dintre ele sunt foarte primejdioase. Este adevarat ca la inceput furtuna nu era asa de primejdioasa: amenintari, bătăi, pe ici si colo inchisoare, cate unul omorât pentru Numele Domnului Isus; dar totusi liniste. Când un prigonitor mare ca Saul s-a potolit prin faptul ca a trecut de partea Domnului Isus, spune Cuvântul lui Dumnezeu ca Biserica s-a bucurat de pace si liniste.

     Dar a venit vremea cand furtuna s-a prefacut în uragan, când prigonirea împotriva Bisericii a fost ceva organizat. In primele timpuri ale istoriei Bisericii, ea a avut de infruntat prigoanele repetate ale păgânismului roman, destul de furioase.

     Si când s-a potolit acest uragan al păgânismului de prigoana împotriva credinciosilor, a venit un tiran si mai rau, pornit de acum din partea celor ce pretindeau ca aduc slujba lui Dumnezeu. Era tot asa de organizata, poate mai bine decât prigoana păgâna. Este vorba de lupta închiziţiei, adica a oamenilor care pretindeau ca si ei cred în Domnul Isus, dar nu asa cum credea Biserica Domnului Isus, pe care o credeau ratacita. Ce de lanturi, ce de sânge au acoperit pe credinciosii Domnului Isus în aceasta perioada! Se spune ca au murit cu mult mai multi decât în uraganul păgânesc stârnit împotriva celor credinciosi. A fost un uragan care era gata-gata sa scoata corabia din apa si sa scufunde pe corabieri. A fost o călătorie foarte primejdioasa.

     Dar alaturi de aceasta furtuna violenta a prigoanei cu tendinta de exterminare fizica a celor credinciosi de pe pamant, ca sa piara samânţa celor credinciosi de pe pamânt, a venit un alt atac al vrăjmaşului. Inapoia furtunii acesteia este vrăjmaşul sufletelor noastre, care nu poate suferi cu niciun chip ca noi sa ramanem pe calea Domnului Isus. A venit furtuna, se pare mai potolita, dar cu cât pare mai potolita cu atat mai primejdioasa, aînvataturilor gresite. A vazut vrajmasul ca pe calea exterminarii fizice nu biruie. Sangele martirilor este samanta credinciosilor. Atunci vrajmasul a ales alta cale: sa amestece, in invatatura curata a evangheliei, otrava învaţaturilor gresite.

     Inca de la început, unii socoteau ca, pentru a fi mântuit, pe lânga evanghelie mai trebuie sa ţina si legea.Totusi Cuvântul lui Dumnezeu este clar in acesta privinţă: Legea a fost un îndrumator, pâna când a venit Domnul Hristos. Si din clipa în care Domnul Hristos a ispasit în trupul Lui toata vina pacatelor noastre, s-a ispravit cu legea. Si oricine se bizuie pe faptele legii, spune Cuvântul lui Dumnezeu ca a cazut din har. Daca era posibila mântuirea prin lege, nu mai era nevoie sa vina Domnul Isus si sa sufere pe cruce pentru pacatele noastre. In orice caz, aceasta învăţatura a fost un atac puternic, care dureaza si astazi, prinzând pe multi, întunecându-le mintea ca sa nu ramana pe calea simpla a credintei în jertfa Domnului Isus.

     Au venit apoi altii care au zis: Buna este evanghelia pe care ati primit-o, dar prin ea nu puteti cunoaste îndeajuns pe Dumnezeul viu si adevarat; numai prin filozofie este cu putinţă să întelegem căile lui Dumnezeu; calea aceasta a credintei în jertfa Domnului Hristos este o cale simpla, o cale pentru oamenii care nu se pot ridica pe aripile cugetarii, gandirii… Si astfel filozofia a prins si a atras pe multi, pentru ca era placuta gândirii omenesti, simtirii omenesti. Este cunoscut acest atac al filozofiei impotriva Bisericii Domnului Hristos din veacul al doilea, sub numele de gnosticism, adica, pe limba noastra, a oamenilor care pretend ca ei cunosc prin filozofie toate lucrurile mult mai bine dect le cunoastem noi prin evanghelie.

     Dar despre aceasta filozofie, Cuvantul lui Dumnezeu ne instiinteaza asa de frumos in epistola catre Coloseni, unde spune: “Sa nu va fure nimeni cu filozofia”, pentru ca noi avem totul deplin în Domnul Hristos. Nu este nevoie de alte cai, oricat de luminoase ar parea gandirii si simtirii omenesti, decât Domnul Hristos, jetfa Lui de pe crucea Golgotei.

     Mai pe urma au venit altii si au invatat ca pentru mantuire nu e de ajuns credinta in Domnul Isus, ci trebuie sa facem si fapte bune, in care unii oameni prisosesc si din prisosul lor sunt in stare sa dea si altora, ca sa fie mantuiti.CONTINUA AICI:POTOLIREA FURTUNII o predica de Gheorghe Cornilescu 26 Februarie

                                                         Gheorghe Cornilescu

                                                         26 februarie 1967

Articol transcris si trimis  pe email de fratele Horia AzimioaraMitre-Peak-Milford-Sound (1)
995332_475532899303893_1195983569458036214_n

ORICE FEL DE HAR de Teodor Popescu 7 iulie 1957

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce


12974533_10154098970873524_2597348542475048061_n

Orice fel de har

 waterfall

   Este aici un cuvant asupra caruia face sa ne oprim:“Dumnezeu poate sa va umple cu orice har” sau “sa va  dea orice fel de har.” Cuvantul acesta ne face sa ne gandim la bogatia harului lui Dumnezeu pe care o avem. Dar de vreme ce nu o pretuim, suntem vaicareti. De aceea este nevoie ca cei credinciosi sa fie convinsi de bogatia pe care o au în Domnul Hristos, ca s-o pretuiasca asa cum se cuvine.

     Iata numai cateva din harurile pe care le avem, pe care trebuie sa le pretuim. Harul iertarii pacatelor este parca la temelia altor haruri. Insasi evanghelia pe care o credem si pe care o vestim se numeste “evanghelia harului lui Dumnezeu.” Suntem socotiti neprihaniti prin harul Lui, asa ni se spune in epistola catre Romani. Traim prin har in toate zilele vietii noastre si ni se da har peste har.

     Nu se poate traduce în romaneste cuvantul “har”. Este mai mult decat favoare, indurare sau mila. Suntem noi recunoscatori asa cum se cuvine pentru acest har nespus de mare al iertarii, sa vestim în lung si-n larg acest har care aduce mantuire pentru toti oamenii?

     Harul aduce si sfintenie. “Dupa cum prin neascultarea unui singur om, cei multi au fost facuti pacatosi, tot asa, prin ascultarea unui singur om, cei multi vor fi facuti neprihaniti.” “Iar legea a venit prin Moise, dar harul si adevarul prin Isus Hristos.” Catre Tit, apostolul Pavel scrie: “Harul lui Dumnezeu care aduce mantuire pentru toti oamenii s-a aratat si ne învata s-o rupem cu paganatatea si cu poftele lumesti si sa traim în veacul de acum cu întelepciune, dreptate si evlavie.” Sufletul, trupul si duhul sa fie puse deoparte pentru Dumnezeu. In felul acesta noi suntem pusi deoparte pentru sfintenie.

     Abia de este vreun mijloc mai potrivit, in afara de Cuvantul lui Dumnezeu si de Duhul Sfant, pentru înaintarea noastra in sfintenie, ca tigaia necazurilor, a suferintelor de tot felul. Cine cunoaste lucrul acesta nu se lasa doborat de intristare. Daca avem parte de suferinte, avem parte si de mangaieri.

     “Caci este un har daca cineva, pentru cugetul sau fata de Dumnezeu, sufera intristare, patimind pe nedrept. In adevar, ce lauda este sa suferiti cu rabdare sa fiti palmuiti cand ati facut rau? Dar daca suferiti cu rabdare cand ati facut bine, lucrul acesta este un har inaintea lui Dumnezeu” (1 Petru 2.19-20). Harul face pe cei care sufera pentru Domnul Hristos, pentru ca sunt credinciosi, sa se bucure. Pavel si Sila erau închisi in Filipi si au cantat la miezul noptii cantari de bucurie, încat toti ceilalti întemnitati i-au auzit.

     Apostolul Pavel scrie filipenilor: “Voua vi s-a dat harul nu numai de a crede, dar si de a suferi pentru Hristos.”Deci apostolul Domnului considera ca un har de a suferi cineva pentru ca este credincios. Daca va veni suferinta si peste noi, daca o vom socoti ca un har din partea lui Dumnezeu, vom fi binecuvantati. Dar stim ca, daca suntem credinciosi, la aceasta suntem randuiti.

     Este un mare har din partea lui Dumnezeu sa pricepem gandurile Lui. Omul firesc nu poate sa priceapa lucrurile Duhului, ele trebuiesc judecate altfel decat cu mintea fireasca. Dar cei ce sunt duhovnicesti pot sa judece totul, si ei însisi nu pot sa fie judecati de nimeni. Noua însa ne-a descoperit Dumnezeu aceste lucruri prin Duhul Sau, caci Duhul cerceteaza toate, chiar si lucrurile adanci ale lui Dumnezeu. O minte noua, o fire noua, o inima noua, cele vechi s-au dus si toate s-au facut noi – acestea sunt bine adeverite in Cuvantul lui Dumnezeu. Si daca ramai la mintea cea veche, daca judeci lucrurile in felul lumii, atunci dai dovada ca n-ai capatat harul de a privi lucrurile in felul lui Dumnezeu.

     Credinciosii au fost invredniciti sa aiba parte de descoperirea gandurilor lui Dumnezeu. De pilda lui Avraam, cand Domnul pleca spre Sodoma si Gomora ca sa dezlantuie mania Lui asupra acestor cetati, ii spune: “Sa ascund Eu de Avraam ce am de gand sa fac?” Si i-a descoperit ce avea sa faca, sa vina foc si pucioasa peste acele cetati. Avraam a mijlocit pentru oamenii de acolo, dar s-a oprit la un anumit numar.

     Gandurile lui Dumnezeu nu se potrivesc cu gandurile oamenilor si El ne descopera gandurile Sale. Intr-un psalm se spune: “El Si-a descoperit caile Sale lui Moise si lucrarile Sale copiilor lui Israel.” In adevar, care popor de pe fata pamantului a avut vreodata proroci? Este un fenomen unic, numai cu poporul evreu. Numai acolo sunt proroci, in alta parte degeaba îi cauti. In indurarea Lui, Dumnezeu Si-a descoperit gandurile prin proroci.

     Ce înalte sunt gandurile lui Dumnezeu, ce adanci sunt ele! Cine poate sa priceapa tot adancul gandurilor Lui? Cat de înalte sunt cerurile fata de pamant, atat de înalte sunt gandurile lui Dumnezeu fata de gandurile oamenilor. Sunt ganduri de iubire, de pace. 

     Ne-a descoperit Dumnezeu gandurile pe care le are El cu privire la mersul lumii? Da, noi nu suntem in nestiinta; nu putem spune ca nu ne-a descoperit, ca nu stim. Noua ne-a descoperit Dumnezeu în Cuvantul Lui ce este cu poporul evreu. Cu toate ca este in neascultare, se va sfarsi odata neascultarea, dupa ce va trece prin judecata. Si Dumnezeu Se va ocupa din nou de poporul evreu, care va veni la credinta pe caile pe care au venit neamurile: prin harul lui Dumnezeu.

     Ne-a descoperit El gandurile pe care le are cu privire la Biserica Lui? Cum sa nu! Noi asteptam rapirea. Ca sunt pe ici, pe colo, atatea ganduri descoperite noua, da; dar în general noi asteptam rapirea, avem o nadejde care nu înseala. Sa ne mangaiem unii pe altii cu aceste cuvinte.

     Ne-a descoperit Dumnezeu gandurile pe care le are cu privire la Imparatia Sa? Da, ne-a descoperit cum acum Imparatia Sa se descopera in taina, iar mai tarziu se va arata în chip stralucit. Toate acestea le avem descoperite, mai mult sau mai putin. Poate cineva nu le-a inteles mai în amanuntime, însa în general trebuie sa le inteleaga.

     In harul dat din partea lui Dumnezeu este si acesta: ascultarea rugaciunilor. Minunata este purtarea lui Dumnezeu cu omul Sau, Moise, acest urias în ce priveste legatura cu Dumnezeu. El îi zice candva lui Moise: “Ce ai vorbit acum voi face, caci ai aflat har in ochii Mei.” Acest atlet a luptat contra pacatelor poporului sau, dar pentru Dumnezeu.

     Un alt har este acesta, de a vedea slava lui Dumnezeu. Ne este promis în repetate randuri ca vom vedea slava Lui. Lucrul acesta l-a facut cu Moise (Exod 33.18-23): l-a asezat in crapatura stancii, El a trecut pe acolo si i-a descoperit Numele Său: “Domnul Dumnezeu este un Dumnezeu plin de îndurare si milostiv, încet la manie si plin de bunatate.” Atunci S-a descoperit Dumnezeu lui Moise. Desigur, nu L-a vazut pe Dumnezeu în slava Lui. Iar noi, cand vom vedea slava Lui, vom cadea cu totii cu fata la pamant. Este un lucru mare, dar este absolut sigur. Niciunul din cuvintele Lui nu cade la pamant, ca sa nu se împlineasca.

     Dar ma întorc la ce am spus, ca mai ales în suferinta se vede acum slava lui Dumnezeu. Iov, mai ales în suferinta a vazut slava lui Dumnezeu. La fel a fost si cu prorocul Ieremia. De aceea, unii s-au umplut de atata entuziasm pentru suferinta, încat au dorit-o: Da-mi, Doamne, sa sufar, ca sa vad slava Ta!… Dar nu trebuie sa facem asa. Lasa ca o trimite Dumnezeu, atunci cand crede El ca este nevoie de suferinta. Niciun copil nu zice: “Ia nuiaua, mama si bate-ma!” La timpul potrivit însa se face si acest lucru.

     Inaintam în credinta si ni se face parte de orice fel de har. Sa dorim din tot sufletul sa cunoastem tot mai bine harul Sau si sa pretuim tot ce ne-a dat Dumnezeu.

    Teodor Popescu         7 iulie 1957

Articolul a fost o predica stenografiata si transcrisa de fratele Horia Azimioara -primit pe email .13320772_793479464085393_4559416656752326043_o12768202_741783409254999_1166426002582548153_o

Sunday, August 7, 2016

MEMORIAL SERVICE FOR SERBAN CONSTANTINESCU JUNE 10 2016 -ENGLISH

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

11150765_847468508656313_6205527106837223764_n

A MEMORIAL SERVICE FOR SERBAN CONSTANTINESCU
JUNE 10, 2016 AT 
BELIEVERS CHAPEL-DALLAS ,U.S.A.
AUDIO – ENGLISH

WITH PICTURES FROM NATURE 
PROMOTED IN GLORY ON JUNE 4, 2016
REMEMBRANCE (FAMILY AND CLOSED FRIENDS) AND MESSAGE (THE CHRISTIAN BROTHER DAN DUNCAN) WITH PRAYERS AND HYMNS10155682_991732597526965_6094787519305749831_n
10394000_10203780643708604_1166513728202641874_n



SERBAN CONSTANTINESCU PROMOTED TO GLORY!!4 June 2016 Bone Terre MO.A short slide-show with pictures offered by family-

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

22430_10153871085558569_7440024947157558354_n


Wednesday, July 27, 2016

MEDITATII -AUGUST 2016-CUVINTE DE MANGAIERE,ZIDIRE,IMBARBATARE SI TREZIRE

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce


13315546_10209857738387931_4240205958952851256_n13524377_1265951743417686_3985340016724752547_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 AUGUST

Cunoaşterea căilor Lui
După ce a isprăvit de dat porunci la cei doisprezece ucenici ai Săi, Isus a plecat de acolo ca să înveţe pe oameni si să propovăduiască în cetăţile lorMatei 11:1
El vine acolo de unde ne spune să plecăm. Dacă, atunci când Dumnezeu ţi-a spus „Pleacă!” tu ai rămas pe loc, deoarece erai foarte îngrijorat din cauza celor de acasă, prin aceasta i-ai lipsit pe ei de învăţărura şi de predicarea Lui Isus Cristos Însuşi. Când ai ascultat şi ai lăsat toate consecinţele în seama Lui Dumnezeu, Domnul a intrat in oraşul tău să-i înveţe pe oameni; cât timp nu ai vrut să asculţi, ai fost o piedică în calea Lui. Fii atent când începi să comentezi şi să pui ceea ce numeşti datoria ta în locul poruncii Domnului tău. „Ştiu că Dumnezeu mi-a spus să plec, dar datoria mea este aici”, înseamnă că nu crezi că Isus spune cu adevărat ceea ce spune.
El vorbeşte acolo unde ne spune să nu vorbim noi.
„Doamne…. să facem trei colibe...” (Luca 9:33).
Jucăm noi rolul de providenţă spirituală amatoare în viaţa altora Suntem noi aşa de gălăgioşi când îi învăţăm pe alţii, încât Dumnezeu nu se poate apropia de ei? Trebuie să învăţăm să ne ţinem gura închisă şi duhul treaz. Dumnezeu vrea să ne înveţe despre Fiul Său, El vrea să transforme timpul nostru de rugăciune în „munţi ai Transfigurării”, dar noi nu vrem să-L lăsăm. Când suntem siguri că Dumnezeu va lucra într-un anumit mod, El nu va mai lucra niciodată în acel mod.
El lucrează acolo unde nouă ne spune să aşteptăm.
Rămâneţi… până când .” (Luca 24:29).
Nădăjduieşte în Domnul şi El va lucra, dar nu aştepta cu o atitudine de îmbufnare spirituală pentru că nu vezi nici la un pas în faţa ta!
Suntem suficient de detaşaţi de istericalele noastre spirituale, încât să Îl aşteptăm pe Dumnezeu? A aştepta nu înseamnă a sta cu braţele încrucişate, ci a învăţa să facem ceea ce ni se spune. Acestea sunt câteva aspecte ale căilor Lui pe care rareori le recunoaştem.TOTUL PENTRU GLORIA LUI – AUGUST (1)13631578_10157324899210089_6683894297028428726_n
13043207_1134805259904153_7248197719089725951_nMAANA DE DIMINEAŢĂ

AUGUST  1

“Până acum n-aţi cerut nimic în Numele Meu; cereţi şi veţi primi pentru ca bucuria voastră să fie deplină!IOAN 16:24
Să avem grijă să nu limităm pe Dumnezeu în rugăciunile noastre şi aceasta nu numai prin necredinţă, dar şi prin presupunerea noastră că ştim ce poate şi ce vrea El să facă. Să ne aşteptăm ca să primim mai mult decât cerem sau gândim noi. “Domnul poate să-ţi dea mai mult decât atât.” (2 Cron 55:9). Să cerem mult şi Dumnezeu va fi pentru noi Dătător împărătesc. Dumnezeu va da copiilor Săi libertatea de a cere tot ce voiesc, pentru că prin Domnul Isus Hristos ei au devenit copii ai Săi şi El onorează orice cerere în virtutea dragostei pentru Fiul Său. De aceea Domnul Isus ne îndeamnă să cerem în Numele Lui orice este după voia Sa.“Cereţi orice vreţi şi vi se va da.” (Ioan 15:7). “Căci Tatăl Însuşi vă iubeşte fiindcă M-aţi iubit.”Alexandru cel Mare a avut la curtea lui imperială un filozof renumit dar sărac care a ajuns cândva într-o mare criză financiară. La cine să apeleze decât la patronul lui, marele cuceritor, Alexandru? Cererea lui a fost aprobată mai repede decât s-a gândit el. Împăratul i-a dat autorizaţia să primească de la vistieria imperiului orice va cere. El a cerut în numele suveranului zece mii de galbeni, o sumă enormă. Vistiernicul şocat de o aşa mare sumă a refuzat s-o onoreze, dar a informat pe împărat prezentându-i punctul său de vedere cu privire la suma cerută de filozof care i s-a părut exorbitantă. Alexandru l-a ascultat cu răbdare şi i-a răspuns: “Să i se elibereze imediat banii. Sunt încântat – a zis împăratul – de felul cum gândeşte acest filozof. Prin cererea lui el mi-a făcut o cinste deosebită arătând în felul acesta cât contează pe generozitatea mea.” Ce deosebire între generozitatea acestui mândru împărat şi dragostea pe care o are Tatăl nostru din cer pentru noi. El este gata să ne dea cu mână largă şi fără mustrare orice îi cerem prin credinţă. Desigur că cererile noastre, oricât de mari ar fi, sunt garantate de Numele Domnului Isus. Ce garant desăvârşit, care ne scuteşte de un cosemnatar sau de orice altceva care să dovedească până la urmă că merităm să primim ce am cerut. Domnul Isus este sponsorul nostru înaintea lui Dumnezeu. Dar a cere în Numele Lui, presupune recunoaşterea nevredniciei noastre înaintea lui Dumnezeu şi dependenţa noastră de Hristos Domnul. Uşa trezoreriei lui Dumnezeu se deschide în faţa rugăciunii făcută cu credinţăMANA DE DIMINEATA-AUGUST (1).
13439174_1265952996750894_4642730778999207163_nTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 august

LEGĂMÂNTUL ÎI ATINGE ŞI PE COPII
Voi pune legământul Meu între Mine şi tine şi sămânţa ta după tine, din neam în neam; acesta va fi un legământ veşnic, în puterea căruia Eu voi fi Dumnezeul tău şi al seminţei tale după tine.Geneza 17.7
O, Dumnezeule Tu ai încheiat un legământ cu mine, robul Tău, în Isus Cristos, Mântuitorul meu; şi acum eu Te rog ca şi copiii mei să fie incluşi în planurile Tale de îndurare, îngăduie-mi să cred că această făgăduinţă îmi este făcută mie tot aşa de bine cum este făcută lui Avraam. Ştiu bine că copiii mei sunt născuţi în păcat şi zămisliţi în nelegiuire, ca şi cei ai celorlalţi oameni. Aşa că nu mă bizui pe felul naşterii lor, căci „ce este născut din carne este carne” şi nu altceva. Dar, Doamne, fă să se nască şi ei din Duhul Sfânt şi să intre şi ei în legământul Tău de har.Te rog de asemenea pentru urmaşii mei şi toate generaţiile lor. Să fii Tu Dumnezeul lor, cum eşti şi al meu. Cea mai mare cinste pe care Tu mi-ai făcut-o este că mi-ai îngăduit să fiu robul Tău şi să-Ţi slujesc; fie ca şi urmaşii mei să-Ţi poată sluji în anii care vor veni. O, Dumnezeul lui Avraam, fii şi Dumnezeul lui Isaac! O, Dumnezeul Anei, primeşte pe Samuelul ei! Doamne, dacă Tu ai primit rugăciunea pe care Ţi-o fac pentru ai mei, binecuvântează şi celelalte case ale poporului Tău, unde mai sunt persoane care nu sunt încă ale Tale. Fii Dumnezeul tuturor familiilor lui Israel. Fie ca nici unul din cei care se tem de Numele Tău să n-aibă durerea să vadă pe vreunul din ai lor rămânând nemântuit! Îţi cer acest lucru pentru dragostea lui Isus. Amin!TEZAURUL PROMISIUNILOR AUGUST (1)
13495187_1266960563316804_7385300442734459537_nDOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Luni, 1 August 2016

Auziți, ceruri, și pleacă urechea, pământule, pentru că Domnul a vorbit: „Am hrănit și am crescut fii și ei s-au răzvrătit împotriva Mea. Boul își cunoaște stăpânul, și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său: dar Israel nu Mă cunoaște; poporul Meu nu are inteligență“.
Isaia 1.2,3
Glasul Domnului răsună cu putere în urechile celor care se mândreau cu religia lor și care se încredeau într-o împlinire formală a ritualurilor legii. Există ceva sublim în simplitatea acestei chemări la ascultare. Cerurile și pământul, întotdeauna supuse voii Sale, sunt chemate să fie martori la lipsa de recunoștință a poporului Domnului. Acest popor beneficiase de grija Lui încă din Egipt, însă niciodată nu dăduse dovadă de o ascultare din inimă față de El. Au existat indivizi în diverse timpuri care au manifestat o astfel de ascultare, însă, din punct de vedere colectiv, poporul falimentase, până acolo încât nu mai exista speranță de reabilitare.Boul și măgarul își cunosc stăpânul datorită grijii sale pentru ei. Ne putem cerceta inimile pentru a vedea cât de mult Îl cunoaștemnoi pe Stăpânul nostru. În ce măsură Îl sfințim pe Hristos ca Domn? El este Stăpânul nostru acum. Pentru noi, Împărăția lui Dumnezeu este cea a Fiului dragostei Sale.Îi datorăm supunere deplină Celui care a fost răstignit pentru noi. Ieslea Stăpânului nostru este Cuvântul lui Dumnezeu. Cunoaștem noi acest Cuvânt? Ne împinge foamea spirituală către el, sau îi întoarcem spatele, hrănindu-ne cu lucrurile deșarte ale acestei lumi, despre care mărturisim că se află sub judecată? Acestea sunt întrebări solemne, care nu trebuie ocolite, nici ignorate, ci la care suntem chemați să dăm un răspuns în prezența Domnului.H A Ironside DOMNUL ESTE APROAPE-GBV AUGUST 2016

13516558_1266962613316599_4079953506526103275_nOSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

1 AUGUST 2016

„Duhul meu – schimbător ca vremea” – ce bine descrie vorba asta starea mea de azi! Pune Tu stăpânire pe ea şi ajută-mă să mă ridic în ea şi deasupra ei.OSWALD CHAMBERS Bătând la uşa LUI DUMNEZEU AUGUST (1)

13522806_1043008519110021_6074580847773324836_oCHARLES H. SPURGEONMEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUIDimineața și Seara

1 August

Dimineața
Lasă-mă, te rog, să mă duc să strâng spice de pe câmpul aceluia înaintea
căruia voi căpăta trecere. Rut 2:2
Creştin trist şi descurajat, vino şi adună spice de pe câmpul făgăduinţei. Aici este belşug de făgăduinţe preţioase, care îţi împlinesc toate nevoile. Ia-o pe aceasta:„trestia frântă n-o va zdrobi, si mucul care arde încă, nu-l va stinge” (Isaia 42:3).Se potriveşte cu cazul tău? O trestie slabă şi neajutorată; o trestie frântă, din care nu se mai poate cânta; o trestie mai slabă decât slăbiciunea; o trestie neînsemnată şi totuşi, El nu te va zdrobi. Din contră, te va lega şi te va întări. Tu eşti ca un muc care arde. Nici lumină şi nici căldură nu vine de la tine, dar El nu te stinge. El va sufla cu îndurare asupra ta, până când te va transforma în flacără. Mai vrei un spic? „Veniţi la Mine, voi toţi cei trudiţi si împovăraţi, si Eu vă voi da odihnă” (Matei 11:28). Ce cuvinte de invitare! Inima ta este delicată, şi învăţătorul ştie; de aceea, îţi Vorbeşte cu blândeţe. Nu vrei să îl asculţi, şi să vii chiar acum la El? Mai ia o mână de spice: „nu te teme de nimic… căci Eu îţi vin în ajutor — zice Domnul — şi Sfântul lui Israel este Mântuitorul tău” (Isaia 41:14).Cum poţi să te mai temi, cu o asemenea asigurare? Poţi să aduni zece mii de spice aurite ca acesta! „Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele ca o ceaţă” (Isaia 44:22). Sau aceasta: „de vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor face albe ca zăpada; de vor fi roşii ca purpura, se vor face ca lâna” (Isaia 1:18). Sau aceasta:şi Duhul şi Mireasa zic: vino. Şi celui ce îi este sete, să vină; cine vrea, să ia apa vietii fără plată” (Apocalipsa 22:17). Lanul învăţătorului nostru este foarte bogat; priveşte snopii de făgăduinţe. Aţinteşte-ţi privirile asupra lor, sărmane credincios slăbit! Adună-le, şi păstrează-le, fiindcă Isus te invită să le iei. Nu te teme; crede numai! Adună aceste făgăduinţe, îmblăteşte-le prin meditaţie, şi hrăneşte-te din ele cu bucurie.


13512106_1117114395028581_1075586846694476322_n13517428_1042629555814584_3696268359888499141_o1 August Seara

Incununezi anul cu bunătăţile tale. Psalm 65:11
Tot timpul anului, în fiecare oră şi în fiecare zi, Dumnezeu ne binecuvântează din belşug. Când dormim şi când suntem treji, îndurarea Lui ne însoţeşte. S-ar putea ca soarele să nu strălucească, dar Dumnezeul nostru nu încetează niciodată să trimită raze de iubire copiilor Săi. Ca un râu, îndurarea Sa ne înconjoară întotdeauna cu o plinătate la fel de inepuizabilă ca şi natura Lui. Ca şi atmosfera care înconjoară mereu pământul şi susţine întotdeauna viaţa omului, bunătatea lui Dumnezeu înconjoară toate creaturile Sale. În ea, ei trăiesc, se mişcă şi supravieţuiesc, ca în elementul lor. Asemeni soarelui de vară, care ne bucură cu razele sale mai calde şi mai strălucitoare, asemeni râurilor care se umflă după ploaie, asemeni atmosferei care este uneori mai proaspătă, mai înviorătoare şi prietenoasă decât înainte, la fel este şi îndurarea lui Dumnezeu. Şi ea are orele ei de aur, zilele ei de surplus când Domnul îşi măreşte harul în faţa fiilor oamenilor. Printre binecuvântările Sale, zilele speciale de recoltă sunt un anotimp special de belşug de îndurare. Este gloria toamnei,, prin care darurile providenţei sunt depozitate din belşug. Este anotimpul realizărilor, ţinând seama de faptul că tot ce a fost înainte a însemnat doar speranţă şi aşteptare. Mare este bucuria recoltei. Fericiţi, sunt secerătorii care îşi umplu braţele cu dărnicia cerului. Psalmistul ne spune că recolta este încununarea anului. Cu siguranţă că aceste îndurări regale aşteaptă mulţumiri regale! Să-i oferim mulţumiri prin expresii tăcute de recunoştinţă. Fie ca sufletele noastre să-şi amintească şi să mediteze la bunătatea Domnului. Apoi să Îl lăudăm, slăvind şi mărind Numele Său, din bunătatea cărui izvorăşte orice îndurare. Să-L preamărim pe Dumnezeu punându-ne darurile în slujba Sa. O dovadă practică de recunoştinţă este o mulţumire specială oferită Domnului recoltei.CHARLES.H. SPURGEON-DIMINEAŢA ŞI SEARA Meditaţii pentru fiecare zi a anului AUGUST (1)
13439015_1265952703417590_614809271693757862_nMEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 AUGUST

«Şi tot astfel şi Duhul ne ajută în slăbiciunea noastră, căci nu ştim cum trebuie
să ne rugăm, dar însuşi Duhul mijloceşte pentru noi
cu suspine negrăite.» ROMANI 8,26
Aşa cum un om poate trăi numai dacă respiră, tot aşa el poate avea viaţă spirituală doar dacă se roagă. Rugăciunea este pecetea trăirii dumnezeieşti autentice, este legătura in-dispensabilă cu Dumnezeul cel viu. Te rogi? Prin această întrebare nu mă refer la rugăciunea formală de la masă sau de dinainte de culcare, nici la rugăciunea rostită în nevoi, în necaz sau în pericol, chiar dacă ea vine din toată inima, cu toată sinceritatea. Mă refer la rugăciunea în părtăsie cu alti credincioşi. Membri cu adevărat născuţi din nou dintr-o biserică se văd nu după numărul mare cu care umplu adunările duminica, ci din numărul celor ce se roagă cu credincioşie la ora de rugăciune. Dragă cititorule, ai primit un duh al rugăciunii sau eşti doar un «creştin»? Dacă eşti născut din nou nu te rogi tu, ci Duhul lui Dumnezeu Se roagă prin tine. Mulţi credincioşi se simt inconfortabil când se pune problema rugăciunii în biserică. Ora de rugăciune ţinută cu toată evlavia Îi este plăcută lui Dumnezeu, de aceea Satan se bucură dacă nu participi. Pocăieşte-te şi caută alinare în părtăşia cu fraţii la ora de rugăciune a bisericii tale!WIM MALGO MEDITAŢII ZILNICE AUGUST (1)
13537565_1265952890084238_2056890752921369291_nMÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 August
“Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă”. Geneza 22:3.
Domnul zisese lui Avraam: “Ieşi din ţara ta, din rudenia şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta”. Si el a ieşit, fără să ştie încotro va merge sau unde va ajunge. El nu s-a sfă­tuit cu niciun om, ci a crezut Cuvântul lui Dumnezeu. Oamenii care fac aşa sunt o binecuvântare şi vor fi binecuvântaţi de Dumnezeu. Oriunde ajungea Avraam ridica un altar pentru Domnul. El a primit făgăduinţa că în sămânţa lui vor fi binecuvântate toate popoa­rele lumii. Sarai era stearpă. Ea spus lui Avraam: “Iată Domnul m-a făcut să nu am copii; intră, te rog la roaba mea, poate că voi avea copii de la ea”. Avraam a ascultat-o pe Sarai. După doisprezece ani a venit promisiunea lui Dumnezeu, că Sarai va naşte un fiu. Avraam a crezut pe Domnul din nou şi aşa s-a şi întâmplat. Cu acest prilej Dumnezeu i-a schimbat numele din Avram în Avraam şi numele Sarai în Sara. Dar când a văzut Sara, că fiul Agarei era un batjo­coritor, a zis lui Avraam: Izgoneşte pe roaba aceas­ta şi pe fiul ei; căci fiul roabei acesteia nu va moşteni împreună cu fiul meu slobod”. Si Dumnezeu a            zis lui Avraam: “Fă Sarei tot ce-ţi  cere”.Avraam s-a sculat dis de dimineaţă şi a făcut  precum îi poruncise Domnul. Citim mai departe despre Avraam, când Domnul l-a încercat şi i-a zis: “Ia pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care-l iubeşti, pe Isaac; du-te în ţara Moria şi adu-l ca ardere de tot acolo pe un munte pe care ţi-l voi arăta”. Avraam s-a sculat dis de dimineaţă, a tăiat lemne pentru arderea de tot. Observăm deci, că de fiecare dată, când Dumnezeu i-a dat o încercare mare, el s-a sculat dis de dimineaţă. Si pentru noi este scris: “Nu fiţi zăbavnici în ceea ce trebuie să faceţi”MÂNTUIREA PRIN HRISTOS de Fritz Berger AUGUST (1)
13533098_1265925993420261_215212709631094739_nCALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

August

DOMNUL a zis lui Samuel: Când vei înceta să plângi pe Saul, pentru că l-am lepădat,
ca să nu mai domnească peste Israel? 1 Samuel 16.1
Poporul a făptuit un mare păcat când L-a lepădat pe Dumnezeu şi şi-a dorit un stăpânitor pământesc ca împărat. Samuel a trebuit să vadă cu durere că nădejdea pusă în puterea şi ajutorul omenesc este o deşertăciune. Fără îndoială că privirile erau îndreptate spre omul pe care Dumnezeu îl îngăduise ca împărat. Acum însă totul era pierdut. Saul a fost lepădat şi Samuel s-a simţit obligat să se îndepărteze de el. Saul era al doilea demnitar cu privire la care Samuel trebuia să vadă dezbrăcarea de demnitatea primită. La începutul lucrării lui, a trebuit să transmită o solie serioasă marelui preot Eli, iar acum la sfârşitul vieţii lui a fost însărcinat să-i spună lui Saul judecata cerească asupra comportării sale. Comuniunea cu Dumnezeu ne va călăuzi până acolo încât să recunoaştem căile Lui şi să ne supunem lor. Noi suntem înclinaţi uneori ca prin sentimentele noastre să fim înşelaţi. Aceasta este o mare primejdie; cel mai activ leac contra umblării după sentimentele noastre, este încrederea adâncă în adevăratele şi de neclintit hotărâri ale lui Dumnezeu. În faţa acestor hotărâri dispar toate sentimentele, iar credinţa creşte tot mai mult.Între adevărata credinţă şi simplele sentimente există o mare deosebire. În timp ce sentimentul se aşează jos şi plânge, credinţa se ridică şi umple cornul cu untdelemn ca să-l ungă ca împărat pe „omul după inima lui Dumnezeu” Minunat este Dumnezeu care totdeauna lasă să iasă binele din răul înconjurător.Oamenii îşi schimbă gusturile şi părerile însă cei credincioşi nu-şi schimbă niciodată poziţia lor spirituală. Ei îl slăvesc pe Dumnezeu în toate împrejurările vieţii, chiar şi în faţa primejdiei de moarte. Satana latră dar nu muşcă. Satana câteodată latră mai tare şi mai puternic, dar prin aceasta nu se face mai grozav.CALENDAR BIBLIC-DOMNUL ESTE APROAPE-AUGUST (2)58fe972e255232b734a4f6b67f7fb95ewaterfall
13528957_1265946340084893_6602315781266808683_nIZVOARE IN DEŞERT

1 August

Daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii,
din morţi cum eraţi. Romani 6:13)
Într-o noapte m-am dus să ascult o predică despre consacrare. Nimic special nu m-a atins din mesaj, dar când predicatorul a îngenuncheat ca să se roage, a spus: „O, Doamne, Tu ştii că putem avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru noi“. Acesta a fost mesajul meu. După ce m-am ridicat de pe genunchi şi mergeam în jos pe stradă ca să prind trenul, am meditat adânc la tot ce ar fi putut însemna consacrarea aceea pentru viaţa mea. Mă temeam, gândindu-mă la preţul pe care trebuia să-l plătesc, şi deodată, în ciuda zgomotului provocat de traficul străzii, mi-a venit acest mesaj: „Poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine“. M-am urcat în tren, şi-n timp ce călătoream spre casă, m-am gândit la toate schimbările, sacrificiile şi dezamăgirile pe care consacrarea le-ar fi putut aduce în viaţa mea – şi eram încă înfricoşat.Când am ajuns acasă, m-am dus direct în camera mea, am căzut în genunchi şi am văzut toată viaţa mea derulându-se în faţa ochilor mei. Eram creştin, un slujitor în biserică şi un supraveghetor la şcoala duminicală, dar nu mi-am predat niciodată complet viaţa lui Dumnezeu printr-un act hotărât de voinţă. Dar  când  m-am gândit la planurile mele „preţioase“ care puteau fi zădărnicite, la speranţele mele iubite pe care ar fi trebuit să le părăsesc, şi la profesia mea aleasă pe care s-ar putea să fiu nevoit s-o abandonez – m-am temut.
Nu m-am gândit deloc la lucrurile mult mai bune pe care le avea Dumnezeu pentru mine, aşa că sufletul meu fugea de El. Şi atunci, pentru ultima oară, cu o forţă rapidă a puterii de convingere a fiinţei mele lăuntrice, acel mesaj cercetător a venit din nou: „Copilul Meu, poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine. Dacă nu poţi avea încredere în El, atunci în cine să ai încredere?“  În sfârşit acest mesaj m-a liniştit, căci dintr-o străfulgerare am realizat că Omul care m-a iubit atât de mult încât Şi-a dat viaţa pentru mine putea fi de absolută încredere pentru tot ce priveşte viaţa pe care a salvat-o.Dragă prietene, poţi avea încredere în Omul care Şi-a dat viaţa pentru tine. Poţi avea încredere în El ca să-ţi zădărnicească fiecare plan care trebuie oprit şi să le împlinească pe cele care sunt spre gloria Sa măreaţă şi spre binele tău suprem. Poţi avea încredere în El să te călăuzească pe cea mai bună cale din lumea aceasta pentru tine.   J. H. M.
Aşa cum sunt, dragostea Ta necunoscută,
A rupt fiecare barieră,
Ca să fiu acum al Tău, da, NUMAI al Tău,
O, Miel al lui Dumnezeu, vin!
Viaţa nu este o epavă ce trebuie salvată din lume, ci o investiţie ce trebuie folosită în lume.
PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 august

Text: Apocalipsa 11:15-19
NIMICIREA NIMICITORILOR
…dar a venit mânia Ta… să prăpădeşti
pe cei ce prăpădesc pământul.    
Apocalipsa 11:18
  O femeie tânără mărturisea printre lacrimi că avea îndoieli despre Dumnezeu, deoarece văzuse atâţia oameni răi care o duceau bine, în ciuda păcatelor lor. O rudă îi fusese ucisă de doi tineri drogaţi, care nu fuseseră arestaţi.Se întreba: „De ce stă Dumnezeu nepăsător acolo sus şi-i lasă pe aceşti oameni răi să ne distrugă ţara?” M-am gândit la Apocalipsa 11:18, unde citim că Dumnezeu va „prăpădi pe cei ce prăpădesc pământul”. Domnul va face dreptate, în final, aducând o justiţie desăvârşită pentru fiecare. Multe pasaje din Biblie, ca Apocalipsa 11:15-19,descriu revenirea lui Cristos pentru a-Şi înfrânge duşmanii şi pentru a stabili împărăţia Sa de neprihănire  şi pace.Credinţa ne este încercată atunci când vedem duşmanii lui Dumnezeu promovând cu mult curaj răul, deoarece Atotputernicul nu-i pedepseşte imediat. Cei ce vând droguri, cei ce produc materiale pornografice, cei ce încurajează homosexualitatea, cei care îşi tratează rău semenii şi promovează umanismul ateu, pot pe drept cuvânt să fie numiţi „distrugători”. Ei slăbesc fibrele morale ale lumii noastre. Dacă n-ar fi împiedicate de influenţa Duhului Sfânt prin intermediul Bisericii, aceste forţe ale răului ar duce curând la o totală dezintegrare a societăţii noastre. Timpul se apropie totuşi, când deodată şi în mod dramatic, Domnul va veni din  ceruri şi-i va distruge pe distrugători. Pentru credincioşii în Cristos, acest lucru este o mare încurajare. Pentru necredincioşi este o sumbră avertizare!       H.V.L.
Dumnezeu domneşte pe tronu-I suveran,
Judecând pe mari şi mici de pe pământ.
Şi toţi cei ce-au vrut planeta s-o distrugă
Vor cădea cu toţi umili sub sceptrul sfânt.       – D.J.D.
Păcătosul are doar două opţiuni: să fie iertat sau pedepsit.PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE-AUGUST (1)

13537565_1265952890084238_2056890752921369291_nSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul III

1 AUGUST

Matei 15.21-39
          Isus face o vizită în părţile Tirului şi ale Sidonului. Aceste cetăţi păgâne, după cum spusese El, erau mai puţin vinovate decât cele din Galileea, în care făcuse cele mai multe dintre minunile Sale (cap. 11.21,22); ele nu aveau parte de niciuna din binecuvântările „Fiului lui David” (v. 22) şi erau străi­ne de legămintele promisiunii (Efeseni 2.12). Acesta era şi cazul nostru, al oamenilor dintre naţiuni. Printr-un cuvânt neobişnuit gurii Sale, Domnul începe să sublinieze acest fapt în faţa sărmanei cananite care-L ruga pentru fiica ei. Şi această femeie îşi recunoaşte întreaga nevrednicie. Când ne însuşim poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu, harul poatestrăluci cu toată intensitatea. In adevăr, dacă ar fi vorba de Cel mai mic drept sau de cel mai mic merit al omului, atunci nu ar mai fi har, ci lucru datorat (Romani 4.4). Pentru a pre­ţui din ce în ce mai mult măreţia acestui har faţă de noi, nu trebuie să uităm niciodată nimicnicia şi nevrednicia noastră înaintea lui Dumnezeu.  După acestea, Domnul Se întoarce din nou spre poporul Său. Potrivit Psalmului 132.15, El îi binecuvântează din bel­șug hrana şi îi satură cu pâine pe săracii acestui popor. Şi în această a doua minune, ca şi în cea dinainte, El acţionează cu inima mişcată de milă pentru mulţimi (v. 32; cap. 14.14).SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI-VOLUMUL III-AUGUST 201612963637_1027998877278967_8952594303127374769_n
13599805_1265896950089832_2568516216430060755_nSĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 1 August 2016

Un învățător al Legii s-a sculat să ispitească pe Isus și i-a zis: „Învățătorule,
ce să fac, ca să moștenesc viața veșnică?“.Luca 10.25
Pilda Samariteanului ne arată cum ajunge harul la omul incapabil de a răspunde la exigențele Legii lui Dumnezeu. Un învățător al Legii, orbit de pretențiile sale, a vrut să-L ispitească pe Isus întrebându-L cum poate moșteni viața veșnică, pe care Adam o pierduse din pricina neascultării sale.Domnul Isus, care știa gândurile din inimile oamenilor, a răspuns potrivit poziției în care se afla acel învățător al Legii: „Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?“. La prima întrebare, răspunsul era ușor, dar la a doua întrebare, ispititorul acela nu avea un răspuns.Referitor la întrebarea „Cum citești în ea?“, menționăm două răspunsuri:
„Ferice mai degrabă de cei ce ascultă Cuvântul lui Dumnezeu și-l păzesc!“ (Luca 11.28);„Dar cine își va adânci privirile în legea desăvârșită, care este legea slobozeniei …, ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui“ (Iacov 1.25).Iată cum trebuie să citim Cuvântul lui Dumnezeu! El nu trebuie citit pentru a-L ispiti pe Dumnezeu. Să fim mulțumitori că avem în mâinile noastre Cartea lui Dumnezeu, în care găsim tot planul de mântuire prin credința în jertfa Mântuitorului!SĂMÂNŢA BUNĂ-AUGUST 2016
1936212_214630305595502_5475527638504264033_nCUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-AUGUST 2016

1 AUGUST         SCUTURĂ-ȚI PRAFUL DE SUB PICIOARE!
                        „Scuturați îndată praful de sub picioarele voastre” (Marcu 6:11)
lată un sfat înțelept pe care Domnul Isus l-a dat ucenicilor Săi. Când cineva te respinge sau nu dorește să te asculte, „scuturați îndată praful de sub picioarele voastre, ca mărturie pentru ei”. Când experimentezi respingere, ai de ales între două lucruri: să lași ca încrederea și stima de sine să sufere sau „să-ti scuturi praful de sub picioare” si să mergi mai departe. Domnul Isus nu vorbea despre mințile sincere care nu înțeleg, ci despre cele mândre care resping adevărul. Isus spunea de fapt: „nu-i lăsa să-ti rupă ritmul  si să te împiedice să împlinești ceea ce trebuie făcut”. Când Pavel a naufragiat pe insula Malta, el a fost muscat de o năpârcă în timp ce strângea lemne. Numaidecât localnici au spus unii către alții:„omul acesta este un ucigaș, căci „Dreptatea” nu vrea să-l lase să trăiască”(Faptele Apostolilor C 8:4) Cum a reacționat Pavel? „A scuturat năpârca în foc, și n-a simțit nici un rău” (v. 5). Ce au spus atunci localnicii despre el? „Și-au schimbat părerea, și ziceau că este un zeu” (v. 6). Extraordinar! Părerea oamenilor este schimbătoare ca vremea! Așa că, nu lăsa ca laudele lor să te umfle de mândrie sau ca dezaprobarea lor să te doboare. Voia Iui Dumnezeu este să-i ajuți pe alții. Dacă îți acceptă ajutorul, oferă-li-l. Dacă nu, du-te acolo unde ești acceptat si apreciat. Domnul Isus a spus: „cine primește pe acela pe care-l trimit Eu, pe Mine Mă primește” (loan 13:20). Analizând lucrurile corect, vedem că oamenii nu te resping pe tine, ci pe Acela care te-a trimis. Când știi lucrul acesta, ai încredere și pace în suflet..CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU PENTRU ASTAZI AUGUST 2016 (2)
coordonatori Bob & Debby Gass

13557776_1265894273423433_2490772378630375113_n
 13592407_1265946193418241_2033028569209925187_n