Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce
Fratele Mia Iovin a plecat la Domnul
Ultimul moisist. A terminat călătoria ieri, 17 octombrie 2019. O filmare cu el acum 8 ani aveți mai jos: https://youtu.be/uqsjrsiMNOE A fost ultimul supraviețuitor din lotul creștinilor arestați în anul 1959. Ultimii ani ai vieții i-a petrecut la Chicago. A lăsat o carte autobiografică:Istoria unui rob al lui Hristos. Una din ultimele lui apariții publice, aici, …”îl laud pe Domnul pentru că mi-a dat și așa frați.”. Cântările Biruinței, cartea lui de cântări. Câteva cântări: Ce mare har să poți vedea cu ochii tăi lumina. O interpretare aici. De n-ar fi Harul Tău cel mare slăvitul meu Mântuitor.Aici. Fișa matricolă penală a fratelui Mia pe pagina web cu deținuții politici. Mai multe din ce am scris despre fratele Mia,aici.
„Scumpă este înaintea Domnului moartea celor iubiţi de El.” Psalmul 116:15
Din cât l-am cunoscut, dacă ar fi să-l caracterizez printr-un singur cuvânt, acesta ar fi: APRIG. Era un om aprig, pasionat de ceea ce credea, ce spunea, spunea cu pasiune și convingere, cu ardoare. Undeva am scris părerea lui despre conflictele frățești. Acum, la ceasul plecării lui la „raport”, vă las cu o meditație la prima cântare pe care a compus-o în subteranul Securității din Timișoara (dec 1958). Vă dau textul cântării și „pățania” de după.
1. Eram un păcătos pierdut, făr’ căpătâi Dar m-a văzut Hristos, El m-a iubit întâi Pe nume m-a chemat El, Fiu de Dumnezeu Și m-a răscumpărat murind în locul meu.
R: Azi sunt fericit și cânt că-s mântuit, Păcatul mi-e iertat prin sângele- I vărsat Azi sunt fericit și cânt că-s mântuit, Prin harul Său bogat, Isus, El, m-a salvat !
2. Eram între tâlhari, căzut jos, crunt lovit, Zăceam în chinuri mari, ei moartea mi-au gătit; În starea asta rea, Isus m-a întâlnit, El rănile-a legat și har mi-a dăruit.
3. Azi liber sunt deplin, sfărmat e jugul greu Și pace am din plin prin Salvatorul meu; Viața I-am predat și tot ce am e-al Lui În veșnicii canta-voi laudă Domnului !
Prima cântare pe care mi-a dat-o Domnul a fost în subteranul Securităţii din Timişoara (dec. 1958), celula nr: 19. Subiectul ei este întoarcerea mea la Dumnezeu. Câţiva ani mai târziu, după eliberarea mea din închisoare (1964), am fost anchetat de un ofițer de Securitate cu privire la ea. „Spune drept, cine sunt tâlharii despre care vorbeşti în strofa a II-a, nu-i aşa că suntem noi? Tu eşti cel ce ai căzut între tâlhari, adică noi, care te-am bătut şi schingiuit? “ I-am răspuns cum mi-a dat Domnul în clipa aceea: „ Ce ziceti, Isus pe care L-am numit în cântare, este pentru dvs. o persoană reală, sau una fictivă? “ A stat pe gânduri câteva momente şi mi-a răspuns: este una fictivă. (Se temea să spună că e reală, asta ar fi însemnat că şi el credea în Isus. Ar f fost o mare greşeală a lui pentru care putea să-şi piardă funcţia de ofiţer comunist). I-am răspuns. „Dacă Isus este un personaj fictiv, atunci nici „ talharii nu sunt persoane reale, ci fictive. Deci nu este vorba despre dvs. în cântecul meu!“ „ Dar atunci, ce sunt tâlharii, hai spune!“ I-am răspuns. „ Tâlharii sunt păcatele mele care voiau să mă distrugă, să-mi pierd viaţa veşnică dăruită prin Isus Hristos.“ A văzut că a pierdut bătălia şi a schimbat subiectul. Ei îmi pregăteau dovezi pentru un nou proces.” Mai adaug o cântare, numărul 26, pagina 42 din Cântările Biruinței;
1. Ce scumpă este moartea ‘naintea Domnului A celor ce-n credinţă sfârşesc pe calea Lui. Ce scumpă este moartea acelor preaiubiţi, //: Isus în cer i-aşteaptă să fie răsplătiţi. .//
2. De trudă, de durere, de lacrimi, de suspin, Scăpaţi sunt pe vecie, primind ceresc alin. Nu cerul cu splendoarea e fericirea lor, //: Ci Domnul însuşi este răsplata sfinţilor. .//
3. Căci cerul fară Domnul e-un sfeşnic far’ lumini, p-un templu fară chivot; în el să nu te-nchini. În Templul Veşniciei, în Nou Ierusalim, / /: Hristos e Mare Preot, ce har să Ii slujim! .//
4. Ce scumpă este moartea ‘naintea Domnului A celor ce-n credinţă sfârşesc pe drumul Lui. Ce scumpă este moartea a celor preaiubiţi, //: Hristos în cer i-aşteaptă să fie răsplătiţi. .// Mia Iovin
Cu acest frate, cu această căpetenie s-a stins o generație de martiri, una pe care în anii 80, când am început să-L slujesc pe Dumnezeu, mi-am luat-o ca model. Ne-au lăsat o cale sau mai bine zis au fost ultimii pe o cale pe care nu prea mai vrea să calce nimeni. Calea lepădării lumii, a lepădării lumii religioase, a lepădării Baalilor și Astarteelor unor religii pline de temple și „stâlpi ciopliți”, dar goală de conținut și angajament. În ultimii ani ai vieții au avut adunare de doi, el și soția, nici măcar doi sau trei.
După ce adunarea pe care a înființat-o în Chicago a fost „subminată” de cei din România (cu care s-a întâlnit și acolo) și au pus ca și „cap” un om trimis de ei dându-l afară pe Mia prin manevre (cum au făcut de-atunci în multe alte locuri, a rămas doar el cu soția.
Și aceasta este și mărturisirea lui de credință, pe care ne-o lasă ca un fel de testament pentru toți cei ce rămân lângă promisiunile lui Dumnezeu:
„…Pentru mine închisoarea n-a fost numai chin şi suferinţă fizică, ci un şir lung şi greu de torturi psihice. Securiştii nu şi-au putut ierta că nu mi-au putut frânge rezistenţa spirituală, ca să mă transforme într-o unealtă a lor şi într-un om de concesii. Dar aceeaşi închisoare a fost şcoala cea mai înaltă a ascultării.
Îl laud pe Domnul şi pentru faptul că mi-a dat o soţie care să-L iubească întâi pe El, iar pe mine să mă înţeleagă, să fie supusă şi ascultătoare. O viaţă întreagă am avut deplină unitate duhovnicească. Ea a purtat şi poartă împreună cu mine ocara lui Hristos. Avem adunare nouă în casa noastră. Domnul Isus a spus că adunarea Lui începe de la doi!… Suntem noi doi: eu şi soţia mea, avem Cuvântul lui Dumnezeu, rugăciunea, cântarea de laudă şi frângerea pâinii în fiecare întâia zi a săptămânii. Mărturisim şi aşteptăm venirea Lui, recunoaştem Trupul Domnului Hristos şi iubim frăţietatea cu dragostea adevărului…..”
COMENTARII:
2 Responses to Fratele Mia Iovin a plecat la Domnul
vladimirela spune:19 octombrie 2019 la 19:30A fost o generație de aur a fraților credincioși. Îți trec fiorii când asculți mărturia lui. Azi este momentul nostru să fim mărturie pentru cei din lume. Oare vom reusi să ducem credința următoarei generații care vine după noi? Oare ce/câte isprăvi ale lui Dumnezeu le vom povesti următoarei generații? Vom avea ce povesti? Doamne ajută!
„Poveștile” în care te vezi parte, te formează. Un produs cu o „poveste” în spate se vinde. Domnul Isus a vorbit doar povești, doar pilde, despre una, despre alta, despre oi, talanți, robi, vrăbii, grâu, boabe, armate, constructori, toate s-a împletit ca într-un film frumos și ne-au lăsat tâlcul lor, mai deductibil decât orice definiție cu termeni, premise, ipoteze și concluzii. Da, avem ce povesti, dar nu ne crede nimeni, factorii de influență sunt nevăzuți ca îngerii și activi tot ca ei. Pe soția unuia din întemnițați (Aron Mladin) am întrebat-o acum câțiva ani: „-Care a fost cel mai greu lucru pe care l-ați suportat cât timp a fost fratele Aron la pușcărie?” Mi-a răspuns fără să clipească: „-Mergeam pe stradă și din partea opusă venea spre mine o soră de la adunare, când m-a văzut, a trecut pe partea cealaltă.” Grea poveste, o spuneți la copii? Ar trebui, nu pentru vendetă, pentru învățătură. În spatele fratelui Mia a stat ca ajutor sora Domnica, o femeie ca o stâncă. Fără compromis. Nu ai cum să fi mărturie, când mergi la adunare „să-l simți” pe Domnul. De ce să-i inviți și pe alții să vină: „să-L simtă” și ei? Cam la atât s-a redus mesajul celor ce-l vând: la această chintesență de absurditate, pe note și pe voci, iertare. Sunt 3 metode prin care Dumnezeu trezește: îngrozire, întristare, gelozie. (https://vesteabuna.wordpress.com/2019/08/13/parghii-ale-cuvantului-care-conduc-la-pocainta-ingrozire-intristare-starnire-la-gelozie/) Diavolul adoarme cu potirul. Da, e bună întrebarea: avem ce povesti? Și Postman vorbea cu speranță despre narațiune, ca mijloc vital de educație (https://vesteabuna.wordpress.com/2018/12/01/adunarile-crestine-sa-fie-case-de-atentie-nu-de-detentie-nici-de-teatru-si-divertisment-nevoia-unui-alt-fel-de-trezire/), omul trebuie să se simtă parte dintr-o narațiune, să se vadă în mijloc de poveste. Dacă aceasta este povestea lui Dumnezeu, atunci omul va avea viitor și-l va urmări cu pasiune, când va crede bine „povestea”. Am scris la momentul potrivit: „Cuvântul tipărit analizează și generează gânduri, concepte, procese de gândire care educă mintea și o țin trează, omul educat de text va putea procesa concepte complexe și extinse în spațiu și mai ales în timp, va fi înrădăcinat istoric și astfel va putea concepe el însuși planuri sau se va putea integra în planuri. Imaginea nu transmite gânduri, chiar imaginea în mișcare (cum e reclama) transmite un imperativ, un îndemn de a cumpăra de exemplu, o socoteală de-a gata, omul educat de reclame va deveni treptat incapabil de procesare mentală, va deveni un (cum spune Biblia) greoi la auzit, sau pe românește „greu de cap”.” aici: https://vesteabuna.wordpress.com/2018/11/30/lumea-lui-cucu-bau/
Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce
Halloween-ul sarbatoarea SATANICA care manipuleaza cetateanul Roman
https://www.youtube.com/watch?v=sE_pMf7qia8
Insuşi "părintele" modern al "bisericii lui Satan", Anton Szandor LaVey, obişnuia sa spună ca Halloween este una dintre cele mai mari sărbători în calendarul satanic, alături de "Noaptea Walpurgica" sau Sabatul vrăjitoarelor, de pe 1 mai.
Halloween-ul -- şcolarizarea satanismului pentru copiii români
Integrarea in UE si occidentalizarea societăţii face ca în România autorităţile să se simtă obligate (la presiuni deloc dezinteresate) la o adevărată maimuţăreală a sinistrei sărbători americane, care este promovată pe toate canalele şi cu toate puterile.
Astfel, Teatrul National pentru Copii îşi deschidea la un moment dat stagiunea cu spectacolul "Lampa lui Jack" -- o punere în scenă pentru copii a poveştii dovleacului de Halloween, poveste în care Diavolul joacă rolul principal, în realitate o şcolarizare mascată a satanismului pentru copiii români...
More testimonies on http://bit.ly/11mFagA.
Rivka is raised in a traditional Jewish family in Romania. Romania was
at that moment a communistic country. Despite the lack of freedom of
religion in Romania and the opposition of her parents, Rivka here finds
the Jewish Messiah. Her family then immigrates to Israel. They think
that there her believe will pass away. In Israel everyone is Jewish.
They do not believe in Jesus Christ. But God kept her on the way. She
came into contact with Jewish believers and was baptised in the Sea of
Galilee in 1964.
Pe Rivka am cunoscut-o din
momentul pocaintei ei la 18 ani si eu avand aceeasi varsta si fiind
credincioasa dela 14 ani Am ramas in legatura pana azi, desii ne despart
continente si oceane. Chiar azi am vorbit cu ea.E in
covalescenta dupa o operatie majora,dar era fericita ca Domnul s-a
folosit de ea sa spuna despre Mntuitorul ei Mesia al ei si la alti
bolnavi si personal medical si s-a bucurat chiar in suferinta pe patul
spitalului stiind ca toate au fost ingaduite de Dumnezeu cu un scop. Sa ne rugam pentru ea caci ea e
singura ,nu are pe nimeni ca ruda de trup dar e intr-o adunare Mesianica
sanatoasa si Rivka e o buna lucratoare in campul Evangheliei,o
adevarata misionara Mesianica Domnul sa te binecuvinteze si pe tine si pe toti care iubiti pe Mesia ,Domnul Isus! Mult Har si binecuvantari!
În dimineața zilei de 19
septembrie 2013, când zorii dimineții încep să alunge întunericul nopții
Silvia noastră dragă a plecat în cea mai lungă călătorie din viața ei.
Biletul a fost cumpărat cu mulți ani înainte dacă nu greșesc tocmai din
anul 1967. Un bilet numai dus (one way)
și fără însoțitor. Poate s-ar fi bucurat să aibă un însoțitor dar nu a
fost posibil. Imediat după ce și-a prezentat pașaportul a fost preluată
cu multă dragoste de iubitul inimii ei și condusă până la destinația
finală. În acea dimineață mohorâtă de septembrie împreună cu Silvia era
doar familia ei, Elena, Lidia și Tudorică Sfatcu din California.
Tudorică a fost dispecerul de serviciu care a transmis instrucțiunile de
zbor pentru toți membrii familiei și a urmărit cu lacrimi în ochi plecarea lui Silvia.
La doar câteva ore după
plecarea Silviei au început să sosească la ”aeroportul” de lângă pădure
și alți călători care priveau nedumeriți la cei rămași pe pista de
plecare. Nu au lipsit nici florile dar nici lacrimile. Am mai înălțat o
rugăciune spusă din toată inima dar Silvia nu ne-a mai auzit. Am cântat
lângă ea dar nu a mai schițat nici un gest pentru noi toți. Cu obrajii
brăzdați de lacrimi familia i-a pregătit rochia de mireasă și a dat-o
celor doi spravegheatori cu intrucțiunile de rigoare. Coafura i-a fost
făcută și apoi în liniște a fost așezată în ”scaunul de stejar” al
miresei care era frumos sculptat de ameșii care au cunoscut-o pe Silvia.
Au urmat trei zile de ”nuntă”
ca-n povești, exact cum Silvia și-a dorit, dar fără famfară și
instrumente. A fost o adevărată sărbătoare de comemorare a călătoriilor
Silviei în cei 62 de ani pe planeta Pământ, călătorii presărate cu tot
felul de peripeții care cu greu ar putea fi cuprinse în cărțile lui
Silvia.
Aș dori pe cât posibil ca
minunile din viața ei să să circule pe toate meridianele lumii în limba
dulce și frumoasă a moldovenilor și să poată încuraja mai departe pe
frații noștri dragi de limbă și culoare dar în același timp să vorbească
tot mai mult de Dumnezeul lui Silvia, al românilor și al tuturor
credincioșilor.
În acest scop aș ruga pe toți
cei care ați călătorit cu Silvia în cei 62 de ani să vă căutați agendele
de bord și să începeți să colectați însemnările voastre. Aș dori dacă
se poate ca toate aceste fărâmituri să fie adunate într-un singur coș
din care să curgă râul binecuvântării peste sufletele noastre. M-aș
bucura dacă aș primii toate aceste însemnări de călătorie pe adresa mea
de E-mail gcotlet@camoh.org și apoi să găsim persoana potrivită care să facă lucrarea.
Ultima dorință a Silviei scrisă
cu cerneală neagră și udată cu lacrimi a fost ca misiunea ei (God Knows
Ministries) să continuie și după plecarea ei.
Singurul care a fost gata să
preia această dorință a fost Bill Mullet, unul dintre frații menoniți cu
inimă de român dar mai presus de toate cu dragoste pentru lucrarea
Domnului.
Sunt lucruri complet
necunoscute pentru noi toți, dar cunoscute de bunul nostru Dumnezeu.
Deocamdată doar atât putem spune că avem voință și viziune dar avem
nevoie de binecuvântarea Domnului. Personal am încrederea că Dumnezeul
lui Silvia și Dumnezeul nostru ne va ajuta să continuăm tot ce Silvia a
început. Dacă va fi voia Domnului dorim ca toate dorințele ei să devină
realitate și cerem binecuvântarea Domnului peste aceste proiecte mari.
Silvia a fost doar făclia care a
aprins focul misiunii românilor din diaspora. Acest foc a cuprins și
inimile noastre și dorim din toată inima ca să-l putem duce mai departe
pe toate meridianele. După cum spunea
fratele Valentin Popovici la priveghiul de vineri seara a fost doar
cenușa adunată în tigăile de aramă, a fost una din copcile de aur care
țineau covoarele cortului împreună. Am dori ca aceste copci să ne unească pe români și americani sau orice altă națiune, să fim legați ca și o
”brățară care mâna-Ti înconjoară Ca un brâu de piatră rară, Ca veșmântul Tău de in. Să nu poată-a ne desparte Nici furtună și nici moarte, Ci cum scrie-n sfânta Carte, Să fim una pe deplin, Ca veșmântul Tău de in”.
Am vrea ca toți să știe că, fie că trăm fie că murim, noi suntem ai Domnului.
Fiecare din noi trăim zilnic
minunile Domnului și vedem purtarea lui de grijă. Singurul lucru pe care
îl puteți face la ora actuală este să ne purtați în rugăciune și să
cereți ca voia Domnului să se facă în toate cele istorisite de mine până
acum.
Când timpul îmi va permite voi
continua să vă țin la curent cu înaintarea lucrării începută de Silvia.
Am vrea ca fiecare dintre noi să fim motivați de vestetul ”Nu voi muri, ci voi trăi și voi povesti lucrările Domnului” (Ps. 118:17).
Am vrea ca prin tot ce vom face
Numele Domnului să fie înălțat și nu numele noastre. Am vrea ca noi să
fim cenușa adunată în cenușarul de argint, să fim potirul de aur din
care să bea cel însetat din apa dulce și cristalină a Cuvântului lui
Dumnezeu.
Aș dori ca scrisoarea mea să
fie doar o provocare venită din partea celui mai neînsemnat dintre voi
toți, cel căruia Dumnezeu i-a mai dat o șansă să se pocăiască, o șansă
să mai spună celor dragi că Domnul Isus este bun cu cei cu inima curată,
și are îndelungă răbdare cu noi cu toți.
Din dragoste pentru Domnul Isus și din respect pentru cea care a fost sora noastră Silvia Tărniceriu,
Lumea aşteaptă un lider religios cu autoritate. Într-un veac al
îndoielii şi nesiguranţei, oamenii ar dori pe cineva care să aibă
răspuns la toate problemele etice, religioase şi politice care îi
frământă. Credincioşii însă ştiu că Dumnezeu a vorbit deja cu autoritate
în persoana Fiului Său şi Şi-a descoperit gândul în Cuvântul Său cel
sfânt. Privitor la pământ, şi credincioşii aşteaptă pe Cineva în viitor,
și anume pe Domnul Isus Hristos venind în glorie ca să stabilească
autoritatea şi puterea cerului pe pământ. El va coborî din cer pe pământ
însoțit de toți sfinţii Lui glorificaţi, care vor domni pe pământ
împreună cu El timp de o mie de ani de pace şi binecuvântări. Însă „omul
viitor” pe care necredincioşii îl aşteaptă să se nască pe pământ este
un om al pământului, pământesc, și nu Domnul din ceruri. Aşteptarea
aceasta urmează să-şi aibă împlinirea în „omul păcatului”, Antihristul,
falsul Mesia, care se va descoperi în curând. Acesta nu va fi cunoscut
decât după ce Biserica celor întâi născuţi va fi răpită în prezenţa
Domnului.
Mulţi care aşteaptă pe Antihrist, închipuindu-şi că aşteaptă o
reîncarnare a lui Hristos Însuşi, mărturisesc că sunt în aşteptarea unui
mântuitor care să se nască pe pământ în mod firesc. O societate
cunoscută ca „Ordinul Stelei de Răsărit” a înrolat la repezeală mii de
membri care declară că aşteaptă un mare învăţător mondial, dar care în
realitate pregătesc lumea pentru primirea acelui monstru al nelegiuirii,
falsul Hristos, a cărui venire este prin lucrarea balaurului, cu semne
şi minuni mincinoase.
A fi înştiinţat înseamnă a fi înarmat: sfântul Cuvânt al lui Dumnezeu a
prezis venirea acelui viclean şi a arătat unde va duce descoperirea
lui. Niciun cercetător atent al Cuvântului, învăţat de Duhul Sfânt, nu
poate să nu observe umbra Antihristului descrisă pe multe pagini ale
Scripturii. Ioan spune: „aţi auzit că are să vină Antihrist” (1 Ioan 2.18).
Singura întrebare care frământă pe mulţi priveşte identificarea
persoanei sau a lucrurilor la care se referă. Este Antihristul o
persoană sau un sistem? Multe nume cu greutate pot fi citate ca fiind în
favoarea unei sau altei opinii, dar, pentru ca încrederea noastră să nu
se întemeieze pe înţelepciunea oamenilor ci pe puterea lui Dumnezeu în
această problemă, ca şi în oricare alta, dorim să fim călăuziţi de
Cuvântul scris al lui Dumnezeu. Să reamintim acest fapt binecuvântat şi
anume: că Hristos este o Persoană glorioasă, sfântă, atotputernică, una
din Treimea veşnică, care a pus pe oameni în legătură cu Dumnezeu; El
S-a născut ca om pe pământ dintr-o fecioară, şi S-a smerit şi S-a făcut
ascultător ca om până la moarte şi încă moarte de cruce. Logic vorbind,
cine aşteaptă ca Antihristul să fie tot om, cu o personalitate definită
și opusă Domnului Isus Hristos, dar pretinzând să fie tot ce a fost El,
aşteaptă uzurparea locului lui Hristos. Să nu uităm că în lume există un
Trup unit cu Hristos, al cărui Cap glorios este El. Tot în lume există
de asemenea, şi un sistem religios apostat, așa-zis creștin, opus celui
divin, pretinzând fals că este mireasa lui Hristos şi singurul păzitor
autorizat a tainelor lui Dumnezeu. Este sistemul acesta Antihrist sau
este mai degrabă Babilonul cel mare, antibiserica? Probabil că această
opinie din urmă este cea corectă.
Cuvântul profetic scoate în evidenţă două mari înşelătorii religioase:
un fals Hristos şi o falsă biserică. Nu trebuiesc confundate una cu
cealaltă. Antihristul va fi un om, aşa cum Hristosul lui Dumnezeu a fost
Om. Babilonul însă este un vast sistem organizat, aşa cum Biserica lui
Dumnezeu este o organizaţie divină. Dar una este o contrafacere
satanică. Când glasul profeţiei vorbeşte despre Antihrist, este folosit
pronumele masculin „el”. Când se vorbeşte despre biserica falsă, se
foloseşte neutrul „it” în engleză sau femininul „ea”. Antihristul este
capul suprem al sistemului apostat care are aceeaşi relaţie cu el, ca şi
Hristos cu Biserica. De la prima promisiune făcută Seminţei femeii,
care urma să zdrobească la împlinirea vremii capul şarpelui, oamenii au
aşteptat şi aşteaptă să se ridice dintre ei un izbăvitor. O astfel de
aşteptare se bizuie pe Scriptură şi a fost realizată la naşterea
Domnului Hristos. Dar de când El a fost lepădat, continuarea aşteptării a
devenit o pervertire a adevărului. Pentru că Izbăvitorul trimis de
Dumnezeu, „Sămânţa femeii”, a fost
răpit de Dumnezeu şi aşezat pe tronul Său. În locul Lui a venit sămânţa
şarpelui (Antihristul) şi cei ce îl aşteaptă nu-şi dau seama de aceasta.
De mii de ani şarpele a fost simbolul religiei ezoterice (ascunse) care
reprezintă înţelepciunea şi venirea celui ce revendică a fi
înţelepciunea lui Dumnezeu. Religia ezoterică este religia prin
excelenţă a lui Antihrist. Deci, un om este aşteptat. Venirea lui se
apropie. El va veni când, în cele din urmă, puterea care-l opreşte acum,
adică Duhul Sfânt, va fi luat la venirea Domnului Isus pentru răpirea
credincioșilor Lui. Cel ce va veni este marele monarh al cultului Noii
Ordini Mondiale. El este viitorul Imaum, sau Mahidi al musulmanilor. El
este Parasu Roma (ultima încercare a lui Vişnu) aşteptat de brahmani;
viitorul Montezume al aztecilor; falsul Mesia al evreilor apostaţi;
marele Maestru al tuturor sectelor yoghine; supraomul evoluţioniştilor;
hun al filosofilor, ale căror aiureli au pregătit calea războiului
mondial. El va fi un supus al lui Satan, un hulitor al lui Dumnezeu,
fără nicio conştiinţă, aproape un supraom, un individ a cărui
descoperire va însemna încoronarea prezentei apostazii şi deplina
zeificare a umanităţii pentru victimele lui zăpăcite. Astfel, lumea va
fugi de Hristosul lui Dumnezeu şi îşi va întinde mâinile dornice să
ureze bun venit viitorului, adică „omului păcatului”. Bizuindu-se pe el,
acesta va urma să vină la timpul său. Cuvântul lui Dumnezeu declară că
venirea lui este la fel de sigură ca şi a doua venire a Domnului Isus
Hristos din glorie.
Între timp marea antibiserică (sistemul rău care este o contrafacere a
adevăratei Biserici), aruncă sistematic peste bord adevărurile
Scripturii şi urmează minciunile ce va pregăti lumea să primească pe „mincinosul” despre care spune 1 Ioan 2.22,
adică Antihristul. Cine este mincinosul? Cel ce tăgăduieşte pe Tatăl şi
pe Fiul. Cine iubeşte şi spune o minciună îşi va avea partea în iazul
care arde cu foc şi cu pucioasă, este porunca neschimbată a Dumnezeului
adevărului. Nu este de dorit pentru nimeni să fie amestecat în această
nelegiuire îngrozitoare!
Cea mai completă descriere a lui Antihrist în Scriptură se află în
Daniel 11.36-45. A se citi acest pasaj. Observăm că aici este prezis că
un împărat, care va fi un ateu, se va ridica în Ierusalim, deci un
evreu; pentru că este prezis clar despre el că „nu va ţine seamă nici de
Dumnezeul părinţilor săi, nici de dorinţa femeilor”. Expresia „Dumnezeul părinţilor săi”
nu poate însemna nimic altceva decât Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi
Iacov, şi este o expresie frecvent folosită în Scriptură; în timp ce
expresia „dorinţa femeilor” este
recunoscută, atât de evrei cât şi de comentatorii creştini ca
referindu-se la Mesia. Punctul acesta cred că este foarte important,
pentru că Antihristul n-ar fi putut să fie falsul Mesia dacă n-ar fi
fost evreu, sau, în caz contrar, n-ar fi putut revendica supunerea lui
Israel. El va fi un mare conducător evreu care, la început, va părea un
mare iubitor al poporului său şi care îi va stabili în ţara lor. Dar în
curând va da la o parte orice restricţie şi înălţându-se pe sine, se va
mări împotriva oricărui dumnezeu, va vorbi lucruri mari împotriva
Dumnezeului dumnezeilor în timpul ultimilor trei ani şi jumătate a celei
de-a 70 săptămână a lui Daniel. Să facem o comparaţie dintre cele două
texte: cel din Daniel şi cel din Apocalipsa 13.11 unde citim: „Apoi am
văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale
unui miel şi vorbea ca un balaur”. Observăm că nu se ridică din
naţiunile păgâne ca prima fiară, ci iese din pământ (ţară), ţara
Palestinei, exact aceeaşi ţară în care împăratul din Daniel 11, urmează
să se descopere. El avea „două coarne ca un miel”, pentru că la început
pare să aibă şi blândeţe (ca un miel), dar vorbirea lui este apoi
asemănătoare cu a balaurului şi aceasta îl trădează ce este de fapt.
Este vorbirea înălţării de sine care arată că păcatul său este acelaşi
ca şi al stăpânului său, diavolul, care a căzut datorită mândriei.
Acum Daniel spune că deşi încăpăţânatul împărat nu vrea să recunoască
niciun dumnezeu supranatural, totuşi el cinsteşte pe unul numit
„dumnezeul cetățuilor”, evident, un om, pentru că este unul căruia el îi
plăteşte tribut: „un dumnezeu pe care părinţii lui nu l-a cunoscut, va fi cinstit cu aur, argint, pietre scumpe şi lucruri plăcute”.
Acest om puternic va fi sprijinitorul lui Antihrist şi, în schimbul
protecţiei lui, va face ca Palestina să se supună autorităţii sale şi
să-i plătească tribut. Acest ”dumnezeu străin” îl va confirma şi îl va
acoperi cu slavă şi-l va face să cârmuiască peste mulţi şi să împartă
ţara pentru câştig. Dar acelaşi lucru este implicat în Apoc.13.12: „Ea
lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei; şi făcea ca pământul
şi locuitorii ei să se închine fiarei dintâi, a cărei rană de moarte
fusese vindecată”. Înţelegem că el este viceregele primei fiare,
pe care lumea o recunoaşte ca dumnezeu (în sensul în care erau
recunoscuţi Cezarii în vechime, ca dumnezei), și ca stăpân, îmbogăţind-o
cu averile evreiești.
Antihristul nu va fi numai un abil om de stat, un politician viclean, ci şi un făcător de minuni: „Săvârşea
semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe
pământ, în faţa oamenilor. Şi amăgea pe locuitorii pământului prin
semnele pe care i se dădea să le facă în faţa fiarei. Și a zis
locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei, care avea rana de sabie
şi trăia” (v.13-14). Aceasta se potriveşte cu relatarea izbitoare a
„omului fărădelegii” din 2 Tesaloniceni 2.3-12. A se citi aceste versete. Aici este o precizare a venirii împăratului ateu din Daniel 11 şi a făcătorului de minuni din Apocalipsa 13.
Unul din semnele timpurilor din zilele noastre este setea nesănătoasă
după minuni şi semne, predominantă în multe domenii. Este cea mai
periculoasă stare a minţii, iar Domnul Hristos se ferea de orice lucru
de genul acesta. Suntem prea aproape de sfârşitul dispensaţiunii actuale
ca să mai aşteptăm vreo minune divină; numai semnele satanice şi
minunile vor creşte pe măsură ce ne apropiem de sfârşit şi, când
Antihristul va apărea, el va da oamenilor toate minunile pe care le
doresc, doar ca să-i amăgească şi să-i facă să accepte pretenţiile lui
nelegiuite. Ce semnifică cu exactitate imaginea fiarei, nu ştim. Putem
spune că este legată de înştiinţarea Domnului nostru că „urâciunea
pustiirii” va fi aşezată în locul sfânt. În orice caz, va fi apogeul
apostaziei, va fi semnalul ca toţi evreii credincioşi, care în zilele
acelea de mari prigoniri se vor lipi de Domnul, trebuie să fugă din
Ierusalim printre naţiuni, până la arătarea Domnului Hristos. Se spune
că fiara, asemănătoare cu mielul, va da viaţă imaginii (icoanei) şi va
vorbi şi va face „ca cei ce nu se vor închina icoanei fiarei, să fie
omorâţi”. O mare companie se va forma din evrei apostaţi şi naţiuni
apostate care vor copia într-un fel sindicatele noastre din ziua de
astăzi şi organizaţiile unite prin jurământ. Aceasta se spune în
versetele 16 şi 17: „Şi a făcut ca toţi:
mici şi mari, bogaţi şi săraci, liberi şi robi, să primească un semn pe
mâna dreaptă sau pe frunte şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără
să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei”. Este bine ca cei credincioşi de astăzi să se păzească de astfel de asociaţii lumeşti şi de juguri nepotrivite.
Domnul nostru Isus Hristos spunea iudeilor: „Eu
am venit în Numele Tatălui Meu şi nu Mă primiţi; dacă va veni un altul
în numele lui însuşi, pe acela îl veţi primi” (Ioan 5.43). El vorbea despre această îngrozitoare persoană arătată mai sus. Şi
Zaharia 11.16-17 spune: „Căci iată că voi ridica în ţară un păstor,
căruia nu–i va păsa de oile care pier; nu se va duce să caute pe cele
mai tinere, nu va vindeca pe cele rănite, nu va îngriji de cele
sănătoase; ci va mânca din carnea celor mai grase şi nu le va mai lăsa
decât copitele! Vai de păstorul de nimic care îşi părăseşte oile! Să
cadă sabia pe braţul lui şi pe ochiul lui cel drept! Să i se usuce
braţul de tot şi să i se stingă ochiul drept!” Acest idol păstor
este pus în contrast cu Păstorul cel Bun, pe care Zaharia trebuie să-l
personifice sau să-l reprezinte, aşa cum este descris în prima parte a
capitolului, că a fost vândut pe 30 de arginţi. Această parte a
profeţiei a fost literalmente împlinită şi putem crede că restul se va
împlini la timpul potrivit.
Pe idolul păstor evreii îl aşteaptă chiar acum, deşi ei nu-şi dau
seama. La un Congres Sionist, cu câţiva ani înainte de primul război
mondial, Max Nordau a declarat: „Noi suntem gata să urăm bun sosit
oricărui om care ne va conduce înapoi în ţara noastră şi ne va stabili
acolo în prosperitate”. Max Nordau este un evreu reformat care a părăsit
speranţa mesianică. Dar recent, doctorul Mosinsohn, de la Colegiul
ebraic din Iafa, a făcut un turneu prin America în interesele aceleiaşi
mişcări sioniste, şi am avut prilejul să-l aud vorbind Universităţii din
California. În comentariile sale a spus: „Gândiţi-vă la toţi marii
lideri religioşi care au ieşit din Răsărit. Moise s-a ridicat din
Răsărit; Buda, Confucius, Isus şi Mahomed, toţi s-au ridicat din
Răsărit. Şi vă spun vouă, popor din Apus, cu încredere, că dacă voi veți
readuce pe evrei în căminul lor strămoşesc, nu peste mult timp noi vă
vom da un alt mare lider religios care va depăşi poate pe toţi câţi au
venit mai înainte”. Eu și cu un medic credincios cu care venisem
împreună, ne-am privit uimiţi unul pe altul. Simţeam că ascultăm pe un
Ioan Botezătorul al lui Antihrist, atât de surprinzător era anunţul. Şi
cu lumina pe care cuvântul profetic o aruncă peste viitorul foarte
apropiat, nu ne îndoim că declaraţia acestui lider evreu se va împlini
în cel perfid care urmează să se ridice în Palestina, şi care va fi
recunoscut de iudaismul şi creştinătatea apostată ca fiind Hristosul,
omul viitorului. Spre acest îngrozitor sfârşit tind și toate cultele
moderne şi, după ce prezenţa Duhului Sfânt va fi retrasă de pe pământ
odată cu răpirea credincioșilor, descoperirea acestui om nu va mai fi
oprită.
Mulți reformaţi moderni consideră că papa reprezintă împlinirea
profeţiilor la care am meditat. Şi nu ne miră, pentru că papalitatea,
acest sistem nesfânt, este unul din cele mai uluitoare contrafaceri a
ceea ce este din Dumnezeu. Însă este cert că aceasta nu satisface
cerinţele cazului nostru, deşi negreşit că este unul din „mulţii
antihrişti” despre care scrie apostolul Ioan, când ne înştiinţează mai
dinainte de „Antihrist”, a cărui venire este încă viitoare.
Dacă ne îndreptăm atenţia către acest mincinos de la Roma, găsim şase
lucruri prezise despre Antihrist care pentru papă n-au fost niciodată
adevărate şi probabil că nu vor fi nici în viitor:
Antihristul trebuie să fie iudeu, altfel nu ar fi recunoscut de Israel ca Mesia al lui;
El trebuie să se ridice în Palestina, nu în Italia la Roma, și nici în Ierusalim;
El trebuie să fie supus şi legat cu putere civilă; nu să o domine, cum a făcut papalitatea de veacuri;
El trebuie să fie recunoscut de
masa evreilor ca împăratul şi liderul lor religios şi este bine
cunoscut faptul că evreii n-au recunoscut niciodată pretenţiile papilor;
El trebuie să fie ocrotitorul Israelului, pe când Biserica romano-catolică a fost întotdeauna prigonitorul lor;
El nu trebuie să se descopere
decât după ce piedica, adică Duhul Sfânt, va fi luat din drumul lui, iar
aceasta va fi numai atunci când Duhul Sfânt se va ridica împreună cu
Biserica la revenirea Domnului Isus Hristos; aceasta va avea loc înainte
să sune ceasul judecăţii pentru această lume nelegiuită unde Domnul
Isus Hristos și Cuvântul lui Dumnezeu au fost lepădați.
Sunt şi alte sisteme deopotrivă anticreştine ca şi papalitatea, dar
nici una din ele nu corespunde cerinţelor de mai sus; de aceea nici una
din ele nu trebuie confundată cu Antihristul ca persoană, care trebuie
totuşi să se ridice şi să înşele o vreme pe cei ce „au refuzat dragostea
adevărului ca să fie mântuiţi”. Antihriştii cei mulţi pregătesc numai
calea pentru această întrupare a nelegiuirii; şi setea cu care oamenii
beau din învăţăturile lor rele, pot să ne dea o idee de cât de ușor îi
va fi falsului Mesia să stabilească revendicările sale.
Unii poate ar ridiculiza gândul că va fi un mare număr de oameni ce va
răspunde la acele pretenţii monstruoase, dar noi să ne amintim că
Dumnezeu Însuşi îi va lepăda la judecată pentru că au crezut o minciună
şi n-au primit adevărul. Şi în zilele noastre, ce uşor au putut
înşelători ca Mary Baker Patterson Clover Eddy, Ellen G. White, doamna
Blatvasky, Annie Basant, Katherine Tingley, John Alexander, „Elijah”
Dowie, dar şi alţi şarlatani, să înrobească mintea şi cugetele unor
vaste mulţimi de oameni care refuză adevărul simplu al Cuvântului lui
Dumnezeu; şi acestea se întâmplă acum când este prezent Duhul Sfânt în
lume, când El călăuzeşte în tot adevărul pe fiecare suflet cinstit care
se lasă călăuzit de El şi învăţat prin Cuvântul lui Dumnezeu, dar atunci
ce uşor vor fi rătăciţi oamenii când Duhul Sfânt nu va mai fi pe
pământ.
„Aici este înţelepciunea. Cine are pricepere, să socotească numărul
fiarei. Pentru că este un număr de om. Şi numărul ei este: 666”. Tot ce
pot să spun este că numărul şase este numărul omului, iar trei al
Dumnezeirii. În aceşti trei de şase eu văd descoperirea a ceea ce este
în inima omului – ultimul efort al omului de a atinge divinitatea şi
zeitatea – de a fura gloria lui Dumnezeu ca să se înalţe pe sine.
Evident, când Antihristul se va arăta în realitate şi prima fiară se va
descoperi, înţelesul va fi atât de deplin încât oricine se va întoarce
la Dumnezeu în timpul acela, va fi înştiinţat prin aceasta să „nu aibă
nicio părtăşie cu lucrările neroditoare ale întunericului”, ci să se
lipească de Domnul cu atât mai serios, pentru că se ştie că sfârşitul
s-a apropiat. Presupunerile cu privire la 666 au fost nenumărate.
Timpul
zboară atât de repede! Dacă vreunul din noi nu este mântuit, este bine
să-şi aducă aminte că ziua harului aproape s-a dus. Lumina Evangheliei
va dispărea de pe pământ; întunericul apostaziei face progrese; în
curând aici va fi foame după auzirea Cuvântului lui Dumnezeu. Fie ca
acum, în această zi a harului, oamenii să ia seama la mărturia
Scripturii adevărului, să primească pe Fiul lui Dumnezeu născut din
fecioară ca Mântuitor şi Domn, şi să dispreţuiască minciunile fiecărui
antihrist.
„O, pământ, pământ, pământ, auzi Cuvântul despre antihrist. Auzi-l, şi sufletul tău va trăi”.
„Cel ce aude Cuvântul Meu şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viaţă” (Ioan 5:24).
Adevarul ramane adevar
indiferent de pozitia in care te aduce viata si de ceea ce faci. Viata
lui Isus nu arata grozav atunci cand il vezi ingenuncheat, cu stergarul,
langa picioarele murdare, in fata unor ucenici care il vor trada si
unul il va vinde.
Toate aceste realitati
dramatice nu schimba adevarul. Care adevar? Adevarul ca Isus Hristos,
Cel ingenuncheat, este Regele Regilor, Creatorul stelelor si al apei si
ca El troneaza peste toate.
Adevarul este ca suntem fii de
regi nu prin felul in care se vede viata: bucurii, succes, copii buni si
cuminti, sot iubitor, sanatate…! Nu prin aspectul vietii suntem fii de
rege ci prin atitudinea pe care o avem si anume intelepciunea de a ne
pleca si a accepta chemarea de a sluji semenii de dragul lui Hristos.
Viata crestina este o ingenunchere intre lighean si stergar
Din albumul "CANTARILE ARMONIEI - Vol. 1" realizat de Saint Claire Chismorie, Chicago, USA, 2005. Video creat de Nicu Neamt
Chişmorie
a fost cel mai valoros compozitor român de muzică bisericiască din
România. Eu am cântat sub bagheta sa în august 1946 la Congresul
Tineretului Baptist de la Reşiţa.