PASTE -HAPPY RESURECTION DAY !!!!Ce sărbătorești de Paștele acesta?

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Ce sărbătorești de Paștele acesta?

Aseară, am făcut un test de cunoștințe biblice la Bethel. Știam că au ascultat sute de predici despre evenimentele din Săptămâna Mare. Le-am propus să le spun câte un titlu de predică și ei să-mi spună despre ce e vorba. Mi-au confirmat ceea ce am bănuit. Știm foarte multe. Știm aproape totul.

,,Cea mai mare crimă?“ – Creatorul este ucis de creație.

,,Cea mai tragică farsă?“ – Judecătorul lui Israel este bătut peste obraz.

,,Cea mai proastă afacere?“ – Iuda, bineînțeles.

,,Cea mai surprinzătoare credință?“ – Tâlharul.

Azi dimineață am găsit un articol pe această temă. Vi-l ofer mai jos, regretând iar că n-am traducerea lui. Poate că o va face unul dintre voi.

+++

THE RESURRECTION

EASTER: THE SUPERNATURAL WRIT LARGE

Exclusive: Craige McMillan asks readers which they’ll worship — Creator or usurper

 CRAIGE MCMILLAN 

 

 “Most people outside of America won’t get it. It’s the Easter bunny. It’s another lie, and I don’t understand why we had to invent this character.” – Todd Rundgren

“A man who was completely innocent, offered himself as a sacrifice for the good of others, including his enemies, and became the ransom of the world. It was a perfect act.” – Mahatma Gandhi

“Easter tells us of something children can’t understand, because it addresses things they don’t yet have to know: the weariness of life, the pain, the profound loneliness and hovering fear of meaninglessness.” – Frederica Mathewes-Green

“A rule I have had for years is: to treat the Lord Jesus Christ as a personal friend. His is not a creed, a mere doctrine, but it is He Himself we have.” – Dwight L. Moody

“God loves each of us as if there were only one of us.” – Saint Augustine

“This Easter” is the only Easter any of us have. The ones before have passed. The world in which we live makes no promise of another next year.

Easter is the poster child for the Supernatural. The religious leaders of Israel reasoned among themselves that Jesus should die so they could preserve their high position over the people: “One of them, Caiaphas, who was high priest that year, said to them, ‘You know nothing at all! You’re not considering that it is to your advantage that one man should die for the people rather than the whole nation perish’” (John 11:49-50 HCSB).

Satan celebrated his victory over the Creator at the Cross. Having earlier been booted from heaven (“I watched Satan fall from heaven like a lightning flash” Luke 10:18 HCSB) for his usurpery against his Creator, Satan reckoned that with the death of Jesus on the Cross his ownership of humanity and the world’s governments now lay beyond the grasp of God.

Jesus’ 12 closest confidants were in despair; Judas had already hanged himself over his betrayal of Jesus. A few of the common people quietly buried Jesus in a tomb.

Despite the many and varied religions in this world, there are but two kingdoms which underlie every religion’s claim of ownership upon humanity. One claim belongs to the Creator, whose credentials are beyond question. The other claim is that of another created being, whose pride led him to believe that his claim was superior to that claim asserted by the Creator. The world’s religions either worship the Creator, or they worship the usurper.

Last week I heard in church from the pulpit that school would be closed for “spring break.” No, school was closed for Easter, just as it was when I was a child and went to school. Easter became “spring break” because the usurper of this world became tired of being reminded of his spectacular failure at Easter.

Easter is the Supernatural, writ large across history. “According to the laws of legal evidence used in courts of law, there is more evidence for the historical fact of the resurrection of Jesus Christ than for just about any other event in history” (Harvard Law professor Dr. Simon Greenleaf).

The conflict between the Creator and the usurper is now on full display across the world. Both sides to the conflict invite you to join with them. The usurper extracts his salvation in our blood and tears. Jesus Christ, having already shed his own blood and tears on our behalf, beckons us simply to join us in his resurrected life and victory celebration.

What does the end of the age look like from God’s side of the veil?

Read more at http://www.wnd.com/2016/03/easter-the-supernatural-writ-large/#ZRIgld6yWgsOsTgq.99

REBLOGGED FROM http://barzilaiendan.com/2016/03/26/ce-sarbatoresti-de-pastele-acesta/#more-34699

CUGETARI DESPRE MOARTEA SI INVIEREA DOMNULUI ISUS

„Împreună cu El, au fost răstigniţi doi tâlhari: unul la dreapta şi celălalt la stânga Lui." Matei 27.38

  Pocăinţa tâlharului

Să urmărim pocăinţa unuia dintre tâlharii răstigniţi de o parte a crucii Mântuitorului! La început, şi acest tâl­har a fost luat de valul batjocurilor care erau aruncate asupra Mântuitorului. În ziua veşniciei vom afla cu exactitate ce l-a condus pe acest om la pocăinţă. Până atunci, să urmărim calea pe care a parcurs-o spre veş­nicie, după cele scrise în Luca 23:

Temerea de Dumnezeu: „Nu te temi tu de Dumne­zeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă?"

Recunoaşterea vinovăţiei sale: „Pentru noi este drept, căci primim răsplata cuvenită pentru fărădele­gile noastre."

Recunoaşterea nevinovăţiei Mântuitorului: „dar Omul acesta n-a făcut nici un rău."

Rugăciunea către Mântuitorul: „Doamne, adu-Ţi aminte de mine..."

Credinţa că Isus va reveni: „ ...când vei veni în îm­părăţia Ta."

La o astfel de atitudine de inimă sinceră, Mântuitorul răspunde cu asigurarea vieţii veşnice: „Astăzi vei fi cu Mine în rai." Iată calea simplă şi sigură de apropiere de Mântuitorul! Fiecare poate merge pe această cale.

 „ ...pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi."Ioan 14.19 „Vivit!"

 Piatra de pe mormântul Domnului Isus Hristos a fost pecetluită şi soldaţii au păzit mor­mântul. Dar în ciuda acestor măsuri de siguranţă, duş­manul nu a putut împiedica învierea glorioasă a Dom­nului, care a fost văzută de peste 500 de martori ocu­lari. Aceştia au mărturisit că Hristos trăieşte.

Martin Luther a avut deseori de luptat contra depri­mării. În astfel de zile întunecate se consola cu cu­vântul: „Vivit!", adică: „El trăieşte!" Acest cuvânt l-a scris cu cretă pe masă, pe uşi şi pe pereţi. Când a fost întrebat odată ce înseamnă, el a răspuns: Isus trăieş­te. Dacă El nu ar trăi, nici eu n-aş mai dori să trăiesc nici o clipă. Dar pentru că El trăieşte, vom trăi şi noi prin El, după cum a spus: „Pentru că Eu trăiesc, şi voi veţi trăi."

Aceste cuvinte le-a spus Domnul ucenicilor Săi. Prin credinţa în El, ei primiseră viaţa veşnică, iar viaţa lor era acum legată de El însuşi şi de viaţa Lui. Domnul spusese cu altă ocazie: „Cine ascultă cuvintele Mele şi crede în Cel ce M-a trimis, are viaţa veşnică şi nu vine la judecată, ci a trecut din moarte la viată."

„Pentru ce căutaţi între cei morţi Duminică pe Cel ce este viu? Nu este aici ci a inviatLuca 24.5-6

În creştinătate, Pastele se află în legătură cu bucuria şi victoria. Dar ziua învierii Domnului nu a început cu strigă­te de bucurie. Ucenicii încă nu puteau înţelege cum S-a lăsat Isus fără împotrivire să fie prins şi răstignit, deşi El le spusese toate acestea înainte. Şi Maria Magdalena, ca­re a aflat într-o măsură deosebită harul Domnului, era foarte întristată. În prima zi a săptămânii a venit la mor­mântul lui Isus, dar El nu mai era acolo! Dorea să-i arate Domnului ei iubit ultima slujbă, îmbălsămarea, dar a fost dezamăgită! Nici ucenicii, pe care i-a chemat în grabă, nu au ştiut ce să spună. Au văzut acolo doar pânza. Dar un­de era El? Îl luase cineva? Dimineaţa învierii a început pentru ei cu o dezamăgire. Încă nu avuseseră o întâlnire cu Cel înviat. În mijlocul întrebărilor şi nedumeririi, o reali­tate era de netăgăduit: mormântul era gol!

Unde era Domnul? Răspunsul l-au dat îngerii: „Nu este aici, ci a înviat!" Ei L-au numit pe Isus „Cel viu" şi s-au mi­rat că este căutat printre cei morţi. Când Isus Hristos a fost răstignit în slăbiciune şi aparent ca Cel care a pier­dut, a început momentul triumfului Său cel mai mare. El este Acela care prin moartea Sa a nimicit pe cel care avea puterea morţii, adică pe diavolul. Moartea nu-L pu­tea ţine pe Biruitorul de pe Golgota! „Isus trăieşte, El a biruit! Cine poate vesti slava Sa?" Ferice de toţi aceia care pot intona cu convingere acest cântec de triumf!

  „Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?"    1Corinteni 15.12  Cum a murit un rege?

 În dimineaţa de Paşte a anului 1548, un rege credin­cios din Polonia, Sigismund I lagello, se duse cu suita sa la capela regală ca să se roage. Acolo, în capelă, re­gele avea pregătit şi un mormânt de marmoră.

Bătrânul şi evlaviosul rege, oprindu-se în faţa mor­mântului, îşi ridică ochii spre cer şi zise către suita sa: „Eu ştiu că Mântuitorul meu trăieşte. După ce voi adormi în acest mormânt, El mă va trezi iarăşi din somnul acesta. El îmi va deschide ochii ca să văd ceea ce n-am văzut până acum. Atunci îl voi vedea pe Acela care a murit şi a înviat pentru mine."

Zicând acestea, regele căzu în genunchi şi începu să se roage. Dar din această rugăciune nu se mai ridică; peste câteva clipe adormi. Domnul şi Mântuitorul său îl chemase acasă, acolo unde nu mai sunt dureri şi lacrimi. În dimineaţa de Paşte, Domnul îl trecuse din moarte la viaţă.

Siguranţa credinţei nu este numai partea acelui rege, ci a tuturor celor care L-au primit pe Isus Hristos ca Mântuitor. Toţi credincioşii au înviat la o nădejde nouă, toţi au în inimile lor siguranţa că Mântuitorul lor tră­ieşte. Fericită nădejde!   

Din meditatiile zilnice  SAMANTA BUNA -2009