RECVIEM
Nu-ţi mai e cald în nopţile toride...
Nu-ţi mai e frig în iernile târzii...
Nu-ţi mai e foame...
Nu-ţi mai este sete...
Nu ai dureri...
şi nu ai insomnii...
Nu-ţi mai e dor atât de o scrisoare...
Pe noptieră, la spital, de flori...
De-o lacrimă, cerând târziu, iertare...
O, nici măcar de mine nu ţi-e dor!
Întinsă-n lungul scândurilor goale,
Ţi-ai pus şi visul vieţii, arzător...
Şi câte-aveai de pus în rânduială!
Şi cum te-ai smuls din toate, de uşor!
Au curs deasupra ploile de toamnă,
zăpezile şi florile, sub vânt...
Aşa uşor te-ai petrecut, o, mamă!
In vârfuri, ai plecat de pe pământ...
Nici un suspin, ori zbatere, ori ţipăt...
Nimic n-ai zis când glasul te-a chemat,
Cum să mai pot de-acuma, vreodată,
Preamulta datorie achita?
Nu-i poştă să-ţi trimit câte-o scrisoare,
Nici telefon să pot să mai te-aud...
Doar un cuvânt din partea dumitale,
Doar un cuvânt m-ar mângâia atât...!
Cum ai păşit pe prag, lăsând pe pernă
Obrazul stins, fără să laşi cuvânt...1.
Te-oi fi mirat: cum de-a-ncăput, eternă
Suflare-a vieţii-n pumnul de... pământ!
Şi te-ai tot dus să-ntâmpini veşnicia,
Uşoară, ca un fulg neprihănit,
Pe când spre dumneata, venea Mesia,
Cu braţele întinse-a „Bun Venit".
Ce muzică!
Ce coruri!
Ce splendoare!
Te-ai mai uitat odată înapoi
Din norul gloriei nepieritoare
Şi-apoi... te-ai dus...
Ce-oi fi gândit de noi...?
Poezii Volumul ETERNA PRIMAVARA
Partea întâi: Picaturi de Absolut
Posts
