MEDITATII -CUVINTE DE MANGAIERE,ZIDIRE,IMBARBATARE SI TREZIRE -LUNA MAI 2015

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 MAI

Credinţă – nu simţiri

Trebuie să-mi duc viaţa prin credinţă, fără să-L

 văd pe EL.2 Corinteni 5:7. Moffat

Un timp suntem conştienţi de atenţia lui Dumnezeu faţă de noi, apoi, când Dumnezeu începe să ne folosească în lucrarea Lui, luăm o înfăţişare patetică şi începem să vorbim despre necazuri şi dificultăţi, în timp ce Dumnezeu încearcă să ne determine să ne facem datoria ca nişte oameni necunoscuţi. Dacă ar sta in puterea noastră, nici unul dintre noi n-ar vrea să fie un necunoscut din punct de vedere spiritual. Ne putem face datoria atunci când se pare că Dumnezeu a închis cerul? Unii dintre noi vrem întotdeauna să fim nişte sfinţi iluminaţi, având un nimb auriu în jurul capului şi sclipiri de inspiraţie, iar sfinţii lui Dumnezeu să se ocupe de noi tot timpul. Un sfânt cu aură nu este bun la nimic, e anormal, nepotrivit pentru viaţa de zi cu zi şi nu seamănă deloc cu Dumnezeu. Noi suntem aici ca să lucrăm în această lume ca bărbaţi şi femei, nu ca îngeri pe jumătate înaripaţi. Şi trebuie să lucrăm cu o putere infinit mai mare de a rezista necazurilor, pentru că am fost născuţi de sus.Dacă încercăm să readucem momentele excepţionale de inspiraţie, acesta este un semn că nu pe Dumnezeu Îl vrem. Facem un fetiş din momentele când Dumnezeu într-adevăr a venit şi ne-a vorbit şi insistăm că El trebuie să facă acest lucru din nou, dar ceea ce vrea Dumnezeu să facem este să umblăm prin credinţă. Câţi dintre noi nu ne-am dat la o parte de parcă am spune:”Nu mai pot face nimic până când Dumnezeu nu mi se arată”. El nu ni se va arăta şi noi, fără nici o inspiraţie, fără nici o atingere subită a lui Dumnezeu, va trebui să ne ridicăm. Atunci vine surpriza – „O, dar El a fost aici tot timpul şi eu n-am ştiut!” Nu trăi niciodată pentru acele momente excepţionale; ele sunt surprize. Dumnezeu ne va da momente de inspiraţie numai atunci când va vedea că nu suntem în pericol să fim duşi în rătăcire de ele. Trebuie să nu facem niciodată un standard de viaţă din momentele noastre de inspiraţie; standardul nostru este datoria noastră.TOATA LUNA AICI TOTUL PENTRU GLORIA LUI-MAI

 

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 Mai

«Mă veţi căuta şi Mă veţi găsi, dacă Mă veţi căuta cu toată inima. Mă voi lăsa să fiu găsit de voi, zice Domnul.»                                                         Ieremia 29,13-14

Mai îngăduie Domnul încă o trezire spirituală? Iată o întrebare care îi frământă pe mulţi copii ai lui Dumnezeu şi care, de-a lungul timpului a generat mai multe opinii. Există credincioşi binecuvântaţi care cred că Domnul nu mai îngăduie trezirea în zilele noastre. Eu personal cred din toată inima că doar o trezire spirituală este singura în măsură să pregătească Biserica lui Isus pentru reîntoarcerea Mirelui nostru iubit. Dar avem oare motive întemeiate să credem că este voia lui Dumnezeu să ne dăruiască o astfel de trezire? Da, deoarece Biblia o promite! Este foarte im­portant să trăim după voia Domnului în fiecare zi pe care El ne-o îngăduie, pentru că un om nu poate fi fericit decât dacă trăieşte în conformitate cu standardul lui Dumnezeu. Putem să pierdem ce e mai bun dacă în urma păcatului ie­şim de sub voia Lui. Cum îşi descoperă însă Dumnezeu planul? Prin şoapta Duhului Sfânt. Domnul Isus însuşi a spus că Duhul Sfant ne va călăuzi în toate privinţele. Toţi cei care doresc cu adevărat să fie mântuiţi, se vor lăsa con­duşi de El. Vrei tu oare să faci voia Domnului cu orice preţ? Dacă da, nu poţi greşi, căci Duhul lui Dumnezeu te va călăuzi în tot adevărul..TOATA  LUNA AICI:WIM MALGO – MEDITATII ZILNICE – MAI

 

CHARLES H. SPURGEONMEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1Mai

DIMINEAŢA

Obrajii lui sunt ca nişte straturi de miresme, în care cresc saduri mirositoare. Cântarea Cântărilor 5:13

A sosit luna florilor! Vânturile lui martie şi ploile din aprilie şi-au făcut datoria, şi întreg pământul este scăldat în frumuseţe. Suflete, pune-ţi veşmântul de sărbătoare, apoi ieşi şi adună ghirlande de gânduri cereşti. Ştii unde să mergi, fiindcă cunoşti „straturile de miresme”. Te-ai bucurat adesea de parfumul „sadurilor mirositoare”. Du-te imediat la Prea Iubitul tău şi bucură-te în El. Obrajii aceia – loviţi cu biciul, brăzdaţi de lacrimi şi mânjiţi de scuipat — obrajii aceia, luminaţi de zâmbetul îndurării, sunt o mireasmă pentru inima mea. Nu ţi-ai ascuns faţa de ruşine şi scuipături, Doamne Isuse; de aceea, inima mea găseşte plăcere în slava Ta. Obrajii aceia au fost schimonosiţi de durere şi înroşiţi de stropii de sânge prelinşi sub coroana de spini. Asemenea semne de iubire îmi încântă sufletul mai tare decât orice parfum. Dacă nu Îi pot vedea întreaga faţă, îmi ajung pbrajii, fiindcă orice părticică a Sa îmi împrospătează simţurile spirituale şi îmi produce o mare încântare. În Isus găsesc nu numai parfum, ci straturi de miresme”. El este Trandafirul şi Crinul meu, alinarea inimii mele şi balsamul meu vindecător. Când este cu mine, soseşte luna mai. Sufletul meu îşi spală faţa in roua harului Său şi se desfată ascultând ciripitul făgăduinţelor Sale. Scumpul meu Isus, îngăduie-mi să cunosc toate binecuvântările care se află în părtăşia cu Tine. Eu sunt sărmanul căruia i-ai sărutat obrajii! O, lasă-mă să Te sărut şi eu.TOATA  LUNA AICI:CHARLES SPURGEON – Dimineata si Seara_Mai

SEARA

Eu sunt un trandafir din Saron. Cântarea Cântărilor 2:1

Oricâtă frumuseţe ar fi în lumea naturală, Isus Christos posedă toată frumuseţea din lumea spirituală, printre flori, trandafirul este considerat cel mai dulce, dar Isus este mult mai frumos în grădina sufletului decât trandafirul din grădinile lumii. El ocupă primul loc între zece mii. El este soarele, şi toţi ceilalţi sunt stelele; cerurile şi ziua sunt întunecate în comparaţie Cu El, fiindcă Regele le întrece pe toate în frumuseţe. „Eu sunt un trandafir din Saron”. Acesta era cel mai frumos şi rar trandafir. Isus nu este doar „trandafirul”; El este „trandafirul din Saron” cel mai bun dintre cei mai buni. El este cel mai frumos şi mai încântător. Farmecul Său este foarte variat. Trandafirul este o încântare pentru privire, şi mirosul său este o plăcere şi o împrospătare. La fel, fiecare dintre simţurile sufletului — fie că este vorba de gust, miros, auz, vedere sau simţire – găseşte desfătare în Isus. Până şi amintirea iubirii Sale este dulce. Ia un trandafir din Saron, şi desfă-i petalele; pune-le în potirul amintirii, şi scoate apoi câte una, ca să-ţi umpli casa de mireasmă. Christos mulţumeşte cel mai rafinat gust al celui mai sensibil suflet în cel mai înalt grad. Cel mai mare amator de parfumuri este mulţumit de trandafir. După ce a atins cel mai înalt grad de desfătare, sufletul mai găseşte încă noi miresme în Christos; pe măsură ce trece timpul, Îl poţi aprecia mai bine. Cerul însuşi nu posedă nimic mai de preţ decât trandafirul din Saron. Ce simbol i-ar putea exprima pe deplin frumuseţea? Vorbirea şi simţămintele umane nu pot vorbi despre El. Cele mai alese farmece ale pământului nu-i ating nici pe departe frumuseţea. Binecuvântat trandafir, înfloreşte în inima mea pe vecie!TOATA  LUNA AICI:CHARLES SPURGEON – Dimineata si Seara_Mai

DOMNUL ESTE APROAPE!

CALENDAR BIBLIC

1 Mai

Când veţi înălţa pe Fiul omului, atunci veţi cunoaşte că Eu sunt, şi că nu fac nimic de la Mine însumi, ci vorbesc după cum M-a învăţat Tatăl Meu.Ioan 8.28

Dumnezeu L-a prezentat poporului Său pe Fiul Său ca Mesia. El s-a revelat ca Acela care prin Cuvântul şi prin semnele pe care le-a făcut a dovedit că este Mesia şi că nimeni, nici înaintea Lui, nici după El nu a făcut lucrările pe care le-a făcut El. Dar iudeii L-au lepădat şi ura lor către Dumnezeu a mers aşa de departe că au răstignit pe Domnul Isus pe cruce. Ei n-au vrut să-L recunoască ca pe Cel trimis de Dumnezeu, adică ca pe Mesia. Pentru ei Cuvântul Lui nu avea valoare. Odată le va părea rău de ceea ce au făcut, dar atunci El nu i se va mai arăta ca Mesia.După ce ei îşi vor revărsa toată mânia vor recunoaşte că El a fost şi că, cuvintele rostite către ei au fost cele spuse de Tatăl Său. A doua oară găsim acest cuvânt: „înălţare” în Ioan 3.14-15 unde vedem necesitatea înălţării Sale pe cruce pentru mântuirea omului.A treia oară citim acest cuvânt „înălţat” în Ioan 12. 32-33. „Şi după ce voi fi înălţat de pe pământ voi atrage la Mine pe toţi oamenii”. Vorbind astfel, arăta cu ce moarte avea să moară.” Într-adevăr se poate vedea puterea mare care se arată de la cruce. Răstignitul este Acela care îi atrage pe toţi la El, indiferent că sunt dintre iudei sau dintre neamuri. El este singurul punct de atracţie. O suflete drag, dacă vrei să fi atras şi tu la venirea Lui ca să-şi ia Mireasa, atunci trebuie să ai în tine materia necesară atragerii şi aceasta esteCREDINŢA în El, căci tot ce a suferit, a suferit şi pentru tine.Omul trebuie să se înnoiască până în cele mai depărtate adâncuri ale fiinţei sale morale, dacă vrea să fie un vas al dragostei dumnezeieşti. Toţi trebuie să stăm la pândă împotriva iubirii de sine care caută să ne înfăşoare.TOATA  LUNA AICI:CALENDAR BIBLIC DOMNUL ESTE APROAPE- MAI

 

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 mai

PLIN DE CÂNTARE

Munţii şi dealurile vor răsuna de veselie înaintea voastră şi toţi copacii din câmpie vor bate din palme.  Isaia 55.12

Când păcatul ne este iertat, cea mai mare apăsare a noastră ia sfârşit, făcând loc celei mai adevărate dintre bucuriile noastre. Aceasta este fericirea pe care Domnul o răspândeşte peste cei ce s-au împăcat cu El şi ea se revarsă asupra naturii, umplând-o de sunetele sale. Natura este ca o orgă din care inima reînnoită poate scoate o armonie tulburătoare; cheia ei o cunoaşte omul harului şi nu are decât sa o atingă pentru a face sa răsune întregul univers într-un concert de laude. Munţii şi coastele dealurilor cu măreţele forme ale naturii alcătuiesc refrenul, iar copacii pădurilor şi întreaga creaţiune însufleţită formează melodia cântecului.Când Cuvântul lui Dumnezeu aduce roade în mijlocul nostru şi sunt mântuite suflete, atunci totul cântă, şi se bucură în jurul nostru. Când auzim mărturisirile celor născuţi din nou, şi experienţele credincioşilor mai înaintaţi, ne simţim atât de învioraţi şi de fericiţi încât nu putem decât să-L lăudăm pe Domnul; şi ni se pare că stâncile melodiile şi colinele, pădurile şi câmpiile sunt influenţate de melodiile noastre vesele şi alcătuiesc în jurul nostru o orchestră minunată. Doamne, doresc ca în această frumoasă zi de Mai, sa mă unesc cu aceasta cântare universală şi, asemenea unui canar, să cânt bunătăţile Tale şi slava Ta.TOATA  LUNA AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU_MAI

 

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Mai

2 Samuel 18.19-33

In capitolul precedent, Ahimaaţ alergase în ascultare şi, ca urmare, serviciul său fusese eficace. Aici se afirmă propria-i voie: „Voi alerga” (v. 23), declară el. Şi, în consecinţă, fapta sa vitejească va fi inutilă, ducându-1 chiar până la înşelăciune. Acelaşi lucru se aplică nu numai cu privire la picioarele noastre, ci asupra tuturor facultăţilor noastre; ele ne sunt sau nu folositoare, după cum noi îi suntem sau nu supuşi Domnului Isus.

Victoria care tocmai i se raportase nu înveseleşte deloc inima lui David. Ce importanţă mai au pentru el tronul sau chiar viaţa însăşi? Absalom este mort, iar dureroasa ştire străpunge inima sărmanului tată care-şi simte partea de răspundere în evenimentele care tocmai se derulaseră. „Absalom, fiul meu, fiul meu!” (v. 33 sf). Avem aici unul dintre cele mai sfâşietoare strigăte din întreaga Scriptură, în stare să dea frisoane oricărui părinte credincios, strigăt fără ecou, fără speranţă, care exprimă groaznica certitudine a unei despărţiri definitive, eterne. Cu totul altfel era la moartea copilaşului Bat-Şebei! David, în loc să se mâh­nească, fusese în stare atunci să afirme cu convingerea re­vederii din momentul învierii: „Eu mă voi duce la el…” (12.23). Dar, pentru Absalom, ar fi fost mai bine, ca şi pentru Iuda, să nu se fi născut (Matei 26.24).TOATA  LUNA AICI:SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

MANA DE DIMINEAŢĂ

MAI  1

COLOSENI 2:9-10

“…în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Voi aveţi totul deplin în El, care este Capul…”

 Dumnezeu Tatăl S-a făcut cunoscut prin Fiul, şi Fiul ne-a introdus în această desăvârşită relaţie de inimă cu Tatăl. Nu numai că îi putem spune “Ava, adică Tată”, dar Tatăl ne deschide inima Lui şi varsă peste noi bunăvoinţa Sa. Noi eram orbi, străini de Dumnezeu, trăind o viaţă de nimic şi de irealităţi. Dar dându-Se nouă, Tatăl ne-a luat ca să fim ai Lui pentru ca să avem viaţa care este în El însuşi, ba chiar “să ne facă părtaşi sfinţeniei Lui.” (Evr.l2:10). El ne face cunoscută dragostea Lui desăvârşită, puterea Sa, credincioşia Sa, Adevărul Său…, tot ce poate să cuprindă Numele de TATA.Dumnezeu ni S-a descoperit în Persoana Domnului Isus aşa cum spune versetul de care ne ocupăm acum. Domnul Hristos este viaţa noastră şi viaţa Lui este în noi, umplându-ne inimile, gândurile, sfinţindu-ne duhul, sufletul şi trupul aşa cum spune textul în continuare: “totul deplin în El”. şi viaţa Lui care este din veşnicie cu Tatăl, Dumnezeu ne-a transmis-o şi nouă, copiilor Lui. Nouă a căror viaţă nu este decât un abur care se arată puţin şi apoi piere, nouă care trăim în lumea aceasta coruptă, nouă care suntem născuţi în păcat dar care am primit imensul HAR de a fi înfiaţi prin Domnul Isus. Deaceea noi putem şi trebuie să manifestăm în jurul nostru acest suflu de veşnicie care este Dumnezeu însuşi. Când Dumnezeu poate face din noi ce vrea El, noi putem să-I cerem tot ce voim, şi ne va fi dat. Din plinătatea pe care ne-a dat-o, El vrea ca ea să se reverse din noi şi peste alţii, nu ca şi cum noi am putea transmite această plinătate şi altora, dar Dumnezeu ar vrea să ne dea o viaţă de plinătate spirituală care să-L reflecte pe El şi care să respingă tot ce nu este de la El; o viaţă predată şi trăită pentru El; o viaţă care să nu fie un efort mare şi obositor ci care să se exprime în mod simplu ceea ce este El: dragoste, milă, sfinţenie.Atunci, viaţa noastră care până mai deunăzi a fost o viaţă de irealitate în lumina veşniciei, va deveni o viaţă de realităţi în ce priveşte plinătatea pe care o avem în Domnul Isus: dragoste, adevăr, duhul de sacrificiu, blândeţe, smerenie, slujire şi dependenţă de Tatăl, într-un cuvânt “asemenea Domnului Hristos” şi desigur, aceasta numai în Har.“Harul este introducerea dragostei lui Dumnezeu şi a vieţii lui Dumnezeu în mijlocul răului. Nu poate să existe har unde nu este rău. Dumnezeu dă, prin har, o viaţă care urăşte răul, iubeşte sfinţenia… şi aceasta în raport cu eficacitatea vieţii Domnului Hristos în noi.” J.N.D.TOATA  LUNA AICI:MANA DE DIMINETA-MAI

 

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

 1 MAI

1. Doamne, Te slăvesc pentru vesela ocazie a acestei zile de a Te sluji în mod plăcut. Te binecuvântez pentru descoperirea adevărului că rânduiala Ta se realizează clipă de clipă în viaţa de fiecare zi.TOATA LUNA AICI:BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU-OSWALD CHAMBERS

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

1  Mai

Suntem încrezători deci întotdeauna şi ştim că, fiind acasă în acest trup, suntem departe de Domnul … Suntem încrezători, spun, şi ne place mai bine să fim departe de casă, afară din trup, şi să fim acasă la Domnul.                                               2 Corinteni 5.6,8

Patru nestemate din 2 Corinteni 5 (4) – Acasă la Domnul

Am ajuns la cea din urmă nestemată din acest capitol minunat. Nu vreau să spun că el ar conţine doar patru nestemate; cititorul atent va putea găsi în el mult mai multe. Acestea patru însă au în vedere starea viitoare a celui credincios – ce minunat că ea ne‑a fost revelată!

Am văzut, în meditaţia precedentă, că dorinţa arzătoare a credinciosului este să fie „îmbrăcat“ cu un trup al învierii. Starea de „dezbrăcare“ – starea intermediară dintre moarte şi înviere – nu este niciodată prezentată ca fiind nădejdea celui credincios. Pavel arată în acest capitol (şi în altele) că starea după moarte şi până la înviere este o stare binecuvântată. Prin urmare, înversetele 6‑8, el descrie unul dintre motivele pentru care starea de „dezbrăcare“ a creştinului este de preferat trăirii în această lume. El spune că, atât timp cât ne aflăm în acest trup, suntem departe de Domnul şi viceversa – când suntem absenţi din trup suntem acasă la Domnul. Nu poate exista o dovadă mai clară despre realitatea preţioasă că, atunci când suntem în starea de „dezbrăcare“, suntem în mod conştient în prezenţa Domnului. Cuvântul folosit aici este „acasă“ şi de aceea, atunci când un credincios moare, spunem că este acasă la Domnul.

La câţiva ani după ce Pavel a scris aceste cuvinte, el le‑a descoperit filipenilor acelaşi adevăr, însă într‑un fel mult mai personal. Era în închisoare, în pericol de a fi executat, şi trebuia să aleagă între două opţiuni. Pe de o parte dorea să rămână aici, pentru a le fi de ajutor sfinţilor; de cealaltă parte dorea să plece şi să fie cu Hristos, căci aceasta era cu mult mai bine.

1. ReynoldsTOATA  LUNA AICI:DOMNUL ESTE APROAPE -GBV_MAI

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 Mai

„Alţii sunt cei înfăţişaţi prin sămânţa căzută între spini; aceştia sunt cei ce aud Cuvântul; dar năvălesc în ei grijile lumii, înşelăciunea bogăţiilor şi poftele altor lucruri, care îneacă Cuvântul, şi-L fac neroditor.”Marcu 4:18-19

În cazul acesta sămânţa răsare şi creşte, dar observăm că sămânţa a căzut între spini. Scriptura ne învaţă să nu semănăm între spini.Acest lucru se întâmplă la cei care se trezesc sufleteşte, dar nu au fost gata să reglementeze pe deplin înşelăciunile din trecut, nu se împacă cu duşmanii lor şi se lasă  luaţi de grijile lumii. Pe urmă grijile cresc asemenea unor spini.”Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare, care cufunda pe oameni în prăpăd şi în pierzare. Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii care au umblat după ea au rătăcit de la credinţă.” Putem vedea în versetul de mai sus că grija de bani şi bogăţia atrage după sine multe pofte nesăbuite, înăbuşind Cuvântul: „din plinătatea inimii vorbeşte gura”, şi „ Unde este comoara voastră, acolo va fi şi inima voastră.” Pe baza acestor realităţi putem să cercetăm ce predomină în viaţa noastră: spinii, sau sămânţa bună? Acolo unde predomină spinii, nu este rod. Dar pe lângă aceasta persistă o conştiinţă încărcată şi frica de moarte. Oamenii aceştia sunt nefericiţi şi nemulţumiţi. Ştiu ce ar avea de făcut, dar rămân la constatarea: „Ar trebui, da ar trebui!” Dar nu găsesc putere de acţiune pentru că spinii i-au înconjurat şi le sug seva vieţii. În cazul cel mai fericit rămân şla intenţii bune, dar drumul spre Iad este pavat cu intenţii bune.TOATA  LUNA AICI:MÂNTUIREA PRIN HRISTOS -MAI

 

IZVOARE IN DEŞERT

1 Mai

Făgăduită … de Dumnezeu, care nu poate să mintă.

(Tit 1:2)

Credinţa nu face minuni printr-un act al voinţei tale, sau prin senzaţia sigură că ceva se va întâmpla. Nu, ci recunoscând promisiunea lui Dumnezeu ca un fapt real, crezând că este adevărată, bucurându-ne de cunoaşterea acestui adevăr şi apoi pur şi simplu odihnindu-ne pentru că Dumnezeu a spus-o.Credinţa schimbă promisiunea în profeţie. O promisiune este condiţionată de colaborarea noastră, dar când ne exersăm credinţa autentică în ea, devine o profeţie. Atunci putem merge înainte cu siguranţa că se va întâmpla, pentru că „Dumnezeu … nu poate să mintă“.   din Zilele cerului pe pământ

Aud deseori oameni rugându-se pentru mai multă credinţă, dar când îi ascult cu atenţie şi ajung la esenţa rugăciunii lor, realizez că de fapt ei nu doresc deloc mai multă credinţă. Ceea ce vor ei este ca credinţa lor să fie transformată în vedere.Credinţa nu spune: „Văd că lucrul acesta este bun pentru mine; de aceea trebuie să-l fi trimis Dumnezeu“. În schimb, credinţa declară: „Dumnezeu l-a  trimis; de aceea trebuie să fie bun pentru mine“.

Credinţa, când mergem prin întuneric cu Dumnezeu, Îl roagă doar să ne ţină mai strâns de mână.  Phillips Brooks

Păstorul nu-ţi cere

Să crezi în credinţa ta, ci doar să   crezi în El;

Şi la aceasta Se referă când spune: „Veniţi la Mine“.

În lumină sau în întuneric caută să faci voia Lui,

Şi lasă-I lui Isus lucrarea credinţei liniştit.TOATA  LUNA AICI:IZVOARE ÎN DEŞERT- Mai

 

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 Mai

Text: 2 Corinteni 5:14-21

Pentru că atât de mult a iubit Dumnezeu lumea că a dat pe singurul Lui Fiu… loan 3:16

DE CE TREBUIE SĂ MERGEM?

In cuvântarea ţinută la Congresul Naţional Canadian al Misionarilor, care a avut loc în oraşul Toronto, purtătorul de cuvânt al acestei organizaţii, Robert E. Speer, a făcut următoarea observaţie: „Ultima poruncă a lui Cristos, pe care noi o numim Marea Trimitere, nu este temelia obligaţiei misionare. Chiar dacă acele cuvinte n-ar fi fost niciodată rostite de Domnul, obligaţia misionară a Bisericii nu ar fi fost deloc afectată de acest lucru”. Comentând afirmaţia aceasta, Robert D. Wood a spus că Speer s-a bazat pe faptul că „obligaţia misionară” este fundamentată pe trei argumente: caracterul lui Dumnezeu, universalitatea Evangheliei şi nevoia întregii umanităţi. Speer scrisese: „Marea Trimitere nu a creat ci a stabilit această obligaţie. Cuvintele lui Cristos nu ne-au trasat datoria, ci mai degrabă au enunţat-o.” Wood a subliniat că acest lucru este contrar cu ceea ce au înţeles cei mai mulţi creştini. El a spus: „Noi nu ne angajăm în lucrarea misionară aşa de mult pentru că Isus ne-a poruncit să mergem, cât din pricină că Dumnezeu iubeşte atât de mult lumea păcătoasă încât a pregătit un mijloc de mântuire a ei. Noi mergem să spunem acest lucru deoarece planul mântuirii… este într-adevăr Vestea cea Bună. Iubirea lui Dumnezeu, turnată în inimile noastre, ne obligă sa împărtăşim iubirea convertitoare cu cei care, asemenea nouă, înainte de-a fi fost mântuiţi, sunt „pierduţi în păcat şi în întunericul lumii acesteia”. Fie ca dragostea lui Dumnezeu pentru lume să ne mişte să mergem cu dragostea Sa în lume. Aceasta este cea mai puternică motivaţie. – R.W.D.

Avem un mesaj s-aducem în lume –
Că Dumnezeu stăpâneşte zidirea.
El Şi-a trimis Fiul să ne salveze,
Să ne-arate: Dumnezeu e iubirea.– Nichol.

Să mergem la lumea aflată în nevoie, ducând Cuvântul de care are nevoie.TOATA  LUNA AICI:PAINEA CEA DE TOATE ZILELE_MAI

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-APRILIE  2015

 1 MAI

 DOREŞTI CA BISERICA TA SĂ CREASCĂ? (3)

„Toţi s-au umplut de Duhul Sfânt”

       (Faptele Apostolilor 4:31)

Fii o sursă de inspiraţie pentru ei! A fi inspirat înseamnă să te simţi motivat şi entuziasmat cu privire la ceea ce faci. Se spune că un băieţel stătea aşezat în biserică împreună cu mama lui. Pe podiumul din spatele pastorului erau trei steaguri; băiatul a întrebat ce steag e primul. „E steagul ţării noastre”, a spus mama. Apoi, el a dorit să ştie şi despre al doilea steag. Ea a şoptit: „E steagul creştin”. În cele din urmă, el a întrebat despre al treilea steag. Spunându-i să facă linişte, ea a şoptit: „Acesta e pentru cei ce au murit în timpul serviciului”. El a întrebat cu nevinovăţie: „la care serviciu au murit, la cel de dimineaţă sau la cel de după-amiază?” Da, biserica trebuie să fie un loc al reverenţei şi al ordinii, dar trebuie să fie plin de puterea şi prezenţa lui Dumnezeu. Pe un afiş dintr-un mic magazin de ţară se putea citi: „Nu mai există nici un alt loc în apropiere care să semene cu acesta, deci, aici este locul pe care-l cauţi.” Asta doreşte Dumnezeu să fie biserica Lui. Poate întrebi: „Cum era biserica în vremurile primilor apostoli?” Avea specificul ei! Era dinamică! Convingătoare! „După ce s-au rugat ei, s-a cutremurat locul unde erau adunaţi; toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Conform celui mai recent sondaj de opinie, în zilele noastre, un membru „devotat” al bisericii este cel ce merge la biserică în fiecare duminică dimineaţa. Extraordinar! Credincioşii Noului Testament mergeau în fiecare zi. Mai mult, „toţi s-au umplut de Duhul Sfânt, şi vesteau Cuvântul lui Dumnezeu cu îndrăzneală”. Domnul Isus reprezintă multe lucruri – dar nu se poate spune despre El că este plictisitor. Aşa că haideţi să-i invităm pe oameni, să-i învăţăm şi să-i inspirăm!TOATA  LUNA AICI:CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

 

SĂMÂNŢA BUNĂ

Vineri, 1 Mai 2015

De aceea se miră ei că nu alergaţi împreună cu ei la acelaşi potop de desfrâu şi vă batjocoresc.1 Petru 4.4

Răspunsul

Trenul era aglomerat de călătorii ce se întorceau în suburbie de la centrul industrial al metropolei. Printr-un mic pliant care se afla pe o bancă într-un compartiment, discuţia ajunse la religie. Câţiva călători au spus câteva glume foarte urâte, iar ceilalţi călători au zâmbit pe sub mustaţă. Numai un tânăr rămase serios.

– Nu-ţi convine discuţia noastră? spuse unul.

Tânărul tăcu.

– Eşti chiar aşa de prost şi mai crezi basme?

La aceasta, tânărul spuse:

– Da, sunt chiar aşa de prost!

Toţi s-au îndreptat deodată spre el. Tânărul spuse aceste cuvinte aşa de liniştit, nici supărat, nici temător. Simţeau cu toţii că nu se merita să se certe cu el. Nu-l interesa părerea masei de oameni chiar deloc. Pe mulţi i-a mişcat ceva, o curiozitate, chiar o anumită dorinţă după o asemenea siguranţă ca de la sine înţeleasă şi după acea putere de convingere. Batjocoritorii însă nu s-au simţit prea comod. Când batjocoritorii au părăsit trenul, ceilalţi i-au aruncat tânărului priviri pline de admiraţie, iar unii i-au spus cuvinte prietenoase.TOATA  LUNA AICI:SĂMÂNŢA BUNĂ – MAI 2015

MEDITATII -CUVINTE DE TREZIRE SI IMBARBATARE LUNA NOIEMBRIE 2014(pot fi descarcate in word )

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

CHARLES H. SPURGEONMEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1 NOIEMBRIE

Dimineaţa

Biserica din casa ta.                                             Filimon 2

Există o biserică în casa ta? Sunt părinţii, copiii şi prietenii membrii ei, sau mai sunt unii neconvertiţi? Să ne oprim aici şi să ne întrebăm fiecare: sunt eu membru al bisericii din casa aceasta? Cum saltă de bucurie inima tatălui şi cum se umplu de lacrimi ochii mamei ştiind că toţi cei mici sunt mântuiţi! Să ne rugăm pentru această îndurare până când o primim de la Domnul. Probabil că cel mai drag obiect al dorinţelor lui Filimon era să fie mântuită toată casa, dar nu i-a fost garantată la începu pe deplin. Avea un sclav răzvrătit, Onisim, care, după ce l-a supărat, a fugit din slujba lui. Rugăciunile stăpânului l-au urmat, totuşi, şi, în cele din urmă, fiindcă Dumnezeu a rânduit, Onisim a fost condus să-l audă pe Pavel predicând. Inima lui a fost atinsă, şi el s-a întors la Filimon, nu doar ca rob credincios, ci ca frate iubit, adăugând un alt membru la biserica din casa lui Filimon. Există vreun membru neconvertit care lipseşte în dimineaţa aceasta? Înălţaţi rugăciuni speciale pentru ca, la întoarcere, să bucure toate inimile cu vestea bună a lucrării harului! Există vreo persoană neconvertită prezentă? Să ia parte la rugăciunea aceasta fierbinte. Dacă există o asemenea biserică în casa ta, rânduieşte-o bine, şi învaţ-o să se poarte ca sub privirea lui Dumnezeu. Acţionează în lucrurile obişnuite ale pietii cu sfinţenie, răbdare, bunătate şi integritate. De la o biserică se aşteaptă mai mult decât de la o familie obişnuită, închinarea familiei trebuie să fie, într-un asemenea caz, mai sinceră şi mai devotată. Dragostea dinăuntru trebuie să fie caldă şi neclintită, şi purtarea din afară mai sfinţită şi mai creştinească. Nu trebuie să ne temem că numărul mic al membrilor ne va îndepărta de pe lista bisericilor, fiindcă Duhul Sfânt a înregistrat o farnilie-biserică în cartea de aducere aminte. Ca biserică, să ne apropiem de Capul bisericii universale, şi să-I cerem să ne dea darul de a străluci în faţa oamenilor spre slava numelui Său.

 

1 NOIEMBRIE

Seara

Şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului.

Matei 24:39

Potopul a fost universal. Nici bogatul nici săracul nu au scăpat. Învăţatul şi analfabetul, cel admirat şi cel urât, cel religios şi cel profan, cel bătrân şi cel tânăr, cu toţii s-au scufundat în aceeaşi ruină. Unii l-au ridiculizat fără îndoială pe patriarhul Noe. Unde sunt batjocurile lor acum? Alţii l-au ameninţat pentru zelul lui, pe care l-au considerat nebunie. Unde sunt laudele şi cuvintele lor aspre acum? Criticii care au judecat munca bătrânului a fost înecat în aceeaşi mare care a acoperit pe tovarăşii lor batjocoritori. Cei care au vorbit de bine credincioşia şi convingerea bătrânului, dar nu le-au împărtăşit, s-au înecat împreună cu toţi ceilalţi. Toţi lucrătorii care au ajutat la construirea corăbiei pentru bani au fost pierduţi. Potopul a măturat totul; nu a existat nici o singură excepţie. În acelaşi fel, pentru cei din afara lui Christos, distrugerea finală este sigură, Nici un rang, posesiune sau caracter nu va putea salva un suflet care nu a crezut în Domnul Isus. Suflete, ia aminte la această judecată totală, şi înfiorează-te. Îndiferenţa generală a oamenilor a fost uimitoare! Ei “mâncau şi beau, se însurau şi se măritau”(Matei 24:38), până când s-au ivit zorii nenorocirii. Nu a fost nici un om înţelept pe pământ afară din arcă. Nebunia a cuprins toată rasa, nebunie în privinţa conservării – cea mai mare nebunie) nebunie în punerea la îndoială a lui Dumnezeu – cea mai rea nebunie. Este ciudat, nu? Toţi oamenii îşi neglijează sufletele dacă nu sunt treziţi de har. Atunci doar îşi părăsesc nebunia şi le poartă ca nişte fiinţe raţionale – dar nu înainte. Dumnezeu să fie binecuvântat, fiindcă toţi cei din arcă au fost în siguranţă. Nici o nenorocire nu a intrat acolo. De la elefantul uriaş la şoricelul timid, toţi erau în siguranţă. Iepurele fricos era la fel de adăpostit ca leul curajos; neajutoratul miel era sigur, ca şi taurul cel puternic Toţi cei care sunt în Isus sunt în siguranţă. Eşti tu în El în seara aceasta?

DESCARCA DE AICI :CHARLES H. SPURGEON-MEDITATII DIMINEATA SI SEARA-NOIEMBRIE

DOMNUL ESTE APROAPE – CALENDAR BIBLIC

1 NOIEMBRIE

Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Impotriviţi-vă lui tari în credinţă.

1. Pet. 5,8.9.

Unii credincioşi, şi anume acei care citesc puţin Cuvântul lui Dumnezeu au despre diavolul o anumită impresie care adesea se bazează pe datina oamenilor. Ei nu cunosc pe diavolul aşa cum ni-l prezintă Sfânta Scriptură, care ne arată că el este cel mai mare împotrivitor faţă de Dumnezeu şi de credincioşi. Unii spun că cea mai bună tactică de a învinge pe diavolul este de a-l ignora, adică de a considera că nu există. Acest gând nu este încuviinţat de Cuvântul lui Dumnezeu. Diavolul este împotrivitorul nostru al fiecăruia căci el ne urmăreşte şi caută să ne înghită. Lui trebuie să i ne împotrivim şi nu trebuie să aşteptăm ca Dumnezeu să se împotrivească pentru noi, sau Domnul Isus să ne ocro tească de el. Noi înşine trebuie să ne împotrivim în momentul când el se apropie de noi şi cu tărie şi fără încetare să stăm în luptă. Tare şi continu – arată că această luptă durează şi de aceea necesită puteri tot mai mari ale luptătorului, chiar până aproape de epuizarea lui.

Noi credincioşii suntem ţinta Celui Rău deoarece necredincioşii sunt sclavii săi; şi cu cât ne este mai clar acest adevăr, cu atât ne înarmăm mai tare în vederea atacurilor lui mişeleşti. „îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efes. 6.11). Armătura lui Dumnezeu ne stă la dispoziţie. Dacă o folosim în lupta credinţei, atunci vom alunga duşmanul. în deosebi sabia Duhului, Cuvântul lui Dumnezeu este cea mai bună armă de împotrivire faţă de duşman şi de biruinţă. La fel şi Domnul nostru l-a biruit pe marele ispititor, când în pustie se apropia de El, cu Cuvântul lui Dumnezeu: „Este scris.” De L-am urma pe El! Este prea mult pentru carne şi sânge să găsească vrăjmaşi chiar în familie. Legăturile de sânge lovesc astfel în credincioşia faţă de Hristos. Să nu ne lăsăm amăgiţi!

 DESCARCA DE AICI:DOMNUL ESTE APROAPE-CALENDAR BIBLIC – NOIEMBRIE

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

 1 NOIEMBRIE

«Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.»

    IEREMIA 33,3

Ce taină profundă reprezintă puterea nesfârşită a rugăciunii! Îmi este efectiv teamă să vorbesc despre acest subiect pentru că nu sunt în stare să înţeleg manifestarea puterii extraordinare a lui Dumnezeu în cel ce se roagă. De ce trebuie să ne rugăm? În primul rând pentru că Dumnezeu Tatăl ne porunceşte: «Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvii»(Psalm 50,15). Din acest verset înţelegem nu doar că El ne aude toate rugăciunile, indiferent de natura problemei cu care ne luptăm, ci avem şi siguranţa deplină a răspunsului, a intervenţiei Sale divine, eliberatoare. Ce mângâiere să avem această promisiune a Tatălui:«Cheamă-Mă în ziua necazului»! În al doilea rând Dumnezeu Fiul ne spune să ne rugăm: «Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide» (Matei 7,7). El, Fiul lui Dumnezeu ne spune să perseverăm în disciplina rugăciunii, deoarece ea este «căutarea» Feţei Sale, iar «baterea la uşă» în rugă dovedeşte dorinţa noastră sinceră de a pătrunde în prezenţa lui Dumnezeu prin Uşa sfinţeniei, adică prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru.

DESCARCA DE AICI:MEDITAu0162II ZILNICE -WIM MALGO-NOIEMBRIE

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

 1 NOIEMBRIE

PERFECŢIUNE ŞI PĂSTRARE

Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.

1 Tesaloniceni 5.24

Ce va face El? El ne va sfinţi în întregime. El va face lucrarea Sa de curăţire, până când noi vom fi desăvârşiţi din toate punctele de vedere. El vrea să păstreze „tot ce este în noi, duh, suflet şi trup, neprihănite până la venirea Domnului nostru Isus Cristos”. El nu va îngădui să cădem din har, nici să cădem sub stăpânirea păcatului. Ce favoare măreaţă! Să-L preamărim pe Cel ce ne dă aceste daruri nemeritate.

Cine va face acest lucru? Dumnezeul păcii care m-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată şi din moartea duhovnicească la viaţa veşnică în Isus Cristos. Numai El poate să facă acest lucru. O lucrare de desăvârşire şi de păstrare de felul acesta nu poate veni decât de la Dumnezeul oricărui har.

Pentru ce va face El lucrul acesta? Fiindcă El este credincios; credincios făgăduinţei prin care El s-a însărcinat să mântuiască pe cel ce crede; credincios Fiului Său, a cărui răsplată este sa vadă că poporul Său este înfăţişat fără pată; credincios lucrării pe care a început-o în noi şi pe care El n-o poate întrerupe până n-o va duce la bun sfârşit. Sfinţii nu se sprijinesc pe credincioşia lor proprie, ci pe credincioşia Mântuitorului lor care este neschimbată.

Vino, suflete al meu, aici este un ospăţ măreţ, cu care să începi o lună întunecată. Poate afară să fie ceaţă, dar înăuntru trebuie să strălucească soarele.

 DESCARCA DE AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU NOIEMBRIE

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de OSWALD CHAMBERS

 1 NOIEMBRIE

Tu nu mai eşti al tău

Nu ştiţi… că voi nu sunteţi ai voştri?

I Corinteni 6:19

Nu există viaţă privată. ,.o lume în interiorul altei lumi”, pentru un om care a ajuns in părtăşie cu suferinţele lui Isus Cristos. Dumnezeu zdrobeşte viaţa privată a sfinţilor Săi şi o transformă într-un drum pentru lume şi pentru El. Nici o fiinţă umană nu poate rezista la aceasta dacă nu se identifică cu Isus Cristos. Noi nu suntem sfinţiţi pentru noi inşine, ci suntem chemaţi să fim părtaşi la Evanghelie; în viaţa noastră se petrec lucruri care par a nu avea nici o legătură cu noi, dar prin care Dumnezeu ne duce la părtăşie cu El. Lasă-L să lucreze aşa cum vrea în tine; dacă nu-L laşi, atunci, în loc să-I fii de folos lui Dumnezeu în lucrarea Sa de răscumpărare a lumii, Îi vei fi o piedică.

Primul lucru pe care-l face Dumnezeu cu noi este să ne înrădăcineze in realitatea aspră, până când nu ne mai pasă ce se întâmplă cu noi, atâta timp cât El Îşi poate urma calea în scopul răscumpărării. De ce să nu trecem prin sufennţă? Ea este uşa prin care Dumnezeu deschide căi de părtăşie cu Fiul Său. Cei mai mulţi dintre noi ne prăbuşim la prima atingere a durerii: ne aşezăm pe pragul voii lui Dumnezeu şi ne stingem acolo in autocompătimire, iar toată aşa-zisa compasiune creştină din partea altora ne va ajuta să ajungem pe patul de moarte. Dar Dumnezeu nu vrea acest lucru. El vine cu îmbrăţişarea mâinii străpunse a Fiului Său. spunându-ne:„Intră în părtăşie cu Mine: ridică-te şi străluceşte”. Dacă, printr-o inimă frântă, Dumnezeu işi poate îndeplini scopurile în lume, atunci mulţumeşte-I Lui că ţi-a frânt inima.

  DESCARCA DE AICI:TOTUL PENTRU GLORIA LUI Noiembrie

IZVOARE ÎN DEŞERT

 1 Noiembrie

 Când norul rămânea … copiii lui Israel … nu porneau.

(Numeri 9:19)

Acesta era testul fundamental al ascultării. Era relativ uşor să-şi strângă corturile când norul pufos se ridica încet deasupra Cortului şi începea să plutească maiestuos înaintea mulţimii copiilor lui Israel. Schimbarea în mod normal este plăcută, şi oamenii erau entuziasmaţi şi interesaţi de traseu, de privelişte, şi de locul următorului popas.

Dar să trebuiască să aştepţi era cu totul altă poveste.„Când norul rămânea“, oricât era de neatrăgător şi de înăbuşitor locul, oricât era de chinuitor pentru carne şi sânge, oricât era de plictisitor şi de monoton pentru cei nerăbdători, oricât era de primejdioasă expunerea lor la pericol – nu exista nici o altă alternativă decât să rămână în tabără.

Psalmistul spunea: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele“(Psalmul 40:1). Şi ceea ce a făcut Dumnezeu pentru sfinţii din Vechiul Testament, va face şi pentru credincioşi de-a lungul veacurilor, cu toate că deseori ne va face să aşteptăm. Trebuie oare să aşteptăm când suntem faţă-n faţă cu un vrăjmaş ameninţător, înconjuraţi de primejdie şi frică, sau sub o piatră care stă să cadă? N-ar fi acesta timpul să ne strângem corturile şi să plecăm? N-am suferit deja până la punctul de colaps total? N-am putea schimba căldura înăbuşitoare cu „păşuni verzi … [şi] ape de odihnă“ (Psalmul 23:2)?

Când Dumnezeu nu trimite nici un răspuns şi „norul rămâne“, trebuie să aşteptăm. Şi totuşi noi putem face aceasta cu siguranţa deplină că Dumnezeu ne dă mana, ne dă apă din stâncă, ne dă adăpost şi protecţie de vrăjmaşii noştri. El nu ne ţine niciodată la postul nostru fără să ne asigure de prezenţa Sa sau fără să ne trimită zilnic cele necesare.

Tinere, aşteaptă – nu te pripi atât de mult să faci o schimbare! Slujeşte, stai la postul tău! Trebuie să aştepţi acolo unde eşti până când norul începe în mod clar să se mişte. Aşteaptă ca Domnul să-ţi dea buna Sa plăcere! El nu va întârzia!                                         din Comentarii devoţionale zilnice

 Un ceas de aşteptare!

Totuşi se pare că e atâta nevoie

  Să ajung în acele locuri sublime!

Doresc mult să ajung la ele – dar doresc mult mai mult

  Să mă încred în timpul SĂU!

 „Staţi liniştiţi, copiii Mei“ -

Şi totuşi necredincioşii mor,

  Ei pier în timp ce eu stau!

Doresc mult să ajung la ei – dar doresc mult mai mult

  Să mă încred în calea LUI!

 Este bine să primeşti,

Este bine în adevăr să dai!

  Şi totuşi este încă şi mai bine -

De-a latul, de-a lungul, jos în adâncime, sus în înălţime,

  Să te încrezi în voia LUI!

         FMN.

   DESCARCA DE AICI:IZVOARE IN DESERT- Noiembrie

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

1 Noiembrie

“Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos”. Ioan 1:17

“Adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Unde este Duhul Domnului acolo este libertate”. (2 Cor. 3:17).Aceasta este învăţătura Apostolilor. Unde ne aflăm azi? Ţinem noi învăţătura Apostolilor, sau spunem mereu că ar trebui?În trecut Legea spunea: “Trebuie”. Câteodată am auzit acest lucru, dar mi s-a părut că este un ton fals în ea. Harul spune că ai voie şi că poţi. În sfârşit am observat că Legea pretinde, iar harul spune cu totul altceva: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă veşnică”. Aceasta este Evanghelia. Deci harul dă şi Legea cere.Moise a fost un om al lui Dumnezeu, el a trăit într-o părtăşie bună cu Dumnezeu şi astfel a fost primul care a auzit Legea şi a fost primul care a avut tablele Legii în mână.Domnul Isus Hristos nu ne-a adus ceva de la Dumnezeu, ci ne-a făcut părtaşi la ceva. Harul nu a fost dat (ca Legea), harul trebuia să vină, trebuia să ia fiinţă, adică ceva ce nu a fost; urma să fie prin Isus Hristos. Acest har nu a costat numai osteneală pentru Domnul Isus ca să ni-l aducă, l-a costat mult mai mult; a renunţat la slava cerească, S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, şi a fost gata să-şi dea viaţa pentru ca noi să avem parte de acest har.Ai primit, tu, har prin Isus Hristos?Preţuieşti tu, harul acesta ceresc? Dar oare l-ai luat degeaba sau poţi să trăieşti spre lauda slavei harului Său?

   DESCARCA DE AICI:Mu00C2NTUIREA PRIN HRISTOS NOIEMBRIE

 MANA DE DIMINEAŢĂ

 1NOIEMBRIE  

EVREI 12:12

“întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi”

Textul acesta este scos din Isaia 35, un capitol mesianic în care proorocul descrie întoarcerea Domnului Hristos la poporul Său în suferinţă şi zugrăveşte transformarea care va rezulta din aceasta, după ce dreptatea va fi fost făcută.“Spuneţi celor slabi de inimă: “Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni……El însuşi va veni, şi vă va izbăvi.” (Isaia 35:4) În acest pasaj de la Evrei, apostolul îndeamnă pe credincioşi să nu-şi piardă curajul când Dumnezeu îi mustră. Şi cei care primesc disciplina Domnului sunt îndemnaţi să vegheze pentru ca viaţa lor de slujire şi de rugăciune să nu slăbească, ci dimpotrivă să se întărească.

Genunchii noştri care ar trebui să se îndoaie în rugăciune, au slăbit? Ei ar trebui să fie într-o stare bună ca să ne ajute la mersul pe cale. A devenit rugăciunea un efort? Este pentru că genunchii s-au slăbit. Sunt mâinile noastre lâncede, moleşite, mâinile care sunt simbolul slujirii? Simţim oboseala şi apăsarea vrăjmaşului care atacă tot ce este dumnezeiesc? Daniel descrie una din metodele lui Anticrist în cuvintele acestea: “El va epuiza pe sfinţi.” (Dan 7:25. Darby). Încercăm şi noi acum această epuizare? Dacă nu înţelegem motivul pentru care el face aceasta, vom chema Numele Domnului împotriva lucrărilor vrăjmaşului şi vom fi uşuraţi. Să învăţăm să luptăm lupta cea bună a credinţei!

Dar mai este şi o altă pricină care poate duce la starea descrisă în textul nostru. Poate că este o fisură, o crăpătură îngustă în viaţa noastră, ceva poate care ar trebui revăzut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea semenilor noştri poate chiar cu fraţi şi surori în Domnul.. Ce har faţă de noi când Dumnezeu ne atrage atenţia asupra acestei slăbiri crescânde în viaţa noastră spirituală. Căci dacă primim ca Domnul să ne mustre şi dacă ne întoarcem la ascultarea de Cuvântul Lui, vom avea o vindecare imediată. Să veghem deci asupra mâinilor şi genunchilor noştri.

Rugăciunea şi mijlocirea să nu-şi piardă nici prospeţimea, nici continuitatea, iar slujirea şi mersul nostru să rămână totdeauna sub binecuvântarea şi călăuzirea Domnului nostru în simplitatea care este în Hristos. în felul acesta vom putea se trăim, să umblăm şi să ne rugăm în împrejurările de acum, fie ele cât de potrivnice, fără să slăbim; şi rugăciunile noastre vor primi cu siguranţă răspunsul binevoitor al Domnului căci: “…dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu, şi orice vom cere vom căpăta de la El…” (1 Ioan 3:21,22)

  DESCARCA DE AICI:MANA DE DIMINEATA-NOIEMBRIE

DOMNUL ESTE APROAPE /GBV

1 Noiembrie 2014

V-aţi întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său.1 Tesaloniceni 1.9,10

Învăţătura premilenială vs. „Aşteptând pe Fiul“

Într-o vreme ca cea în care trăim, când cunoştinţa în orice domeniu este atât de răspândită, este extrem de necesar pentru creştini să înţeleagă diferenţa majoră dintre a fi pur şi simplu de acord cu învăţătura despre cea de-a doua venire a Domnului şi de a aştepta realmente arătarea Sa. Mulţi pot susţine învăţătura celei de-a doua veniri şi chiar o pot predica elocvent şi, cu toate acestea, să nu cunoască cu adevărat Persoana a cărei venire mărturisesc că o cred şi o predică. Vremea de acum este o perioadă a cunoştinţei – chiar şi cunoştinţă religioasă, dar cunoaşterea nu este viaţă, nici putere – cunoştinţa nu ne va scăpa de păcat sau de Satan, nici de lume, de moarte sau de iad. Prin cunoştinţă înţeleg orice altă cunoaştere în afară de cunoaşterea lui Dumnezeu prin Hristos. Se poate ca cineva să cunoască o mare parte a Scripturii, multe profeţii, multă învăţătură şi în tot acest timp să fie mort în păcate şi fărădelegi.Este imposibil să trăim în aşteptarea zilnică, oră de oră, a „Fiului Omului care vine“, dacă nu Îl cunoaştem personal pe Fiul Omului. Aş putea să studiez profeţia şi, prin studiu şi prin exersarea intelectului meu, să descopăr învăţătura celei de-a doua veniri a Domnului, şi totuşi să fiu complet străin de Hristos şi să trăiesc într-o despărţire de inimă totală de El. Cât de adesea aşa stau lucrurile! Câţi ne-au uimit cu vastele lor cunoştinţe despre profeţie şi totuşi, în final, s-au dovedit a răspândi de fapt o lumină falsă, care nu vine din aşteptarea în rugăciune a Domnului! Cu siguranţă, acest gând ar trebui să ne mişte adânc inimile şi să ne conducă la a ne întreba dacă noi înşine cunoaştem Persoana binecuvântată care spune despre Sine că „vine curând“.C H Mackintosh

  DESCARCA DE AICI:DOMNUL ESTE APROAPE GBV Noiembrie

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 1 NOIEMBRIE

 Numeri 21:1-9

PRIVEŞTE ŞI TRĂIEŞTE!

…oricine era muşcat de un şarpe şi privea
spre şarpele de aramă, trăia.                 Numeri 21:9

Să priveşti la un şarpe ridicat într-o prăjină şi să fii vindecat?
Este ridicol! Dar aceasta a fost metoda de vindecare pe care a
oferit-o Dumnezeu celor muşcaţi de şerpi. Şi toţi care n-au privit
au murit. Era simplu. Israeliţii, descurajaţi în timpul călătoriilor lor prin pustie, s-au plîns nu numai împotriva conducătorului lor, Moise, dar şi împotriva lui Dumnezeu. Drept consecinţă, Domnul a trimis nişte şerpi în tabără, care au muşcat pe mulţi dintre ei, producându-le moartea. Recunoscând că aceasta era judecata Domnului, poporul şi-a
mărturisit păcatele şi i-au cerut lui Moise să se roage ca şerpii să fie îndepărtaţi. Iată ce s-a întâmplat: „Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l pe o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi” (Numeri 21:8). Da, israeliţii muşcaţi de şerpi, aşa păcătoşi cum erau, puteau găsi vindecarea numai dacă-şi întorceau privirea spre şarpele de aramă. Domnul Isus, referindu-Se la acest incident, a spus: „Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului” (Ioan 3:14). El S-a referit la moartea Sa pe cruce. Şi toţi
aceia care cred în El vor avea viaţă veşnică. Israelitilor nu li s-a cerut nimic, doar să privească – un act ce implica credinţa – crezând în promisiunile lui Dumnezeu făcute lui Moise. Azi suntem salvaţi privind la Isus, crezând că pe cruce El a plătit vina păcatelor noastre. Tot ce ne rămâne de făcut este să privim şi să trăim.                 – R.W.D.

Viaţa ţi s-a oferit, aleluial

Viaţă veşnică vei dobândi

Numai de priveşti la El, aleluia!

Singur Isus poate mântui.      - Ogden

Cea mai slabă bătaie a credinţei deschide usa cerului.

 DESCARCA DE AICI:Pu00C2INEA CEA DE TOATE ZILELE-Noiembrie

SĂMÂNŢA BUNĂ

 1 Noiembrie 2014

Căci … este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.1 Timotei 2.5

Unicul Mijlocitor

Într-o istorisire veche se spune că un miner credincios lucra împreună cu un camarad necredincios în mina de cărbuni. Tocmai urmau să arunce în aer o stâncă şi trebuiau să părăsească mina înainte de a exploda pulberea. Au urcat amândoi în coş, dar mâinile care trebuiau să-i tragă afară nu aveau destulă putere să-i scoată pe amândoi deodată. Minerul temător de Dumnezeu a sărit din coş şi a zis: „Tu eşti un om nemântuit şi, dacă vei muri, sufletul tău va fi pierdut pentru totdeauna. Cât mă priveşte pe mine, îmi încredinţez sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Dacă voi muri, eu sunt mântuit!“. Acest om, care a arătat o dragoste aşa de mare pentru mântuirea sufletului aproapelui său, a scăpat. L-au găsit nevătămat sub dărâmături.Pentru acel miner s-a găsit o scăpare, dar pentru Mântuitorul nostru nu s-a găsit niciun loc de refugiu, când a trebuit să plătească preţul răscumpărării sufletelor noastre. El trebuia să moară. Dacă nu murea Mântuitorul, trebuia să moară toată omenirea; nu exista altă alternativă. Prin lucrarea Sa de la cruce, Mântuitorul a devenit unicul Mântuitor pentru salvarea oricărui om care crede în El.Îl cunoşti şi tu, cititorule, pe acest Mijlocitor unic?

 DESCARCA DE AICI:Su0102Mu00C2Nu0162A BUNu0102 Noiembrie 2014

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 1 Noiembrie

Deuteronom21.1-9

Iată-i din nou pe judecători în faţa unui caz stânjenitor! Să ni-l imaginăm pe Israel intrat în ţara sa, locuind în cetăţi. Într-o zi, este găsit pe câmp un cadavru. Cine este vinovat de această crimă? Nimeni nu ştie. Nu se pune problema răzbunării sângelui, nici de cetatea de scăpare! Cu toate acestea, este nevoie de un responsabil, pentru că orice sânge vărsat trebuie să fie răzbunat (Geneza 9.6).Atunci bătrânii şi judecătorii, prin măsurători, determină care este cetatea cea mai apropiată. Asupra ei va fi pusă din nou vina. Va trebui cetatea să fie distrusă? Nu! Harul lui Dumnezeu prevedea o jertfă în virtutea căreia El poate ierta respectând dreptatea. Avem în aceasta o imagine a lui Hristos, a jertfei Sale, a morţii Sale. Ierusalimul este oraşul vinovat, cetatea „care omoară pe profeţi şi ucide cu pietre pe cei trimişi la ea” (Matei 23.37). Crima ei cea mai mare a fost răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Ce minune a harului! Tocmai acea moarte a devenit calea dreaptă prin care Dumnezeu să poată ierta! În adevăr, şi prin jertfa viţelei, Domnul Isus este aşezat înaintea noastră. Cel care niciodată n-a cunoscut jugul păcatului (v. 3) a coborât învalea morţii, făcând ca, de atunci, să curgă pentru noi râul de nesecat: harul etern al Dumnezeului salvator (v. 4).

DESCARCA DE AICI:SCRIPTURILE IN FIECARE ZI-Noiembrie

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-

1 NOIEMBRIE

DE CE TE POŢI BAZA PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU? (2)

„Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi”

(1 Tesaloniceni 2:13)

     Să remarcăm două lucruri: 1) Cuvântul lui Dumnezeu este inspirat. Chuck Swindoll scrie: „Nu avem nici o problemă cu Dătătorul adevărului… dar nu cumva adevărul s-a viciat când s-a transmis oamenilor păcătoşi? E clipa perfectă în care poţi face cunoştinţă cu revelaţia, inspiraţia şi iluminarea. Revelaţia s-a produs când Dumnezeu ne-a oferit adevărul, inspiraţia, când scriitorii l-au primit şi l-au consemnat, iar iluminarea, când îl înţelegem şi îl aplicăm. Încrederea ta în Biblie are legătură directă cu credinţa pe care o ai în faptul că a fost inspirată. Cum putem fi siguri că este fără cusur şi demnă de încredere? Pavel ne oferă ajutor dându-ne un răspuns la această întrebare: „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”

(2 Timotei 3:16). Când Dumnezeu Şi-a descoperit adevărul scriitorilor umani, El a „insuflat” Cuvântul Său. Când dictăm cuiva o scrisoare, „noi suflăm un mesaj” şi altcineva îl scrie. Deci scriitorii au scris pur şi simplu după dictare? Dacă cunoşti Biblia în mod temeinic, îţi dai seama că Petru nu seamănă cu Ioan, Ioan nu seamănă cu David, într-un fel sau altul, personalitatea fiecărui scriitor s-a păstrat fără a corupe textul. Acest fapt exclude ideea de dictare. Petru spune: „nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:20-21). Aceasta este răspunsul la întrebarea de mai sus.

2) El te va susţine. Când treci prin experienţe haotice, Cuvântul lui Dumnezeu îţi oferă stabilitate. Nici un alt sfat nu te va ajuta aşa cum o face El. Nici un alt adevăr nu te va ajuta să rămâi în picioare în furtunile îndoielii şi ale incertitudinii. Nici o altă realitate nu-ţi va da tăria de care ai nevoie în fiecare zi”.

DESCARCA DE AICI:CUVANTUL Lui DUMNEZEU Noiembrie