Making the Most of Turkey Time: Thanksgiving on Mission

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

 

Article by 

David Mathis

Executive Editor, desiringGod.org

What if God had more for our kin this Thanksgiving than the Macy’s parade, tryptophan-induced naps, and NFL football? What if we saw our gatherings with extended family not as a chance to check out, but as an opportunity for Christian mission?

It should be good news to us that we don’t have to be Jedi-master evangelists to be agents of gospel advance among those whom we know best. In fact, it may be better if we’re not.

So before bellying up to this year’s turkey feast, here’s a few thoughts from a fellow bungler to help us think ahead and pray about how we might grow in being proxies for the gospel, in word and deed, among our families this Thanksgiving. These are some practical ideas for what it might mean to see ourselves as sent among our relatives. These suggestions are inspired by Randy Newman’s excellent book Bringing the Gospel Home: Witnessing to Family Members, Close Friends, and Others Who Know You Well.

1) Pray ahead.

Begin praying for your part in gospel advance among extended family several days before gathering. And let’s not just pray for changes in them, but also pray for the needed heart changes in us — whether it’s for love or courage or patience or kindness or fresh hope, or all of the above.

2) Listen and ask questions.

Listen, listen, listen. Perhaps more good evangelism than we realize starts not with speaking but with good listening. Getting to know someone well, and specifically applying the gospel to them, is huge in witness. Relationship matters.

Ask questions to draw them out. People like to talk about themselves — and we should capitalize on this. And most people only enjoy talking about themselves for so long. At some point, they’ll ask us questions. And that’s our golden chance to speak, upon request.

One of the best times to tell the gospel with clarity and particularity is when someone has just asked us a question. They want to hear from us. So let’s share ourselves, and Jesus in us. Not artificially, but in genuine answer to their asking about our lives. And remember it’s a conversation. Be careful not to rabbit on for too long, but try to keep a sense of equilibrium in the dialogue.

3) Raise the gospel flag early.

Let’s not wait to get to know them “well enough” to start clearly identifying with Jesus. Depending on how extended our family is, or how long it’s been since we married in, they may already plainly know that we are Christians. But if they don’t know that, or don’t know how important Jesus is to our everyday lives, we should realize now that there isn’t any good strategy in being coy about such vital information. It will backfire. Even if we don’t put on the evangelistic full-court press right away (which is not typically advised), wisdom is to identify with Jesus early and often, and articulate the gospel with clarity (and kindness) as soon as possible.

No one’s impressed to discover years into a relationship that we’ve withheld from them the most important things in our lives.

4) Take the long view and cultivate patience.

With family especially, we should consider the long arc. Randy Newman is not afraid to say to Christians in general, “You need a longer-term perspective when it comes to family.” Chances are we do. And so he challenges us to think in terms of an alphabet chart, seeing our family members positioned at some point from letters A to Z. These 26 steps/letters along the way from distant unbelief (A) to great nearness to Jesus (Z) and fledgling faith help us remember that evangelism is usually a process, and often a long one.

It is helpful to recognize that not everyone is near the end of the alphabet waiting for our pointed gospel pitch to tip them into the kingdom. Frequently there is much spadework to be done. Without losing the sense of urgency, let’s consider how we can move them a letter, or two or three, at a time and not jerk them toward Z in a way that may actually make them regress.

5) Beware the self-righteous older brother in you.

For those who grew up in nonbelieving or in shallow or nominal Christian families, it can be too easy to slide into playing the role of the self-righteous older brother when we return to be around our families. Let’s ask God that he would enable us to speak with humility and patience and grace. Let’s remember that we’re sinners daily in need of his grace, and not gallop through the family gathering on our high horse as if we’ve arrived or just came back from the third heaven. Newman’s advice: “use the pronouns ‘we’ and ‘us’ far more than ‘you’” (65).

6) Tell it slant.

Some extended family contexts may be so far from spiritual that we need to till the soil of conversation before making many direct spiritual claims. It’s not that the statements aren’t true or desperately needed, but that our audience may not yet be ready to hear it. The gospel may seem so foreign that wisdom would have us take another approach. One strategy is to “tell it slant,” to borrow from the poem of the same name — to get at the gospel from an angle.

“If your family has a long history of negativity and sarcasm,” writes Newman, “the intermediate step of speaking positively about a good meal or a great film may pave the way for ‘blinding’ talk of God’s grace and mercy” (67). Don’t “blind” them by rushing to say loads more than they’re ready for. As Emily Dickinson says, “The truth must dazzle gradually / Or every man be blind.”

7) Be real about the gospel.

As we dialogue with family about the gospel, let’s not default to quoting Bible verses that don’t really answer the questions being asked. Let’s take up the gospel in its accompanying worldview and engage their questions as much as possible in the terms in which they asked them. Newman says, “We need to find ways to articulate the internally consistent logic of the gospel’s claims and not resort to anti-intellectual punch lines like, ‘The Bible says it, I believe it, and that settles it.’”

Yes, let’s do quote Bible when appropriate — we are Christians owing ultimately to revelation, not to reason. But let’s not make the Bible into an excuse for not really engaging with their queries in all their difficulty. (And let’s not be afraid to say we don’t know when we don’t!)

8) Consider the conversational context.

Context matters. It doesn’t have to be face to face across the table to be significant. “Many people told me their best conversations occurred in a car — where both people faced forward, rather than toward each other,” says Newman. “Perhaps the indirect eye contact posed less of a threat” (91). Maybe even sofas and recliners during a Thanksgiving Day football game, if the volume’s not ridiculous. Be mindful of the context, and seek to make yourself available for conversation while at family gatherings, rather than retreating always into activities or situations that are not conducive to substantive talk.

9) Know your particular family situation.

In some families, the gospel has been spoken time and again in the past to hard hearts, perhaps there has been a lack of grace in the speaking, and what is most needed is some unexpected relational rebuilding. Or maybe you’ve built and built and built the relationship and have never (or only rarely) clearly spoken the message of the gospel.

Let’s think and pray ahead of time as to what the need of hour is in our family, and as the gathering approaches pray toward what little steps we might take. And then let’s trust Jesus to give us the grace our hearts need, whether it’s grace for humbling ourselves enough to connect relationally or whether it’s courage enough to speak with grace and clarity.

10) Be hopeful.

God loves to convert the people we think are the least likely. Jesus is able to melt the hardest of hearts. Some who finished their lives among the greatest saints started as the worst of sinners.

Realistically, there could have been some cousin of the apostle Paul sitting around some prayer meeting centuries ago telling his fellow believers, “Hey, would you guys pray for my cousin Saul? I can’t think of anyone more lost. He hunts down followers of The Way and arrests them. Just last week, he was the guy who stood guard over the clothes of the people who killed our brother Stephen.” (53)

With God, all things are possible. Jesus has a history of conquering those most hostile to him. We have great reason to have great hope about gospel advance in our families, despite how dire and dark it may seem.

When We Fail

And when we fail — not if, but when — the place to return is Calvary’s tree. Our solace in failing to adequately share the gospel is the very gospel we seek to share. It is good to ache over our failures to love our families in gospel word and deed. But let’s not miss that as we reflect on our failures, we have all the more reason to marvel at God’s love for us.

Be astonished that his love is so lavish that he does not fail to love us, like we fail to love him and our families, and that he does so despite our recurrent flops in representing him well to our kin.

David Mathis (@davidcmathis) is executive editor for desiringGod.org and pastor at Cities Churchin Minneapolis/St. Paul. He is a husband, father of four, and author of Habits of Grace: Enjoying Jesus through the Spiritual Disciplines.

MULTUMIREA NU ESTE O ALEGERE.de Aurelia Gabor

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Multumirea nu este o alegere !

“Căci chiar dacă smochinul nu va înflori, viţa nu va da nici un rod, rodul măslinului va lipsi şi câmpiile nu vor da hrană, oile vor pieri din staule şi nu vor mai fi boi în grajduri eu tot mă voi bucura în Domnul, mă voi bucura în Dumnezeul mântuirii mele !”                                     

Habacuc 3:17-18

         Nu cred că există un pasaj în Scriptură care să ilustreze mai plastic și real situația în care primii pelegrini, sosiți pe teritoriul de astăzi al Statelor Unite ale Americii, în anul 1620, au celebrat Sărbătoarea Mulțumirii. Plecați din Plymouth, Anglia, în Septembrie 1620, la bordul unui vapor nu prea mare, Mayflower, după o traversare a Oceanului Atlantic destul de dificilă, care a durat 66 de zile, cei 102 pasageri au ajuns pe continentul ”Lumii Noi”. Ajunși în cap de iarnă pe coasta de Est a Americii, extenuați după călătorie, flămânzi, înfrigurați și bolnavi, 56 dintre ei și-au sfârșit viața înainte de a o putea începe la locul mult dorit. În ciuda acestor condiții grele, în care multe familii s-au înjumătățit prin pierderea celor dragi, în noiembrie 1621, 46 dintre pelegrini (cum sunt cunoscuți astăzi cei care au supraviețuit condițiilor tragice ce i-au întâmpinat la sosire), împreună cu 91 de indieni indigeni s-au întâlnit pentru a mulțumi împreună lui Dumnezeu pentru recolta bogată a anului 1621, precum și pentru faptul că încă se mai aflau în viață.

E greu să te bucuri și să fii mulțumitor atunci când din patru-cinci copii ți-au mai rămas poate doar doi, iar mama lor nu mai este nici ea cu tine. Sau, invers, ai rămas fără soț și cu copii mici cărora va trebui să le pui zilnic câte ceva pe masă. Oamenii aceștia, aveau toate motivele din lume să fie descurajați și depresați. Și, totuși, ei au ales să Îi fie mulțumitori lui Dumnezeu pentru ceea ce aveau și să nu fie nemulțumitori pentru ceea ce tocmai pierduseră.

De unde, oare, au avut acești oameni puterea de a-și depăși durerile și a veni cu mulțumire înaintea lui Dumnezeu pentru ceea ce le dăduse în anul 1621, care tocmai se încheia ?

Să nu uităm că, majoritatea celor care celebrau acum bunătatea și grija lui Dumnezeu pentru ei, erau cei care și-au părăsit tot ce au avut, din cauza persecuțiilor religioase și au venit aici pentru a-și putea practica liberi credința. Experiențele lor cu Dumnezeu, din trecut, le-au întărit credința și le-au dat înțelepciunea de a pricepe că viața are diferite faze prin care Dumnezeu îngăduie să trecem. Scopul precis al acestor perioade din viața noastră este de a învăța că, chiar și atunci când credem că El este departe de noi, sau dacă noi ne-am distanțat de El este doar o chestiune de timp până când vom fi din nou reuniți cu El și vom experimenta din nou binecuvântările Lui.

Mulțumirea peregrinilor a venit și din încredințarea că nici un necaz nu ține veșnic și că, după orice nor se va ivi din nou soarele ! Credința – care poate părea unora o adevărată nebunie – că, dacă ești de partea lui Dumnezeu, chiar dacă semeni sămânța cu lacrimi în timpul toamnei și iernii vieții tale, va răsări în primăvară și vei culege o recoltă bogată la timpul ei este puterea care ne duce înainte, atunci când toate par să se prăbușească în jurul nostru.

Un învățător de Studiu Biblic a făcut următorul exercițiu cu cei din grupul lui. A adus câteva cutiuțe (din acelea în care se pun semințele pentru răsaduri) pline cu pământ și câteva pliculețe cu semințe de fasole și a spus celor din grup :

• ”Gândiți-vă pentru un minut la o perioadă din viața voastră când ați fost cu adevărat mulțumiți, bucuroși, poate chiar fericiți și împărtășiți cu grupul ceva din acel timp. Vă asigur că veți observa pe fețele celor care vă ascultă o plăcută relaxare, emoții sfinte de bucurie, evocate probabil de amintirile personale despre timpurile bune din viață și, poate, chiar câteva lacrimi de bucurie pentru ceea ce au auzit. Atmosfera din camera aceasta va deveni mai intimă și mai plină de mulțumire și bucurie. Aceste experiențe sunt ”hrana” noastră pentru timpurile de secetă sau de iarnă, care nu ne vor ocoli pe nici care din noi la un moment dat și când, nu ne va fi ușor să fim mulțumitori. Aceste timpuri vor lucra la reconstruirea speranței noastre pentru timpuri mai bune. Cei care vă amintiți acele timpuri bune, ca un motiv al mulțumirii, luați o cutiuță și puneți în pământ o boabă de fasole. Când aceasta va răsări, peste câteva zile, amintiți-vă să Îi mulțumiți lui Dumnezeu pentru timpurile bune pe care a îngăduit să le aveți în viață !”

• ”Pentru alții, poate, acest sezon, chiar dacă abundă în mâncare și reuniuni de familie este, de fapt, umbrit de moartea cuiva drag, poate de amenințarea unui divorț, de neînțelegeri în familie, de probleme cu copiii, de pierderea serviciului sau chiar de imposibilitatea de a pune pe masă pâinea cea de toate zilele, ca să nu mai vorbim de o masă copioasă de Ziua Mulțumirii. Nu e ușor să constați că așteptările tale privitoare la o viață fără grijuri s-au ”topit” într-o clipă, când un incendiu sau un uragan a trecut peste casa ta și te-ai trezit, peste noapte, homeless (fără locuință). Te afli în situația în care ai pierdut totul și ți-a mai rămas doar credința și, poate, și aceea, clătinată… Dacă aceasta este experiența ta acum, ia o cutiuță și plantează o sămânță. Plantează sămânța cu speranța că, udând-o, pusă la un pic de soare și lumină, va răsări– chiar și în timpul iernii – arătându-ți că viața continuă să meargă înainte chiar și în ciuda sezonului nepotrivit în care se găsește. Semințele nu se seamănă iarna dar, chiar și așa, îngrijite bine, vor răsări. Ba mai mult decât atât, dacă și alții vor face la fel, într-o zi, poate, vei ajunge să beneficiezi de ceea ce altul a semănat, iar tu, prin grija Tatălui ceresc, vei secera”.

• ”Pentru mulți dintre noi, acest timp al anului, este un timp în care vom reflecta la starea noastră materială și vom practica disciplina dificilă de a ne declara mulțumiți cu ceea ce avem. Și asta, nu pentru că nu mai vedem nici o ieșire din starea în care ne aflăm ci, dintr-un sentiment sincer de mulțumire către Dumnezeu că ”harul Lui ne este de ajuns” și că ceea ce avem este, de fapt, suficient ca să nu cerem mila altora. Este ca o respirație profundă, ca un suspin, dar plin de mulțumire, care ne va oferi suficientă putere să trecem peste ideea că avem obligația de a cumpăra cadouri peste puterile noastre, care apoi să ne ducă la datorii greu de acoperit în anul ce urmează. Este un moment în care să privim la familia noastră cu mulțumire, în timp ce stăm în jurul mesei în Ziua Mulțumirii și să Îi mulțumim lui Dumnezeu că, așa simplă cum e masa ce o servim, suntem cu toții împreună și trăim în armonie. Ia și tu o cutiuță și seamănă o sămânță. Planteaz-o în deplină mulțumire, știind că, atunci când va răsări, va fi un simbol al mulțumirii tale,pentru atâta cât ți-a dat Dumnezeu, dar și pentru familia ta. Nu uita, privind-o, că mulțumirea trebuie ”îngrijită” și ea, ca și mica plăntuță ce va răsări din sămânța semănată. Sănătatea, familia, echilibrul în cheltuieli și viață, sunt daruri pe care le vei putea menține atâta timp cât te vei îngriji de ele. Nu uita că, atunci când vor veni timpuri mai grele ca boală, probleme de familie sau alte situații grele, timpurile acestea vor constitui o bază solidă de unde îți vei putea hrăni speranța pentru vremuri din nou însorite”.

• ”O ultimă categorie pe care o voi invita să planteze câteva semințe – a continuat învățătorul de Studiu Biblic – vor fi aceia care au, cu adevărat, o Sărbătoare a Mulțumirii și un Crăciun fericit. E timpul reconectării și întâlnirii cu familia întreagă, cu prietenii, timpul când stăm împreună în jurul mesei, care de fapt e mai mult un motiv de a fi împreună, decât o reală nevoie. Dacă aceasta este experiența ta cu ocazia sărbătorilor de sfârșit de an, anul acesta, plantează și tu o sămânță și așeaz-o cu grijă la lumină și căldură, îngrijind-o și udând-o pentru a nu se ofili sau muri. Ține aceste relații sub lumina dragostei lui Dumnezeu, roagă-te pentru ele și ”udă-le” cu mulțumiri. Arată-ți bucuria mulțumirii tale și altora, pentru a-i molipsi și pe ei.Lasă ca această plantă mică să îți amintească nu numai de lucrurile pentru care ești mulțumitor, ci și de modul în care poți tu să aduci pe buzele altora mulțumirea. Lasă ca, planta aceasta mică să fie o inspirație pentru tine de a oferi altora bunurile de care aceștia duc lipsă. Nu ezita să inviți în casa ta pe cei care sunt lipsiți de aceste bunuri precum și pe cei care au nevoie de Dumnezeu. Plăntuța aceasta mică are darul de a-ți reaminti de nevoia de a te reconecta cu cei din familie sau cu prietenii cu care poate ai pierdut legătura, precum și cu alții care au o așa de mare nevoie de bucuria pe care doar tu poți să le-o faci”.

A fost un experiment interesant, nu ? Învățătorul acesta de studiu biblic a cerut grupului lui să sădească o sămânță în timp de iarnă. Dacă ar fi făcut lucrul acesta în sezonul de primăvară, nimenea nu ar fi avut prea multe motive să comenteze acest fapt. Dar… toamna târziu… iarna… ? Nici măcar semințe nu se mai găsesc la această oră pe la magazine… Acesta nu este un sezon pentru semănat, ci pentru cules… Dar Habacuc, în versetul de mai sus, ne spune că,  indiferent de sezonul în care ne aflăm, speranța noastră nu trebuie să moară, nici mulțumirea noastră să înceteze. Mulțumirea nu este o alegere ci exprimă, în orice sezon, relația noastră cu Cel care ne este alături, indiferent dacă e primăvară, vară, toamnă sau iarnă în viața noastră. Suntem încurajați să sădim în orice sezon, pentru a putea recolta tot așa, indiferent de sezon. Copiii lui Dumnezeu știu acest lucru pentru că au avut aceste experiențe. De aceea, să umblăm în credința că El merge înaintea noastră și, în mulțumire, să ne sădim semințele și să ne bucurăm, la vremea potrivită, de rodirea lor, neuitând ce simbolizează fiecare din ele, după timpul în care le-am semănat.

Mulțumirea nu este o alegere ci este parte integrantă din relația noastră cu Părintele ceresc. De aceea, veniți să ne plantăm semințele !

Un Happy Thanksgiving și un Crăciun fericit vă 

doresc tuturora !

De la sora Aurelia Gabor trimisa pe email  

I Thank You Lord – Johnny Cash – most influential musician of the 20th century – A Beautiful Thanksgiving Song – Must Watch Video

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce


A Very powerful Message and a beautiful song " I Thank you, Lord ".

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Thanksgiving is a way of life for God’s children

 .Colossians 2:6,7

⁶ As ye have therefore received Christ Jesus the Lord, so walk ye in him:

⁷ Rooted and built up in him, and stablished in the faith, as ye have been taught, abounding therein with thanksgiving.

.

Jennie Augusta Brownscombe – Detail image of The First Thanksgiving – 1914

Our Father in Heaven ordained thanksgiving as a way of life for us, our loving response to Him for sending His Son to save us, and for His daily love and care for us.

.1 Thessalonians 5:18

In every thing give thanks: for this is the will of God in Christ Jesus concerning you.

Psalm 107:22

²² And let them sacrifice the sacrifices of thanksgiving, and declare his works with rejoicing.

Hebrews 13:15

¹⁵ By him therefore let us offer the sacrifice of praise to God continually, that is, the fruit of our lips giving thanks to his name.

Ideally, Thanksgiving Day should be a day that is larger-than-life, full of fellowship and happy and good things. However, it is often a day on which people suffer more from their grief and needs, because it is supposed to be a happy day so they feel their pain more sharply.

May the Father lead us to help people who must thank Him through their tears and in the midst of loss and enormous need; and to help them to remember His eternal love for us in Jesus Christ, Who became poor for our sake, suffered for us, and is near to the broken-hearted! 

Isaiah 63:9

⁹ In all their affliction he was afflicted, and the angel of his presence saved them: in his love and in his pity he redeemed them; and he bare them, and carried them all the days of old.

Happy Thanksgiving!

Maria

REPOSTED FROM :https://pilgrimsprogressrevisted.wordpress.com/2014/11/20/thanksgiving-is-a-way-of-life/

The House on Gratitude Street

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Enter His gates with Thanksgiving and his courts with praise; give thanks to him and praise his name. For the LORD is good and his love endures forever; his faithfulness continues through all generations.

Psalm 100:4-5 NI

The House on Gratitude Street

And be thankful.

Colossians 3:15

“Some years ago I bought a house on Gratitude Street,” wrote J. Ellsworth Kalas of Asbury Seminary. “I can’t say when I made the purchase, because getting this house wasn’t like signing a conventional contract…. But of this I am absolutely sure, that I never intend, ever again, to live anywhere else.”

Recommended Reading: Colossians 3:15-16

It’s one thing to celebrate Thanksgiving Day every year. It’s another to live on Gratitude Street all the time. People who intentionally count their blessings, express their thanks, and cultivate the quality of finding thanksgiving items in every circumstance—those are the people who live on Gratitude Street. They recognize there’s no such thing as Black Friday. There can be no day after Thanksgiving because every day is Thanksgiving.

Today as you gather with family or friends—or if you’re alone—find a few moments to start a thanksgiving list. Jot down something every day for which you’re thankful. It costs nothing to improve your property, add rooms to your house, or cultivate your landscaping—when you build your life on Gratitude Street.

My place on Gratitude Street depends on constant awareness. So each morning… I list the three or four matters from the previous day for which I am grateful. Almost always some person is in the list….

J. Ellsworth Kalas

Read through the Bible: Acts 27 – 28

 

 

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Why Is Thanksgiving Always on a Thursday?

Every year, Thanksgiving is celebrated on the fourth Thursday of November. Though the alliteration “Thanksgiving Thursday” is very catchy, it isn’t the reason why Thanksgiving is on the fourth Thursday of November. Before this became the official date of the national holiday, the original date was celebrated on November 26th. George Washington is responsible for establishing this date in 1789, when he issued the first Thanksgiving proclamation by the federal government. Many states and people were still unfamiliar with Thanksgiving by 1817, so magazine editor Sarah Josepha Hale started a writing campaign to pressure President Abraham Lincoln to establish Thanksgiving as a national holiday.

In 1863, after decades of writing, Hale finally encouraged Lincoln to declare Thanksgiving a national on on the last Thursday of November. The United States continued to celebrate Thanksgiving on that set date until 1939, when President Franklin D. Roosevelt moved the holiday a week earlier, hoping it would spur retail sales during The Great Depression. Roosevelt’s plan became known as “Franksgiving”, but it failed because many people opposed the idea. In 1941, Roosevelt reluctantly signed a bill making Thanksgiving the fourth Thursday of November for everyone in the United States

By Morgan Roger  |  Nov 17, 2017  |  Video

https://www.youtube.com/watch?time_continue=12&v=fQ5E2zi74Mw

FOCUS OF CHRISTIANS IN THANKSGIVING

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

What should be the focus of Christians on Thanksgiving?

The original thanksgiving celebration was held by the Pilgrim settlers in Massachusetts during their second winter in America in December, 1621. The first winter had killed 44 of the original 102 colonists. At one point their daily food ration was down to five kernels of corn apiece, but then an unexpected trading vessel arrived, swapping them beaver pelts for corn, providing for their severe need. The next summer’s crop brought hope, and Governor William Bradford decreed that December 13, 1621, be set aside as a day of feasting and prayer to show the gratitude of the colonists that they were still alive.

These Pilgrims, seeking religious freedom and opportunity in America, gave thanks to God for His provision for them in helping them find 20 acres of cleared land, for the fact that there were no hostile Indians in that area, for their newfound religious freedom, and for God’s provision of an interpreter to the Indians in Squanto. Along with the feasting and games involving the colonists and more than 80 friendly Indians (who added to the feast by bringing wild turkeys and venison), prayers, sermons, and songs of praise were important in the celebration. Three days were spent in feasting and prayer.

From that time forward, Thanksgiving has been celebrated as a day to give thanks to God for His gracious and sufficient provision. President Abraham Lincoln officially set aside the last Thursday of November, in 1863, “as a day of thanksgiving and praise to our beneficent Father.” In 1941, Congress ruled that after 1941, the fourth Thursday of November be observed as Thanksgiving Day and be a legal holiday.

Scripturally, we find things related to the issue of thanksgiving nearly from cover to cover. Individuals offered up sacrifices out of gratitude in the book of Genesis. The Israelites sang a song of thanksgiving as they were delivered from Pharaoh’s army after the crossing of the Red Sea (Exodus 15). Later, the Mosaic Law set aside three times each year when the Israelites were to gather together. All three of these times [Unleavened Bread (also called the Feast of the Passover) (Exodus 12:15-20), Harvest or Pentecost (Leviticus 23:15-21), and the Feast of Ingathering or Tabernacles (Leviticus 23:33-36)] involved remembering God’s provision and grace. Harvest and Tabernacles took place specifically in relation to God’s provision in the harvest of various fruit trees and crops. The book of Psalms is packed full of songs of thanksgiving, both for God’s grace to the Israelite people as a whole through His mighty deeds, as well as for His individual graces to each of us.

In the New Testament, there are repeated admonitions to give thanks to God. Thanksgiving is to always be a part of our prayers. Some of the most remembered passages on the giving of thanks are the following:

“Rejoice always, pray without ceasing, in everything give thanks; for this is the will of God in Christ Jesus for you” (1 Thessalonians 5:16-18).

“Be anxious for nothing, but in everything by prayer and supplication, with thanksgiving, let your requests be made known to God” (Philippians 4:6).

“Therefore I exhort first of all that supplications, prayers, intercessions, and giving of thanks be made for all men” (1 Timothy 2:1).

Of all of God’s gifts, the greatest one He has given is the gift of His Son, Jesus Christ. On the cross of Calvary, Jesus paid our sin debt, so a holy and just Judge could forgive us our sins and give us eternal life as a free gift. This gift is available to those who will call on Christ to save them from their sin in simple but sincere faith (John 3:16; Romans 3:19-26; Romans 6:23; Romans 10:13; Ephesians 2:8-10). For this gift of His Son, the gift which meets our greatest need, the Apostle Paul says, “Thanks be to God for His indescribable gift!” (2 Corinthians 9:15).

We, like the Pilgrims, have a choice. In life there will always be those things that we can complain about (the Pilgrims had lost many loved ones), but there will also be much to be thankful for. As our society becomes increasingly secular, the actual “giving of thanks to God” during our annual Thanksgiving holiday is being overlooked, leaving only the feasting. May God grant that He may find us grateful every day for all of His gifts, spiritual and material. God is good, and every good gift comes from Him (James 1:17). For those who know Christ, God also works everything together for good, even events we would not necessarily consider good (Romans 8:28-30). May He find us to be His grateful children.

May the God of Abraham, Isaac and Jacob continue to bless you and yours – may His Grace and Love forever cause you to Rejoice and give thanks to Him who provides so much.

Yours in Christ;

Michael

Reblogged from https://altruistico.wordpress.com/2013/11/27/what-should-be-the-focus-of-christians-on-thanksgiving/