Mi-aplec din nou urechea sa inteleg Cuvantul s-ascult ce spune ploaia, si-apoi ce spune vantul si dezlegandu-mi mintea de gandurile rele sa inteleg mesajul covorului de stele
Din noptile de vara cu miez de viata noua cu dimineti frumoase parca scaldate-n roua cand vantul care sufla din ce in ce mai rece imi spune parca-n taina caci vara iarasi trece
prin vajaitul parca din ce in ce mai tare imi aminteste vantul caci vine gerul mare ce stinge picatura de viata din natura si va schimba pamantul cu-ntreaga lui faptura
insa intre arsita din zilele de vara si iarna in care totul parca-i sortit sa moara exista o toamna lunga, atat de minunata ca o speranta in lume de Dumnezeu lasata
tu toamna vei culege doar rodul muncii tale cu plans de bucurie sau lacrimi mari de jale caci toamna-i foarte dreapta..ea este rea sau buna stiind ca omul toamna ce-a semanat aduna
ce multi cuprinsi de groaza privesc holda pustie caci s-au trezit la lucru-ntr-o vreme prea tarzie au ochii plini de lacrimi si inima amara privind la vremi pierdute din zilele de vara
mi-aplec din nou urechea sa inteleg cuvantul s-ascult ce spune ploaia si-apoi ce spune vantul si dezlegandu-mi mintea de gandurile rele sa inteleg mesajul covorului de stele
Ti-ai pus vreodata-n taina mareata intrebare in toamna sufleteasca ce-aduni tu in hambare? caci universul are o lege neschimbata ce semeni vei culege in toamna ce te-astepta
Posts
No comments:
Post a Comment