1Cine a crezut în ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut braţul Domnului? 2El
a crescut înaintea Lui ca o odraslă slabă, ca un Lăstar care iese
dintr’un pămînt uscat. N’avea nici frumuseţă, nici strălucire ca să ne
atragă privirile, şi înfăţişarea Lui n’avea nimic care să ne placă. 3Dispreţuit
şi părăsit de oameni, om al durerii şi obicinuit cu suferinţa, era aşa
de dispreţuit că îţi întorceai faţa dela El, şi noi nu L-am băgat în
seamă. 4Totuş,
El suferinţele noastre le -a purtat, şi durerile noastre le -a luat
asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu, şi
smerit. 5Dar
El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile
noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El, şi prin rănile
Lui sîntem tămăduiţi. 6Noi
rătăceam cu toţii ca nişte oi, fiecare îşi vedea de drumul lui; dar
Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea noastră a tuturor. 7Cînd
a fost chinuit şi asuprit, n’a deschis gura deloc, ca un miel pe care
-l duci la măcelărie, şi ca o oaie mută înaintea celor ce o tund: n’a
deschis gura. 8El
a fost luat prin apăsare şi judecată; dar cine din cei de pe vremea Lui
a crezut că El fusese şters de pe pămîntul celor vii şi lovit de moarte
pentru păcatele poporului meu? 9Groapa
Lui a fost pusă între cei răi, şi mormîntul Lui la un loc cu cel bogat,
măcar că nu săvîrşise nicio nelegiuire şi nu se găsise niciun vicleşug
în gura Lui. 10Domnul
a găsit cu cale să -L zdrobească prin suferinţă… Dar, dupăce Îşi va da
viaţa ca jertfă pentru păcat, va vedea o sămînţă de urmaşi, va trăi
multe zile, şi lucrarea Domnului va propăşi în mînile Lui. 11Va
vedea rodul muncii sufletului Lui şi se va înviora. Prin cunoştinţa
Lui, Robul Meu cel neprihănit va pune pe mulţi oameni într’o stare după
voia lui Dumnezeu, şi va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor. 12De
aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari, şi va împărţi prada
cu cei puternici, pentrucă S’a dat pe Sine însuş la moarte, şi a fost
pus în numărul celor fărădelege, pentrucă a purtat păcatele multora şi
S’a rugat pentru cei vinovaţi.
http://youtu.be/sfzV6l_dxgs
Cine-a crezut vreodata ce ni se povestise Si bratul celui tare cine L-a cunoscut Cine a crezut oare ce ni se proorocise Despre Acel ce este si-a fost de la inceput. El a venit in lume, serios in umilinta Cu buna stare sare dintr-un pamint uscat Ca o odrasla slaba, nascut in suferinta Dispretuit de oameni, urit si alungat.
N-avea nimic aparte privirea sa-ti atraga Ca lumea-i daruise dispret si umilire Cel ce-a trait in slava o vesnicie-ntreaga Pierduse frumusetea si marea stralucire. Noi rataceam prin lumea de Dumnezeu straina Si fiecare-n parte-si croieste o carare Dar El a luat asupra-i suprema noastra vina Prin ranile Lui sfinte avem rascumparare.
Cel ce-a venit din ceruri la noi plin de iubire Sa ne aduca pacea in dar si fericirea Dispretuit in chinuri a fost de omenire Atit de mult de parca iti intorceai privirea. El cit rabda durerea purtata in tacere Cind gloata inraita isi revarsase ura Cum Mielul fara vina e dus la junghiere In clocotul durerii El nu-si deschise gura.
Desi facut-a lumi doar bine si dreptate Lasind o mingaiere in suflete pribege Mormintul Lui fusese ales cu rautate Intre bogatii lumi si cei faradelege. Noi am crezut sarmanii ca-si merita destinul Ca Tatal il smerise atunci cu rautate Dar El rabda pe cruce in locul nostru chinul In jertfa Lui avem noi iertarea de pacate.
Ca Dumnezeu Preasfintul gasise de cuvinta Privind la vina noastra prin sfinta Lui dreptate Sa isi zdrobeasca Fiul in crunta suferinta Prin jertfa Lui sa ierte a lumii-ntregi pacate. Dar dupa ce in moarte a-nvins cu biruinta Strivind pe totdeauna puterea ferecata Isi va vdea urmasii si din a Lui saminta Au rasarit in veacuri pina la judecata.
Iubirea-i fara margini le va schimba puterea Si ei vor duce vesnic cereasca Lui solie In miinile strapunse va propasi lucrarea Ce Tatal a-nceput-o cu El in vesnicie. De-aceia-i va da locul de cinste sus in slava Pe scaunul de domnie in sfinta Lui cetate Ca parasit-a cerul si fara de zabava
Posts
No comments:
Post a Comment