Sunday, December 12, 2010

IZVOARE IN DESERT 366 lecturi devotionale zilnice

IZVOARE IN DESERT
366 lecturi devotionale

zilnice

14 Decembrie

Unul din ucenicii Lui I-a zis: „Doamne, învaţă-ne să ne rugăm…“

El le-a zis: „Când vă rugaţi, să ziceţi: …vie Împărăţia Ta“.

(Luca 11:1-2)

Când unul din ucenici a spus: „Învaţă-ne să ne rugăm“, Domnul Şi-a ridicat ochii spre orizontul îndepărtat al lumii Tatălui Său. El a unit scopul final al vieţii eterne cu tot ce doreşte Dumnezeu să facă în viaţa umanităţii şi a împachetat totul într-o rugăciune plină de putere care a urmat după aceste cuvinte: „Iată dar cum trebuie să vă rugaţi“ (Matei 6:9). Şi ce contrast între rugăciunea Lui şi ce auzim deseori astăzi!

Cum ne rugăm când urmăm dorinţele inimilor noastre? Spunem: „Doamne, binecuvântează-mă pe mine, apoi familia mea, biserica mea, oraşul meu şi ţara mea“. Începem cu cei mai apropiaţi şi apoi continuăm cu cei mai de departe, rugându-ne în cele din urmă pentru extinderea împărăţiei lui Dumnezeu în toată lumea.

Însă rugăciunea Învăţătorului nostru începe de unde terminăm noi. El ne-a învăţat să ne rugăm mai întâi pentru lume şi apoi pentru nevoile noastre personale. Numai după ce rugăciunea noastră a acoperit fiecare continent, fiecare insulă îndepărtată a mării, fiecare om din ultimul trib ascuns, şi fiecare dorinţă şi scop al lui Dumnezeu pentru lume suntem învăţaţi să cerem o bucăţică de pâine pentru noi înşine.

Domnul Isus S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi şi nouă, plătind un preţ sfânt şi scump pe cruce. După ce El S-a dăruit în totul, este prea mult pentru El să ne ceară să facem acelaşi lucru? Nici un om nu va ajunge vreodată la ceva în împărăţia lui Dumnezeu şi nici nu va experimenta vreodată ceva din puterea Sa, până nu va învăţa această lecţie a rugăciunii – că interesul lui Hristos este legat îndeosebi de viaţă şi că toate considerentele noastre personale, indiferent cât de importante sau preţioase ar fi ele pentru noi, sunt secundare. Dr. Francis

Când Robert Moffat, exploratorul şi misionarul scoţian din secolul al XIX-lea pentru Africa de sud, a fost odată rugat să scrie în albumul personal al unei tinere doamne, el a scris aceste cuvinte:

Albumul meu este o inimă sălbatică,

În care furtunile puternice ameninţă şi umbrele se odihnesc,

Fără nici o rază de lumină;

Să scriu Numele lui Isus acolo,

Şi să-i văd pe sălbatici plecându-se în rugăciune,

Şi să arăt lumii mai multă strălucire şi frumuseţe,

Aceasta este plăcerea sufletului meu.

„Împărăţia Lui nu va avea sfârşit“ (Luca 1:33), sau aşa cum spune o veche versiune moraviană: „Împărăţia Lui nu va avea hotar“.

Lucrarea misionară n-ar trebui să fie niciodată o idee a bisericii care vine prea târziu, pentru că este un gând anticipat al lui Hristos.

Henry Jackson Van Dyke