MARANATA !!!

MARANATA !!!

Friday, December 5, 2014

MEDITATII -CUVINTE DE TREZIRE SI IMBARBATARE LUNA DECEMBRIE 2014(pot fi descarcate in word )

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

10847767_961135747254502_5283303765227361949_n

CHARLES H. SPURGEONMEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

1 DECEMBRIE

Dimineaţa

Tu ai rânduit vara şi iarna.                             Psalmi 74:17

Suflete, începe luna aceasta de iarnă cu Dumnezeul tău. Zăpada îngheţată şi vântul pătrunzător să-ţi amintească de faptul că El îşi ţine legământul cu ziua şi noaptea, şi că va ţine şi legământul slăvit pe care l-a făcut cu tine prin persoana lui Isus Christos. Cel care este credincios cuvântului Său în trecerea anotimpurilor acestei lumi păcătoase şi sărace, se va dovedi credincios şi în privinţa singurul Său Fiu prea iubit. Iarna nu este un anotimp confortabil în suflet, şi dacă tu îl ai chiar acum, este foarte dureros. Dar există o mângâiere: s-a spus că Domnul a făcut-o. El trimite vânturile îngheţate ale necazurilor peste mugurii aşteptărilor. El împrăştie bruma ca cenuşa peste păşunea bucuriei tale, odinioară verde. El aruncă fărâme de gheaţă peste izvoarele plăcerii tale. El le face pe toate. El este marele împărat al iernii, şi El domneşte în împărăţia frigului; de aceea, nu te poţi plânge. Pierderile, crucile, greutăţile, boala, sărăcia şi o mie de alte rele sunt trimise de Domnul, şi vin cu o misiune înţeleaptă. Îngheţul ucide insectele mortale şi pune stavilă bolilor molipsitoare; el sfărâmă brazdele de pământ şi înmoaie sufletul. O, dacă iarna încercării ar avea întotdeauna astfel de rezultate în sufletul nostru! Cum preţuim acum focul! Cât de plăcută este strălucirea lui veselă! Să-L preţuim şi pe Domnul în acelaşi fel, fiindcă El este sursa constantă de iubire şi căldură, în orice necaz. Să ne apropiem de El ca să găsim bucurie şi pace în credinţă. Să ne îmbrăcăm în hainele călduroase ale făgăduinţelor Lui şi să ne apucăm de treburile potrivite anotimpului. Leneşul care nu ară din cauza frigului are de îndurat consecinţe severe, fiindcă la vară va ajunge să cerşească şi nu va avea nimic.10537481_834386369956774_6767217700670827927_o


1 DECEMBRIE

Seara

O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui,şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!  Psalm 107:8

Dacă ne-am plânge mai puţin şi am lăuda mai mult am fi mai fericiţi, şi Dumnezeu ar fi mai slăvit. Să-L lăudăm zilnic pe Domnul pentru îndurările Lui comune – comune le nunim noi, dar ele sunt nepreţuite fiindcă, fără ele, am fi gata să pierim. Să-L binecuvântăm pe Dumnezeu pentru ochii cu care vedem soarele, pentru sănătate şi puterea de a umbla, pentru pâinea pe care o mâncăm, pentru hainele cu care ne îmbrăcăm. să-l lăudăm pe El fiindcă nu suntem printre cei fără speranţă sau închişi printre vinovaţi. Să-I mulţumim pentru libertate, prieteni, familie şi confort. Să-L lăudăm pentru tot ce primim din mâna bunătăţii Lui, fiindcă merităm puţin, dar primim din belşug) Dar, prea iubiţilor, cea mai dulce notă din cântecul nostru să fie pentru dragostea răscumpărătoare. Faptele răscumpărătoare ale lui Dumnezeu faţă de aleşii Săi sunt întotdeauna tema lor favorită de laudă Dacă ştim ce înseamnă răscumpărarea, să nu ne oprim cântările de recunoştinţă. Am fost răscumpăraţi din puterea stricăciunii, ridicaţi din adâncurile păcatului în care eram cufundaţi. Am fost conduşi la crucea lui Isus. Lanţurile vinei noastre au fost rupte; nu mai suntem sclavi, ci copii ai viului Dumnezeu. Putem să anticipăm timpul când vom fi prezenţi înaintea tronului fără „pată, fără aparatură, sau altceva de felul acest*” (Efeseni 5:27). Chiar acum, prin credinţă, fluturăm ramuri de palmier şi ne îmbrăcăm cu in subţire, care va fi veşmântul nostru veşnic. Nu îi vom mulţumi neîncetat Domnului nostru răscumpărător? Copil al lui Dumnezeu, poţi să taci?

Treziţi-vătreziţi-vă, moştenitori ai slavei, şi faceţi „robia roabă” (Psalmi 68:18), strigând împreună cu David:„binecuvântează, suflete, pe Domnul; şi tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt” (Psalmi 103:1). Să începem luna nouă cu cântări noi.

 134316_834424289952982_1727519273331385038_o

DESCARCA DE AICICHARLES H SPURGEON-Meditatii dimineata si seara-DECEMBRIE

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

 pentru astăzi-DECEMBRIE 2014

 1 DECEMBRIE

UMBLAREA ÎN ADEVĂR (1)

„Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul” (Efeseni 4:25)

Domnul Isus a spus: „Veţi cunoaşte adevărul, şi adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Dar în acest proces, adevărul te poate face nefericit! Un autor spune: „Adevărul poate fi foarte incomod. Sunt momente în viaţă când ni se cere să ieşim în faţă şi să-l rostim sau să trăim conform adevărului, în acele clipe se formează caracterul şi se întăresc relaţiile. De exemplu, într-o zi de vară, împreună cu câteva dintre surorile de la studiu biblic, ne-am îmbarcat cu pruncii în maşinile de teren şi ne-am îndreptat spre ferma unei prietene ca să stăm acolo peste noapte. O altă prietenă care nu a fost invitată a sunat-o pe cea care conducea maşina aflată în fruntea caravanei noastre pentru a vedea dacă doreşte să se întâlnească. Intrând în panică şi de teamă să nu rănească sentimentele prietenei noastre, ea s-a scuzat că este ocupată cu alte treburi; o minciună de omisiune … menită să protejeze sentimentele şi să păstreze relaţiile. La scurt timp, am sunat-o eu pe aceeaşi prietenă spunându-i că o parte dintre noi ne îndreptăm spre fermă şi că o să mă întâlnesc cu ea mâine. Dintr-odată, la telefon, linişte. Nu a fost atât de rănită că nu a fost invitată, ci de faptul că cealaltă prietenă a minţit-o. Ar fi preferat înţepătura adevărului decât izolarea decepţiei. Pavel spune: „Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul pentru că suntem mădulare unii altora”. Din punct de vedere social, am fost condiţionaţi să fim persoane agreabile şi să evităm să stârnim valuri, deci o parte din ceea ce trebuie să învăţăm despre adevăr este de fapt un proces de dezvăţare. Mai târziu, grupul nostru de studiu biblic a discutat acest incident. Toate am crescut în urma acestei conversaţii şi am învăţat o lecţie importantă: oricât ar fi de dureros, prietenia se adânceşte în solul fertil al onestităţii”.

DESCARCA DE AICI:CUVANTUL LUI DUMNEZEU PENTRU ASTAZI- DECEMBRIE

 1511600_491095611029034_5131275735444588008_o

DOMNUL ESTE APROAPE – CALENDAR BIBLIC-Decembrie

1 DECEMBRIE

În adevăr, am avut o mare bucurie şi mângâiere, pentru dragostea ta, fiindcă, frate, inimile sfinţilor au fost înviorate prin tine. Fil. 7.

Ce mărturie bună a putut să spună apostolul Pavel despre „fratele” său Filimon! El nu avea numai măreaţa credinţă în Domnul Isus ci arăta dragostea sa către toţi sfinţii. Dacă credinţa în inimă este vitală, credinţa în Domnul Isus, care S-a dat pentru noi ca preţ de răscumpărare, atunci credinţa şi dragostea se unesc în El şi este foarte normal ca să intre în acţiune dragostea către toţi fraţii. Dar cum sunt numiţi aceştia în versetul nostru şi în alte versete ale Scripturii? Duhul lui Dumnezeu îi numeştesfinţi şi în altă parte prea iubiţi. E minunat de la ce înălţime a dragostei dumnezeieşti suntem priviţi! La rândul nostru să privim oare de la o înălţime mai mică dragostea Domnului? Dacă s-ar întâmpla aceasta atunci dragostea către fraţi ar fi înfrânată şi aceasta ar însemna mare pierdere atât pentru noi cât şi pentru alţii.

Cuvântul de astăzi ne arată o acţiune a dragostei: inimile sfinţilor au fost înviorate. Oare nu este un gând măreţ ca tu şi cu mine să contribuim ca inimile sfinţilor să fie înviorate şi înveselite? Modul în care intră în acţiune dragostea depinde de împrejurări şi ocazii. Dragostea înviorează inimile încât se apleacă la orice inimă frântă la alinarea durerii, în alt loc poartă pe umerii rugăciunii pe fraţii care stau în lupte cu lumea şi firea ei şi atâtea alte ocazii.

De s-ar găsi dragostea aceasta înviorătoare tot mai mult şi în noi. Scumpul meu frate şi călător spre casa Tatălui, arată şi tu în viaţa ta practică această dragoste ca cei din jurul tău să se bucure de tine şi de comuniunea cu Domnul Isus Hristos.

Cum putem noi pretinde că iubim pe aproapele nostru ca pe noi înşine, atunci când îl lăsăm să rabde de foame, în timp ce noi înşine avem mai mult decât de ajuns?

DESCARCA DE AICI:DOMNUL ESTE APROAPE CALENDAR BIBILC – DECEMBRIE

1560451_1513984465555314_1600514288597902387_n

TOTUL PENTRU GLORIA LUI  de Oswald Chambers

1 DECEMBRIE

Legea şi Evanghelia

Căci cine păzeşte toată Legea şi greşeşte într-o singura poruncă se face vinovat de toate.            lacov 2:10

Legea morală nu ia în considerare nicidecum slăbiciunea noastră ca fiinţe umane, nu ia în seamă ereditatea şi infirmităţile noastre: ea ne cere să fim cu totul morali. Legea morală nu se schimbă niciodată, nici pentru cei mai nobili, nici pentru cei slabi, ci este veşnic aceeaşi. Legea morală dată de Dumnezeu nu devine mai îngăduitoare faţă de cei slabi, nu ne scuză defectele, ci rămâne absolută pentru toate vremurile şi pentru toată veş­nicia. Dacă nu ne dăm seama de aceasta, este din cauză că nu suntem cu adevărat conştienţi de legea lui Dumnezeu: imediat ce suntem conştienţi de aceasta, viaţa noastră devine o mare tragedie. Odinioară, fiindcă eram fără lege, trăiam; dar când a venit porunca, păcatul a înviat şi eu am murit.” Când înţelegem aceasta, Duhul lui Dumnezeu ne convinge că suntem păcătoşi. Până când omul nu ajunge în starea de a vedea că nu mai are nicio speranţă. Crucea lui Isus Cristos este ceva absurd pentru el. Convingerea de păcat aduce întotdeauna sentimentul înspăimântător şi înrobitor al legii, îl lace pe om fără speranţă, „vândut rob păcatului”. Eu, un păcătos vinovat, nu pot ajunge niciodată să fiu drept înaintea lui Dumnezeu, îmi este imposibil. Există un singur mod prin care pot fi drept înaintea lui Dumnezeu, si anume prin moartea lui Isus Cristos. Trebuie să scap de gândul ascuns că pot fi drept înaintea lui Dumnezeu prin ascultare de El. Care dintre noi poate fi absolut perfect în ascultarea de El?

Ne dăm seama de puterea legii morale numai atunci când este însoţită de un „dacă”. Dar Dumnezeu nu ne constrânge niciodată. Uneori am vrea ca El să ne forţeze să-L ascultăm, dar altă dată am vrea să ne lase în pace. Când suntem conduşi de voia lui Dumnezeu, dispare orice urma de constrângere. Când alegem de bună voie să-L ascultăm, atunci, cu puterea Sa nemărginită, El va face ca şi cea mai îndepărtată stea, şi cel mai mic grăunte de nisip să vină în ajutorul nostru.

DESCARCA DE AICI:TOTUL PENTRU GLORIA LUI-DECEMBRIE

 1513281_893964153961907_5995799178865559805_n

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 DECEMBRIE

«Lucruri pe care ochiul nu le-a văzut, urechea nu le-a auzit şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile pe care le-a pregătit Dumnezeu pentru cei ce-L iubesc.»

1 CORINTENI 2,9

Biserica lui Isus este prezentată în Scriptură în două ipostaze dumnezeieşti: ca fiind Trupul lui Cristos şi ca Templul lui Dumnezeu. Adevărata stare dumnezeiască a mădularelor din Biserica lui Isus este atât de Minunată, încât nu ne-o putem imagina decât din ceea ce ne spune Domnul. Dumnezeirea noastră viitoare nu se poate descrie în cuvinte. In Noul Testament există şapte metafore, şapte ilustraţii ale nunţii Domnului şi în nici una din ele mireasa nu este vizibilă şi nici măcar menţionată; ea reprezintă o taină. De ce? Pentru că Mireasa Mielului va fi descoperită în faţa tronului preoţesc numai după răpirea Bisericii lui Isus. Acest moment măreţ va decide cine este cu adevărat mireasa Mielului şi cine nu. Cei ce vor rămâne în urmă vor avea parte de viaţa veşnică, dar vor avea de suferit. În ce fel? Prin faptul că vor pierde statutul de Mireasă a Mielului. Nu degeaba este descoperită Mireasa în ultima carte a Bibliei: «soţia Lui s-a pregătit» (Apoc. 19,7). În lumina acestei descoperiri dumnezeieşti, oare cum ar trebui să ne grăbim, să luptăm şi să dorim cu toată fiinţa să fim parte din Mireasa Sa?

 DESCARCA DE AICIWIM MALGO-MEDITATII ZILNICE-DECEMBRIE-1507762_836394109756000_2162649250696294771_n

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV-2014

Luni  1  Decembrie

…i-a îndemnat pe toţi să rămână cu inima hotărâtă alipiţi de  Domnul.       Fapte 11.23

Un cuvânt despre a rămâne cu Domnul (1)

Barnaba îi îndemna pe noii credincioşi să rămână cu Domnul. Unora le este îngăduită o perioadă mai îndelungată de bucurie la începutul vieţii de credinţă, însă Domnul ne cunoaşte inimile şi ştie cât de repede ne bazăm pe propria bucurie, şi nu pe Hristos. Ţelul nostru este El, nu bucuria. Nu lăsaţi ca bucuria pe care o simţiţi să înlocuiască izvorul ei! Bucuria aceasta este dreaptă şi minunată la timpul ei; nu spun niciun cuvânt împotriva ei – Dumnezeu să mă ferească. Dar trebuie să avertizez împotriva pericolului de a vă încrede în ea. Nu vă bazaţi pe ea pentru putere. Există riscul ca bucuria să vă facă să uitaţi cât de dependenţi sunteţi în fiecare moment.Contaţi pe El: rămâneţi cu El cu hotărâre de inimă! Am văzut mulţi creştini atât de plini de bucurie, încât credeau că nu mai poate exista un asemenea lucru precum păcatul. Este adevărat, păcatul nu mai rămâne asupra voastră, dar carnea este în voi până la sfârşit. Vechile rădăcini sunt acolo şi veţi afla că, dacă nu sunteţi atenţi, dacă viaţa divină nu este îngrijită în inimile voastre, având privirile aţintite asupra lui Hristos şi hrănindu‑vă din El, atunci vor începe să iasă din nou muguri. Niciun rod bun nu iese din firea veche. Firea nouă este aceea care rodeşte pentru Dumnezeu.Însă, deşi carnea se află în voi, nu vă gândiţi la aceasta, ci gândiţi‑vă la Hristos – rămâneţi cu El; şi fie ca sufletele voastre să fie păstrate în acest adevăr, anume că Hristos este viaţa voastră şi că El este ţelul acestei vieţi(Galateni 2.20). Şi, în timp ce veţi înainta în această cunoştinţă a Lui, va creşte o bucurie mai adâncă decât cea a primei întoarceri. Îl cunosc pe Hristos de peste treizeci de ani şi pot să spun că am de zece mii de ori mai multă bucurie acum decât am avut la început. Apa unui râu grăbindu‑se la vale de pe deal este o frumoasă imagine de privit şi totodată ea face şi un zgomot puternic; veţi afla însă că apa care curge prin câmpie este mai adâncă, mai calmă, mai roditoare. J. N. Darby

 DESCARCA DE AICI:DOMNUL ESTE APROAPE GBV DECEMBRIE10846187_835133946548683_8127502781151083418_n

IZVOARE ÎN DEŞERT

1 Decembrie

 Rămâne dar o odihnă ca cea de Sabat pentru poporul lui Dumnezeu.              (Evrei 4:9)

Această odihnă include biruinţă: Domnul le-a dat odihnă de jur împrejur … nici unul din vrăjmaşii lor nu putuse să le stea împotrivă, şi Domnul i-a dat pe toţi în mâinile lor“ (Iosua 21:44). „Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Hristos!“ (1 Corinteni 15:57).

Un credincios remarcabil a spus odată despre mama sa, care era o creştină foarte îngrijorată şi neliniştită. Deseori vorbea cu ea ore în şir, încercând s-o convingă de păcatul de a se îngrijora, dar fără nici un rezultat. Era ca femeia aceea în vârstă care a spus odată că suferise foarte mult, mai ales din cauza necazurilor care nu s-au întâmplat niciodată.Dar într-o dimineaţă mama lui a venit la micul dejun cu un zâmbet care-i împodobea faţa. El a întrebat-o ce se întâmplase, şi ea a început să-i povestească un vis pe care-l avusese în noaptea aceea. În visul ei, ea mergea pe un drum mare împreună cu o mare mulţime de oameni, care păreau toţi foarte obosiţi şi împovăraţi. Toţi oamenii cărau nişte pachete mici şi negre, şi ea a observat că tot mai multe pachete erau lăsate pe drum de numeroase creaturi cu o înfăţişare dezgustătoare care păreau foarte demonice din fire. Când pachetele erau aruncate jos, oamenii se aplecau să le ridice şi le cărau.Ca toţi ceilalţi din visul ei, şi ea îşi căra povara inutilă, fiind trasă în jos de pachetele diavolului. După un timp, a privit în sus şi a văzut un Om a cărui faţă era iubitoare şi luminoasă în timp ce trecea prin mulţime, încurajându-i pe oameni. În cele din urmă El a venit la ea, şi ea şi-a dat seama că era Mântuitorul ei. S-a uitat la El, spunându-I cât de obosită era, şi El a zâmbit trist şi a spus: „Draga mea copilă, aceste pachete pe care le cari nu sunt de la Mine, şi tu nu ai nevoie de ele. Ele sunt poverile diavolului, şi ele îţi distrug viaţa. Tu trebuie să le arunci şi pur şi simplu să refuzi să le atingi chiar şi cu unul din degetele tale. Atunci calea ţi se va părea uşoară, şi te vei simţi ca şi cum Eu «[te]-am purtat pe aripi de vultur» (Exod 19:4)“.

Mântuitorul i-a atins mâna, şi pacea şi bucuria i-au umplut repede sufletul. În timp ce se vedea pe ea în visul ei aruncându-şi poverile la pământ şi fiind gata să se arunce la picioarele Lui cu o recunoştinţă plină de bucurie, s-a trezit deodată şi a văzut că toate îngrijorările ei dispăruseră.Din ziua aceea şi până la sfârşitul vieţii ei, a fost cea mai veselă şi cea mai fericită membră a familiei.

Şi noaptea va fi plină de muzică,

  Iar grijile care te copleşeau ziua,

Îşi vor strânge corturile ca arabii,

  Şi vor pleca în tăcere.                    Henry Wadsworth Longfellow

 DESCARCA DE AICI:IZVOARE IN DESERT DECEMBRIE10845918_835133213215423_7908792095759881396_n

MANA DE DIMINEATA – DECEMBRIE

DECEMBRIE  1

2 CRONICI 24:5

“Dar Leviţii nu s-au grăbit”.

Ioas îşi pusese în inimă să repare Casa Domnului, şi poruncise acelora care, după lege, erau singurii care puteau s-o facă, şi anume preoţii şi leviţii. Dar după cum arată textul nostru, leviţii nu s-au grăbit. Astfel lucrarea lui Dumnezeu a fost întârziată, dacă nu chiar întreruptă de aceia care erau răspunzători.

Să-i osândim? Cât de mult ni se potriveşte şi nouă astăzi această situaţie! Este atâta vreme de când Casa Domnului este ruinată şi noi nu numai că nu ne grăbim ca s-o reparăm, dar, vai, ne şi îndreptăţim în situaţia în care ne găsim. Cuvântul ne spune la Evrei 3:6 că noi suntem casa lui Dumnezeu. Dar deşi vedem că Domnul Hristos este credincios ca Fiu peste casa Lui, noi totuşi nu ne arătăm credincioşi în Casa lui Dumnezeu. Şi aceasta nu numai cu privire la spărturile care s-au făcut între noi, dar şi cu privire la activitatea sau neactivitatea fiecărui mădular din trupul Domnului Isus care este Biserica. Dacă este dezbinare între mădulare, este dezbinare în tot trupul. Mai se poate atunci numi un singur trup, un trup bine închegat şi strâns legat?” (Ef. 4:16) Ne ocupăm cu atâtea lucruri, cu tot felul de activităţi religioase, bune în ele înşile, dar Casa lui Dumnezeu, care suntem noi, este ruinată. Ne permitem tărăgăneli şi le justificăm prin presupusa dreptate pe care o avem, lăsând deoparte slava lui Dumnezeu şi inima Domnului Isus care este adânc mâhnită. Cine este de fapt răspunzător cu repararea Casei Domnului? Fiecare dintre noi în parte! Suntem însă dintre aceia care spun: “N-a venit încă vremea pentru rezidirea Casei Domnului?” Prin necredincioşia noastră, prin uşurătatea şi nepăsarea noastră, prin mândria şi încăpăţânarea noastră, într-un cuvânt, prin nepocăinţa noastră, TOŢI am contribuit la starea de ruină a Casei lui Dumnezeu. În consecinţă TOŢI trebuie să ne smerim şi să recunoaştem cu ce am contribuit la această situaţie şi chiar cu ce nu am contribuit la păstrarea în cele mai bune condiţii a Adunării lui Dumnezeu şi a relaţiilor dintre noi şi să ne pocăim adânc. Numai atunci Dumnezeu va putea lucra prin noi, la reparearea Casei Lui. Iubiţi fraţi şi surori, să nu ne mulţumim cu o formă de evlavie goală şi rece dar fără putere. Să nu ne mulţumim că avem o adunare, indiferent în ce stare ar fi şi că acolo ne putem, oarecum satisface cerinţele religioase. Să dea Dumnezeu să nu ni se potrivească cuvintele: ” îţi merge numele că eşti viu, dar eşti mort! Să nu facem ca leviţii care nu s-au grăbit, ci astăzi, acum, să punem genunchii jos, să ne mărturisim sincer vina înaintea lui Dumnezeu, chiar dacă ar fi vorba numai de nepăsare, şi să-L rugăm să ne arate El ce avem de făcut şi să ne dea şi harul de a ne grăbi să clădim Casa Lui, curăţind mai întâi ruinele care sunt şi peste care, efectiv, nu trebuie să mai clădim nimic decât Să le dărâmăm şi să le îndepărtăm printr-o credinţă şi râvnă hotărâtă. Noi să facem începutul cu pocăinţă şi smerenie, şi El va face restul. Ce mângâiaţi vom fi în ziua aceea când vom auzi din gura Domnului Isus: “Bine rob bun şi credincios”.

DESCARCA DE AICI:MANA DE DIMINEATA -DECEMBRIE

10714534_834997386562339_7965637968427229274_o

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

 1 Decembrie

“Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă”. Psalm. 90:12.

Devenim oare înţelepţi dacă ne numărăm zilele? Dacă Dumnezeu spune aşa, nu încape îndoială că aşa este. Omul este păcătos din fire şi osânda împotriva lui din partea lui Dumnezeu este moartea. Sfânta Scriptură spune: “Cel care se gândeşte la ziua morţii, îşi dă seama că în starea de păcat nu poate să stea înaintea lui Dumnezeu. Noi ştim că va trebui să apărem înaintea scaunului Său de judecată, acolo ne vom aduce aminte de tot trecutul nostru. Faptele celor care au trăit fără Dumnezeu, se vor întoarce împotriva lor. Vor fi amintite toate lucrurile furate; fie un ciocan sau un topor, un fierăstrău sau un cleşte sau o bucată de lemn, orice ar fi fost. Poate “s-a lipit” de tine datorită neatenţiei vânzătorului, dar nu rămâne ascuns nici aceasta, tot aşa cum se va aminti de varza sau mărul furat. Dar acestea pot fi şi tacâmuri sau sticle de vin care au “dorit” să iasă dintr-o pivniţă cu noi. Dacă ne aducem aminte de asemenea lucruri, este înţelept ca să plătim lucrurile furate. Dacă ne amintim de stări de ceartă cu alţi oameni, atunci să facem totul pentru a ne împăca. Aceasta este o lucrare înţeleaptă, să ne mărturisim păcatele şi să le lăsăm. Căci este scris: “Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte păcatele şi să ne curăţească de orice nelegiuire.” Frica de Domnul este începutul înţelepciunii. A asculta de Dumnezeu şi a face voia Lui este înţelepciune adevărată. Un asemenea om poate muri bucuros pentru a fi la Hristos; dar poate să şi aştepte plin de nădejde revenirea lui Hristos. El este un ucenic al Domnului deci, un înţelept şi nu un neînţelept cum spune la Efeseni 5:15. El face parte dintre cei chibzuiţi care caută voia Domnului.

1497860_835749896487088_7125030334368033852_o

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU -

DECEMBRIE

de Charles Spurgeon

 1 Decembrie

O UMBLARE ÎN ADEVĂR

Cine umblă fără prihană, umblă fără teamă,

Proverbe 10.9

Propăşirea unui astfel de om poate să fie înceată, dar ea este sigură. Acela care se grăbeşte să se îmbogăţească, nu va fi nici nevinovat, nici sigur; dar acela care rămâne hotărât în cinste şi stăruie în ea, chiar dacă nu câştigă cine ştie ce averi mari, câştigă în orice caz pacea. Făcând ceea ce este drept şi cinstit, mergem pe stâncă, căci altfel nici unul din noi nu ar merge pe un pământ tare, dacă cele mai frumoase bunuri şi izbânzi ar fi câştigate prin mijloace necinstite care sunt nesigure şi înşelătoare. Acela care a lucrat necinstit, va fi mereu torturat de gândul socotelilor şi plin de teamă că se va vedea osândit. Să ne lipim deci de adevăr şi dreptate; şi prin harul lui Dumnezeu, să urmăm pe Domnul şi Stăpânul nostru, în gura căruia nu s-a găsit nici un vicleşug. Să nu ne temem că suntem săraci, nici că suntem priviţi cu dispreţ; şi sub nici un motiv – şi în nici un caz – să nu facem ceea ce cugetul nostru nu ne dă voie. A pierde pacea sufletului înseamnă să pierzi mai mult decât o comoară. Dacă mergem pe calea arătată de Dumnezeul nostru, şi dacă nu păcătuim niciodată împotriva îndemnurilor cugetului nostru, drumul nostru va fi sigur şi la adăpost de orice stricăciune. Cine ne va face rău dacă noi săvârşim binele? Nebunii ne vor considera poate nebuni, dacă noi lucrăm cinstit, dar vom fi încuviinţaţi de toţi aceia a căror judecată este dreaptă.

 DESCARCA DE AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU-DECEMBRIE

bigpic6_3126372k

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELELE – DECEMBRIE

1 Decembrie

Text: 2 Corinteni 12:7-10

O CURĂ NOUĂ

De trei ori am rugat pe Domnul să mi-l ia.

2 Corinteni 12:8

Vestea că ai o boală incurabilă poate fi una dintre cele mai deprimante lovituri pe care le-ai primit în viaţă. În cartea lui „The Healing of Persons”, dr. Paul Tournier ne relatează despre un doctor creştin care a primit un mesaj de la un prieten, care suferea de boala lui Parkinson. Într-o scrisoare adresată doctorului, erau următoarele cuvinte: „Vino numai dacă ai vreun remediu nou. Am avut destui doctori care au spus că nu pot să mă vindece”. Doctorul a venit, şi după ce şi-a salutat prietenul, a spus cu o sinceritate din toată inima: „Ţi-am adus un remediu nou – pe Isus Cristos”.

Doctorul i-a spus ce schimbare profundă a făcut Cristos în viaţa sa. Încetul cu încetul, atitudinea celui bolnav s-a înmuiat. După mai multe vizite, a avut loc în viaţa lui o schimbare remarcabilă. Răzvrătirea a făcut loc acceptării.

Faptul că-I permitem lui Isus să ne conducă viaţa noastră este o cură spirituală pentru răzvrătire, pentru egocentrism, pentru o atitudine ostilă şi pentru autocompătimire – toate simptome ale unei boli şi mai grele, numită păcat, care are nevoie de iertarea Iui Dumnezeu. S-ar putea ca şi după ce am luat măsuri împotriva păcatului şi ne-am scăpat de el, să mai avem de   luptat cu boli incurabile sau să fim confruntaţi cu situaţii pe care nu le putem schimba. Pavel s-a rugat pentru a fi eliberat de „ţepuşul din carne”.

Şi este corect să ne rugăm pentru a fi vindecaţi. Dar când nu ne vindecă, Dumnezeu ne dă o soluţie şi mai bună – cura acceptării. Ea ne aduce cu ea prezenţa Lui sigură, puterea Lui nelimitată care ne întăreşte din nou şi o protecţie împotriva mândriei. Nici un leac miraculos nu ne oferă o cură ca aceasta. D.J.D.

Ţepuşul vieţii, oricare-ar fi să fie,
Acceptă-l de la Dumnezeu cu bucurie,
Te lasă-n braţul Lui ceresc, ocrotitor,
Prin ceasul încercării să treci biruitor. Anonim.
Pentru fiecare problemă există o soluţie – chiar dacă soluţia este să ne obişnuim, cu problema respectivă, 

DESCARCA DE AICI:PAINEA CEA DE TOATE ZILELELE DECEMBRIE_formatat

1961050_834997453228999_1104382637452392719_o

  SĂMÂNŢA BUNĂ

 Luni, 1 Decembrie 2014

Domnul este Păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.Psalmul 121.5

Încrederea băiatului

Un băiat trebuia să se supună unei intervenţii chirurgicale dificile, însă se temea foarte mult. Din acest motiv, operaţia a fost amânată de mai multe ori. Într-un sfârşit, băiatul a acceptat operaţia cu condiţia ca tatăl său să-l ţină de mână pe tot parcursul intervenţiei chirurgicale. Tatăl a venit a doua zi şi a ţinut mâna băiatului cât a stat pe masa de operaţii. Sub această dragoste şi protecţie a tatălui, băiatului nu i-a mai fost frică.Iată un exemplu care vorbeşte către inimile noastre, ale tuturor! Fericiţi sunt toţi cei care se ştiu ocrotiţi de mâna atotputernică a lui Dumnezeu. Chiar dacă sunt pe un pat de spital, într-o situaţie grea, aceşti oameni pot spune împreună cu psalmistul: „Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine“ (Psalmul 23.4). În orice situaţie s-ar afla omul credincios, el ştie că „toate lucrurile lucrează împreună“ spre binele său vremelnic şi veşnic.Cititorule! Poţi să spui şi tu ca psalmistul că „Domnul este Păzitorul tău“? Dacă încă nu poţi spune din inimă aceste cuvinte, te rugăm încredinţează-ţi viaţa în mâinile acestui Mântuitor atotputernic!

 DESCARCA DE AICI:Su0102Mu00C2Nu0162A BUNu0102 DECEMBRIE10257815_835020623226682_6218400660425465924_o

SCRIPTURILE IN FIECARE ZI

 1 Decembrie

Iosua 5.1-15

Iată-ne şi pe ţărmul învierii! Ce găsim aici? Dureroasă descoperire! Întâi vrăjmaşii din afară care au reapărut. Dar curaj! Ei sunt fără „suflare” (v. 1), fiind deja învinşi prin Hristos la cruce (Coloseni 2.15). Dar şi potrivnicullăuntric, carnea, este prezent. Oare n-a fost el declarat mort, îngropat în adâncul Iordanului? Cu siguranţă! În ochii lui Dumnezeu, acolo îi este locul. Dar trebuie ca şi noi să ne socotim pe noi înşine morţi faţă de păcat(Romani 6.11), recunoscând că acesta nu are nici un drept să se manifeste. Circumcizia corespunde acestei judecăţipe care trebuie să o aplicăm la fiecare nouă manifestare a cărnii în noi. Odată înfăptuită, descoperim resursele şi bucuriile care ne aşteaptă pe acest „ţărm” al locurilor cereşti. întâi grâul vechi al ţării, care înlocuieşte mana, imagine a Hristosului glorificat cu care se hrăneşte cel răscumpărat. Urmează Pastele; acesta poate fi celebrat chiar şi sub zidurile Ierihonului. „Tu îmi întinzi o masă înaintea vrăjmaşilor mei” (Psalmul 23.5). În sfârşit, iatăîngerul promis de DOMNUL Încă din primele zile ale «exodului» (Exod 23.23). Domnul Isus este pentru noi în cer şi conduce luptele noastre, dacă noi îi lăsăm Lui conducerea.

 DESCARCA DE AICI:SCRIPTURILE IN FIECARE ZI Decembrie

10658744_835020973226647_3632024214545147731_o

 

No comments:

Post a Comment