MARANATA !!!

MARANATA !!!

Monday, November 3, 2014

MEDITATII -CUVINTE DE TREZIRE SI IMBARBATARE LUNA NOIEMBRIE 2014(pot fi descarcate in word )

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

12581__1410878342

1654322_396152553874454_3523678122758203099_n

CHARLES H. SPURGEONMEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Diminea
ţa şi Seara

10441919_817793988282679_8246470149200961048_n
1 NOIEMBRIE
Dimineaţa

Biserica din casa ta.                                             Filimon 2

Există o biserică în casa ta? Sunt părinţii, copiii şi prietenii membrii ei, sau mai sunt unii neconvertiţi? Să ne oprim aici şi să ne întrebăm fiecare: sunt eu membru al bisericii din casa aceasta? Cum saltă de bucurie inima tatălui şi cum se umplu de lacrimi ochii mamei ştiind că toţi cei mici sunt mântuiţi! Să ne rugăm pentru această îndurare până când o primim de la Domnul. Probabil că cel mai drag obiect al dorinţelor lui Filimon era să fie mântuită toată casa, dar nu i-a fost garantată la începu pe deplin. Avea un sclav răzvrătit, Onisim, care, după ce l-a supărat, a fugit din slujba lui. Rugăciunile stăpânului l-au urmat, totuşi, şi, în cele din urmă, fiindcă Dumnezeu a rânduit, Onisim a fost condus să-l audă pe Pavel predicând. Inima lui a fost atinsă, şi el s-a întors la Filimon, nu doar ca rob credincios, ci ca frate iubit, adăugând un alt membru la biserica din casa lui Filimon. Există vreun membru neconvertit care lipseşte în dimineaţa aceasta? Înălţaţi rugăciuni speciale pentru ca, la întoarcere, să bucure toate inimile cu vestea bună a lucrării harului! Există vreo persoană neconvertită prezentă? Să ia parte la rugăciunea aceasta fierbinte. Dacă există o asemenea biserică în casa ta, rânduieşte-o bine, şi învaţ-o să se poarte ca sub privirea lui Dumnezeu. Acţionează în lucrurile obişnuite ale pietii cu sfinţenie, răbdare, bunătate şi integritate. De la o biserică se aşteaptă mai mult decât de la o familie obişnuită, închinarea familiei trebuie să fie, într-un asemenea caz, mai sinceră şi mai devotată. Dragostea dinăuntru trebuie să fie caldă şi neclintită, şi purtarea din afară mai sfinţită şi mai creştinească. Nu trebuie să ne temem că numărul mic al membrilor ne va îndepărta de pe lista bisericilor, fiindcă Duhul Sfânt a înregistrat o farnilie-biserică în cartea de aducere aminte. Ca biserică, să ne apropiem de Capul bisericii universale, şi să-I cerem să ne dea darul de a străluci în faţa oamenilor spre slava numelui Său.

 10407519_10201918109314431_1299088986922929559_n

1 NOIEMBRIE

Seara

Şi n-au ştiut nimic, până când a venit potopul şi i-a luat pe toţi, tot aşa va fi şi la venirea Fiului Omului.

Matei 24:39

Potopul a fost universal. Nici bogatul nici săracul nu au scăpat. Învăţatul şi analfabetul, cel admirat şi cel urât, cel religios şi cel profan, cel bătrân şi cel tânăr, cu toţii s-au scufundat în aceeaşi ruină. Unii l-au ridiculizat fără îndoială pe patriarhul Noe. Unde sunt batjocurile lor acum? Alţii l-au ameninţat pentru zelul lui, pe care l-au considerat nebunie. Unde sunt laudele şi cuvintele lor aspre acum? Criticii care au judecat munca bătrânului a fost înecat în aceeaşi mare care a acoperit pe tovarăşii lor batjocoritori. Cei care au vorbit de bine credincioşia şi convingerea bătrânului, dar nu le-au împărtăşit, s-au înecat împreună cu toţi ceilalţi. Toţi lucrătorii care au ajutat la construirea corăbiei pentru bani au fost pierduţi. Potopul a măturat totul; nu a existat nici o singură excepţie. În acelaşi fel, pentru cei din afara lui Christos, distrugerea finală este sigură, Nici un rang, posesiune sau caracter nu va putea salva un suflet care nu a crezut în Domnul Isus. Suflete, ia aminte la această judecată totală, şi înfiorează-te. Îndiferenţa generală a oamenilor a fost uimitoare! Ei mâncau şi beau, se însurau şi se măritau”(Matei 24:38), până când s-au ivit zorii nenorocirii. Nu a fost nici un om înţelept pe pământ afară din arcă. Nebunia a cuprins toată rasa, nebunie în privinţa conservării – cea mai mare nebunie) nebunie în punerea la îndoială a lui Dumnezeu – cea mai rea nebunie. Este ciudat, nu? Toţi oamenii îşi neglijează sufletele dacă nu sunt treziţi de har. Atunci doar îşi părăsesc nebunia şi le poartă ca nişte fiinţe raţionale – dar nu înainte. Dumnezeu să fie binecuvântat, fiindcă toţi cei din arcă au fost în siguranţă. Nici o nenorocire nu a intrat acolo. De la elefantul uriaş la şoricelul timid, toţi erau în siguranţă. Iepurele fricos era la fel de adăpostit ca leul curajos; neajutoratul miel era sigur, ca şi taurul cel puternic Toţi cei care sunt în Isus sunt în siguranţă. Eşti tu în El în seara aceasta?

DESCARCA DE AICI :CHARLES H. SPURGEON-MEDITATII DIMINEATA SI SEARA-NOIEMBRIE


10671406_817794018282676_4073171068058123398_n

DOMNUL ESTE APROAPE – CALENDAR BIBLIC

1 NOIEMBRIE

Fiţi treji, şi vegheaţi! Pentrucă protivnicul vostru, diavolul, dă târcoale ca un leu care răcneşte, şi caută pe cine să înghită. Impotriviţi-vă lui tari în credinţă.

1. Pet. 5,8.9.

Unii credincioşi, şi anume acei care citesc puţin Cuvântul lui Dumnezeu au despre diavolul o anumită impresie care adesea se bazează pe datina oamenilor. Ei nu cunosc pe diavolul aşa cum ni-l prezintă Sfânta Scriptură, care ne arată că el este cel mai mare împotrivitor faţă de Dumnezeu şi de credincioşi. Unii spun că cea mai bună tactică de a învinge pe diavolul este de a-l ignora, adică de a considera că nu există. Acest gând nu este încuviinţat de Cuvântul lui Dumnezeu. Diavolul este împotrivitorul nostru al fiecăruia căci el ne urmăreşte şi caută să ne înghită. Lui trebuie să i ne împotrivim şi nu trebuie să aşteptăm ca Dumnezeu să se împotrivească pentru noi, sau Domnul Isus să ne ocro tească de el. Noi înşine trebuie să ne împotrivim în momentul când el se apropie de noi şi cu tărie şi fără încetare să stăm în luptă. Tare şi continu – arată că această luptă durează şi de aceea necesită puteri tot mai mari ale luptătorului, chiar până aproape de epuizarea lui.

Noi credincioşii suntem ţinta Celui Rău deoarece necredincioşii sunt sclavii săi; şi cu cât ne este mai clar acest adevăr, cu atât ne înarmăm mai tare în vederea atacurilor lui mişeleşti. „îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotriva uneltirilor diavolului.” (Efes. 6.11). Armătura lui Dumnezeu ne stă la dispoziţie. Dacă o folosim în lupta credinţei, atunci vom alunga duşmanul. în deosebi sabia Duhului, Cuvântul lui Dumnezeu este cea mai bună armă de împotrivire faţă de duşman şi de biruinţă. La fel şi Domnul nostru l-a biruit pe marele ispititor, când în pustie se apropia de El, cu Cuvântul lui Dumnezeu: „Este scris.” De L-am urma pe El! Este prea mult pentru carne şi sânge să găsească vrăjmaşi chiar în familie. Legăturile de sânge lovesc astfel în credincioşia faţă de Hristos. Să nu ne lăsăm amăgiţi!

 DESCARCA DE AICI:DOMNUL ESTE APROAPE-CALENDAR BIBLIC – NOIEMBRIE

10355841_817793898282688_6273722561389405810_n

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

 1 NOIEMBRIE

«Cheamă-Mă şi-ţi voi răspunde; şi îţi voi vesti lucruri mari, lucruri ascunse, pe care nu le cunoşti.»
    IEREMIA 33,3

Ce taină profundă reprezintă puterea nesfârşită a rugăciunii! Îmi este efectiv teamă să vorbesc despre acest subiect pentru că nu sunt în stare să înţeleg manifestarea puterii extraordinare a lui Dumnezeu în cel ce se roagă. De ce trebuie să ne rugăm? În primul rând pentru că Dumnezeu Tatăl ne porunceşte: «Cheamă-Mă în ziua necazului şi Eu te voi izbăvi, iar tu Mă vei proslăvii»(Psalm 50,15). Din acest verset înţelegem nu doar că El ne aude toate rugăciunile, indiferent de natura problemei cu care ne luptăm, ci avem şi siguranţa deplină a răspunsului, a intervenţiei Sale divine, eliberatoare. Ce mângâiere să avem această promisiune a Tatălui:«Cheamă-Mă în ziua necazului»În al doilea rând Dumnezeu Fiul ne spune să ne rugăm: «Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi găsi; bateţi şi vi se va deschide» (Matei 7,7). El, Fiul lui Dumnezeu ne spune să perseverăm în disciplina rugăciunii, deoarece ea este «căutarea» Feţei Sale, iar «baterea la uşă» în rugă dovedeşte dorinţa noastră sinceră de a pătrunde în prezenţa lui Dumnezeu prin Uşa sfinţeniei, adică prin Isus Cristos, Mântuitorul nostru.

DESCARCA DE AICI:MEDITAu0162II ZILNICE -WIM MALGO-NOIEMBRIE

603708_818342118227866_3712733852299657987_nTEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

 1 NOIEMBRIE
PERFECŢIUNE ŞI PĂSTRARE

Cel ce v-a chemat este credincios şi va face lucrul acesta.

1 Tesaloniceni 5.24

Ce va face El? El ne va sfinţi în întregime. El va face lucrarea Sa de curăţire, până când noi vom fi desăvârşiţi din toate punctele de vedere. El vrea să păstreze „tot ce este în noi, duh, suflet şi trup, neprihănite până la venirea Domnului nostru Isus Cristos”. El nu va îngădui să cădem din har, nici să cădem sub stăpânirea păcatului. Ce favoare măreaţă! Să-L preamărim pe Cel ce ne dă aceste daruri nemeritate.

Cine va face acest lucru? Dumnezeul păcii care m-a chemat de la întuneric la lumina Sa minunată şi din moartea duhovnicească la viaţa veşnică în Isus Cristos. Numai El poate să facă acest lucru. O lucrare de desăvârşire şi de păstrare de felul acesta nu poate veni decât de la Dumnezeul oricărui har.

Pentru ce va face El lucrul acesta? Fiindcă El este credincios; credincios făgăduinţei prin care El s-a însărcinat să mântuiască pe cel ce crede; credincios Fiului Său, a cărui răsplată este sa vadă că poporul Său este înfăţişat fără pată; credincios lucrării pe care a început-o în noi şi pe care El n-o poate întrerupe până n-o va duce la bun sfârşit. Sfinţii nu se sprijinesc pe credincioşia lor proprie, ci pe credincioşia Mântuitorului lor care este neschimbată.

Vino, suflete al meu, aici este un ospăţ măreţ, cu care să începi o lună întunecată. Poate afară să fie ceaţă, dar înăuntru trebuie să strălucească soarele.

 DESCARCA DE AICI:TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU NOIEMBRIE

14020_528240050644275_7044294318474463383_nTOTUL PENTRU GLORIA LUI

de OSWALD CHAMBERS

 1 NOIEMBRIE

Tu nu mai eşti al tău

Nu ştiţi… că voi nu sunteţi ai voştri?

I Corinteni 6:19

Nu există viaţă privată. ,.o lume în interiorul altei lumi”, pentru un om care a ajuns in părtăşie cu suferinţele lui Isus Cristos. Dumnezeu zdrobeşte viaţa privată a sfinţilor Săi şi o transformă într-un drum pentru lume şi pentru El. Nici o fiinţă umană nu poate rezista la aceasta dacă nu se identifică cu Isus Cristos. Noi nu suntem sfinţiţi pentru noi inşine, ci suntem chemaţi să fim părtaşi la Evanghelie; în viaţa noastră se petrec lucruri care par a nu avea nici o legătură cu noi, dar prin care Dumnezeu ne duce la părtăşie cu El. Lasă-L să lucreze aşa cum vrea în tine; dacă nu-L laşi, atunci, în loc să-I fii de folos lui Dumnezeu în lucrarea Sa de răscumpărare a lumii, Îi vei fi o piedică.

Primul lucru pe care-l face Dumnezeu cu noi este să ne înrădăcineze in realitatea aspră, până când nu ne mai pasă ce se întâmplă cu noi, atâta timp cât El Îşi poate urma calea în scopul răscumpărării. De ce să nu trecem prin sufennţă? Ea este uşa prin care Dumnezeu deschide căi de părtăşie cu Fiul Său. Cei mai mulţi dintre noi ne prăbuşim la prima atingere a durerii: ne aşezăm pe pragul voii lui Dumnezeu şi ne stingem acolo in autocompătimire, iar toată aşa-zisa compasiune creştină din partea altora ne va ajuta să ajungem pe patul de moarte. Dar Dumnezeu nu vrea acest lucru. El vine cu îmbrăţişarea mâinii străpunse a Fiului Său. spunându-ne:„Intră în părtăşie cu Mine: ridică-te şi străluceşte”. Dacă, printr-o inimă frântă, Dumnezeu işi poate îndeplini scopurile în lume, atunci mulţumeşte-I Lui că ţi-a frânt inima.

  DESCARCA DE AICI:TOTUL PENTRU GLORIA LUI Noiembrie

1381197_1507018916219303_3192353851811393432_n

IZVOARE ÎN DEŞERT

 1 Noiembrie

 Când norul rămânea … copiii lui Israel … nu porneau.

(Numeri 9:19)

Acesta era testul fundamental al ascultării. Era relativ uşor să-şi strângă corturile când norul pufos se ridica încet deasupra Cortului şi începea să plutească maiestuos înaintea mulţimii copiilor lui Israel. Schimbarea în mod normal este plăcută, şi oamenii erau entuziasmaţi şi interesaţi de traseu, de privelişte, şi de locul următorului popas.

Dar să trebuiască să aştepţi era cu totul altă poveste.„Când norul rămânea“, oricât era de neatrăgător şi de înăbuşitor locul, oricât era de chinuitor pentru carne şi sânge, oricât era de plictisitor şi de monoton pentru cei nerăbdători, oricât era de primejdioasă expunerea lor la pericol – nu exista nici o altă alternativă decât să rămână în tabără.

Psalmistul spunea: „Îmi pusesem nădejdea în Domnul, şi El S-a plecat spre mine, mi-a ascultat strigătele“(Psalmul 40:1). Şi ceea ce a făcut Dumnezeu pentru sfinţii din Vechiul Testament, va face şi pentru credincioşi de-a lungul veacurilor, cu toate că deseori ne va face să aşteptăm. Trebuie oare să aşteptăm când suntem faţă-n faţă cu un vrăjmaş ameninţător, înconjuraţi de primejdie şi frică, sau sub o piatră care stă să cadă? N-ar fi acesta timpul să ne strângem corturile şi să plecăm? N-am suferit deja până la punctul de colaps total? N-am putea schimba căldura înăbuşitoare cu „păşuni verzi … [şi] ape de odihnă“ (Psalmul 23:2)?

Când Dumnezeu nu trimite nici un răspuns şi „norul rămâne“, trebuie să aşteptăm. Şi totuşi noi putem face aceasta cu siguranţa deplină că Dumnezeu ne dă mana, ne dă apă din stâncă, ne dă adăpost şi protecţie de vrăjmaşii noştri. El nu ne ţine niciodată la postul nostru fără să ne asigure de prezenţa Sa sau fără să ne trimită zilnic cele necesare.

Tinere, aşteaptă – nu te pripi atât de mult să faci o schimbare! Slujeşte, stai la postul tău! Trebuie să aştepţi acolo unde eşti până când norul începe în mod clar să se mişte. Aşteaptă ca Domnul să-ţi dea buna Sa plăcere! El nu va întârzia!                                         din Comentarii devoţionale zilnice

 Un ceas de aşteptare!

Totuşi se pare că e atâta nevoie

  Să ajung în acele locuri sublime!

Doresc mult să ajung la ele – dar doresc mult mai mult

  Să mă încred în timpul SĂU!

 „Staţi liniştiţi, copiii Mei“ -

Şi totuşi necredincioşii mor,

  Ei pier în timp ce eu stau!

Doresc mult să ajung la ei – dar doresc mult mai mult

  Să mă încred în calea LUI!

 Este bine să primeşti,

Este bine în adevăr să dai!

  Şi totuşi este încă şi mai bine -

De-a latul, de-a lungul, jos în adâncime, sus în înălţime,

  Să te încrezi în voia LUI!

         FMN.

   DESCARCA DE AICI:IZVOARE IN DESERT- Noiembrie
 10712706_817294511665960_3165944652208535560_n

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER

1 Noiembrie

Căci Legea a fost dată prin Moise, dar harul şi adevărul au venit prin Isus Hristos”. Ioan 1:17

“Adevărul vă va face slobozi” (Ioan 8:32). Unde este Duhul Domnului acolo este libertate”. (2 Cor. 3:17).Aceasta este învăţătura Apostolilor. Unde ne aflăm azi? Ţinem noi învăţătura Apostolilor, sau spunem mereu că ar trebui?În trecut Legea spunea: “Trebuie”. Câteodată am auzit acest lucru, dar mi s-a părut că este un ton fals în ea. Harul spune că ai voie şi că poţi. În sfârşit am observat că Legea pretinde, iar harul spune cu totul altceva: “Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi şi Eu vă voi da odihnă veşnică”. Aceasta este Evanghelia. Deci harul dă şi Legea cere.Moise a fost un om al lui Dumnezeu, el a trăit într-o părtăşie bună cu Dumnezeu şi astfel a fost primul care a auzit Legea şi a fost primul care a avut tablele Legii în mână.Domnul Isus Hristos nu ne-a adus ceva de la Dumnezeu, ci ne-a făcut părtaşi la ceva. Harul nu a fost dat (ca Legea), harul trebuia să vină, trebuia să ia fiinţă, adică ceva ce nu a fost; urma să fie prin Isus Hristos. Acest har nu a costat numai osteneală pentru Domnul Isus ca să ni-l aducă, l-a costat mult mai mult; a renunţat la slava cerească, S-a dezbrăcat pe Sine însuşi şi a luat un chip de rob, şi a fost gata să-şi dea viaţa pentru ca noi să avem parte de acest har.Ai primit, tu, har prin Isus Hristos?Preţuieşti tu, harul acesta ceresc? Dar oare l-ai luat degeaba sau poţi să trăieşti spre lauda slavei harului Său?

   DESCARCA DE AICI:Mu00C2NTUIREA PRIN HRISTOS NOIEMBRIE

10710925_817312904997454_7812547853377786228_n MANA DE DIMINEAŢĂ

 1NOIEMBRIE  

EVREI 12:12

“întăriţi-vă dar mâinile obosite şi genunchii slăbănogiţi”

Textul acesta este scos din Isaia 35, un capitol mesianic în care proorocul descrie întoarcerea Domnului Hristos la poporul Său în suferinţă şi zugrăveşte transformarea care va rezulta din aceasta, după ce dreptatea va fi fost făcută.“Spuneţi celor slabi de inimă: “Fiţi tari şi nu vă temeţi! Iată Dumnezeul vostru, răzbunarea va veni……El însuşi va veni, şi vă va izbăvi.” (Isaia 35:4) În acest pasaj de la Evrei, apostolul îndeamnă pe credincioşi să nu-şi piardă curajul când Dumnezeu îi mustră. Şi cei care primesc disciplina Domnului sunt îndemnaţi să vegheze pentru ca viaţa lor de slujire şi de rugăciune să nu slăbească, ci dimpotrivă să se întărească.

Genunchii noştri care ar trebui să se îndoaie în rugăciune, au slăbit? Ei ar trebui să fie într-o stare bună ca să ne ajute la mersul pe cale. A devenit rugăciunea un efort? Este pentru că genunchii s-au slăbit. Sunt mâinile noastre lâncede, moleşite, mâinile care sunt simbolul slujirii? Simţim oboseala şi apăsarea vrăjmaşului care atacă tot ce este dumnezeiesc? Daniel descrie una din metodele lui Anticrist în cuvintele acestea: “El va epuiza pe sfinţi.” (Dan 7:25. Darby). Încercăm şi noi acum această epuizare? Dacă nu înţelegem motivul pentru care el face aceasta, vom chema Numele Domnului împotriva lucrărilor vrăjmaşului şi vom fi uşuraţi. Să învăţăm să luptăm lupta cea bună a credinţei!

Dar mai este şi o altă pricină care poate duce la starea descrisă în textul nostru. Poate că este o fisură, o crăpătură îngustă în viaţa noastră, ceva poate care ar trebui revăzut înaintea lui Dumnezeu şi înaintea semenilor noştri poate chiar cu fraţi şi surori în Domnul.. Ce har faţă de noi când Dumnezeu ne atrage atenţia asupra acestei slăbiri crescânde în viaţa noastră spirituală. Căci dacă primim ca Domnul să ne mustre şi dacă ne întoarcem la ascultarea de Cuvântul Lui, vom avea o vindecare imediată. Să veghem deci asupra mâinilor şi genunchilor noştri.

Rugăciunea şi mijlocirea să nu-şi piardă nici prospeţimea, nici continuitatea, iar slujirea şi mersul nostru să rămână totdeauna sub binecuvântarea şi călăuzirea Domnului nostru în simplitatea care este în Hristos. în felul acesta vom putea se trăim, să umblăm şi să ne rugăm în împrejurările de acum, fie ele cât de potrivnice, fără să slăbim; şi rugăciunile noastre vor primi cu siguranţă răspunsul binevoitor al Domnului căci: “…dacă nu ne osândeşte inima noastră, avem îndrăzneală la Dumnezeu, şi orice vom cere vom căpăta de la El…” (1 Ioan 3:21,22)

  DESCARCA DE AICI:MANA DE DIMINEATA-NOIEMBRIE10622947_1507361149518413_2055856526612280792_n

DOMNUL ESTE APROAPE /GBV

1 Noiembrie 2014

V-aţi întors de la idoli la Dumnezeu, ca să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său.1 Tesaloniceni 1.9,10

Învăţătura premilenială vs. „Aşteptând pe Fiul“

Într-o vreme ca cea în care trăim, când cunoştinţa în orice domeniu este atât de răspândită, este extrem de necesar pentru creştini să înţeleagă diferenţa majoră dintre a fi pur şi simplu de acord cu învăţătura despre cea de-a doua venire a Domnului şi de a aştepta realmente arătarea Sa. Mulţi pot susţine învăţătura celei de-a doua veniri şi chiar o pot predica elocvent şi, cu toate acestea, să nu cunoască cu adevărat Persoana a cărei venire mărturisesc că o cred şi o predică. Vremea de acum este o perioadă a cunoştinţei – chiar şi cunoştinţă religioasă, dar cunoaşterea nu este viaţă, nici putere – cunoştinţa nu ne va scăpa de păcat sau de Satan, nici de lume, de moarte sau de iad. Prin cunoştinţă înţeleg orice altă cunoaştere în afară de cunoaşterea lui Dumnezeu prin Hristos. Se poate ca cineva să cunoască o mare parte a Scripturii, multe profeţii, multă învăţătură şi în tot acest timp să fie mort în păcate şi fărădelegi.Este imposibil să trăim în aşteptarea zilnică, oră de oră, a „Fiului Omului care vine“, dacă nu Îl cunoaştem personal pe Fiul Omului. Aş putea să studiez profeţia şi, prin studiu şi prin exersarea intelectului meu, să descopăr învăţătura celei de-a doua veniri a Domnului, şi totuşi să fiu complet străin de Hristos şi să trăiesc într-o despărţire de inimă totală de El. Cât de adesea aşa stau lucrurile! Câţi ne-au uimit cu vastele lor cunoştinţe despre profeţie şi totuşi, în final, s-au dovedit a răspândi de fapt o lumină falsă, care nu vine din aşteptarea în rugăciune a Domnului! Cu siguranţă, acest gând ar trebui să ne mişte adânc inimile şi să ne conducă la a ne întreba dacă noi înşine cunoaştem Persoana binecuvântată care spune despre Sine că „vine curând“.C H Mackintosh

  DESCARCA DE AICI:DOMNUL ESTE APROAPE GBV Noiembrie

10399427_1505516063036255_6391429418200227326_nPÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

 1 NOIEMBRIE

 Numeri 21:1-9

PRIVEŞTE ŞI TRĂIEŞTE!

…oricine era muşcat de un şarpe şi privea
spre şarpele de aramă, trăia.
                 Numeri 21:9

Să priveşti la un şarpe ridicat într-o prăjină şi să fii vindecat?
Este ridicol! Dar aceasta a fost metoda de vindecare pe care a
oferit-o Dumnezeu celor muşcaţi de şerpi. Şi toţi care n-au privit
au murit. Era simplu. Israeliţii, descurajaţi în timpul călătoriilor lor prin pustie, s-au plîns nu numai împotriva conducătorului lor, Moise, dar şi împotriva lui Dumnezeu. Drept consecinţă, Domnul a trimis nişte şerpi în tabără, care au muşcat pe mulţi dintre ei, producându-le moartea. Recunoscând că aceasta era judecata Domnului, poporul şi-a
mărturisit păcatele şi i-au cerut lui Moise să se roage ca şerpii să fie îndepărtaţi. Iată ce s-a întâmplat: „Domnul a zis lui Moise: „Fă-ţi un şarpe înfocat, şi spânzură-l pe o prăjină; oricine este muşcat, şi va privi spre el, va trăi” (Numeri 21:8). Da, israeliţii muşcaţi de şerpi, aşa păcătoşi cum erau, puteau găsi vindecarea numai dacă-şi întorceau privirea spre şarpele de aramă. Domnul Isus, referindu-Se la acest incident, a spus: „Şi după cum a înălţat Moise şarpele în pustie, tot aşa trebuie să fie înălţat şi Fiul Omului” (Ioan 3:14). El S-a referit la moartea Sa pe cruce. Şi toţi
aceia care cred în El vor avea viaţă veşnică. Israelitilor nu li s-a cerut nimic, doar să privească – un act ce implica credinţa – crezând în promisiunile lui Dumnezeu făcute lui Moise. Azi suntem salvaţi privind la Isus, crezând că pe cruce El a plătit vina păcatelor noastre. Tot ce ne rămâne de făcut este să privim şi să trăim.                 – R.W.D.

Viaţa ţi s-a oferit, aleluial

Viaţă veşnică vei dobândi

Numai de priveşti la El, aleluia!

Singur Isus poate mântui.      Ogden

Cea mai slabă bătaie a credinţei deschide usa cerului.

SĂMÂNŢA BUNĂ

 1 Noiembrie 2014

Căci … este un singur Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Isus Hristos.1 Timotei 2.5

Unicul Mijlocitor

Într-o istorisire veche se spune că un miner credincios lucra împreună cu un camarad necredincios în mina de cărbuni. Tocmai urmau să arunce în aer o stâncă şi trebuiau să părăsească mina înainte de a exploda pulberea. Au urcat amândoi în coş, dar mâinile care trebuiau să-i tragă afară nu aveau destulă putere să-i scoată pe amândoi deodată. Minerul temător de Dumnezeu a sărit din coş şi a zis: „Tu eşti un om nemântuit şi, dacă vei muri, sufletul tău va fi pierdut pentru totdeauna. Cât mă priveşte pe mine, îmi încredinţez sufletul în mâinile lui Dumnezeu. Dacă voi muri, eu sunt mântuit!“. Acest om, care a arătat o dragoste aşa de mare pentru mântuirea sufletului aproapelui său, a scăpat. L-au găsit nevătămat sub dărâmături.Pentru acel miner s-a găsit o scăpare, dar pentru Mântuitorul nostru nu s-a găsit niciun loc de refugiu, când a trebuit să plătească preţul răscumpărării sufletelor noastre. El trebuia să moară. Dacă nu murea Mântuitorul, trebuia să moară toată omenirea; nu exista altă alternativă. Prin lucrarea Sa de la cruce, Mântuitorul a devenit unicul Mântuitor pentru salvarea oricărui om care crede în El.Îl cunoşti şi tu, cititorule, pe acest Mijlocitor unic?

 DESCARCA DE AICI:Su0102Mu00C2Nu0162A BUNu0102 Noiembrie 2014

10560399_817240155004729_7620701896195195358_oSCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 1 Noiembrie

Deuteronom21.1-9

Iată-i din nou pe judecători în faţa unui caz stânjenitor! Să ni-l imaginăm pe Israel intrat în ţara sa, locuind în cetăţi. Într-o zi, este găsit pe câmp un cadavru. Cine este vinovat de această crimă? Nimeni nu ştie. Nu se pune problema răzbunării sângelui, nici de cetatea de scăpare! Cu toate acestea, este nevoie de un responsabil, pentru că orice sânge vărsat trebuie să fie răzbunat (Geneza 9.6).Atunci bătrânii şi judecătorii, prin măsurători, determină care este cetatea cea mai apropiată. Asupra ei va fi pusă din nou vina. Va trebui cetatea să fie distrusă? Nu! Harul lui Dumnezeu prevedea o jertfă în virtutea căreia El poate ierta respectând dreptatea. Avem în aceasta o imagine a lui Hristos, a jertfei Sale, a morţii Sale. Ierusalimul este oraşul vinovat, cetatea „care omoară pe profeţi şi ucide cu pietre pe cei trimişi la ea” (Matei 23.37). Crima ei cea mai mare a fost răstignirea Fiului lui Dumnezeu. Ce minune a harului! Tocmai acea moarte a devenit calea dreaptă prin care Dumnezeu să poată ierta! În adevăr, şi prin jertfa viţelei, Domnul Isus este aşezat înaintea noastră. Cel care niciodată n-a cunoscut jugul păcatului (v. 3) a coborât învalea morţii, făcând ca, de atunci, să curgă pentru noi râul de nesecat: harul etern al Dumnezeului salvator (v. 4).

10441919_817793988282679_8246470149200961048_nCUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-

1 NOIEMBRIE

DE CE TE POŢI BAZA PE CUVÂNTUL LUI DUMNEZEU? (2)

„Cuvântul lui Dumnezeu, care lucrează şi în voi”

(1 Tesaloniceni 2:13)

     Să remarcăm două lucruri: 1) Cuvântul lui Dumnezeu este inspirat. Chuck Swindoll scrie: „Nu avem nici o problemă cu Dătătorul adevărului… dar nu cumva adevărul s-a viciat când s-a transmis oamenilor păcătoşi? E clipa perfectă în care poţi face cunoştinţă cu revelaţia, inspiraţia şi iluminarea. Revelaţia s-a produs când Dumnezeu ne-a oferit adevărul, inspiraţia, când scriitorii l-au primit şi l-au consemnat, iar iluminarea, când îl înţelegem şi îl aplicăm. Încrederea ta în Biblie are legătură directă cu credinţa pe care o ai în faptul că a fost inspirată. Cum putem fi siguri că este fără cusur şi demnă de încredere? Pavel ne oferă ajutor dându-ne un răspuns la această întrebare: „Toată Scriptura este însuflată de Dumnezeu şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire”

(2 Timotei 3:16). Când Dumnezeu Şi-a descoperit adevărul scriitorilor umani, El a „insuflat” Cuvântul Său. Când dictăm cuiva o scrisoare, „noi suflăm un mesaj” şi altcineva îl scrie. Deci scriitorii au scris pur şi simplu după dictare? Dacă cunoşti Biblia în mod temeinic, îţi dai seama că Petru nu seamănă cu Ioan, Ioan nu seamănă cu David, într-un fel sau altul, personalitatea fiecărui scriitor s-a păstrat fără a corupe textul. Acest fapt exclude ideea de dictare. Petru spune: „nici o proorocie din Scriptură nu se tâlcuieşte singură. Căci nici o proorocie n-a fost adusă prin voia omului; ci oamenii au vorbit de la Dumnezeu, mânaţi de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:20-21). Aceasta este răspunsul la întrebarea de mai sus.

2) El te va susţine. Când treci prin experienţe haotice, Cuvântul lui Dumnezeu îţi oferă stabilitate. Nici un alt sfat nu te va ajuta aşa cum o face El. Nici un alt adevăr nu te va ajuta să rămâi în picioare în furtunile îndoielii şi ale incertitudinii. Nici o altă realitate nu-ţi va da tăria de care ai nevoie în fiecare zi”.



1 comment: