SI TOTUSI... DESPRE PACAT SI HAR CAPITOLUL 8

SI TOTUSI... DESPRE PACAT SI HAR CAPITOLUL 8

Psalmul 106

Cataloagele razvratirilor vinovate ale lui Israel impotriva lui Dumnezeu sunt insirate pe paginile Bibliei. Niciunul nu este insa mai direct si mai izbitor decat acea marturisire a necredinciosiei numita Psalmul 106.

Departe de atitudinea de neasumare a vinovatiei adoptata cu atata hotarare de generatia in care traim, psalmistul imbratiseaza o atitudine sincera de racordare la istoria comuna a natiunii, o atitudine care nu face distinctie intre pacatele din trecut si cele din prezent.

Noi am pacatuit ca si parintii nostri,

am savirsit nelegiuire,

am facut rau.

—PSALMUL 106:6

Apoi urmeaza o lista oribila la vedere de nelegiuiri punctate de aratarea indurarii lui Dumnezeu.

Parintii nostri in Egipt n-au luat aminte la minunile Tale, nu si-au adus aminte de multimea indurarilor Tale, si au fost neascultatori la mare, la marea Rosie.

—PSALMUL 106:7

SI TOTUSI

... El i-a scapat, din pricina Numelui Lui, ca sa-si arate puterea. A mustrat marea Rosie, si ea s-a uscat; si i-a trecut prin adancuri ca printr-un pustiu. I-a scapat ...

Si trista poveste reincepe.

Dar au uitat curand lucrarile Lui...

si n-au asteptat implinirea planurilor Lui...

I-a apucat pofta in pustie...

si au ispitit pe Dumnezeu in pustietate...

In tabara au fost gelosi pe Moise...

Au facut un vitel in Horeb si s-au inchinat...

au schimbat slava lor pe chipul unui bou...

Au uitat pe Dumnezeu, Mantuitorul lor

Ei au nesocotit tara desfatarilor...

n-au crezut in Cuvantul Domnului...

Au cartit in corturile lor...

si n-au ascultat de glasul Lui...

S-au alipit de Baal-Peor...

si au mancat vite jertfite mortilor...

Au maniat astfel pe Domnul

Ei au maniat pe Domnul la apele Meriba

S-au razvratit impotriva Duhului Lui...

Ei n-au nimicit popoarele, pe care le poruncise Domnul...

S-au amestecat cu neamurile...

si au invatat faptele lor...

Au slujit idolilor lor...

Si-au jertfit fiii si fiicele la idoli...

au varsat sange nevinovat, sangele fiilor si fiicelor lor...

si tara a fost spurcata...

S-au spurcat prin faptele lor...

au desfranat prin faptele lor...

s-au aratat neascultatori...

SI TOTUSI

... El le-a vazut stramtorarea, cand le-a auzit strigatele.

—PSALMUL 106:13-44, PARAFRAZAT

De doua ori in primele patruzeci si patru de versete ale Psalmului 106 “si totusi” al indurarii divine iese la suprafata in mod glorios in marea de murdarie si pacat. Mocirla pacatelor, uraciunea si degradarea mustesc la suprafata psalmului. Ar fi un psalm insuportabil, daca n-ar exista cele doua puncte din care se poate observa harul rascumparator, in versetele 8 si 44.

“Dupa tot ce am facut,” zice psalmistul, “in ciuda mizeriei scarboase cu care ne-am manjit, in ciuda necredinciosiei noastre, a nestatorniciei, tradarii si alunecarii, Dumnezeu inca are un cuvant de spus. Dupa toate pacatele evreilor din timpul exodului, urmeaza un cuvant.”

Dar [Totusi] El i-a scapat, din pricina Numelui Lui...

—PSALMUL 106:8

Sa ne facem acum curaj sa analizam supa toxica si oribila a societatii noastre si a celor care o compun. Duhoare cumplita. Prostitutie, pofta carnala, idolatrie, razvratire si sacrificii de copii se rotesc cu repeziciune in malaxorul istoriei umane pana cand din el se ridica miasmele vatamatoare ale lipsei de nadejde si disperarii. Apoi ascultati cuvantul.

Dar [Totusi] El le-a vazut stramtorarea, cand le-a auzit strigatele. Si-a adus aminte de legamantul Sau si a avut mila de ei, dupa bunatatea Lui cea mare: a starnit pentru ei mila tuturor celor ce-i tineau prinsi de razboi.

—PSALMUL 106:44-46

Poate ca cel mai plin de nadejde si incurajator totusi din intreaga Biblie este acela al harului lui Dumnezeu in ciuda pacatului nostru. Daca Dumnezeu ar fi orb sau senil, disponibilitatea Lui de a ne ierta si a ne rascumpara n-ar fi nici pe departe atat de minunata. Dar Dumnezeu ne spune ca vede totul, stie totul, nu-i scapa nimic, uraste pacatul pe care-l infaptuim, si cu toate acestea, sau in ciuda tuturor acestor lucruri, El gaseste in caracterul Sau divin un “si totusi” care ajunge la noi in gunoiul si mocirla omeneasca.

Din pacate exista in Scriptura si un “si totusi” invers.“ Dumnezeu spune, “In ciuda pacatului lor, Eu ii iert.” Intr-o mare varietate de texte, bunatatea lui Dumnezeu este celebrata in liste detaliate si glorioase, fiind urmate in schimb de...

Dar [Si totusi] copiii lui Israel n-au izgonit pe Ghesuriti si pe Maacatiti [cum li se poruncise]...

—IOSUA 13:13

[Si totusi] Poporul n-a vrut sa asculte...

—1 SAMUEL 8:19

Numai ca [si totusi] inaltimile n-au fost indepartate: poporul tot mai aducea jertfe si tamaie pe inaltimi.

—1 IMPARATI 22:43

Dar [Si totusi] nu s-au abatut de la pacatele casei lui Ieroboam...

—2 IMPARATI 13:6

[Si totusi] Poporul jertfea tot pe inaltimi...

—2 CRONICI 33:17

Totusi, ei s-au rasculat si s-au razvratit impotriva Ta. Au aruncat Legea Ta la spatele lor, au ucis pe proorocii Tai, care-i rugau fierbinte sa se intoarca la Tine, si s-au dedat la mari ocari fata de Tine.

—NEEMIA 9:26

...Solomon, imparatul lui Israel...era iubit de Dumnezeul lui... Totusi, femeile straine l-au tarat si pe el in pacat.

—NEEMIA 13:26

Dar [Si totusi] Il inselau cu gura, si-L minteau cu limba.

—PSALMUL 78:36

***** Nota: In traducerea in limba romana, acelasi cuvant, “totusi” sau “cu toate acestea” este tradus uneori cu “dar” sau “insa.”

Poate ca un episod monstruos si criminal este cel mai edificator exemplu. In Evanghelia dupa Matei, in capitolul 14, gasim ca imparatul Irod, mistuit de pofta lui incestuoasa pentru propria nepoata, cu a carei mama, Irodiada, el avea deja aventuri amoroase, i-a fagaduit fetei “cu juramint” ca ii va da orice va cere (Mat.14:7).

Ce scena. Irodiada pur si simplu si-a impins fata in bratele cumnatului ei cu care ea insasi era in raporturi scandaloase. Evident, capacitatea acestei femei pentru desfrau capricios era fara limite. A indemnat-o pe fiica-sa sa ceara capul lui Ioan Botezatorul pe o tava.

Urmatoarea fraza este fantastica (v.9): “Imparatul s-a intristat...”

Pana aici e foarte bine, nu? “Sa nu mi-o iei in nume de rau, dar...” ar fi fost continuarea. Sau, “Cred ca stii ca nu-mi face placere sa te refuz, dar...” Sau, “Imi displace sa fiu nevoit sa-ti spun asta, dar...”

Excelente scenarii de continuare! Incercari stralucite de rationalizare. “Imparatul s-a intristat...” Ii placea Ioan Botezatorul. Nu voia sa-l ucida. Simtea ca asa ceva ar fi fost aberant, extrem. Personal nu sprijinea o astfel de politica. Etc., etc., Bla, bla, bla.

Apoi vine cuiul: “Totusi din pricina juramintelor sale, si de ochii celor ce sedeau la masa impreuna cu el, a poruncit sa i-l dea” (v.9).

Si totusi al pacatului este precedat totdeauna de justificari cu jumatate de gura si urmat de rationalizare. „Personal nu sunt de acord cu cei frecventeaza barurile; totusi, acestia sunt prietenii mei.” „Cu siguranta, lucrul asta e foarte periculos; totusi este si foarte distractiv.” „Stiu ca nu este chiar etic sau legal si asta-mi displace; totusi, toti ceilalti fac asa, si daca nu ma adaptez s-ar putea sa-mi pierd afacerea.”

Pentru Irod, factorul rationalizare a combinat juramantul facut cu mandria lui imparateasca si cu frica de ceilalti. Nu voia sa nu-si onoreze pariul—cel putin nu in fata unei sali pline cu oaspeti. Ii parea rau. Parea rau? Sunt convins ca Ioan Botezatorul s-a simtit mai bine auzind asta!!!

SI TOTUSI

Cat de asemanator este si totusi al lui Irod si cele din Psalmul 106 cu ale noastre. Dureroasa si alarmanta, aceasta lista este ca o palma usturatoare peste fata, ca un cui in coasta pentru a ne aminti ca dupa fraza, “Stiu ca nu e bine sa fac (greseala) (pacatul) (tampenia) (pune cuvantul tau propriu aici)—NU trebuie sa mai punem nici un totusi.

Doamne, stim ca ai spus sa ne iertam unii pe altii; totusi...

Vorbesti prea multe...

Prea multe, Doamne?

Folosesti prea multe cuvinte.

Pe care sa-l las deoparte?

Ultimul.

Credeam ca-Ti place cuvantul asta.

Cuvantul e bun. Fraza in care-l folosesti nu e buna.

Da, Doamne. Totusi...

Ce-ai spus?

Scuze.

Vestea buna este ca dupa ce am terfelit orice cuvant, Domnul il poate rascumpara si recupera. Noi il folosim pe totusi pentru a ne scuza pacatul; Dumnezeu il foloseste pentru a-si arata indurarea si harul.

Daca fiii lui vor parasi Legea Mea, si nu vor umbla dupa poruncile Mele, daca vor calca oranduirile Mele si nu vor pazi poruncile Mele, atunci le voi pedepsi faradelegile cu nuiaua, si nelegiuirile cu lovituri;

SI TOTUSI

nu-Mi voi indeparta deloc bunatatea de la ei, si nu-Mi voi face credinciosia de minciuna.

—PSALMUL 89:30-33

Dar [Si totusi] Imi voi aduce aminte de legamantul Meu facut cu tine in vremea tineretii tale, si voi face cu tine un legamant vesnic.

—EZECHIEL 16:60

Au lepadat poruncile Mele si n-au urmat legile Mele... au pangarit Sabatele Mele, caci inima nu li s-a departat de la idolii lor. Dar [Si totusi] m-am uitat cu mila la ei, nu i-am nimicit, si nu i-am starpit in pustie.

—EZECHIEL 20:16-17

Psalmul 106 nu lasa dubii in problema pacatului. Dar dupa expunerea pacatelor, psalmistul ne aminteste ca exista o speranta. Dupa toata ticalosia noastra, dupa ce pacatul este infaptuit si inregistrat, totusi „El i-a scapat, din pricina Numelui Lui” (v.8) este rostit asa de simplu si infaptuit asa de grandios!

Doamne, am pacatuit.

Am vazut totul.

Ne simtim asa murdari.

Sunteti murdari.

Nu ai sa ne spui ceva mai bun?

Am.

Ce, Doamne?

SI TOTUSI

Din cartea:,,SI TOTUSI..''-NEVERTHELESS= de Mark Ruthland traducere de Mihai Damian Timisoara, CAPITOLUL 8