LINISTEA SUFLETEASCA A DOMNUUI ISUS Gheorghe Cornilescu 6 August 1960

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Linistea sufleteasca a Domnului Isus

                              – Ioan 10.31-39 –

    Nu apucase Domnul Isus sa-Si termine vorbirea, cele din urma cuvinte: “Eu si Tatal una suntem” si iudeii au fost asa de furiosi la auzul acestor cuvinte, ca au luat pietre ca sa-L ucida. Fireste ca imprejurarea aceasta ar fi fost de natura sa tulbure pe Cel ce era in fata unei astfel de amenintari. Si totusi, Domnul Isus ramane in pace. Asupra acestui lucru vreau sa atrag atentia in aceasta seara.

    In toate imprejurarile grele prin care trecea Domnul Isus, El ramanea linistit. De ce oare? De unde avea Domnul Hristos taria aceasta sa ramana linistit? Era doar amenintat sa fie ucis cu pietre! Caci El raspunde nu atat cuvintelor pe care le indreptau la inceput iudeii catre El, ci pornirii vrajmasilor Lui de a-L ucide.

    De unde aceasta putere? Din faptul ca Domnul Isus stia bine ca are o insarcinare din partea Tatalui. Insarcinarea aceasta era sa-L duca la moarte, fireste, dar nu cand vrea omul, ci numai cand vrea Dumnezeu. De aceea El ramane linistit. Nimeni nu moare, spunea cineva, de boala. Oamenii asa cred: s-a imbolnavit de inima sau de altceva si a murit. Nu, iubitilor, fiecare moare atunci cand vrea Dumnezeu, nici mai inainte, nici mai tarziu. De aceea, Domnul Hristos, in fata acestor amenintari din partea vrajmasilor, sta linistit.

    Ce bine ar fi daca si noi, credinciosii, am calca pe urmele Domnului Hristos, care este nu numai Mantuitorul nostru, dar este in acelasi timp si pilda vietii noastre. Ce fericiti am fi noi sa calcam pe urmele Domnului Hristos si in privinta aceasta, adica sa ne stim hotarat in mana lui Dumnezeu, avand fiecare o insarcinare din partea Lui, de a fi in lume martorii Lui. Aceasta este insarcinarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Daca am fi asa, fireste ca atunci s-ar stinge si dorintele noastre patimase, s-ar stinge si temerile noastre patimase: Ah, daca as avea cutare lucru! Il doresti cu inflacarare si nu il ai. Atunci ce se intampla? Ai facut sa-ti atarne soarta de implinirea acestei dorinte si, cand nu ti s-a implinit dorinta, atunci pleci aripile si cazi in indoiala. Sa fim mai practici. Cutare fata doreste cu infocare pe cutare baiat si nu se intampla sa-l aiba. Si atunci, aripile la pamant, s-a dus credinta fetei. De ce? Pentru ca a fost stapanita de dorinta patimase, nu si-a incredintat soarta si pentru aceasta imprejurare in mana Domnului, care stie ce face, stie cand face si stie cum face.

    Am spus ca se sting si temerile patimase. Ah, daca nu s-ar intampla cutare lucru! Hai sa zicem, practic: daca nu m-ar da afara din serviciu! Si totusi lucrul se intampla. Atunci, care este urmarea acestei temeri patimase? Te da afara, lasi aripile in jos. A murit Dumnezeu? Nu, iubitilor, noi am fost stapaniti de dorinte patimase, de temeri patimase, pentru ca nu ne-am incredintat soarta in mana Domului si n-am fost constienti, n-am fost hotarati, n-am stiut practic insarcinarea pe care o avem de la El.

    Fireste ca suntem lasati aici in lume nu pentru ca sa ne casatorim, nu ca sa avem slujbe. Alta este insarcinarea pe care ne-a dat-o Dumnezeu. Acestea sunt lucruri care se adauga pe deasupra, pe langa insarcinarea data de El. Dar daca noi schimbam insarcinarea data de Dumnezeu cu aceste lucruri, sa nu ne miram daca suntem purtati de aceste dorinte cand intr-o parte, cand in alta. Ne amagim ca dam dovada ca suntem copii ai lui Dumnezeu, cand colo dam dovada de ceea ce suntem noi, nu de ceea ce este Dumnezeu. De aceea nu avem liniste in fata imprejurarilor oricat de gele ar fi si ar veni peste noi. Domnul Isus ne este pilda in aceasta privinta.

    Era intr-o situatie grea, extrem de grea, sa fie omorat cu pietre. Ramane linistit. Si linistea aceasta a Domnului Hristos dezarmeaza pe vrajmasi, pentru moment fara indoiala. Si atunci Domnul Hristos poate sa stea de vorba cu ei cu privire la invinuirile pe care I le aduceau ei. S-ar fi parut ca in imprejurarea acesta n-ar mai fi fost cu putinta sa stea de vorba. Dar iata ca Domnul Hristos, avand tocmai ceea ce ni se pare noua ciudat, linistea aceasta sufleteasca, a stst linistit si a dezarmat complet pe vrajmasi.

    Atunci El le pune intrebarea: “V-am aratat multe lucruri bune, care vin de la Tatal Meu; pentru care din aceste lucruri arunati cu pietre in Mine?” Iudeii I-au raspuns: “Nu pentru o lucrare buna aruncam noi cu piere in Tine, ci pentru o hula si pentru ca Tu, care esti un om, Te faci Dumnezeu.” Cu aceste cuvinte I se aduce o insulta Domnului Isus. Iata, greutati, amenintari la inceput, insulta de data aceasta. “Tu, care esti un om, Te faci pe Tine Insuti Dumnezeu.” Aceasta este o hula.

    Dar Domnul Hristos, tocmai pentru ca are aceasta liniste sufleteasca, ii indreapta pe oameni spre Cuvantul lui Dumnezeu: “Nu este scris in legea voastra: “Am zis, sunteti dumnezei”? La ce se refera oare Domnul Hristos aici? La ceea ce spune Psalmul 82: “Dumnezeu sta in adunarea sfintilor si judeca intre dumnezei.” Si mai jos, in acelasi psalm,in versetul 6 spune: “Sunteti dumnezei, toti sunteti fii ai Celui Preainalt.” Despre ce dumnezei este vorba? Daca ne ducem in Vechiul Testament, la Exod 21.6-7, se spune ca daca un om, in al saptelea an, nu vrea sa-si paraseasca stapanul, asa cum avea dreptul, ci vrea sa ramana mai departe in robie, sa fie dusi in fata dumnezeilor. Cine sunt dumnezeii acestia? Sunt judecatorii, capeteniile care carmuiesc in Numele lui Dumnezeu, care au deci o insarcinare din partea lui Dumnezeu.

    Si atunci spune Domnul Hristos mai departe: “Daca legea a numit dumnezei pe acei carora le-a vorbit Cuvantul lui Dumnezeu – si Scriptura nu poate fi desfiintata – cum ziceti ca hulesc Eu, pe care Tatal M-a sfintit si M-a trimis in lume? Si aceasta pentru ca am zis: Sunt Fiul lui Dumnezeu!” Iata, aceia aveau o insarcinare de la Dumnezeu si purtau numele de dumnezei, intr-o lucrare data de Dumnezeu. Dar Eu, n-am fost Eu sfintit pentru aceasta? Nu am spus Eu lui Dumnezeu Tatal:“Iata-Ma, vin sa fac voia Ta, Dumnezeule?” Nu spune Domnul Hristos: “Mancarea Mea este sa fac voia Tatalui Meu, a Celui ce M-a trimis”? Era pus deoparte cu o insarcinare deosebita din partea Tatalui, lucra in Numele lui Dumnezeu. Atunci, daca Eu am insarcinarea aceasta din partea lui Dumnezeu, am voie sa iau chip de om, sa mor pentru pacatele voastre. Aceasta este insarcinarea pe care Mi-a dat-o Dumnezeu: M-a sfintit pentru aceasta, M-a pus deoparte pentru lucrul acesta. Cum spuneti voi ca hulesc, daca Eu am insarcinarea aceasta de la Dumnezeu?

    Este adevarat ca Domnul Hristos intra aici in lume ca Fiu al Omului, este adevarat ca Domnul Hristos a crescut aici ca Fiu al Omului, dar tot atat de adevarat este ca Domnul Hristos a venit in lume si ca Fiu al lui Dumnezeu. Daca ar fi venit numai ca Fiu al lui Dumnezeu, ni s-ar fi inamplat tuturor ceea ce i s-a intamplat lui Ioan: am fi cazut cu fata la pamant in fata stralucirii Lui. Dar multumim Dumnezeului nostru ca L-a trimis in starea aceasta, cu chip ca al nostru, ca sa Se poata apropia de noi si noi sa ne apropiem de El. El a trecut ca Fiu al Omului prin toate imprejurarile, ca noi, insa niciodata n-a pacatuit. Iar ca Fiu al lui Dumnezeu, fireste, El a putut sa aduca la indeplinire mantuirea noastra. Ca Fiu al Omului, ne-a dat o pilda cum trebuie sa vietuim aici in lume.

    Iata, prin urmare, temeiul pentru care spune Domnul Hristos: Invinuirea voastra nu este indreptatita, nu aveti dreptate. Si are prilejul Domnul Isus, cand sta linistit in fata amenintarilor lor si cand, de alta parte, are posibilitatea sa lamureasca pentru ce n-au ei dreptate cand Il fac ca huleste pe Dumnezeu, are acum prilejul sa arunce o privire asupra vietii Lui, ca martor in fata lor:“Daca nu fac lucrarile Tatalui Meu, sa nu Ma credeti. Dar daca le fac, chiar daca nu Ma credeti pe Mine, credeti macar lucrarile acestea, ca sa ajungeti sa cunoasteti si sa stiti ca Tatal este in Mine si Eu sunt in Tatal.” Asadar, Domnul Hristos pune inaintea lor cuvintele Lui, de o parte, iar de alta parte lucrarile Lui.

    Iubitilor, Domnul Hristos a vorbit, dupa marturia slujitorilor carturarilor si fariseilor care ii trimisese sa vada ce este cu El, cum n-a vorbit niciunul dintre ei. Asa mare impresie a facut asupra lor cuvantul Domnului Hristos! Iar vrajmasii Lui sunt siliti sa spuna: “Vorbeste ca unul care are putere, nu ca unul dintre noi.” Fireste, altfel nici nu se poate lamuri inraurirea pe care a avut-o cuvantul simplu al Domnului Isus Hristos. De unde aceasta putere? De unde aceasta tarie asupra cuvantului care cade ca piatra si sfarama inima noastra, patrunde si isi face lucrarea in inimi? Si aceasta, pentru ca Domnul Isus nu vorbea de la El. “Le-am dat cuvantul pe care Tu Mi l-ai dat.” Domnul Isus era constient de lucrul acesta. Si cand zice ca omul va da socoteala de orice cuvant nefolositor, cu aceasta arata ca orice cuvant pe care l-a spus poarta pecetea aceasta. El era, ca sa zicem asa, gura lui Dumnezeu. “Dumnezeu era in Hristos” si, cand vorbea Domnul Hristos, era glasul lui Dumnezeu care se auzea.

    Faptele Lui nu erau savarsite la intamplare. Multi Il tagaduiesc pe Domnul Hristos, dar Scriptura ne spune ca faptele Lui facusera sa se raspandeasca zvonul despre El pana departe. Si multimea venea la El. Dovada este marea putere a lucrarii Domnului Hristos. De unde aceasta putere? Tot de la Dumnezeu. El Insusi spune in evanghelia dupa Ioan: “Eu nu fac decat ceea ce vad pe Tatal facand.” Nimic nu facea Domnul Isus de la El. Era de data aceasta, cum se zice, bratul lui Dumnezeu: Dumnezeu lucra prin bratul Domului Hristos.

    De aceea Domnul Hristos spune in felul acesta despre vorbele si lucrarea Lui. Cu toate acestea, uitati-va, pare ca iudeii nu stiu ce sa faca sa scape de aceasta putere mare a cuvintelor si lucrarilor Domnului Hristos.

    Si noi suntem pusi in imprejurari grele uneori. Si noi suntem trasi la raspundere pentru credinta noastra. Avem noi aceasta liniste ca a Domnului Isus Hristos? Suntem noi incredintati ca orice vorba pe care o spunem ca oameni credinciosi este de la Dumnezeu, asa cum spunea Domnul Hristos: “Le-am dat cuvantul pe care Mi l-ai dat Tu”? Suntem incredintati ca orice pas pe care il facem este sub indrumarea lui Dumnezeu? Iubitilor, aceasta este temeiul linistei, puterii si inrauririi pe care o are Domnul Hristos. Ca oamenii cauta sa scape din clestele acesta al vorbelor si faptelor care vin de la Dumnezeu, este treaba lor.

    Dar ei s-au ridicat din nou si cautau iar sa-L prinda. Domnul Isus, cu toata linistea de la inceput, si acum trece prin mijlocul lor si ei nu pot sa-I faca nimic. Se duce iar dincolo de Iordan, unde boteza Ioan la inceput si a ramas acolo – pana cand, aici nu spune – pana este chemat din nou in Betania, ca sa arate din nou lucrarile pe care Dumnezeu I le-a dat sa le faca.

    Aici se mai spune un cuvant, la sfarsit: “Multi au crezut in El in locul acela.” Si la versetul 21 spune ca acestia ziceau: “Ioan n-a facut niciun semn; dar tot ce a spus Ioan despre omul Acesta este adevarat.” Prin urmare, vorbele Domnului Hristos, lucrarile pe care le facea pentru cei ce se lasau inrauriti de puterea aceasta neobisnuita a cuvintelor si a faptelor Domnului Hristos, i-a facut pe acestia sa creada. Si aceasta a fost bucuria, rasplata linistei, starii acesteia de liniste a Domnului Hristos. Ceilalti au ramas in necredinta lor. N-au vrut, s-au impotrivit puterii care izvora din lucrarea Domnului Hristos, asa cum ne spune prorocul: “Cine a dat crezare bratului Domnului?” Dar iata, de alta parte, oameni care au dat crezare si care au facut bucurile Domnului Hristos.

    Sa dea Dumnezeu sa retinem linistea Domnului Isus aratata in acest loc. In imprejurarile prin care trecea Domnul Isus aici: moartea, amenintarea aceasta, in aceste imprejurari Domnul Hristos a ramas linistit, pentru ca El Se stia sigur in mana lui Dumnezeu Tatal si stia precis ca nu I Se poate intampla nimic fara voia Tatalui. De aceea S-a dezvinovatit asa de frumos in fata acestora si a dat aceasta marturie inca odata iudeilor in ceea ce priveste puterea vorbelor Lui, puterea faptelor, lucrarilor Lui care veneau de la Tatal. De acum ei erau pusi in fata lui Dumnezeu, aveau de a face cu Dumnezeu.

    Sa invatam si noi acest lucru. Spune intr-un loc: Cum a fost Domnul Hristos in lume, asa suntem si noi. Si s-ar putea sa trecem si noi prin imprejurari ca acestea. Sa invatam de la El nu numai dragostea Lui, nu numai blandetea Lui, sa invatam si linistea aceasta. Sa stam linistiti in mijlocul furtunilor vietii care ne ameninta, pentru ca in liniste este taria noastra, in liniste putem sa marturisim pe Domnul Hristos cu cuvintele lui Dumnezeu, in liniste cei ce sunt randuiti vor capata mantuirea, pentru ca sunt pusi direct in fata lui Dumnezeu.

                                                  Gheorghe Cornilescu

                                                       6 August 1960

Multumim  si apreciem  bunavointa fr. Horia Azimioara care a stenografiat predicain 1960 si acum a trimis-o pe e-mail la fratii care l-au cunoscut si iubit pe fratele Gh Cornilescu.

About these ads

CINE CREDE IN FIUL ARE VIATA VESNICA- Gheorghe Cornilescu 2 Decembrie 1948

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

   “Cine crede in Fiul are viata vesnica.”

     “Adecarat, adevarat va spun ca cine aude cuvantul Meu si crede in Cel Ce M-a trimis pe Mine, are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata”  (Ioan 5.24).

    Doua conditii se cer ca sa avem viata vesnica, pentru ca sa nu mai venim la judecata: intai sa ascultam cuvintele Domnului Isus si, al doilea, sa credem in Cel Ce L-a trimis pe Domnul Hristos.

    Tot Cuvantul lui Dumnezeu este de toata insemnatatea, dar anumite lucruri atrag luarea aminte in chip deosebit. Cuvinte ca acestea: “adevarat, adevarat va spun” inseamna: luati seama la ce va spun! E un lucru foarte insemnat pentru viata voastra. De aceea e bine sa cercetam aceste cuvinte mai adanc. Ne vom opri intai asupra cuvintelor Domnului Hristos, apoi asupra credintei in El, asupra vietii vesnice si, in cele din urma, asupra judecatii.

    “Cine aude cuvantul Meu” este una din conditiile pe care trebuie sa le implinim ca sa avem viata vesnica.

    Despre care cuvinte este vorba? Este cumva vorba numai de cuvintele Domnului Hristos asa cum ni s-au lasat in Evanghelii? Fara indoiala ca in primul rand despre acestea este vorba. Dar nu este mai putin adevarat ca Domnul Hristos, in versetul 39 din acelasi capitol, atrage atentia celor din jurul Lui cu cuvintele acestea: “Cercetati Scripturile, pentru ca credeti ca in ele aveti viata vesnica; dar tocmai ele marturisesc despre Mine.” Iata, prin urmare, ca nu este vorba numai de cuvintele Domnului Hristos asa cum ni le-a lasat El in Evanghelii, ci si de Vechiul Testament, adica de intreg Cuvantul lui Dumnezeu.

    De ce oare sa cercetam Cuvantul lui Dumezeu, de ce e legata viata vesnica pe care ne-o da Dumnezeu, de cercetarea Cuvantului Sau? Pentru ca credinta vine in urma celor auzite si cele auzite prin Cuvantul lui Dumnezeu.

    Este adevarat ca vrajmasul sufletelor noastre a stiut insemnatatea cunoasterii Cuvantului lui Dumnezeu si de aceea a avut mare grija sa indeparteze pe oameni de la citirea lui. A raspandit minciuna asta mare de tot, care a prins si a ratacit si rataceste mereu pe oameni, ca anume credinta se mosteneste si, prin urmare, omul nu are ce sa mai caute el personal in Cuvantul lui Dumnezeu. De ce sa mai cerceteze Cuvantul, daca el mosteneste credinta? Si astfel mii si milioane de oameni sunt inselati de aceasta minciuna si stau departe de Cuvantul lui Dumnezeu, nedandu-si seama de insemnatatea lui pentru dobandirea vietii vesnice. 

    Credinta, spune Cuvantul lui Dumnezeu, vine in urma celor auzite, iar cele auzite vin din Scriptura (Rom. 10.17). Nu putem sa fim prin urmare oameni credinciosi, daca nu cunoastem, daca nu auzim care este planul lui Dumnezeu pentru fiecare dintre noi, care este lucrarea minunata pe care a facut-o Domnul Hristos pentru fiecare dintre noi in parte.

    Cand ma gandesc la multimea celor ce nu cunosc Cuvantul lui Dumnezeu, imi vin in minte cuvintele prorocului Ieremia: O, daca as avea atata apa in capul meu, ca un izvor de lacrimi, sa plang indepartarea poporului meu! Daca ar sti oamenii de ce se lipsesc ca nu citesc Biblia!

    Atunci cand nu mai poate tine in frau pe oameni sa stea departe de Cuvantul lui Dumnezeu, Satan izbuteste sa trezeasca ura impotriva acestui Cuvant, sa trezeasca dispret si neglijenta in cercetarea lui. Dar adevarul ramane: viata nu vine decat din ascultarea Cuvantului lui Dumezeu. Nu se poate capata viata din Dumnezeu fara acasta ascultare.

    Iar dupa ce am capatat aceasta viata, prin cunoasterea Cuvantului lui Dumnezeu despre jertfa Domnului Isus pentru pacatele noastre, dupa aceea Cuvantul lui Dumnezeu nu-si pierde deloc insemnatatea. Pentru cel ce are viata din Dumnezeu, el ajunge hrana lui de fiecare zi, puterea de impotrivire fata de pacat si izvorul vietii lui.

    Domnul Isus ne-a lasat o pilda desavarsita in aceasta privinta. In ceasul ispitei El a biruit cu aceste cuvinte: “Este scris.” El a pus inainte Cuvantul lui Dumnezeu la fiecare incercare a vrajmasului de a-L da la o parte de pe calea lui Dumnezeu. Satan Ii spune un lucru foarte adevarat, chiar din Scriptura, dar Domnul Isus il biruie prin aceste cuvinte: “Este scris.”

    Pe crucea Golgotei si in Ghetsimani, El S-a indreptat spre Cuvantul lui Dumnezeu. “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” era izbucnirea inaintea tuturor a unui psalm pe care Domnul Isus il rostea.

    Multi oameni se poarta cu Cuvantul lui Dumnezeu ca bogatul din evanghelie, care n-a vrut sa stie de acest Cuvant atat timp cat si-a dus viata aici pe pamant. El credea ca in aceasta sta viata, sa bea si sa manance. Aici e raiul, aici e iadul! Sa sufere cine n-are … El credea ca totul s-a terminat aici si, cu toate acestea, dincolo da de trista realitate. Si acolo i se pune in fata tot Cuvantul lui Dumnezeu. Isi aduce el aminte ca mai are niste frati si, ca sa nu vina si ei in acelasi loc de chin si astfel sa-i faca si mai mare chinul, incearca sa gaseasca un mijloc care sa-i trezeasca. Cere sa invieze cineva din morti si sa se duca la fratii lui, dar i se spune lamurit: Nu este nevoie; ei au pe Moise si pe proroci, au Cuvantul lui Dumnezeu. Daca nu cred Cuvantul lui Dumnezeu, nu vor  crede nici daca ar invia cineva din morti..

    Orice am crede noi despre Cuvantul lui Dumnezeu, oricat l-am batjocori, aceasta nu schimba nimic din faptul ca cei ce il asculta au viata si cei ce nu cred in el n-au viata. Care va fi oare partea fiecaruia dintre noi? Daca ascultam de Cuvantul lui Dumnezeu avem viata; cine nu asculta de Cuvantul lui Dumnezeu n-are viata. Lucrurile sunt cat se poate de clare.

    Este si o alta conditie ca sa putem avea viata vesnica. Nu este de ajuns sa ascultam cuvintele lui Dumnezeu, ci trebuie sa si credem in Cel Ce L-a trimis pe Domnul Hristos. Iar in Ioan 3.36 este scris: “Cine crede in Fiul are viata vesnica.” Iata deci cea de a doua conditie.

    Multi cred in Dumnezeu, dar n-au de a face cu Domnul Hristos. Aceasta insa nu aduce viata, nu aduce mantuirea. Si paganii cred in Dumnezeu. Mai mult, Cuvantul spune ca si dracii cred, dar n-au viata, pentru ca ei n-au nicio legatura cu Domnul Hristos. Ceea ce face crestini din noi este tocmai credinta in Domnul Isus Hristos.

    Undeva, la o statiune balneara, un credincios e intalnit de unul care ii spune: “Eu am auzit ca d-ta vestesti credinta in Hristos. Afla ca eu nu cred in Hristos, eu cred numai in Dumnezeu.” Credinciosul acela i-a raspuns: “Pentru ce ai venit d-ta la statiunea aceasta?” “Am piatra la ficat si am auzit ca apele acestea de aici topesc piatra.” “Insa ai venit aici numai atunci cand ai aflat ca ai piatra la ficat. Mai inainte, apele existau, dar n-ai venit aici, pentru ca nu stiai ca ai piatra. Asa este si cu Domnul Hristos. Cand vei afla ca ai pietre ale pacatului pe cuget, atunci ai sa intelegi ce inseamna credinta in Domnul Hristos.”

    Vrajmasul sufletelor noastre a stiut si stie foarte bine ce insemnatate are pentru noi credinta in Domnul Hristos si de aceea a raspandit zvonul acesta mincinos: Ce iti mai trebuie credinta in Domnul Hristos, daca ai credinta in Dumnezeu?

    Cel rau nu poate suferi pe cei ce cred in Domnul Hristos. Si ce de incercari a facut el ca sa inlature pe Domnul Hristos si pe cei ai Lui!

    Cand a venit Domnul Isus in lume, acea ucidere a pruncilor din Betleem arata din plin cum vrajmasul s-a napustit asupra Domnului Isus, ca de la inceput sa-L nimiceasca si astfel sa ramana oamenii fara viata, in pacatele lor. Iar cand Domnul Hristos Si-a inceput activitatea, iata pe Satan ca nu se da batut, apare in ispita aceea prin care a vrut sa-L abata pe Domnul Hristos de pe calea ascultarii de Dumnezeu Tatal. Dar Domnul l-a biruit cu Cuvantul lui Dumnezeu.

    Vrajmasul tot nu s-a lasat batut. Prin faisei, prin saduchei, prin tot felul de intrebari, a cautat sa-L puna in incurcatura si sa-L abata de la calea ascultarii. Ceva mai mult, chiar prin credinciosi a incercat sa-L abata. Cand Domnul Hristos vorbeste de drumul crucii pe care I l-a dat Tatal, unul dintre ucenici Ii spue: “Sa Te fereasca Dumnezeu de asa ceva!” Dar Domnul Hristos ii raspunde: “Inapoia Mea, Satano!” Dincolo de ucenicul acesta, El vedea pe vrajmasul sufletelor noastre.

    Iata insa ca Domnul Hristos S-a inaltat la cer si acum sta la dreapta lui Dumnezeu Tatal. Credeti ca vrajmasul a incetat lupta de nimicire fata de Numele Domnului Isus? Nu! Lupta a inceput de data aceasta impotriva celor ce sunt una cu Domnul Hristos. Nisipul arenei Colosseumului din Roma a sangerat atata timp din pricina credinciosilor care au fost dati sa fie sfasiati. Rugurile pe care au fost arsi cei ce au capatat viata vesnica prin credinta in Domnul Hristos s-au inaltat timp de zeci de ani, mereu.

    Istoria Bisericii este istoria sangelui si a lacrimilor varsate de cei credinciosi. Si pana in zilele noastre, lucrurile sunt tot asa. Se pomenesc oamenii luptand, fara sa-si dea seama, impotriva lui Dumnezeu. Ei lupta impotriva celor credinciosi, nu-i pot suferi, ii urasc, cauta sa-i nimiceasca. Ei sunt insa jucaria vrajmasului. Cred ca ei insisi au pornit la aceasta nimicire a celor credinciosi si li se pare ca sunt liberi in ce fac, dar inapoia lor este vrajmasul, care stie ce urmareste prin aceste necazuri, prin nimicirea aceasta. Nu stiu oamenii ca vor da odata socoteala de tot ce fac, de tot ce vorbesc, nu stiu ca si genunchii lor se vor pleca odata, spre slava lui Dumnezeu, inaintea Celui pe care acum Il prigonesc.

    Da, Domnul Isus, si indeosebi crucea Lui, a despartit pe oameni. Cei care raman impotriva Domnului Hristos isi arata fata de El toata ura de care sunt in stare; dar cei ce au gasit viata in Domnul Hristos, prin credinta in El, aceia lauda pe Domnul Hristos cum n-au laudat niciodata in viata lor pe cineva.

    Ai ajuns sa crezi in Domnul Hristos, dupa ce ai auzit Cuvantul Lui? El a fost rastignit pe cruce tocmai pentru noi. Nu putem ajunge la Tatal decat prin Domnul Hristos. Cine se infatiseaza inaintea lui Dumnezeu pe alta cale afara de Domnul Hristos, are de a face cu mania lui Dumnezeu, manie care sta sa se dezlantuie din pricina pacatelor noastre. Dar Domnul Hristos a venit sa ne scape de mania lui Dumnezeu. In trupul Lui, pe lemn, El a primit plata pentru pacatele noastre si mania lui Dumnezeu s-a dezlantuit asupra Lui. El a fost facut bluestem penrtu noi, caci este scris: “Blestemat este oricine este atarnat pe lemn.” Fara El nu putem spune lui Dumnezeu: Tata! El este Calea, Adevarul si Viata.

    Iata de ce este tot atat de insemnata si aceasta a doua conditie pentru capatarea vietii vesnice, ca si ascultarea Cuvantului lui Dumnezeu. Cine crede in Domnul Hristos, dupa ce a cercetat Cuvantul lui Dumnezeu, acela are viata vesnica. Numai prin credinta in Dumnezeu, fara Domnul Isus, nu putem capata viata vesnica.

    Si ce inseamna a crede? Nu este vorba sa avem o simpla parere despre Domnul Hristos. A crede inseamna a socoti ca adevarat tot ce spune Cuvantul lui Dumnezeu despre Domul Hristos si a te increde in El. Cand ai dat macar peste cuvintele acestea: “Cine crede in Fiul are viata vesnica,” ai spus: Da, Doamne, eu pana acum n-am avut viata vesnica, pentru ca am gandit ca aceasta credinta este o simpla parere, dar cred acum cu adevarat, ma incred in Tine, Iti predau pacatele mele, toate, ca Tu sa lucrezi in mine, ca Tu sa-mi dai vata si sa ma bucur de legatura cu Tine.

    Dar trebuie sa spunem cateva cuvinte si despre viata vesnica.

    Cand vrajmasul n-a biruit in ce priveste Cuvantul lui Dumnezeu si n-a biruit in ce priveste inlaturarea credintei in Domnul Hristos, se arunca imporiva a tot ceea ce aduce jertfa Lui, ca sa vâre si aici pareri gresite. Si astfel a pus in mintea oamenilor gandul ca viata vesnica este ceva care e in legatura doar cu viata de dincolo. Viata vesnica, dincolo o s-o vedem!

    Dar viata vesnica nu este viata care va fi numai dincolo, ci este viata care incepe aici. In Cuvantul lui Dumnezeu si in privinta aceasta ne sunt date lamuriri foarte clare: “Si viata vesnica este aceasta, sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat, si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu” (Ioan 17.3). Iata ce inseamna viata vesnica: sa cunosti pe Dumnezeu, sa cunosti pe Domnul Isus Hristos.

    Dar cunoasterea aceasta din Scriptura a lui Dumnezeu, a Domnului Hristos, nu este o cunoastere obisnuita; este un lucru de experienta, de viata, este o relatie care se stabileste intre noi si Dumnezeu, intre noi si Domnul Hristos.

    Exista oare o legatura cu Dumnezeu, cu Domnul Hristos? Da, fara indoiala. Aici, pe pamant, cand suntem intr-o calatorie sau alta, putem fi departe de ai nostri, dar de Domnul Hristos, de Dumnezeu, niciodata nu putem fi despartiti din clipa in care pacatele ne-au fost date la o parte prin credinta in Domnul Hristos si am intrat in legatura cu Dumnezeu Tatal.

    Omul firesc nu poate sa priceapa aceasta legatura cu Dumnezeu, pentru ca pacatul il impiedica. Dumnezeu insa a dat pacatul la o parte. Pe crucea de pe Golgota, Domnul Isus Hristos a fost facut blestem pentru noi, ca sa ne rascumpere din moarte si astfel sa intram in legatura cu Dumnezeu.

    Nu poti spune lui Dumnezeu Tata, fara sa ai aceasta legatura. Nu poti sa te duci la Dumnezeu ca un copil, fara aceasta legatura, sa-I spui si lucrurile cele mai neinsemnate, cum Ii spui si lucrurile cele mai insemnate.

    Avem nevoie de aceasta legatura necurmata cu Domnul Hristos ca sa creasca viata noua care a fost pusa in noi. Viata aceasta nu este de pe pamantul acesta, ea nu are nevoile vietii obisnuite. Din pricina aceasta, din clipa in care am primit viata vesnica, altele devin legaturile noastre cu cei din jurul nostru, cu superiorii nostri, cu cei inferiori noua, cu cei de o seama cu noi, cu vecinii nostri, altele sunt legaturile cu vrajmasii. Alta e aratarea acestei vieti in incercari, alta e aratarea acestor legaturi cu Dumnezeu in boala, alta e viata aceasta cand va fi sa trecem, daca este voia lui Dumnezeu, prin tunelul acela intunecat al mortii.

    Viata vesnica este darul cel mai mare pentru viata de acum. Il ai? Iata intrebarea! Nu te intreb daca ai o anumita cunostinta despre Domnul Hristos, te intreb: ai viata vesnica?

    Cine asculta Cuvantul lui Dumnezeu si crede in Domnul Hristos, acela intra in legatura cu Dumnezeu, asa cum intra in legatura cu un prieten, cu cel mai bun prieten care se poate cunoaste. Si nu L-ai cunoscut pe Dumnezeu, pana in clipa cand ai intalnit pe Domnul Hristos. Insa din clipa in care cunoastem pe Domnul Hristos, intram in legatura personala, intima cu Dumnezeu. Acesta este darul cel mai mare. Il ai?

    Dar viata aceasta pe care o capatam aici se prelungeste dincolo. Si nu este vorba de alta viata; e vorba de viata pe care Domnul Isus ne-a dat-o de pe acum, aici.

    Cel ce crede in Domnul Hristos, in cuvintele Lui, are viata vesnica si nu vine la judecata.

    Multi oameni cred insa ca daca n-au intrat in legatura cu Dumnezeu aici, vor intra dincolo; ei lasa cu limba de moarte sa se roage altii pentru ei, ca sa intre dincolo in legatura cu Dumnezeu. E o mare inselaciune din partea vrajmasului! Cuvantul lui Dumnezeu ne spune lamurit: dincolo este o prapastie mare intre cei credinciosi si cei necredinciosi si de aici s-a hotarat soarta fiecaruia. Asa i se spune bogatului care a crezut ca dincolo este cu putinta sa treci din locul de chin in locul de fericire.

    Poate vrei sa intri in legatura cu Dumnezeu prin faptele tale. Sa stii ca nu exista alta legatura decat cea care se poate face acum, prin jertfa Domnului Hristos.

    Altii fac si mai si: inlatura pur si simplu judecata. Cu moartea s-a terminat totul! Asa zicea si bogatul din evanghelie. Dincolo insa s-a trezit si a vazut ca este o judecata. Atunci a trait si el, asa cum vom trai toti, adevarul acesta ca este dat, este randuit omului sa moara o singura data si dupa aceea vine judecata.

    In Apocalipsa 20 ni se arata lamurit cum va fi judecata.Totul ne-a fost descoperit: este o judecata, fiecare va da socoteala inaintea lui Dumnezeu de tot ce a facut, de tot ce a spus. Sus este o carte in care e scris fiecare cuvant, fiecare fapta, fiecare gand al fiecaruia dintre noi. Nu credem acum lucrul acesta, vom vedea atunci cand cartile vor fi deschise, cand ni se va pune inainte tot ce am facut. In cartile acelea, dupa care se face judecata, sunt scrise toate pacatele noastre.

    Mai este insa o alta carte, cartea vietii, in care sunt scrisi toti cati au ascultat cuvintele Domnului Isus Hristos, toti cati au crezut in El si au capatat astfel, in urma implinirii acestor conditii, viata vesnica. Acestia au scapat de judecata.

    Unde este scris fiecare dintre noi? In cartea aceea dupa care avem sa fim judecati fiecare – sau in cartea vietii?

    “Cine asculta cuvintele Mele si crede in Cel Ce M-a trimis are viata vesnica si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata” (Ioan 5.24).

                                             Gheorghe Cornilescu

                                               2 Decembrie 1948

Primita prin fr Horia Azimioara

MANGAIERI DATE OILOR DOMNULUI HRISTOS-Gheorghe Cornilescu 31 iulie 1960-

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Mangaieri date oilor Domnului Hristos

 

   Domnul Isus Hristos a aratat, cu prilejul sarbatorii care era la Ierusalim, innoirea templului, in opozitie cu iudeii ce L-au inconjurat si nu credeau in El, care sunt trasaturile de capetenie ale ucenicilor Lui, pe care aici El ii aseamana cu oile. Domnul le spune: Voi nu credeti, dar cei ce sunt ucenicii Mei cred si asa au ajuns sa fie oile Mele.

     Iata deci un prim semn ca este cineva un ucenic al Domnului, ca este o oaie din turma Domnului Hristos:credinta. Aceasta face schimbarea dintr-un om fara Dumnezeu, intr-un om cu Dumnezeu, prin credinta in Domnul Isus. .

     A doua trasatura ne-o arata Domnul Isus cand spune: Oile Mele, adica ucenicii Mei, dupa ce au crezut in Mine,asculta glasul Meu. Ele nu mai asculta de alt glas, ele asculta numai de glasul Meu. Sunt multe glasuri, fireste, care il cheama pe om, dar cei ce au crezut in Domul Isus asculta glasul Lui si numai glasul Lui.

     A treia trasatura de capetenie o spune Domnul Isus in continuare: “Eu le cunosc.” Ele se stiu ca sunt cunoscute de Pastorul lor.

     A patra trasatura este aceasta: Tocmai pentru ca au crezut, asculta de glasul Meu si se stiu cunoscute de Mine,ele vin dupa Mine, Ma urmeaza pe Mine.

  Acestea sunt trasaturile de capetenie ale unui ucenic al Domnului Isus, ale unei oi din turma Domnului Isus: credinta in El, ascultarea de glasul Lui, se stiu cunoscute de Domnul Hristos si, tocmai de aceea Il urmeaza pe El – Pastorul Cel Bun.

     Dupa ce Domnul Hristos arata care sunt trasaturile de capetenie ale ucenicilor Lui, ale oilor din turma Lui, abia atunci le da aceste cuvinte de imbarbatare cuprinse in versetul 28:

       – “Eu le dau viata vesnica,

       – in veac nu vor pieri

       – si nimeni nu le va smulge din mana Mea.

       – Tatal Meu care Mi le-a dat este mai mare decat toti si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu.”

    Sa vedem mai pe larg ce cuprinde fiecare din aceste mangaieri pe care Domnul Hristos le da ucenicilor Lui.

                                       – “Eu le dau viata vesnica”.

     Trebuie sa spunem, spre rusinea noastra, ca sunt unii intre noi care se mai nutresc cu gandul pe care il aveam cand nu-L cunosteam pe Domnul Hristos ca Mantuitor, ca adica viata vesnica o vom avea dupa ce vom  trece dincolo. Aceasta este o mare greseala. Oamenii credinciosi care asculta de Domnul Hristos, care se stiu cunoscuti de El, care merg dupa Domnul Hristos, stiu ca au de acum viata vesnica. In Cuvantul lui Dumnezeu (Ioan 17.3) ni se spune ce este viata vesnica: “Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. Asadar viata vesnica nu este viata pe care o s-o avem abia dupa ce vom trece dincolo. Este un lucru foarte cunoscut, pe care, daca nu-l are cineva aici, apoi oricat s-ar amagi cu o credinta inchipuita, nu este o oaie din turma Domnului Isus Hristos.

     Oile din turma Domnului Hristos au viata vesnica. Ele cunosc pe singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-a trimis El. Ei stiu cum au ajuns la cunostinta aceasta, ei stiu cum au intrat in legatura aceasta cu Dumnezeu, caci viata vesnica este legatura pe care o avem cu Dumnezeul Cel Viu si Adevarat, prin Domnul Hristos, singurul Mantuitor. Ca sa avem aceasta legatura a fost nevoie sa vina Domnul Hristos pe pamant la noi si sa dea la o parte zidul pacatului care ne despartea de Dumnezeu Tatal si ne facea sa nu putem avea legatura cu El. A trebuit ca perdeaua care despartea Locul preasfant de Locul sfant din cortul Vechiului Testament sa fie rupta de sus pana jos, ca sa intelegem ca s-a terminat cu instrainarea noastra de Dumnezeu, din clipa cand a murit Domnul Hristos pe cruce pentru noi.

     Si aceasta legatura cu Dumnezeu nu este o cunoastere obisnuita, adica numai cu capul, ci este o legatura de inima. Noi avem nevoie de aceasta legatura in viata noastra personala. Nu este cu putinta cresterea noastra in omul dinauntru fara sa ne cunoastem intai pe noi insine, fara sa cunoastem pe vrajmasul sufletelor noastre, fara sa cunoastem piedicile pe care ni le pune vrajmasul sufletului nostru, in lumina pe care ne-o da legatura aceasta cu Dumnezeu.

     Este nevoie de aceasta legatura si pentru viata noastra de casnicie. In domeniul acesta noua ni se pare ca suntem foarte priceputi si ca stim sa ne conducem singuri. Dar cei ce sunt oi din turma Domnului Isus stiu ca, intocmai cum oaia nu poate nimic si nu se pricepe la nimic, nici ei nu pot nimic si asteapta de la aceasta legatura cu Dumnezeu indrumari pentru orice pas din viata.

     In viata de casnicie, mai ales tinerii care socotesc ca si-au ajuns telul in viata prin casatorie, cred ca dragostea pe care o au ei, fireasca, de moment, are sa dureze totdeauna. Dar nu; ca tot ce este pamantesc, si dragostea fireasca se ispraveste curand – curand, poate mai curand de cat ne-am astepta. Este nevoie de o innoire zi de zi a acestei legaturi pe care am capatat-o cu Dumnezeu, prin Domnul Hristos, ca sa creasca iubirea dintre noi, iubire care vine din Dumnezeu.

     Sunt in casnicie, uneori, temperamente cu totul opuse, care se ciocnesc pentru ca fiecare cauta sa umble dupa caile alese de inima sa. Asa este cand omul se crede atotpriceput si uita de cuvantul pe care ni-l da Dumnezeu in aceasta privinta. Barbatul se considera stapan si nu mai asculta de Cuvantul lui Dumnezeu, care spune ca el sa-si iubeasca sotia ca Domnul Hristos biserica, iar sotia sa fie supusa barbatului. Si atunci, iesind fiecare din aceasta randuiala a Cuvantului lui Dumnezeu, fireste, nu pot sa fie decat poticniri. Din aceasta cauza se aud in cortul celor neprihaniti, in loc de cantari de biruinta, numai gemete, nemultumiri, neintelegeri, pentru ca trebuie sa se smulga sagetile vrajmasului, care li s-au infipt adanc. Este nevoie de aceasta legatura de fiecare clipa, pentru ca in adevar casnicia noastra sa fie ceea ce a fost la inceput, o parte de rai pe pamant.

     Avem nevoie de aceasta legatura, pe de alta parte, incresterea copiilor nostri. Unii copii sunt ascultatori, altii nu, ci o iau razna. De unde sa stim noi ce sa facem? La ce scoala am invatat noi cum sa ne crestem copiii? Ce bine este daca in asemenea imprejurari urmam, ca o oaie ascultatoare, indrumarile Cuvantului lui Dumnezeu!

     Nu avem intelepciune, s-o recunoastem deschis. Aici este partea frumoasa si aici incepe intr-adevar lucrarea pe care o face aceasta legatura cu Dumnezeu. Sa recunoastem ca nu avem intelepciune si apoi s-o cerem de la Dumnezeu, asa cum suntem indemnati. Avem drum slobod acum; nu mai este ca inainte. Si Dumnezeu ne va da intelepciune. S-o cerem insa! Nu intrebati pe altii. Cei credinciosi sunt intrebati uneori: Ce sa fac cu copilul meu, cu fata mea, cu baiatul meu? Daca eu sunt un copil al lui Dumnezeu si ascult de El, nu pot sa spun decat atat: Intreaba pe Dumnezeu, cere intelepciune de sus, caci nimeni nu poate sa-ti dea un sfat mai bun decat Dumnezeu; cere aceasta intelepciune de sus, pentru ca avem drumul deschis, avem legatura aceasta cu El.

Gheorghe Cornilescu

 31 iulie 1960-transmisa prin email de la fratele Horia Azimioara 

CITITI TOATA  PREDICA transcrisa AICI:Mangaieri date oilor

About these ads

Occasionally, some of your visitors m

VLADIMIR PUSTAN-PREDICI NOI -INCHINAREA CARE COSTA

VLADIMIR PUSTAN

 1. Inchinarea care costa I.

2. Inchinarea care costa II.

VLADIMIR PUSTAN-Predica-”Oportunitati pierdute”

VLADIMIR PUSTAN-Predica-"Oportunitati pierdute"

http://youtu.be/p6T-fvAspNA

Uploaded by 7alin77 on Mar 20, 2011

Biserica Sfanta Treime Bistr

ita-08.11.2010-sursa: http://www.sfantatreime.ro/

 58:50 Vladimir Pustan - Vase mai slabeby RodiAgnusDei9,690 views

• 35:50 19-GATA CU TRECUTUL - fr.Vladimir PUSTANby sv22cad6,252 views
• 
  
• 42:19 Interviu cu Vladimir Pustanby RodiAgnusDei4,521 views
• 37:46 Vladimir Pustan la Biserica greco-catolica Timisoara (imagini needitate)by MontajeleCRB25,139 views
• 56:01 VLADIMIR PUSTAN Împărăţia Lui DUMNEZEU Sibiu Peniel 2004by FLORINELROMICA3,887 views
• 55:51 Vladimir Pustan in Biserica Ortodoxa de la Mosuni (varianta intreaga si sincronizata) ©by gabi040845,001 views
• 22:25 Vladimir Pustan - Solomon, din toate fara masura 1/2by StudioPorumbelul15,203 views
• 50:22 Predica Vladimir Pustan - 28.01.2012 Biserica Sion Grazby SionGraz9,541 views
• 44:17 Vladimir Pustan si Ciresarii Cugir 2011 - " VINO "by xsfartdani6,726 views
• 14:49 Vladimir Pustan - Indemn la veghere (Suceava, 2011) #2by manmerci15,525 views
• 9:00 Vladimir Pustan-Este timpul sa ne trezim din somnby AlexD0robantu15,247 views
• 15:06 Vladimir Pustan - Indemn la veghere (Suceava, 2011) #1by manmerci30,594 views
• 14:37 Vladimir Pustan la Biserica Penticostala Gloria Aradby straussmanuel18,853 views
• 8:43 Vladimir Pustan - Indemn la veghere (Suceava, 2011) #5by manmerci5,525 views
• 1:01 Vladimir Pustan --Sa Ard de Sete--by porumbeiful18,985 views

• 1:52:41 Florin Ianovici-Biserica Sfanta Treime Bistrita-predicaby 7alin778,879 views
• 9:12 Elim Timisoara-predica-Gabi Zagrean 1/6by 7alin777,382 views
• 57:00 Vladimir Pustan-Pe urmele Domnului Isusby 7alin772,215 views
• 40:05 Un preot ortodox care s-a pocait - Florea Daniel Cristianby cristis3669,496 views
• 55:47 Vladimir Pustan - complexul de inferioritate ( Tabara de la Cortul intalnirii)by tibyforyouforever2,949 views
• 12:58 Vladimir Pustan-Cresteti-va copii in ascultare de Dumnezeu-Predica Partea Iby Geta91getutza5,048 views
• 15:03 Florin Ianovici -- Vocea lui Dumnezeu-- --1-- 2011by porumbeiful6,520 views
• 57:19 d23 2011 Vladimir Pustan patru lucruri din iadby aciducip3,899 views
• 14:21 Vladimir Pustan - Indemn la veghere (Suceava, 2011) #4by manmerci7,672 views
• 
  
• 57:00 Vladimir Pustan-Pe urmele Domnului Isusby 7alin772,215 views
• 55:47 Vladimir Pustan - Complexul de inferioritateby RodiAgnusDei1,715 views
• 9:54 -- Vladimir Pustan --by porumbeiful8,203 views
• 9:50 Vladimir Pustan -Alegerea religiei 1.wmvby xsfartdani15,758 views
• 4:56 Arman Ludovic si Eliazar Pripon - Zi de zi clipita de clipitaby 10flaviu1,365 views
• 9:41 Vladimir Pustan NASTERE IN DIRECTby 70badea7,267 views
• 5:53 Predica Pustan: Cu cine avem de luptat?by christianstruggler13,861 views
• 
  
• 9:01 Pustan Vladimir - Ascolta, Israele! p2by scholachristiana2,207 views
• 25:57 Vladimir Pustan - Iosif si Maria, o familie pentru Isus 9.02.2011 Biserica Speranta Oradea 1/2by StudioPorumbelul14,862 views
• 9:40 Vladimir Pustan Scoala Iadului Biserica greco catolica Simand Partea 2by viatavesnicaro34,711 views