MANGAIERI DATE OILOR DOMNULUI HRISTOS-Gheorghe Cornilescu 31 iulie 1960-

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Mangaieri date oilor Domnului Hristos

 

   Domnul Isus Hristos a aratat, cu prilejul sarbatorii care era la Ierusalim, innoirea templului, in opozitie cu iudeii ce L-au inconjurat si nu credeau in El, care sunt trasaturile de capetenie ale ucenicilor Lui, pe care aici El ii aseamana cu oile. Domnul le spune: Voi nu credeti, dar cei ce sunt ucenicii Mei cred si asa au ajuns sa fie oile Mele.

     Iata deci un prim semn ca este cineva un ucenic al Domnului, ca este o oaie din turma Domnului Hristos:credinta. Aceasta face schimbarea dintr-un om fara Dumnezeu, intr-un om cu Dumnezeu, prin credinta in Domnul Isus. .

     A doua trasatura ne-o arata Domnul Isus cand spune: Oile Mele, adica ucenicii Mei, dupa ce au crezut in Mine,asculta glasul Meu. Ele nu mai asculta de alt glas, ele asculta numai de glasul Meu. Sunt multe glasuri, fireste, care il cheama pe om, dar cei ce au crezut in Domul Isus asculta glasul Lui si numai glasul Lui.

     A treia trasatura de capetenie o spune Domnul Isus in continuare: “Eu le cunosc.” Ele se stiu ca sunt cunoscute de Pastorul lor.

     A patra trasatura este aceasta: Tocmai pentru ca au crezut, asculta de glasul Meu si se stiu cunoscute de Mine,ele vin dupa Mine, Ma urmeaza pe Mine.

  Acestea sunt trasaturile de capetenie ale unui ucenic al Domnului Isus, ale unei oi din turma Domnului Isus: credinta in El, ascultarea de glasul Lui, se stiu cunoscute de Domnul Hristos si, tocmai de aceea Il urmeaza pe El – Pastorul Cel Bun.

     Dupa ce Domnul Hristos arata care sunt trasaturile de capetenie ale ucenicilor Lui, ale oilor din turma Lui, abia atunci le da aceste cuvinte de imbarbatare cuprinse in versetul 28:

       – “Eu le dau viata vesnica,

       – in veac nu vor pieri

       – si nimeni nu le va smulge din mana Mea.

       – Tatal Meu care Mi le-a dat este mai mare decat toti si nimeni nu le poate smulge din mana Tatalui Meu.”

    Sa vedem mai pe larg ce cuprinde fiecare din aceste mangaieri pe care Domnul Hristos le da ucenicilor Lui.

                                       – “Eu le dau viata vesnica”.

     Trebuie sa spunem, spre rusinea noastra, ca sunt unii intre noi care se mai nutresc cu gandul pe care il aveam cand nu-L cunosteam pe Domnul Hristos ca Mantuitor, ca adica viata vesnica o vom avea dupa ce vom  trece dincolo. Aceasta este o mare greseala. Oamenii credinciosi care asculta de Domnul Hristos, care se stiu cunoscuti de El, care merg dupa Domnul Hristos, stiu ca au de acum viata vesnica. In Cuvantul lui Dumnezeu (Ioan 17.3) ni se spune ce este viata vesnica: “Si viata vesnica este aceasta: sa Te cunoasca pe Tine, singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-ai trimis Tu”. Asadar viata vesnica nu este viata pe care o s-o avem abia dupa ce vom trece dincolo. Este un lucru foarte cunoscut, pe care, daca nu-l are cineva aici, apoi oricat s-ar amagi cu o credinta inchipuita, nu este o oaie din turma Domnului Isus Hristos.

     Oile din turma Domnului Hristos au viata vesnica. Ele cunosc pe singurul Dumnezeu adevarat si pe Isus Hristos, pe care L-a trimis El. Ei stiu cum au ajuns la cunostinta aceasta, ei stiu cum au intrat in legatura aceasta cu Dumnezeu, caci viata vesnica este legatura pe care o avem cu Dumnezeul Cel Viu si Adevarat, prin Domnul Hristos, singurul Mantuitor. Ca sa avem aceasta legatura a fost nevoie sa vina Domnul Hristos pe pamant la noi si sa dea la o parte zidul pacatului care ne despartea de Dumnezeu Tatal si ne facea sa nu putem avea legatura cu El. A trebuit ca perdeaua care despartea Locul preasfant de Locul sfant din cortul Vechiului Testament sa fie rupta de sus pana jos, ca sa intelegem ca s-a terminat cu instrainarea noastra de Dumnezeu, din clipa cand a murit Domnul Hristos pe cruce pentru noi.

     Si aceasta legatura cu Dumnezeu nu este o cunoastere obisnuita, adica numai cu capul, ci este o legatura de inima. Noi avem nevoie de aceasta legatura in viata noastra personala. Nu este cu putinta cresterea noastra in omul dinauntru fara sa ne cunoastem intai pe noi insine, fara sa cunoastem pe vrajmasul sufletelor noastre, fara sa cunoastem piedicile pe care ni le pune vrajmasul sufletului nostru, in lumina pe care ne-o da legatura aceasta cu Dumnezeu.

     Este nevoie de aceasta legatura si pentru viata noastra de casnicie. In domeniul acesta noua ni se pare ca suntem foarte priceputi si ca stim sa ne conducem singuri. Dar cei ce sunt oi din turma Domnului Isus stiu ca, intocmai cum oaia nu poate nimic si nu se pricepe la nimic, nici ei nu pot nimic si asteapta de la aceasta legatura cu Dumnezeu indrumari pentru orice pas din viata.

     In viata de casnicie, mai ales tinerii care socotesc ca si-au ajuns telul in viata prin casatorie, cred ca dragostea pe care o au ei, fireasca, de moment, are sa dureze totdeauna. Dar nu; ca tot ce este pamantesc, si dragostea fireasca se ispraveste curand – curand, poate mai curand de cat ne-am astepta. Este nevoie de o innoire zi de zi a acestei legaturi pe care am capatat-o cu Dumnezeu, prin Domnul Hristos, ca sa creasca iubirea dintre noi, iubire care vine din Dumnezeu.

     Sunt in casnicie, uneori, temperamente cu totul opuse, care se ciocnesc pentru ca fiecare cauta sa umble dupa caile alese de inima sa. Asa este cand omul se crede atotpriceput si uita de cuvantul pe care ni-l da Dumnezeu in aceasta privinta. Barbatul se considera stapan si nu mai asculta de Cuvantul lui Dumnezeu, care spune ca el sa-si iubeasca sotia ca Domnul Hristos biserica, iar sotia sa fie supusa barbatului. Si atunci, iesind fiecare din aceasta randuiala a Cuvantului lui Dumnezeu, fireste, nu pot sa fie decat poticniri. Din aceasta cauza se aud in cortul celor neprihaniti, in loc de cantari de biruinta, numai gemete, nemultumiri, neintelegeri, pentru ca trebuie sa se smulga sagetile vrajmasului, care li s-au infipt adanc. Este nevoie de aceasta legatura de fiecare clipa, pentru ca in adevar casnicia noastra sa fie ceea ce a fost la inceput, o parte de rai pe pamant.

     Avem nevoie de aceasta legatura, pe de alta parte, incresterea copiilor nostri. Unii copii sunt ascultatori, altii nu, ci o iau razna. De unde sa stim noi ce sa facem? La ce scoala am invatat noi cum sa ne crestem copiii? Ce bine este daca in asemenea imprejurari urmam, ca o oaie ascultatoare, indrumarile Cuvantului lui Dumnezeu!

     Nu avem intelepciune, s-o recunoastem deschis. Aici este partea frumoasa si aici incepe intr-adevar lucrarea pe care o face aceasta legatura cu Dumnezeu. Sa recunoastem ca nu avem intelepciune si apoi s-o cerem de la Dumnezeu, asa cum suntem indemnati. Avem drum slobod acum; nu mai este ca inainte. Si Dumnezeu ne va da intelepciune. S-o cerem insa! Nu intrebati pe altii. Cei credinciosi sunt intrebati uneori: Ce sa fac cu copilul meu, cu fata mea, cu baiatul meu? Daca eu sunt un copil al lui Dumnezeu si ascult de El, nu pot sa spun decat atat: Intreaba pe Dumnezeu, cere intelepciune de sus, caci nimeni nu poate sa-ti dea un sfat mai bun decat Dumnezeu; cere aceasta intelepciune de sus, pentru ca avem drumul deschis, avem legatura aceasta cu El.

Gheorghe Cornilescu

 31 iulie 1960-transmisa prin email de la fratele Horia Azimioara 

CITITI TOATA  PREDICA transcrisa AICI:Mangaieri date oilor

About these ads

Occasionally, some of your visitors m