NALUCA SAU REALITATE- Gheorghe Cornilescu 16 aprilie 1967

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

 Naluca - sau Realitate

                                                         Gheorghe Cornilescu

 16 aprilie 1967

                           {G. Cornilescu a murit pe data de 7 august 1967}

    Multe mangaieri si multe binecuvantari pe care ni le pune inainte Scriptura le pierdem deseori din cauza unei intelegeri gresite.

    Ce mangaiere ar fi putut avea ucenicii pe marea infuriata, daca ar fi inteles ca Domnul Isus este de fata si Se arata ca Domn al marii tot asa cum S-a aratat ca Domn al pamantului! Totusi, fiindca ei nu L-au cunoscut clar, le-a lipsit aceasta mangaiere.

    Ceea ce este mai trist insa este ca neclaritatea face din cea mai mare mangaiere, un izvor de teama. Domnul Isus a venit la ei si in venirea Lui pentru ucenici a rasarit soarele bucuriei lor, dar ei n-au inteles ca e Domnul Isus; de aceea ei au socotit ca este o naluca. Ei s-au nelinistit si au tipat de teama. S-au temut de Acela care era Prietenul lor cel mai bun, ca de un dusman. Ca Domnul Isus mergea pe valuri ar fi trebuit sa le inlature orice teama, dar, in loc de asta, L-au socotit ca o naluca aparand in furtuna, care le prevesteste o nenorocire si mai mare.

    De cata insemnatate este doctoria cereasca pentru ochi, ca sa vada bine! De cata insemnatate este credinta, care ne aduce pe Domnul Isus asa de aproape si ne face sa-L vedem asa cum este! Ce placut este sa umbli in apropierea Lui si sa-L recunosti cu o incredere deplina! Faptul acesta ne-ar da mangaierea pe care momentan n-o pricepem si ne-ar scoate din incurcatura care a pus stapanire pe noi fara temei.

    Ca sa intelegem mai bine aceste ganduri, voi arata intai ca este o mare greseala sa privim pe Domnul Hristos ca o naluca; in al doilea, ca suntem inclinati sa facem acest lucru tocmai cand Domnul Hristos ni Se arata in chip deosebit; in al treilea, ca din aceasta cauza vin cele mai mari griji peste noi; si in al patrulea rand, ca, daca am putea sa fim vindecati de acest rau, Domnul Hristos ar fi mai pretuit si multe alte binecuvantari ar iesi de aici.

    Sunt unii oameni care fac din Domnul Hristos o naluca. Socotesc ca astfel de oameni vad ceva in Domnul Isus, dar nu-L vad ca Mantuitorul lor, ceea ce nu este decat o inselare. Au visat; s-au aprins intr-un mare grad de greseala lor; s-au incredintat pe ei insisi de o mangaiere falsa si fac din simtamantul lor agitat sau din inchipuirea lor un Hristos. Nu sunt mantuiti, dar ei cred ca sunt. Ei nu-L cunosc pe Domnul Hristos; n-au Duhul Lui, nu sunt oile Lui. Nu sunt ucenicii Lui, totusi si-au pus inaintea ochilor lor duhovnicesti ceva pe care-l socotesc Hristos si ideea lor despre Hristos, care nu este decat o parere, o iau drept Hristos. Este o greseala groaznica! Sa ne scape Dumnezeu de o astfel de greseala si prin Duhul Lui sa ne invete sa recunoastem pe Domnul Hristos si in fapt si in adevar ca viata vesnica.

    Este o mare greseala sa privim pe Domnul Hristos ca o naluca in legatura cu pacatul si curatirea de pacate. Pacatul nostru, cand am fost incredintati de el, ne-a aparut ca o realitate. Si asa si este in adevar. Abaterile noastre fata de Dumnezeu nu-s lucruri inchipuite. L-am intaratat la manie in fiecare zi si El S-a maniat pe noi in fiecare zi. Murdaria pacatului nu este numai la suprafata, ci lepra este adanc inradacinata in fiinta noastra. Pacatul este un rau ingrozitor si, cand duhul nostru ajunge sa vada realitatea si grozavia lui, ne face sa recunoastem pacatul ca o grea datorie, asa incat s-o simtim; dar este si o mare binecuvantare cand sangele Domnului Isus care spala orice pacat e tot asa de viu. Cand spunem: "in El avem rascumpararea, prin sangele Lui iertarea pacatelor, dupa bogatiile harului Sau" aceasta nu este o naluca sau o parere, ci o realitate despre care avem o siguranta deplina. Cand ni se spune de alta parte ca "toti prorocii marturisesc despre El ca oricine crede in El capata prin Numele Lui iertarea pacatelor", nici aceasta nu este o naluca, ci o realitate.

    Totasa este o mare greseala sa privim pe Domnul Hristos ca o naluca atunci cand este vorba de primirea noastra inaintea lui Dumnezeu, dupa ce am capatat iertarea pacatelor. Este adevarat ca indatoririle noastre ca oameni credinciosi au multe lipsuri si ne produc mari dureri sufletesti. Si dupa orice predica pe care am tinut-o, dupa orice rugaciune pe care am inaltat-o, dupa orice slujba pe care am facut-o pentru Domnul Isus, dupa ce am facut tot ceea ce trebuia facut, cat de adevarat este ca suntem "robi netrebnici"!

    Greselile si nedesavarsirile slujbei noastre ne stau mereu in fata si nu este zi in care sa nu fim nevoiti sa spunem ca am ramas cu mult inapoia a ceea ce trebuie sa fie un credincios. Uneori ne intrebam chiar daca mai suntem credinciosi si cu drept cuvant ne temem. Si sunt credinciosi care privesc cu multa durere aceasta stare de lucruri. Ei privesc mult la ei insisi si nu gasesc in ei nimic bun, iar aratarile acestei stari in afara le pricinuiesc o neliniste continua. Este asa de mult bine in acest fel de gandire, incat nimeni nu-I poate osandi, dar in acelasi timp trebuie sa se pastreze echilibrul sfant al sufletului.

    Sunt mari si reale lipsurile noastre? Dar tot asa de reala este si neprihanirea Domnului Isus in care stau toti credinciosii inaintea lui Dumnezeu. Sunt nedesavarsite rugaciunile noastre? O, dar asa de desavarsite sunt mijlocirile Domnului Hristos pentru noi! Suntem plini de pacate cand ne uitam la noi insine si vrednici de lepadat? Sa nu uitam insa ca in Domnul Isus nu este niciun pacat, iar meritele Lui au o greutate vesnica inaintea Tatalui Sau preamarit. Inlocuitorul si chezasul noastru sta pentru noi inaintea tronului harului. In noi insine suntem nevrednici, dar suntem facuti placuti in Preaiubitul nostru. "Sunt negru - spune cel credincios - dar iubit pe deplin." Domnul Hristos a trecut asupra noastra toata frumusetea Lui si ne-a facut sa fim iubiti in iubirea Lui.

    Inaintea lui Dumneeu suntem vazuti in El fara pata sau zbarcitura. Fiindca Dumnezeu ne vede in El, nu gaseste nicio nelegiuire in noi. El a fost facut pentru noi inaintea lui Dumnezeu neprihanire, intelepciune si sfintire. Tot ce avem nevoie gasim in Domnul Isus si noi stam inaintea lui Dumnezeu imbracati in neprihanirea Lui. Sa nu facem cumva din neprihanirea Domnului Isus, care este temeiul primirii noastre inaintea lui Dumnezeu, o simpla parere, o naluca; sa nu tipam ca si cum ne-am gandi ca lucrarea Lui e ceva care poate fi o mangaiere pentru altii, dar pe noi nu ne poate mangaia. Lucrarea Domnului Isus este cea mai reala dintre toate realitatile.

    Suntem inclinati sa vedem in Domnul Isus o naluca atunci cand este vorba de sfintirea noastra. Din clipa in care, prin credinta in jertfa Domnului Hristos, am trecut din moarte la viata si incepem sa mergem ca oameni credinciosi, deodata se ridica impotriva noastra prapastia fara fund a firii noastre stricate. Ne produce durere mare in viata noastra. Sa nu cumva sa ne temem, sa socotim pe Domnul Isus, in mijlocul furtunilor trezite de firea noastra pamanteasca, ca o naluca, ci sa-L socotim ca o realitate. Caci, daca atunci cand Ii eram vrajmasi, El Si-a aratat dragostea fata de noi, cu atat mai mult acum, dupa ce am fost mantuiti prin jertfa Lui, El ne va da o viata sfanta, ne va face biruitori. El a lasat un mijloc de scapare si de firea pamanteasca. TOATA PREDICA  :Naluca

Transcrisa si trimisa pe e-mail de fr Horia Azimioara