Mantuirea
“Ce trebuie sa fac ca sa fiu mantuit?” (Fapte 13:30).
Iata o intrebare fundamentala pentru un om care a ajuns sa inteleaga ca este pierdut. “A fi mantuit” poate fi, in rezumat, ceea ce are novoie , in ultima instanta, un suflet . Slavit sa fie Domnul! Evanghelia ofera raspuns la aceasta intrebare. Mantuirea are un cuprins foarte larg: ea insemna iertarea pacatelor, indreptatirea, rascumpararea, impacarea cu Dumnezeu . De aceea in Ep. catre Evrei 2:3, Scriptura spune ca “mantuirea este asa de mare". In termenul “mantuire” sunt reunite aspecte ale interventiei pline de putere a lui Dumnezeu in favoarea omului. Insusi Domnul nostru a inceput sa vesteasca mantuirea Lui minunata, ucenicii au confirmat aceasta vestire, iar Dumnezeu Insusi a dat marturie cu privire la ea, prin felurite minuni ale Duhului Sfant (Evrei 2:3-4). In acest fel, Evanghelia a a juns si la noi, Neamurile, de aceea, la Efeseni 1;13 Ap, Pavel numeste aceasta evanghelie “Evanghelia mantuirii voastre”
“Doamne, scapa-ne: pierim!” (Matei 8:25). Strigatul acesta deznadajduit al ucenicilor in mijlocul furtunii, arata ca scaparea = mantuirea este un raspuns la conditia de pierdut. Alte texte confirma acest gand. La 1 Corinteni 1:18 sunt pusi in contast “cei ce sunt mantuiti” cu “cei ce sunt pe calea pierzarii”. Acelas contrast apare si la 2 Corinteni 2:15. Si ce graiator este textul de la Luca 19:10: “ Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut”. Ca vinovati, avem nevoie de iertare, ca demni de condamnare, avem nevoie de indreptatire, ca robi trebuie sa fim rascumparati, iar ca vrajmasi ai lui Dumnezeu trebuie sa fim impacati cu El. In final, pentru ca suntem pierduti, pentru ca pierim, avem nevoie de mantuire. Intrucat a fi piedut inseamna a fi vinovat, condamnat, rob si vrajmas, mantuirea raspunde la toate aceste conditii deodata. Nu este vorba de un punct de doctrina, ci de o mare bogatie de har pe care Il ofere Dumnezeu, in Christos, omului pacatos. Cu alte cuvinte, mantuirea este eliberarea pacatosului de orice pericol care l-ar putea ameninta in prezent sau in viitor. Suntem mantuiti prin har, pe temeiul dragostei lui Dumnezeu (Ef. 2;5), ca sa avem acces la marete ninecuvantari divine (v। 2 Timotei 1:9)
Mantuirea in Vechiul Testament
Mantuirea este foarte frecvent mentionata in istoria poporului Israel. Este vorba, mai ales despre o scapare de vrajmasi, asa cum se exprima Zaharia, tatal lui Ioan Botezatorul: “Domnul Dumnezeul lui Israel a cercetat si a rascumparat pe poporul Sau si ne-a ridicat o mantuire puternica,….din mana tuturor celor ce ne urasc “ (Luca 1:68-71). In Vechiul Testament, revelatia este inca partiala. Relatia poporului cu Dumnezeu se referea, mai ales, la lucrurile materiale. Pacatul era privit in deosebi in conectiune cu urmarile lui pe pamant, ca rezultat al judecatii lui Dumnezeu. Cand Israel pacatuia, Domnul il dadea in mainile vrajmasilor; cand se pocaia, Domnul il salva si ii da biruinta (Neemia 9:27). In mod similar veneau peste Israel boli, foamete, fiare salbatice; ele veneau peste Israel ca exercitare a disciplinei lui Dumnezeu. Cand conditiile morale de indreptau venea “mantuirea” lui Dumnezeu: poporul iesea de sub disciplina. In afara acestora, in profeti se arata o mantuire care avea sa depaseasca sensul legal, corectiv exemplificat mai sus. Isaia anunta ca va veni Mesia, caruia Dumnezeu Ii spune: “De aceea, te pun sa fii Lumina neamurilor, sa dai mantuirea pana la marginile pamantului” (Isaia 49:6). Acesta este, de fapt, chiar mesajul Evangheliei. Da, mantuirea are un sens foarte cuprinzator dar Cel ce aduce mantuirea este Unul Singur: Domnul Isus Christos. Pe El, autorul epistolei catre Evrei Il numeste “Urzitorul unei mantuiri vesnice” (Evrei 5:9). La Ioan 4:42 El este “Christos, Mantuitorul lumii”. Sfintii Vechiului Testament au fost mantuiti crezand in Mesia care va veni, in era crestina mantuiti cei ce cred in Mesia cel a venit, s-a rastignit pe Cruce, a Inviat si S-a Inaltat la cer.
Inceputul mantuirii
Noul Testament face o legatura directa intre calitatea de “pacatos pierdut" si mantuire. Inca din primul capitol al Evangheliei dupa Matei se spune Domnul Isus ca “El va mantui pe poporul Sau de pacatele lor” (1:21). Este vorba deci cu mult mai mult dacat o salvare temporara. Daca tinem seama de faptul ca pacatul are urmari vesnice inaintea lui Dumnezeu, rezulta si ca iertarea pacatelor, care reprezinta o parte a mantuirii, are caracter vesnic. Am pacatuit, dar prin mantuire suntem scapati de mania lui Dumnezeu, asa cum se arata la Romani 5:9: “prin sangele lui Isus vom fi mantuiti de Dumnezeu de mania Lui”. La 1 Tesaloniceni 5:9 se spune: “Fiindca Dumnezeu nu ne-a randuit la manie ci ca sa capatam mantuirea prin Domnul nostru Isus Christos, care a murit pentru noi.” La Tit 3:5 este scris: “El ne-a mantuit, nu pentru faptele facute de noi in dreptate, ci prin indurarea Lui.” Ap. Pavel prezinta mantuirea ca pe un fapt implinit, a carui motivatie este in mod exclusiv indurarea lui Dumnezeu. Intemeierea pe indurarea lui Dumnezeu ii de creinciosului incredintarea ca este mantuit, Ap. Pavel ii scrie lui Timotei: “El ne-a mantuit si ne-a dat o chemare sfanta, nu pentru faptele noastre ci dupa hotarirea Lui,, dupa harul care ne-a fost dat in Isus Hristos” (2 Timotei 1:9).
Hotarirea lui Dumnezeu, harul lui Dumnezeu: ce temeiuri de neclinit ale mantuirii!
Mantuirea de fiecare zi
Traim intr-o lume plina de amagiri. Avem inlauntru o fire (natura) pacatoasa care vrea sa-si faca mendrele. Iar in afara pe Diavolul care ne intinde tot felul de curse: de aceea, avem nevoie sa fim mantuiti in fiecare zi, avem nevoie de o mantuire care este, in chip practice, continua, Din fericire Scriptura vorbeste limpede despre o astfel de mantuire. Avem in cer pe Mantuitorul nostru Viu care ne transmite aceasta mantuire, pemtru ca El este Marele Preot al celor credinciosi. “De aceea, si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururea, ca sa mijloceasca pentru ei “ (Evrei 7:25). Mantuirea prezenta, care ar putea fi numita si mantuirea umblarii crestine. O asemnea mantuire se refera in mod exclusiv la cei credinciosi. Desigur, acesta mntuire este intemeiata pe Jertfa de la Cruce a Domnului Isus, dar o primim acum datorita slujbei de Mare Preot a Domnului Isus unde El, Cel Inviat este activ, lucrand pentru noi”. La Romani 5:10 se spune: “vom fi mantuiti prin viata Lui”. Da, aceasta va fi conditia noastra, pana ce ne vom incheia cursa, umblarea, alergarea pe acest pamant, si va continua, desigur si in vesnicie, caci Domnul Isus este Mantuitorul si Marele nostru Preot in veci. Pentru a ne bucura de aceste aspecte practice ale mantuirii, avem binecuvantatele indrumari ale Sfintelor Scripturi, despre care Ap. Pavel ii scrie lui Timotei ca “pot sa dea intelepciunea care duce la mantuire, impreuna cu credinta in Christos Isus” (2 Timotei 3:15-16) Este limpede: Cuvantul lui Dumnezeu are un rol insemnat in mantuirea noastra de fiecare zi. El ne face intelepti, chibzuiti, prudenti in evitarea curselor si , mai ales, ne indreapta privirile si inimile catre Mantuitorul..
Pentru mantuirea noastra de fiecare zi, la lucrarea de mijlocire a Domnului si la lucrarea binecuvantata a Cuvantului lui Dumnezeu se adauga prezenta Duhului Sfant in cel credincios. Insusi Domnul nostru a trimes pe Duhul Sfant asa cum se arata la Ioan 14:16-17: “Si Eu voi ruga pa Tatal si va va da un alt Mangaietor care sa ramana cu voi in veci si anume Duhul Adevarului, pe care lumea nu-L cunoaste, dar voi Il cunoasteti , caci ramane cu voi si va fi cu voi.”. Duhul Sfant ii ajuta pe crestinii adevarati sa inteleaga Scriptura si sa se bucure de Persoana si lucrarea Domnului Isus. Nu este acesta un mod fericit de traire a mantuirii prezente?
Mantuirea care va veni
Vom poposi pe scurt la unele texte care vorbesc despre aspecte viitoare ale mantuirii. La Evrei 9:28 se scrie “ “Tot asa, Christos, dupa ce S-a adus Jertfa o singura data ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, nu in vederea pacatului, ci ca sa aduca mantuirea celor ce-L asteapta.” La Romani 13:11 citim: Si aceasta, cu atat mai mult cu cat stiti in ce imprejurari ne aflam; este ceasul sa va treziti, in sfarsit din somn, caci acum mantuirea este mai aproape de noi decat atunci cand am crezut”. Despre ce este vorba aici? Este vorba despre scaparea de mania lui Dumnezeu in sens pamantesc, adica de scaparea de judecatile apocaliptice. Si, foarte posibil, ar fi vorba si de trecerea prin tunelul mortii nostre fizice. Ei bine, in toate acestea, nu suntem fara nadejde, ba mai mult, avem o “fericita nadejde” (Tit 2:11). De ce? “Avem drept coif madejdea mantuirii” (1 Tesaloniceni 5:8). Noi stim ca “cetatenia noastra este in ceruri, de unde Il asteptam ca Mantuitor pe Domnul nostru Isus Christos, care va schimab trupul starii noastre smerite si-l va facea asemnea trupului gloriei Sale” (Filipeni 3:20-21).
Mantuirea viitoare va fi o incununare a indurarii lui Dumnezeu fata de noi: El ii va invia pe mortii in Christos si va rapi cu El pe credinciosii care vor fi inca in viata, eliberati de mania apocaliptica destinata unei lumi care L-a respins pe Mantuitorul.
Ce mare, ce infint privilegiu este mantuirea data de Dumnezeu pacatosilor, prin Christos. Ea acopera trecutul prezentul si viitorul: este vesnica caci Mantuitorul Inviat este vesnic viu.
Serban Constantinescu
http://heisable.wordpress.com/
Posts
No comments:
Post a Comment