skip to main |
skip to sidebar
MEDITATII – CUVINTE DE IMBARBATARE SI TREZIRE -29 MARTIE-13 FELURI
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
OSWALD CHAMBERS
29 MARTIE
Vizitele surpriză ale Domnului nostru
„Şi voi fiţi gata.” Luca 12:40
Marea obligaţie a lucrătorului
creştin este să fie gata să se întâlnească cu lsus Cristos la fiecare
pas. Indiferent cât c dc bogată experienţa noastră, acest lucru nu este
uşor. Noi nu avem de luptat împotriva păcatului, a dificultăţilor sau a
împrejurărilor, ci împotriva tendinţei de a fi atât de absorbiţi de
lucrare, încât să nu mai fim gata să ne întâlnim cu lsus Cnstos la
fiecare pas. Cea mai mare nevoie nu este să ne confruntăm cu credinţa
noastră sau cu crezul nostru sau cu întrebarea dacă suntem de vreun
folos, ci să fim gata să ne întâlnim cu El.
lsus Se iveşte rareori unde ne
aşteptăm; EI apare unde ne aşteptăm cel mai puţin, şi întotdeauna în
cele mai ilogice situaţii. Singurul mod în care un lucrător Îi poate
rămâne credincios lui Dumnezeu este acela de a fi pregătii pentru
vizitele surpriză ale Domnului. Nu slujirea contează, ci realitatea
spirituală intensă, aşteptarea lui lsus Cristos la fiecare pas. Aceasta
va da vieţii noastre atitudinea de uimire copilărească pe care o doreşte
El. Dacă vrem să fim gata pentru întâlnirea cu lsus Cristos, trebuie să
încetăm să mai fim religioşi (adică să folosim religia ca pe un gen
superior de cultură) şi să fim reali din punct de vedere spiritual.
Dacă priveşti ţintă la lsus,
evitând chemarea veacului religios în care trăieşti, lipindu-ţi inima de
ceea ce vrea El şi gândind după voia Lui, vei fi numit un om lipsit de
simţ practic şi visător: dar când EI va apărea ..în greul şi zăduful
zilei”, tu vei fi singurul care va fi pregătit. Nu te încrede în nimeni,
nici chiar în cel mai sfânt om care a umblat vreodată pe acest pământ;
ignoră-l dacă te împiedica să-L vezi pc lsus Cristos
Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara
29 Martie
DIMINEAŢA
Măcar că era Fiu, a învăţat să asculte prin lucrurile pe care le-a suferit. Evrei 5:8
Ni se spune că perfecţiunea
Comandantului nostru s-a desăvârşit prin suferinţă; de aceea, noi, care
suntem păcătoşi, şi ne aflăm departe de perfecţiune, nu trebuie să ne
mirăm că suntem chemaţi să suferim. Se poate să fie încoronat Capul prin
chinuri, iar celelalte mădulare să fie purtate pe pat de flori? Dacă
Christos a trebuit să treacă prin marea propriului Său sânge ca să
ajungă la coroană, noi vom merge la Ceruri călcând pe un pod de argint
ca să nu ne udărm? Nu, experienţa învăţătorului nostru ne învaţă că
suferinţa este necesară, şi copiii născuţi din nou ai lui Dumnezeu nu
trebuie să încerce să o evite. Dar există o mângâiere în faptul că
Christos a „fost făcut desăvârşit” (Evrei 5:9) „prin lucrurile pe care le-a suferit”.„ astfel ne poate înţelege pe deplin. El nu este un Mare Preot care să nu aibă milă de slăbiciunile noastre” (Evrei 4:15).
In înţelegerea aceasta a lui Christos aflăm mângâiere deplină. Unul
dintre martirii timpurii a spus: „Pot să îndur totul, fiindcă Isus a
suferit, şi suferă şi acum prin mine. El mă înţelege, şi gândul acesta
mă face mai puternic”. Credinciosule, mângâie-te cu acest gând în
timpurile de strâmtorare. Întăreşte-te cu el când păşeşti pe urmele lui
Isus. Caută alinare în înţelegerea Lui. Aminteşte-ţi că suferinţa este
un lucru care îţi aduce onoare; să suferi pentru Christos înseamnă să ai
parte de glorie. Ucenicii se bucurau când erau socotiţi vrednici să
sufere. Atâta timp cât Domnul ne oferă harul să suferim pentru Christos,
să suferim cu Christos este o onoare. Comorile unui creştin sunt
necazurile. Privilegiile regilor lui Dumnezeu sunt necazurile, durerile
şi întristările lor. Să nu refuzăm, deci, onoarea. Să nu ne dăm deoparte
în faţa slavei. Durerea ne înalţă, şi necazurile ne preamăresc. „Dacă răbdăm, vom fi împăraţi împreună cu El” (2 Timotei 2:12).
SEARA
L-am strigat, dar nu mi-a răspuns. Cântarea Cântărilor 5:6
Uneori, rugăciunea aşteaptă la
poartă ca un solicitant până când deschide Regele să-i umple inima cu
binecuvântările pe care le caută. Când ne dă credinţă, Domnul ne
încearcă prin întârzieri. El îngăduie ca vocea slujitorilor Săi să
răsune ca un ecou. Ei bat la poarta de aur, dar ea rămâne nemişcată,
înţepenită în balamale. Ca şi Ieremia, ei strigă: „Te-ai învăluit cu un nor, ca să nu străbată la Tine rugăciunea noastră” (Plângeri 3:44).
Totuşi, adevăraţii sfinţi au aşteptat mult timp un răspuns la
rugăciune. Nu din cauză că rugăciunile lor nu ar fi avut putere, sau nu
ar fi fost primite; din cauză că Dumnezeu este un suveran care acordă
daruri după bunul Său plac. Dacă vrea ca răbdarea noastră să fie
încercată, va face cum doreşte! Cerşetorii nu trebuie să facă pretenţii
în ceea ce priveşte timpul, locul sau forma răspunsului. Trebuie însă să
nu considerăm întârzierile refuzuri. Notele de plată ale lui Dumnezeu
vor fi achitate întotdeauna. Nu trebuie să-i permitem Satanei să ne
clatine credinţa arătându-ne rugăciunile fără răspuns. Rugăciunile fără
răspuns nu sunt neascultate. Dumnezeu ţine seama de ele; nu sunt foi
zburate de vânt, sunt comori în arhivele Regelui. La curtea cerului
există un registru în care este înregistrată fiecare rugăciune.
Incercatule credincios, Domnul tău are un căuş în care strânge toate
lacrimile de durere şi o carte în care toate suspinele tale sunt
numărate. La timpul cuvenit, cererea ta va primi răspuns. Nu poţi să
aştepţi puţin? Nu este timpul Domnului mai bun decât timpul tău? In
curând El va reveni, spre bucuria sufletului tău, şi vei arunca sacul şi
cenuşa îndelungii aşteptări. Te va îmbrăca în purpura şi inul subţire
al dorinţelor tale.
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
De CHARLES H. SPURGEON
29 martie
CREDINŢĂ FĂRĂ DESCURAJARE
Eu sunt cu tine şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău
Faptele Apostolilor 18.10
Atâta timp cât Dumnezeu a avut de
lucru pentru Pavel în Corint, furia populaţiei nu s-a dezlănţuit. Evreii
se certau între ei şi blestemau; dar nu le era cu putinţă să împiedice
predicarea Evangheliei, nici să oprească convorbirea lui cu aceia care-l
ascultau. Dumnezeu are putere chiar peste firile cele mai violente şi
îşi scoate lauda din furia oamenilor, când aceasta izbucneşte; dar îşi
arată bunătatea, potolind mânia lor.Deci nu aveţi nici o teamă de
oameni, când ştiţi că lucraţi făcându-vă datoria. Mergeţi înainte, aşa
cum ar fi făcut Domnul Isus, şi îi veţi vedea pe aceia care vi se
împotrivesc, asemenea unor torţe stinse sau unei trestii frânte. Câţi
oameni, care pentru că s-au lăsat înspăimântaţi, au trebuit să dea
înapoi; dar o credinţă neînvinsă în Dumnezeu stăpâneşte frica. Nici un
om nu ne poate face rău fără voia lui Dumnezeu. Acela care îl pune pe
fugă numai cu un cuvânt pe Satan, poate face la fel cu slujitorii lui.
Se poate ca ei să fie mai înfricoşaţi de voi, decât voi de ei. Deci
înainte şi, veţi întâlni prieteni acolo unde credeţi că găsiţi duşmani.
DOMNUL ESTE APROAPE!
(Filip. 4.5)
29 Martie
Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. 2 Timotei 2.5
Era o vreme când nu puteam să
luptăm, pentru că eram încătuşaţi de cel Rău. Dar Domnul Isus prin harul
Lui ne-a smuls şi ne-a făcut vrednici pentru a-I sluji Lui. O fericire
mai mare ca aceasta nu se putea pentru noi. Sclavii Domnului Cristos au o
slavă mai mare decât domnul puterii văzduhului, adică diavolul.Şi acum
noi suntem chemaţi să luptăm pentru El. În versetul 4 vedem chipul unui
ostaş care caută să-i placă Domnului său. In versetul de azi vedem
chipul unui luptător într-o arenă. Cununa este pregătită pentru
învingător. Cel care vrea să intre în arenă trebuie să se înfrâneze de
la toate, cum spune în 1 Corinteni 9.25.
După aceea trebuie să respecte regulile jocului. Aceasta înseamnă
pentru noi, o luptă duhovnicească ca să ne supunem voii Lui. Aşa cum a
luptat Evodia şi Sintichia împreună cu Pavel şi cu mulţi alţii pentru
propăşirea Evangheliei (Fil. 4.2-3)
trebuie să luptăm şi noi. Ei s-au rugat şi I-au adus înaintea lui
Dumnezeu pe fraţii care erau în lucrarea lui Dumnezeu, făcând o slujbă
dumnezeiască. Cuvântul lui Dumnezeu este viu, nu are nevoie de mijloace
lumeşti de care în majoritatea cazurilor se foloseşte Satana.Expresia „luptă după rânduială” nu înseamnă numai mântuirea păcătosului ci să cunoşti îndeaproape gândurile şi voia lui Dumnezeu. În Efeseni 4.15
ne spune să fim credincioşi adevărului în dragoste, dacă noi respectăm
rânduielile fără dragoste, sau dacă dragostea nu este adevărată atunci
rânduielile respectate nu sunt dumnezeieşti. „Staţi gata dar având mijlocul încins cu adevărul şi cu platoşa neprihănirii” (Efes. 6.14).Îmi
întrebuinţez eu dibăcia şi iscusinţa pe care o am, pentru interesele
adevăratei Adunări a lui Dumnezeu, sau ca să împodobesc o lume
nelegiuită şi fără Dumnezeu? O de-am cântări cu toţii cum se cuvine
acest adevăr însemnat şi practic! Cu cât vom pătrunde mai mult în
cunoaşterea harului cu atât mai mult ne vom alipi de El.
MANA DE DIMINEAŢĂ
MARTIE 29
FAPTELE APOSTOLILOR 12:9
“Petru a ieşit afară şi a mers după el.”
Textul din Fapte 12 este o lecţie
care ne învaţă cum trebuie să ne rugăm şi cum lucrează Dumnezeu.
Dumnezeu nu încurajează lenevia: ceea ce putem face noi, să facem. Dar
lucrurile şi lucrarea lui Dumnezeu sînt de domeniu spiritual unde
capacităţile omeneşti sînt neputincioase. De aceea ne rugăm chiar pentru
ceea ce este imposibil pentru noi, peste puterile noastre. Acolo,
trebuie acţiunea spirituală a puterilor spirituale, trebuie ajutorul
dumnezeiesc, Cînd Dumnezeu ne aşează în faţa unor probleme care ne
depăşesc, cum este întoarcerea altora la Dumnezeu, izbăvirea lor,
binecuvîntarea lor, o biruinţă de cîştigat sau o lucrare de împlinit, ne
găsim în adevăr în faţa a ceea ce Dumnezeu poate să facă. Este bine s-o
înţelegem şi desigur toată slava I se cuvine numai Lui.Biserica se ruga
sub apăsarea împrejurărilor potrivnice dar ea se adresa acolo unde
trebuia; însă ea nu avea încredere în propriile ei rugăciuni şi deşi
ascultarea rugăciunii era la uşă, ea nu ştia pentru că nu credea. În
cazul acesta, ascultarea rugăciunii era un “Petru” pe care textul nostru
ni-l arată ieşind din închisoare şi urmînd pe eliberatorul lui. Şi
nouă, ca şi ucenicilor din Ierusalim, ne lipseşte stăruinţa în
rugăciune; sau poate ne rugăm, dar nu ne aşteptăm să fim ascultaţi.
Poate că răspunsul lui Dumnezeu este pe drum şi noi nici nu ne gîndim la
aceasta. În timp ce ne rugăm şi după ce ne-am rugat, Dumnezeu a
declanşat puterea Sa şi a pus în mişcare răspunsul Lui. N-a spus El: “Tot
ce veţi cere cu credinţă prin rugăciune, veţi primi.” (Matei 21:22);
“…dacă cereţi ceva în Numele Meu, voi face.” ! (Ioan 14:1-14).Să
primim această viaţă spirituală care urmează pe Domnul în planurile Lui,
în acţiunile Lui şi în răspunsurile Lui. Rugăciunea noastră pătrunde
dincolo de perdeaua dinăuntru şi ascultarea vine tot de acolo. Acolo
atingem toiagul de aur, acolo punem mîna pe făgăduinţele scrise ale
Tatălui ceresc.Oh! Domnul să ne dea simplitatea de a crede, fără
raţionamente, şi stăruinţa credinţei ca să căpătăm ce I-am cerut după
voia Lui. Cine ştie dacă un “Petru”,
răspunsul la rugăciunea noastră, n-a ieşit deja din închisoarea
imposibilului nostru, fiind pe drum, sau poate este chiar la uşă. Să fim
însă gata să-I mulţumim oricare ar fi răspunsul Lui. Un lucru este însă
sigur: că “…pacea lui Dumnezeu,…” ne va “…păzi inimile şi gîndurile în Hristos Isus “. Ni le va păzi de ce? De murmure şi îndoieli.
DOMNUL ESTE APROAPE/GBV
Sâmbătă 29 Martie
Şi Cuvântul S a făcut carne şi a
locuit printre noi (şi noi am privit gloria Lui, glorie ca a Singurului
de la Tatăl), plin de har şi de adevăr. Ioan 1.14
Aici nu ni se spune ce era
Cuvântul, ci ce a devenit El. Era Dumnezeu; dar a devenit carne şi a
locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Viziunea de pe muntele
sfânt, oricât de măreaţă, a fost una trecătoare. A fost doar un moment
în care martorilor Săi li s a oferit ocazia să privească gloria Sa, nu
cea a unui cuceritor de pe pământ, nici gloria lui Mesia, ci o glorie ca
a Singurului de la Tatăl.Nicio sabie nu încingea coapsa Sa, nu călărea
spre biruinţă, dreapta Lui nu făcuse fapte mari: ci Cuvântul întrupat a
locuit printre noi, plin de har şi de adevăr. Aceasta era El la început
şi de la început şi aşa a fost cunoscut. Fără îndoială că El era
Împăratul, dar nu aşa ne este prezentat aici. El este infinit mai mult
decât Împărat, este chiar Dumnezeu, şi totuşi Dumnezeu pe pământ, Om
locuind printre oameni, plin de har şi de adevăr. Doar aşa putea să Se
arate Dumnezeu, pentru că altfel am fi fost fără speranţă înaintea
judecăţii Sale. Dar El venise pentru scopuri infinit diferite, la timpul
potrivit, aşa cum declară acest pasaj, cunoscând şi simţind perfect
toată răutatea omenirii.El a locuit printre noi plin de har şi adevăr –
nu a fost doar o vizită, doar o arătare a lui Dumnezeu ca în Vechiul
Testament. Aici El L a arătat pe Dumnezeu, care este dragoste. Dar harul
este mai mult; este dragoste în mijlocul răului, ridicându se deasupra
acestuia, coborând sub el, învingându l prin bine. Şi aşa a fost Isus în
călătoria Sa pe pământ, plin de adevăr; pentru că harul aduce cu sine
adevărul şi face ca sufletele să poată primi şi îndura adevărul. El, şi
doar El, a fost plin de har şi adevăr. Pentru a L face cunoscut pe
Dumnezeu Însuşi în felul acesta – pentru aceasta a venit El. Pentru că,
după cum harul este dragostea divină care atrage în mijlocul răului, tot
aşa, adevărul este revelaţia tuturor lucrurilor aşa cum sunt ele în
realitate. Vine de la Dumnezeu Însuşi şi coboară la om căile şi
planurile Sale, dar şi fiecare gând şi sentiment. Aşa a locuit El
printre noi, plin de har şi adevăr.W. Kelly
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
29 Martie
Exod 2:15-25, 3:1-6
Moise a renunţat la poziţia şi
bogăţia lui pentru a-şi ajuta fraţii asupriţi. Respins de ei, fuge
într-o ţară străină. Acolo, după ce se înfăţişează ca unul care ajută şi
potoleşte setea (v. 17), primeşte o
soţie şi devine păstor. Toate aceste trăsături ne fac să ne gândim la
Fiul lui Dumnezeu care Şi-a părăsit gloria pentru a veni să cerceteze şi
să mântuiască pe poporul Său Israel. Ai Săi nu L-au primit (Ioan 1.11).
El este acum departe de lume, ca Marele Păstor al oilor şi ca Mirele
Bisericii câştigate prin harul Său şi care acum are parte de respingere,
ca şi El.Au trecut patruzeci de ani din viaţa lui Moise şi Dumnezeu
este pe cale să i Se descopere într-o „vedenie minunată“.
Pentru Agar, El alesese o fântână, pentru Iacov, o scară, iar pentru
Moise, acest misterios rug în flăcări. Poţi spune şi tu unde şi cum L-ai
întâlnit pe Domnul? Dumnezeu doreşte să-i arate lui Moise îndurarea Sa
faţă de poporul ales. În mijlocul cuptorului Egiptului, Israel era, ca
şi acest rug, încercat, dar nu nimicit prin foc. Tot aşa este şi acum
pentru răscumpăraţii Domnului. Rostul încercării de foc este să nimicească
răul nejudecat din mijlocul lor.Numai în Hristos, focul divin care a
venit din plin asupra Lui nu a găsit nimic care să poată fi mistuit (Psalmul 17.3).
IZVOARE IN DEŞERT
29 Martie
Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp.
(Matei 6:28)
Cu mulţi ani în urmă era un
călugăr care avea nevoie de ulei de măsline, aşa că a plantat un măslin
tânăr. După ce l-a plantat, s-a rugat: „Doamne, pomul meu are nevoie de
ploaie pentru ca rădăcinile lui firave să se adape şi să crească.
Trimite ploi uşoare“. Şi Domnul a trimis ploi uşoare. Apoi călugărul s-a
rugat: „Doamne, pomul meu are nevoie de soare. Te rog, trimite-i
soare“. Şi soarele a strălucit, aurind norii din care se scursese apa.
„Acum trimite ger, dragă Doamne, ca să i se-ntărească ramurile“, a
strigat călugărul. Şi curând pomişorul a fost acoperit de gheaţă
sclipitoare, iar spre seară a murit. Atunci călugărul l-a căutat pe un
frate călugăr în chilia lui şi i-a povestit experienţa lui ciudată. După
ce a ascultat toată povestea, celălalt călugăr a spus: „Şi eu am
plantat un pomişor. Uite ce bine îi merge! Dar eu am încredinţat pomul
meu Dumnezeului lui. El care l-a făcut ştie mai bine decât un om ca mine
ce are nevoie. Nu I-am pus lui Dumnezeu nici o restricţie şi nici o
condiţie, ci doar L-am rugat: «Doamne, trimite ce are el nevoie – fie că
este o furtună sau soare, sau vânt, sau ploaie, sau ger. Tu l-ai făcut
şi Tu ştii cel mai bine ce are nevoie»“.
Da, las-o în grija Lui,Aşa fac
toţi crinii, Şi ei cresc,Ei cresc în ploaie,Şi ei cresc în rouă ,Da, ei
cresc:Ei cresc în întuneric, ascunşi complet în noapte.Ei cresc în
strălucirea soarelui, descoperiţi de lumină Ei cresc mereu.Da, las-o în
grija Lui,Lucrul acesta e mai scump pentru inima Lui, Să ştii,Decât
crinii care înfloresc,Sau decât florile care răsar De sub zăpadă:Orice
ai avea nevoie, dacă vrei să cauţi lucrul acela prin rugăciune,Poţi să-l
laşi în grija Lui – pentru că El îngrijeşte de tine. Tu, tu ştii.
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – Fritz Berger
29 martie
“Isus a răspuns: Adevărat îţi spun că astăzi vei fi cu Mine în Rai.” Luca 23:43
Împreună cu El au fost răstigniţi şi doi răufăcători. Stând la un pas de veşnicie, unul dintre ei Îi spune: ”Dacă eşti Fiul Lui Dumnezeu, mântuieşte-Te pe Tine Însuţi, şi mântuieşte-ne şi pe noi.”Dacă
gândim superficial, am putea spune că s-a rugat. Dar el a poruncit,
punând sub semnul întrebării obârşia Lui Isus ca Fiu de Dumnezeu. Acest
răufăcător era sub influienţa Satenei, sunt puterea lui Satana, aceaşi
putere care a influienţat şi pe mai marii poporului şi pe ostaşi.
Celălalt rărăcător l-a înfruntat şi s-a smerit, zicând:”Nu
te temi tu de Dumnezeu, tu, care eşti sub aceeaşi osândă? Pentru noi
este drept, căci primim răsplata pentru fărădelelgile noastre; dar omul
acesta nu a făcut niciun rău.” Apoi a spus:”Doamne, adu-Ţi aminte de
mine când vei veni în Împărăţia Ta!” Isus i-a răspuns:”Adevărat îţi spun
că astăzi vei cu Mine în Rai.” Sunt şi astăzi oameni care spun
că doresc să aibă parte de har asemenea tâlharului, să se pocăiască
înainte de moarte. Dar aceştia au respins deja harul de care a avut
parte tâlharul. Eu cred că tâlharul n-a auzit mai înainte de Isus. Nici
împăratul Belşaţar nu a mai avut parte de har, asemenea tâlharului. Nici
prin gând nu i-a trecut să se căiască, după ce Dumnezeu l-a înştiinţat
de condamnarea lui. Sunt mulţi care spun că niciun păcătos nu vine prea
târziu la pocăinţă. Dar pentru Iuda a fost prea târziu. La poporul
Israel în pustie, de asemenea a fost prea târziu. La Belşaţar nu vedem
nimic ce ar dovedi căinţă. De aceea, grăbeşte-te, să ai parte de
mântuirea sufletului tău, până nu e prea târziu!
DOMNUL ESTE APROAPE (Filip. 4.5)
29 Martie
Şi cine luptă la jocuri, nu este încununat, dacă nu s-a luptat după rânduieli. 2 Timotei 2.5
Era o vreme când nu puteam să
luptăm, pentru că eram încătuşaţi de cel Rău. Dar Domnul Isus prin harul
Lui ne-a smuls şi ne-a făcut vrednici pentru a-I sluji Lui. O fericire
mai mare ca aceasta nu se putea pentru noi. Sclavii Domnului Cristos au o
slavă mai mare decât domnul puterii văzduhului, adică diavolul.Şi acum
noi suntem chemaţi să luptăm pentru El. În versetul 4 vedem chipul unui
ostaş care caută să-i placă Domnului său. In versetul de azi vedem
chipul unui luptător într-o arenă. Cununa este pregătită pentru
învingător. Cel care vrea să intre în arenă trebuie să se înfrâneze de la toate, cum spune în 1 Corinteni 9.25.
După aceea trebuie să respecte regulile jocului. Aceasta înseamnă
pentru noi, o luptă duhovnicească ca să ne supunem voii Lui. Aşa cum a
luptat Evodia şi Sintichia împreună cu Pavel şi cu mulţi alţii pentru
propăşirea Evangheliei (Fil. 4.2-3)
trebuie să luptăm şi noi. Ei s-au rugat şi I-au adus înaintea lui
Dumnezeu pe fraţii care erau în lucrarea lui Dumnezeu, făcând o slujbă
dumnezeiască. Cuvântul lui Dumnezeu este viu, nu are nevoie de mijloace
lumeşti de care în majoritatea cazurilor se foloseşte Satana.Expresia „luptă după rânduială”
nu înseamnă numai mântuirea păcătosului ci să cunoşti îndeaproape
gândurile şi voia lui Dumnezeu. În Efeseni 4.15 ne spune să fim
credincioşi adevărului în dragoste, dacă noi respectăm rânduielile fără
dragoste, sau dacă dragostea nu este adevărată atunci rânduielile
respectate nu sunt dumnezeieşti. „Staţi gata dar având mijlocul încins cu adevărul şi cu platoşa neprihănirii” (Efes. 6.14).Îmi
întrebuinţez eu dibăcia şi iscusinţa pe care o am, pentru interesele
adevăratei Adunări a lui Dumnezeu, sau ca să împodobesc o lume
nelegiuită şi fără Dumnezeu? O de-am cântări cu toţii cum se cuvine
acest adevăr însemnat şi practic! Cu cât vom pătrunde mai mult în
cunoaşterea harului cu atât mai mult ne vom alipi de El.
MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO
MARTIE
29 MARTIE
«Atunci Ilie şi-a luat mantaua, a
făcut-o sul şi a lovit cu ea apele, care s-au despărţit într-o parte şi
într-alta şi au trecut amândoi pe uscat.»
2 ÎMPĂRAŢI 2,8
Ilie i-a recomandat de trei ori lui Elisei o cale mai uşoara când i-a spus: «Rămâi aici» (versetele 2, 4 şi 6). Dar Elisei a răspuns de fiecare dată, afişând o siguranţă sfântă: «Viu este Domnul şi viu este sufletul tău că nu te voi părăsi» (vezi aceleaşi trei versete).
Nu vrei şi tu să spui: «Nu te las, Doamne, decât dacă mă binecuvântezi;
vreau să fiu una cu Tine în moartea Ta; vreau să trec Iordanul cu Tine;
vreau să rămân pe cruce cu Tine»? Dacă spui aceste lucruri cu hotărâre
vei experimenta ceva absolut minunat: El, Ilie cel ceresc, Isus Cristos,
ţi-a netezit deja calea. Acest lucru înseamnă în mod concret că poţi să
treci fără grijă cu El «prin Iordan», deoarece El însuşi merge înaintea
ta. Şi o dată ce ai trecut, ia şi următoarea hotărâre sfântă: vreau să
merg cu El întreaga cale, chiar dacă ştiu că e calea strâmtă, calea
morţii. «După ce au trecut, Ilie a zis lui Elisei: „ Cere ce vrei să-ţi fac, înainte ca să fiu răpit de la tine”» (2 împ. 2,9).
Ce umplere minunată de har ne revelează acceptarea morții lui Isus!
Dacă o accepţi, atunci El însuşi Se coboară la ti¬ne şi-ţi şopteşte: cu
ce pot să te binecuvântez astăzi?
Pâinea cea de toate zilele
Învăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
29
Martie
Text: Psalmul 42
…noaptea cântam laudele Lui, şi înălţăm o rugăciune Dumnezeului vieţii mele. Psalmul 42:8
CÎNTĂRI ÎN NOAPTE
Un pastor şi compozitor german din
secolul al 17-lea, Paul Gerhardt, a fost confruntat cu multe încercări
în timpul vieţii sale. În timpul unui incident din Războiul de Treizeci
de ani, a fost silit ca, împreună cu familia, să fugă de acasă. Era
îngrijorat de soarta familiei şi a celor ce se putea petrece cu soţia şi
copiii. Într-o noapte, în timp ce stăteau la un han dintr-un sătuleţ,
fără casă şi tremurînd de frică, soţia a izbucnit într-un plîns
nestăpînit. Pentru a o mîngîia, Gerhardt i-a amintit versete din
Scriptură, cu promisiunile lui Dumnezeu de-a le purta de grijă. Apoi a
mers în grădină unde şi el a izbucnit în plîns. Nu mult după aceea, a
simţit din nou prezenţa Domnului. A luat pana de scris şi a început să
scrie un imn, care în ultimele versuri spune aşa: „Alungă-ţi frica în
vînt şi nu te lăsa înşelat; Dumnezeu îti aude suspinul şi-ţi adună
lacrimile – El iarăşi te va ridica”. Gerhardt ne-a dat un cîntec născut
în noaptea prin care trecea. La scurtă vreme, Dumnezeu l-a scăpat
împreună cu toată familia de orice pericol şi i-a dat tînărului pastor o
nouă biserică, în care să-I servească. Adeseori, în cele mai întunecate
perioade ale vieţii, Dumnezeu îşi face cel mai bine simţită prezenţa.
De fapt, El foloseşte adeseori suferinţele şi greutăţile pe care le
îndurăm, ca să ne arate din nou că E1 este singura noastră sursă a
puterii. Cînd, în încercările noastre, vedem acest adevăr
revelîndu-ni-se, ne întoarcem spre El cu rugăciuni şi laude reînnoite.
Prietene, eşti confruntat cu frămîntârile vieţii chiar acum?
îmbărbăteză-ţi inima. în mijlocul suferinţelor, pune-ţi viaţa în mîna
lui Dumnezeu. El încă mai dă şi azi cîntări în noapte. – P.R.V.
El ştie durerea cînd e mai adîncă:
Lacrimi ce curg ziua şi noaptea
Şoptindu-ne dulce: Te iubesc! Nu uita!
Ne-a şterge lacrima ce-n ochi vom avea. – Anonim
Cînd te caută necazurile, caută-L pe Dumnezeu.
Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi
29 MARTIE
FII CINSTIT !
„Urmăriţi ce este bine” (Romani 12:17)
leremia scrie: „Ca
o potârniche, care cloceşte nişte ouă pe care nu le-a ouat ea, aşa este
cel ce agoniseşte bogăţii pe nedrept;… la urmă nu este decât un nebun”
(leremia 17:11). Să nu crezi că poţi face ce doreşti în lucrurile
mici şi să nu păţeşti nimic câtă vreme nu faci greşeli majore. Fie că
furi un leu sau un milion de lei, tot hoţ eşti. Dicţionarul Oxford
defineşte integritatea ca onestitate. De fiecare dată când încâlci un
principiu moral, devine mai greu şi nu mai uşor să ai un comportament
integru. Tot ce ai făcut în trecut, inclusiv lucrurile pe care ai
neglijat să le faci, ajung în faza în care te presează. De aceea,
dezvoltarea integrităţii necesită vigilenţă constantă. John Morley a
remarcat: „Nici un om nu se poate ridica peste limitările propriului său caracter”.
Şi lucrul acesta este adevărat mai ales când eşti lider. Aşadar: 1)
Tine-ti promisiunile! Când faci o promisiune, creezi speranţă. Când
respecţi o promisiune, creezi încredere. 2) Recunoaste-ti greşelile!
Când deciziile tale nu se transformă în ceea ce ai intenţionat, le
datorezi oamenilor o explicaţie. 3) Cere-ti iertare si încearcă să faci
schimbări! Când faptele tale îi rănesc pe ceilalţi, trebuie să recunoşti
că ceea ce ai făcut a fost greşit şi că îţi pare rău. De obicei, lucrul
acesta este foarte dureros la momentul respectiv .Nu numai că este
corect să procedezi aşa dar acest lucru poate scurta agonia şi te poate
ajuta să laşi incidentul în urmă.
Sămânţa Bună
Sâmbătă, 29 Martie 2014
Cine crede în Fiul, are viaţa veşnică; dar cine nu crede în Fiul, nu va vedea viaţa, ci mânia lui Dumnezeu rămâne peste el.
Ioan 3.36
Întoarsă acasă, tânăra a început să
citească cu nesaţ în Noul Testament. Pe măsură ce citea, ea vedea pe
Mântuitorul trădat, arestat, acuzat pe nedrept, ocărât, batjocorit… Ea
Îl vedea nu ca pe un Om bun, căzut în mâinile vrăjmaşilor Săi, ci ca pe
Fiul lui Dumnezeu, care a ales de bunăvoie să-Şi dea viaţa, din
dragoste, pentru nişte păcătoşi pierduţi şi vinovaţi. Când a ajuns la
osândirea rostită împotriva lui Isus: „La moarte cu Omul Acesta!“,
tânăra a înţeles că Mântuitorul luase locul ei. Mântuitorul era fără
păcat; ea era aceea care merita moartea…Tânăra închise ochii
reamintindu-şi cuvintele auzite în seara aceea. Parcă auzea încă o dată
întrebarea predicatorului: „L-aţi primit pe Isus ca pe Mântuitorul
dumneavoastră?“ – şi ea şi-a dat seama că trebuia să răspundă la
întrebare, odată pentru totdeauna. Ea trebuia să spună „da“ sau „nu“ lui
Isus Hristos, care avea drepturi asupra vieţii ei; ea trebuia să aleagă
acum. Tânăra a spus „da“ mântuirii prin credinţa în Mântuitorul şi de
atunci a fost fericită pentru timp şi veşnicie.O, de-ar avea întrebarea:
„L-aţi primit pe Isus?“ un ecou în fiecare inimă!
Frumoase promisiuni,incurajari, prin toate aceste lectiuni de fiecare zi ! multumim sora Virginia !
ReplyDelete