skip to main |
skip to sidebar
MEDITATII – CUVINTE DE IMBARBATARE SI TREZIRE -25 MARTIE-13 FELURI
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
OSWALD CHAMBERS
25
MARTIE
Cea mai delicată misiune de pe pământ
… prietenul Mirelui
Ioan 3:29
Bunătatea şi puritatea nu
trebuie niciodată să fie trăsături care să atragă atenţia spre ele
însele, ci trebuie să fie doar nişte magneţi care să atragă la lsus
Cristos. Dacă sfinţenia mea nu-i atrage pe oameni la El, ea nu este
genul bun de sfinţenie, ci o influenţă care va trezi afecţiuni
necumpătate şi va duce sufletele în rătăcire. Un sfânt minunat poate fi o
piedică dacă nu-L prezintă pe lsus Cristos, ci numai ceea ce a făcut
Cristos pentru el; acel om va lăsa impresia că are un caracter foarte
frumos – dar aceasta nu înseamnă a fi un adevărat prieten al Mirelui; eu
sunt cel care cresc tot timpul, nu El.Pentru a menţine această
prietenie şi credincioşie faţă de Mire, trebuie să fim mai atenţi la
relaţia noastră morală şi vitală cu El decât la orice altceva, mai
atenţi chiar decât la ascultare. Uneori nu avem nimic de ascultat şi
singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să menţinem o legătură
vitală cu lsus Cristos. având grijă ca nimic să nu intervină pentru a o
rupe. Numai ocazional ni se cere o ascultare concretă. Când apare o
criză, trebuie să descoperim care este voia lui Dumnezeu, dar cea mai
mare parte a vieţii nu ne-o petrecem într-o ascultare conştientă, ci în
menţinerea acestei relaţii de prieten al Mirelui. Lucrarea creştină
poate fi un mijloc prin care sufletul încetează de a mai fi preocupat cu
lsus Cristos. In loc să fîm pneteni ai Mirelui, devenim nişte
providenţe amatoare şi putem lucra împotriva Lui, deşi folosim armele
Lui.
Domnul este aproape! (Filip. 4.5)
25 Martie
Un om care va fi necurat, şi nu se
va curaţi, va fi nimicit din mijlocul adunării, căci a spurcat sfântul
locaş al DOMNULUI fiindcă n-a fost stropită peste el apa de curăţire,
este necurat. Numeri 19.20
Sfinţenia lui Dumnezeu cere
curăţirea Casei Lui. Pentru starea murdară a unui suflet în timpul
mersului prin pustie, a fost dată posibilitatea de spălare. În vechime –
apa de curăţire – trebuia să fie stropită pe cel murdar. În zilele de
azi Cuvântul lui Dumnezeu ne arată că:
„Dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte
păcatele şi să ne curăţească de nelegiuire” (1 Ioan 1.9).\Deci prin recunoaştere, prin mărturisirea păcatului, suntem curăţiţi de El prin harul şi îndurarea Lui.\În
vechime cine nu preţuia curăţirea dată de Dumnezeu pentru El personal,
nu putea să aibă comuniune (părtăşie) cu Dumnezeu în mijlocul poporului
Său. El trebuia să fie nimicit. Şi cât de uşor putea să devină omul
necurat! Dacă treceai peste un mormânt sau dacă te atingeai de un os
deja îngălbenit, sau dacă intrai, într-un cort în care era un mort,
chiar dacă nu ştiai, erai socotit necurat.La fel de uşor devine omul azi
necurat prin atingerea, chiar fără voie a răului, prin vorbiri cu dublu
înţeles, sau prin bancuri, care în fond sunt minciuni sau minciuni din
politeţe etc. Cât de repede se pierde sensibilitatea cugetului pe care
un credincios trebuie să o aibă ca să poată fi într-o comuniune
permanentă cu Dumnezeu.Domnul să facă să preţuim adevărul pe care ni L-a
dăruit. Când primim harul Lui nemărginit de mare pe care vrea să ni-l
descopere mereu, nu vom mai fi abătuţi de la calea bună de către Satan
cel furios. Să-i mulţumim Domnului pentru rugăciunea pe care a făcut-o
către Tatăl pentru noi. Laudă şi mărire Tatălui şi Dumnezeului nostru
pentru puterea Lui cu care ne ocroteşte şi ne călăuzeşte spre
ţintă.Moartea lui Cristos ne dă pacea: viaţa Lui ne dă puterea.
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
25 Martie Geneza 50:1-14
Cartea Geneza conţine toate
evenimentele majore care privesc familia omenească: naşterea, căsătoria,
pier¬derea soţiei, a mamei, a tatălui … şi ne prezintă credinţa activă
trecând prin toate acestea. Sfârşitul lui Iacov este foarte frumos.
Pământul bun al Gosenului, unde şi-a petrecut ultimii şaptesprezece ani
din viaţă, nu l-a făcut să uite ţara Canaanului, nici promisiunile
făcute de Domnul la Beer-Şeba (46.4).
El a arătat fiilor săi importanţa pe care o acorda Canaanului, dându-le
instrucţiuni precise pentru înmormântarea lui. Va trebui să se
odihnească în această peşteră, Macpela, în care membrii familiei
credinţei aşteaptă ziua învierii. Preţul care să-i asigure dreptul la
aceasta fusese plătit în trecut.Funeraliile patriarhului sunt de o mare
solemnitate. În general în Vechiul Testament, înmor-mântarea unui om
este pe măsura credincioşiei sale. Înmormântarea lui Iehoiada şi cea a
împăratului Ezechia au omagiat evlavia lor (2 Cronici 24.16; 32.33).
Astăzi, când un credincios părăseşte lumea, nu se fac ceremonii
deosebite. Pentru copilul lui Dum¬nezeu, moartea şi-a pierdut pute¬rea,
fiind asemenea unui somn care va sfârşi prin înviere (1 Tesaloniceni 4.13, 14). Dar chiar dacă moartea şi-a pierdut boldul, să nu uităm niciodată cât L-a costat aceasta pe Cel care a învins-o!
MANA DE DIMINEAŢĂ
MARTIE 25
2ÎMPĂRATI 1:9
“Omule al lui Dumnezeu, împăratul a zis: ” Coboară-te”
Ilie primise porunca de la Dumnezeu
să rămînă pe munte: dar trimişii împăratului i-au spus de trei ori:
“Coboară-te!” După cum Ilie a fost ispitit de oamenii aceştia să iasă de
pe calea lui Dumnezeu, tot astfel chemarea de a ne scădea nivelul, de a
ne învoi cu cerinţele veacului de acum, vin şi peste noi. Cînd Dumnezeu
dă cuiva o chemare, El îi arată calea de urmat, îi indică nivelul pe
care trebuie să-1 menţină; dar ispita de “a coborî” se va face curînd
simţită, sub diferitele forme pe care vrăjmaşul ştie bine să le adapteze
pentru fiecare. Scăderea nivelului spiritual se face adesea pe nebăgate
în seamă, în mod treptat. Tinere şi tînără, vegheaţi! Aţi început bine,
rîvna voastră era curată şi aveaţi o sinceră dorinţă de a vă consacra
pentru Domnul. Aţi fost hotărîţi să “căutaţi mai întîi împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui” şi să lăsaţi în mod hotărît “celelalte lucruri” în mîinile Sale. Apoi aţi auzit chemarea lumii: “Omule al lui Dumnezeu,… …coboară-te!”
Dacă aţi început să coborîţi, întoarceţi-vă de unde aţi plecat. Este
iertare la El, Reparatorul spărturilor.Nimeni nu este scutit de ispită;
pentru cei ce vor să umble cu Dumnezeu, ea este inevitabilă. Să învăţăm
să deosebim şoaptele vrăjmaşului ca şi atacurile lui violente. Ispitele
vin uneori sub forma exemplelor proaste sau a sfaturilor rele ale altora
şi a insinuărilor lor perfide. Alte ori ispitele îmbracă o formă mai
subtilă, mai atrăgătoare de “înger de lumină”, cum spune la 2Cor. 11:14.
Inimii noastre înşelătoare şi de desnădăjduit de rea îi place să dea
înapoi, să facă aşa cum fac alţii, satisfăcînd diferitele ambiţii ale
vieţii proprii. Fericit este credinciosul care primeşte disciplina
Domnului şi rămîne în ea. Orice lucrare a lui Dumnezeu care stăruieşte
în luptă este deasemenea expusă la aceleaşi ispite: “Omule al lui
Dumnezeu,……coboară-te!” adică abandonează lupta, “nu vezi că toţi îţi
stau împotrivă”? Numai pocăinţa şi smerirea înaintea crucii ne ajută să
ne menţinem nivelul duhovnicesc de la început, al chemării noastre
dumnezeieşti. Binecuvîntate sînt lucrările şi adunările cari, în
mijlocul ruinelor creştinătăţii – a formalismului şi a morţii spirituale
– stăruiesc în slăvirea lui Dumnezeu prin menţinerea unui nivel
duhovnicesc aşa cum ni-l prezintă Cuvîntul lui Dumnezeu care ne vrea cu
gelozie pentru Sine.“Rămîneţi în Mine şi Eu voi rămînea în voi.” (Ioan 15:4).
Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara
25 Martie
DIMINEAŢA
Cu o sărutare vinzi tu pe Fiul Omului? Luca 22:48
Sărutul duşmanului este înşelător.
Permiteţi-mi să fiu prevăzător când lumea îmi zâmbeşte, fiindcă este
posibil să mă trădeze, ca şi pe Mântuitorul, cu un sărut. Când un om
atacă religia, are de obicei respect pentru ea. Lăsaţi-mă să mă feresc
de ipocrizia mieroasă care este masca ereziei şi necredinţei. Cunoscând
aparenţa înşelătoare a nedreptăţii, permiteţi-mi să fiu înţelept ca un
şarpe şi să evit vicleşugurile duşmanului. „Băiatul fără minte” (Proverbe 7:7) a fost dus la moarte de sărutul femeii străine. Fie ca sufletul meu să fie pregătit astăzi, iar „bubele ademenitoare” (vers. 7)
ale lumii să nu aibă nici un efect. Duh prea Sfânt, nu mă lăsa pe mine,
sărman fiu al omului, să fiu vândut cu un sărut! Dar dacă mă fac
vinovat de acelaşi păcat ca Iuda, ,fiul pierzării” (Ioan 17:12).
Am fost botezat în numele lui Isus, sunt membru al bisericii Sale
vizibile, stau la masa comuniunii — toate acestea sunt ca nişte
sărutări. (Sunt oare sincer? Dacă nu, sunt un trădător nemernic. Trăiesc
în lume la fel de nepăsător ca ceilalţi, şi mă consider urmaş al lui
Isus? Dacă este aşa, îmi transform religia în obiect de batjocură, și îi
conduc pe oameni să-şi bată joc de numele pe care îl port. Cu siguranţă
că sunt un Iuda dacă fac aşa, şi ar fi mai bine pentru mine „să nu mă fi născut niciodată” (Marcu 14:21).
îndrăznesc să sper că sunt curat? Arunci, Doamne, ţine-mă curat. O
Doamne, fă-mă sincer şi cinstit. Păzeşte-mă de orice înşelăciune. Nu mă
lăsa să-mi trădez Mântuitorul. Te iubesc, Isuse, şi chiar dacă te
îndurerez adesea, doresc să-ţi rămân credincios până la moarte. O
Doamne, fereşte-mă de ambiţie şi mândrie, şi nu mă lăsa să ard la
sfârşit fiindcă mi-am trădat învăţătorul cu un sărut.
SEARA
Fiul omului. Ioan 3:13
Cât de des a folosit Mântuitorul
titlul acesta! Dacă ar fi vrut, ar fi putut să vorbească întotdeauna
despre Sine ca despre Fiul lui Dumnezeu, „Minunat, Sfetnic, Dumnezeu tare, Părintele veşniciilor, Domn al păcii” (Isaia 9:6). Dar iată umilinţa lui Isus! Preferă şă fie numit „Fiul omului”.
Să învăţăm o lecţie de umilinţă de la EL. Să nu ne mândrim niciodată cu
titluri măreţe. Aici se află, totuşi, un gând mult mai plăcut. Isus
iubeşte atât de mult omenirea încât îi place să o onoreze, fiindcă este o
mare onoare, într-adevăr, şi o mare demnitate, să-L poţi numi pe Isus „Fiul omului”. El doreşte să aşeze stele regale pe pieptul omenirii, arătând dragostea lui Dumnezeu faţă de sămânţa lui Avraam. „Fiul omului”
— de fiecare dată când a rostit aceste cuvinte, El a aşezat o aură pe
fruntea copiilor lui Adam. Totuşi, poate că următorul gând este încă şi
mai preţios. Isus Christos s-a numit „Fiul omului” ca să-şi exprime
simpatia şi identificarea cu poporul Său. Prin aceasta ne aminteşte că
El este Cel de care
ne putem apropia fără frică. Putem să-I spunem toate, durerile şi
necazurile noastre, fiindcă El, ca Om, le cunoaşte din experienţa.
Fiindcă a suferit ca un Fiu al omului, El este în stare să ne ajute şi
să ne mângâie. Fii binecuvântat, scumpul nostru Isus! De vreme ce
foloseşti pentru totdeauna numele care te mărturiseşte ca Frate şi rudă a
noastră, datoria noastră este să-Ţi slăvim harul, umilinţa şi
dragostea.
Priveşte cum Isus s-a dăruit
Iubirii noastre nedesâvârşite,
Şi prin iubirea Sa a dovedit
Că inimile noastre sunt sfinţite.
Când îşi aude Numele slăvit
In fapte şi în vorbele de noi rostite,
Acordă celor care L-au iubit
Comori de dragoste şi suflete-nnoite.
IZVOARE IN DEŞERT
25 Martie
Fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui!
Căci cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este
şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută. (Evrei 11:6)
Toţi avem nevoie de credinţă
pentru zilele negre, şi Biblia este plină cu relatări despre astfel de
zile. Povestea ei este spusă cu ele, cântările ei sunt inspirate de ele,
profeţiile ei se ocupă de ele şi revelaţia ei a venit prin ele. Zilele
negre sunt pietrele pe care călcăm pe cărarea luminii. Ele par să fi
fost oportunităţile lui Dumnezeu de a ne trece prin şcoala
înţelepciunii.Psalmul 107 este plin
de povestiri despre dragostea generoasă a lui Dumnezeu. În fiecare
povestire de izbăvire, oamenii ajungeau la culmea disperării, ceea ce Îi
dădea lui Dumnezeu ocazia de a acţiona. Când „toată iscusinţa“ lor le era zadarnică (Psalmul 107:27) din cauza disperării, atunci începea să lucreze puterea lui Dumnezeu.Aduceţi-vă aminte de promisiunea făcută unui cuplu „aproape mort“, că urmaşii lor vor fi „în mare număr, ca stelele cerului, ca nisipul de pe malul mării, care nu se poate număra“ (Evrei 11:12). Citiţi încă o dată despre izbăvirea de la Marea Roşie, şi cum „preoţii care duceau chivotul legământului Domnului s-au oprit pe uscat, în mijlocul Iordanului“ (Iosua 3:17).
Studiaţi o dată în plus rugăciunile lui Asa, Iosafat şi Ezechia, când
erau foarte tulburaţi, neştiind ce să facă. Parcurgeţi istoria lui
Neemia, Daniel, Osea şi Habacuc. Staţi cu teamă respectuoasă în
întunericul din Ghetsimani, şi zăboviţi lângă mormântul din grădina lui
Iosif din Arimateea în acele zile grele. Cereţi explicaţii de la
martorii bisericii primare, şi rugaţi-i pe apostoli să vă istorisească
despre zilele lor negre.Disperarea este mai bună decât deznădejdea. Nu
uitaţi că nu credinţa noastră a creat zilele negre. Lucrarea credinţei
este să ne susţină în acele zile şi să le rezolve. Totuşi singura
alternativă la credinţa în momentele de disperare este deznădejdea.
Credinţa rezistă şi învinge.Nu există un exemplu mai eroic de credinţă
în momentele de disperare decât istoria celor trei tineri evrei Şadrac,
Meşac şi Abed-Nego. Situaţia lor era disperată, dar ei au răspuns cu
curaj: „Iată, Dumnezeul nostru, căruia Îi
slujim, poate să ne scoată din cuptorul aprins, şi ne va scoate din mâna
ta, împărate. Şi chiar de nu ne va scoate, să ştii, împărate, că nu vom
sluji dumnezeilor tăi, şi nici nu ne vom închina chipului de aur pe
care l-ai înălţat!“ (Dan. 3:17-18). Mie îmi plac în mod deosebit cuvintele: „Şi chiar de nu ne va scoate“! Vreau să menţionez pe scurt Grădina Ghetsimani şi să vă rog să vă gândiţi la „totuşi“-ul ei. „Dacă este cu putinţă … Totuşi …“ (Matei 26:39).
Sufletul Domnului nostru era copleşit de un întuneric greu. A Se
încrede a însemnat pentru El trăirea chinului până la sânge şi a
întunericului până-n adâncimile iadului – Totuşi! Totuşi! Caută o
culegere de imnuri şi cântă imnul preferat al credinţei în momente de
disperare. S. Chadwick
Când obstacolele şi încercările sunt
Ca pereţii unei închisori,
Fac puţinul care pot să-l fac
Şi restul Ţi-l las Ţie.
Şi când pare că nu am nici o şansă, nici una,
Ca să fiu scăpat din necaz,
Speranţa îşi găseşte puterea în neputinţă,
Şi Te aşteaptă în linişte.
DOMNUL ESTE APROAPE/GBV
Marţi 25 Martie
Ahab a istorisit Izabelei în
amănunt tot ce făcuse Ilie şi cum îi omorâse cu sabia pe toţi profeţii …
Şi [Ilie] a mers în pustie cale de o zi şi a venit şi s a aşezat sub un
ienupăr şi dorea moartea sufletului său; şi a zis: „Destul! Acum, Doamne, ia mi sufletul, pentru că nu sunt mai bun decât părinţii mei“. 1 Împăraţi 19.1,4
După ce Ilie a câştigat la Carmel o
victorie măreaţă pentru Domnul, regina Izabela l a ameninţat cu
moartea, iar el, descurajat şi demoralizat, a fugit într un loc pustiu. S
a aşezat sub un ienupăr şi I a cerut lui Dumnezeu să îi ia viaţa. S ar
putea să fim surprinşi de faptul că un om al lui Dumnezeu a putut să
aibă o lucrare atât de strălucitoare şi apoi să se scufunde brusc într o
asemenea descurajare şi tulburare; aceasta este însă ceea ce ni se
poate întâmpla şi nouă, dacă ne abatem privirile de la Domnul şi ne
concentrăm asupra situaţiei din jurul nostru.Se pare că, atunci când
Ilie şi a îndepărtat pentru un moment privirea de la Dumnezeu, a
încercat mai întâi să fugă de necazuri, după care s a aşezat şi a
renunţat. Este o stare tristă pentru orice copil al lui Dumnezeu! Şi
totuşi, cât de des, atunci când vin încercări şi necazuri, nu ne găsim
şi noi într o astfel de poziţie de descurajare şi de autocompătimire! Nu
ar trebui să fim surprinşi când vrăjmaşul nostru, Satan, şi îngerii săi
caută să se folosească de descurajare pentru a pune piedică evangheliei
şi pentru a distruge mărturia noastră.Şi noi putem să fim tulburaţi şi
gata să renunţăm atunci când suntem prea marcaţi de probleme. S ar putea
să începem să credem că Dumnezeu nu ne mai poate folosi sau că El ne dă
deoparte. Dar Dumnezeu nu îi dă deoparte pe slujitorii Săi ascultători
când aceştia eşuează! Vedem cum, în cazul lui Ilie, Dumnezeu l a trimis
pe îngerul Său pentru a i oferi exact ceea ce îi era necesar şi pentru a
l pregăti pentru lucrarea care îi stătea înainte. Acelaşi Dumnezeu
îndurător care nu l a dat deoparte pe Ilie, ci l a întărit, ne va întări
şi ne va încuraja şi pe noi! S. J. Faulkner
Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi
25 MARTIE ADEVĂRATA DĂRNICIE (1)
„Sporiţi… şi în această binefacere (strângerea de ajutoare)” (2 Corinteni 8:7)
Pavel le spune corintenilor: „Sporiţi… şi în această binefacere” (2 Corinteni 8:7). Apoi el îi provoacă prin exemplul celor din Macedonia: „voim
să vă aducem la cunoştinţă harul pe care l-a dat Dumnezeu în Bisericile
Macedoniei. în mijlocul multelor necazuri prin care au trecut, bucuria
lor peste măsură de mare şi sărăcia lor lucie, au dat naştere la un
belşug de dărnicie din partea lor. Vă mărturisesc că au dat de bună
voie, după puterea lor, şi chiar peste puterile lor. Şi ne-au rugat cu
mari stăruinţe pentru harul şi părtăşia la această strângere de ajutoare
pentru sfinţi. Şi au făcut aceasta nu numai cum nădăjduisem, dar s-au
dat mai întâi pe ei înşişi Domnului, şi apoi nouă, prin voia lui
Dumnezeu” (2 Corinteni 8:1-5). Să observăm următoarele lucruri despre macedoneni: 1) Mai întâi s-au dat pe ei înșiși Domnului, fără rezerve.2)
Au înţeles că tot ce aveau era doar prin harul lui Dumnezeu. Pavel
scrie că modul prin care a ştiut că macedonenii s-au dat pe ei înşişi
Domnului a fost că l-au implorat să le dea coşul pentru darurile de
bunăvoie. Extraordinar! Când a fost ultima oară când ai stat în
biserică, abia aşteptând să contribui la colectă deoarece erai
nerăbdător să dăruieşti? Dărnicia nu este atunci când pastorul o cere
sau când lucrarea o cere sau pentru că te simţi vinovat sau când încerci
să faci o afacere cu Dumnezeu. Nu, dărnicia este atunci când dai din
preaplinul bunătăţii lui Dumnezeu faţă de tine. Aceasta este adevărata
dărnicie!
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
De CHARLES H. SPURGEON
25 martie
SOMN ODIHNITOR
Când te vei culca, vei fi fără teama, şi când vei dormi, somnul îţi va fi dulce.
Proverbe 3.24
Drag suflet, eşti tu ameninţat sa
fii reţinut pe un pat de boală? Nu te lăsa înspăimântat, ci scrie
această făgăduinţă pe tăbliţa inimii tale: „Când te vei culca, vei fi
fără teamă”. Noi nu ne putem păzi singuri, în timpul somnului, dar
Domnul veghează asupra noastră toată noaptea. Cei ce sunt sub ocrotirea
Celui Prea înalt sunt mai în siguranţă decât domnitorii în palatele lor.
Dacă în timpul somnului nostru ne putem odihni, nu mai suntem tulburaţi
de îngrijorările şi preocupările noastre, vom găsi în culcuşul nostru o
odihnă pe care n-o cunosc spiritele îngrijorate sau ambiţioase. Visele
supărătoare vor dispare şi, dacă vor veni încă să ne tulbure, vom uita
impresia ce ne-o aduc, ştiind că sunt numai vise. Putem deci dormi
liniştiţi, sub paza Dumnezeului nostru. Cât de plin de pace era somnul
lui Petru, când a venit îngerul să-1 trezească; a trebuit încă să-1
tragă afară pentru a-1 face să se trezească de tot. Totuşi, hotărârea sa
de moarte era pentru a doua zi. Aşa au dormit liniştiţi mulţi martiri,
înainte de a se urca pe eşafod, „căci El dă odihnă prea iubiţilor
Săi”.Pentru ca somnul să fie liniştit, trebuie să avem o viaţă
liniştită, iar dragostea şi gândurile să ne fie pline de pace.
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – Fritz Berger
25 martie
„Oamenii care Îl păzeau pe Isus Îl batjocoreau şi-L băteau.”
De ce S-a lăsat bătut Isus, El
care era Fiul Lui Dumnezeu? De ce a permis Dumnezeu ca Fiul Său să fie
batjocorit? Ar fi fost de ajuns să sufle odată pentru a-i nimici pe
toţi. Dar El a venit ca înlocuitor pentru noi şi pentru fărădelegea
noastră S-a lăsat batjocorit şi bătut. A plătit în locul nostru, iar
preţul nu era nici argint, nici aur, ci chiar viaţa Lui. L-au legat la
ochi, apoi L-au lovit şi L-au întrebat:” Spune, cine este acela care Te-a lovit?”
Dar El a rămas mut ca un miel, plătind pentru păcatele mele şi ale
tale.Când s-a făcut ziuă, bătrânii norodului, preoţii cei mai de seamă
şi cărturarii s-au adunat împreună şi au adus pe Isus în soborul lor.
Niciodată şi nimeni nu a mai văzut vreodată un miel de jertfă
asemănător; fiecare păcătos ar putea fi atins până în adâncul inimii
dacă ar vedea cât a suferit Isus pentru el. Pe urmă aceşti duşmani ai
Lui Dumnezeu au întrebat pe Fiul Lui Dumnezeu:”Eşti Tu Hristosul?
Spune-ne, dar!”, iar răspunsul Lui a fost:”Dacă
vă voi soune, nu veţi crede, şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi
răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. De acum Fiul Omului va şedea la
dreapta puterii Lui Dumnezeu.” Iar la întrebarea următoare: Eşti Tu dar, Fiul Lui Dumnezeu? A răspuns:”Aşa cum spuneţi, da sunt.”
Aceasta le-a ajuns ca să-L condamne ca hulitor de Dumnezeu. Şi astăzi
este la fel! Dacă mărturisim ce am găsit în Isus, şi ce a făcut El
pentru noi, lumea ne consideră răufăcători. Cel care crede în El urmează
acelaşi drum pe care a mers El. De aceea putem fi liniştiţi şi să-L
mărturisim, neobosind în a-L slăvi pentru tot ce a făcut pentru.
Aleluia, slavă Mielului!
MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO
25 MARTIE
«Căci Domnul îşi întinde privirile peste tot pământul ca sâ îngrijească pe aceia a căror inimă este întreagă a Lui.»
2 CRONICI 16,9
Problema cea mai gravă a zilelor
noastre nu o reprezintă în primul rând catastrofele naturale cum ar fi
cutremurele, foametea sau inundaţiile, ci, după părerea mea, lumea
creş¬tină care se zbate între viaţa sub autoritatea lui Isus şi
acceptarea păcatului. Din acest motiv ea se află în pericol de moarte.
Domnul descrie cu durere acest fenomen: «Dar fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot am să te vărs din gura Mea» (Apoc. 3,16).
Este extrem de periculos să fii căldicel. Această stare de spirit este
indusă de duhul anticristic şi, din păcate se răspândeşte din ce în ce
mai mult; totuşi, în aceeaşi măsură ea grăbeşte reîntoarcerea lui Isus
şi judecata de apoi. Este motivul pentru care te întreb: eşti tu un
copil al lui Dumnezeu? Poate răspunzi «sper» sau «aş vrea să fiu». Dacă
nu poţi să dai un răspuns clar, atunci nu ești nici una, nici alta.
Atunci eşti ceea ce Domnul Isus defineşte prin «nici cald, nici rece»,
stare care înseamnă nici credincios, nici necredincios. Tu, care nu eşti
încă salvat, tntoarce-te astăzi la Domnul cu pocăinţă, deoarece cu
siguranţă nu mai ai mult timp!
PAINEA CEA DE TOATE ZILELE
Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
25 Martie
Text: Ioan 3:16-21
Voia Tatălui Meu este ca oricine… crede în El, să aibă viaţă veşnică… Ioan 6:40.
MÎNTUITOR PENTRU TOŢI
Uneori credem că creştinismul este
numai pentru oameni ca noi. Am crescut într-o comunitate destul de mică,
unde cei mai mulţi dintre credincioşi au aceeaşi condiţie socială cu
noi, aceeaşi origine etnică şi afiliere confesională. Dar apoi începem
să ne mărim orizontul. Mergem la şcoală sau începem să întîlnim creştini
adevăraţi şi în afara cercului nostru. Ne dăm seama cît de înguşti am
fost în cercul nostru strimt. Scriind despre aceste lucruri în revista
„Eternity”, Rebecca Manley Pippert a spus: „Ce tonic a fost pentru
îndoielile elevilor mei să-L vadă pe Cristos manifestîndu-se în culturi
cu totul diferite de a noastră! Să-i urmăreşti pe creştinii din Tailanda
care dramatizează pilda fiului risipitor pentru oamenii fără carte din
ţara lor.S-o asculţi pe femeia indiană îmbrăcată în hainele ei lungi,
care vine dintr-o familie hindusă, şi care spune cît de mult a costat-o
pe ea ca să-1 urmeze pe Isus. Ori să-i asculţi pe evreii mesianici din
Israel care cîntă în ebraică cîntări de dragoste pentru Mesia”. Pippert
concluzionează: „Cu toţii, din culturi şi naţiuni diferite şi atît de
variate, ne-am plecat genunchii în numele lui Isus, singurul nume din
cer şi de pe pămînt care ne poate mîntui”. Cristos, nu este calea spre
cer numai pentru români. El este calea mîntuirii pentru filipinezi,
japonezi, bulgari, sudanezi, pentru locuitorii din Chile si Insulele
Aleutine – pentru toţi. Să-L vedem ca pe Unul care caută să-i mîntuiască
pe cei pierduţi din toate triburile şi naţiunile lumii. Da, Isus este
Mîntuitorul tuturor. – D.C.E.
Din toate cele patru părţi de lume
Suim spre Tine mii şi mii de mii
Avînd pe buze-acelaşi dulce Nume
Şi-n piept aceleaşi sfinte bucurii. Traian Dorz.
Isus a venit să mîntuiască pe cei pierduţi, pe cei din urmă si pe cei mai mici.
Sămânţa Bună
Marţi, 25 Martie 2014
Drept răspuns, Isus le-a zis: „Băgaţi de seamă să nu vă înşele cineva“.
Matei 24.4
Într-un tren, o femeie a întrebat
un călător dacă trenul opreşte în localitatea G. „Da, în câteva minute
suntem acolo“. Femeia i-a povestit călătorului că odată, când a
călătorit cu trenul, a mers într-o direcţie greşită, ceea ce a costat-o
timp şi bani. La întrebarea: „Când aţi constatat că aţi greşit?“, femeia
a răspuns: „Doar când trenul nu a mers mai departe“.Nu sunt mulţi
oameni care fac aceeaşi greşeală cu privire la veşnicie? Toţi gândesc că
sunt pe o cale bună. Dar vai! Doar în staţia finală a vieţii vor vedea
că au greşit ţinta. Atunci va fi prea târziu, veşnic prea târziu. Astfel
de oameni nu ajung în veşnica fericire, ci în veşnica
pierzare.Cititorule! Acum mai este timp să-ţi cercetezi ţinta spre care
te îndrepţi. Gândeşte-te foarte serios chiar acum la ţinta finală a
vieţii! Nu sta nepăsător motivând că mai este timp pentru aşa ceva.
Ţinta credinţei este Mântuitorul. El este singura Cale pe care omul se
poate apropia de Dumnezeu. Hristos este unicul Salvator al celor care
şi-au pus încrederea în El. Nu merge mai departe pe calea necredinţei!
Vei ajunge în pierzarea veşnică.
No comments:
Post a Comment