skip to main |
skip to sidebar
MEDITATII – CUVINTE DE IMBARBATARE SI TREZIRE -26 MARTIE-13 FELURI
TOTUL PENTRU GLORIA LUI
OSWALD CHAMBERS
26 MARTIE
Păstrarea viziunii spirituale prin curăţie personală
„Ferice de cei cu inima curată, căci ei vor vedea pe Dumnezeu.”
Matei 5:8
Puritatea nu înseamnă inocenţă,
ea înseamnă mult mai mult decât atâta. Puritatea este rezultatul
trăirii într-o susţinută armonie spirituală cu Dumnezeu. Trebuie să
creştem în puritate. Legătura noastră cu Dumnezeu poate fi bună. iar
puritatea lăuntrică, neîntinată şi totuşi, din când în când, viaţa
noastră poate fi pătată pe dinafară. Dumnezeu nu ne fereşte de această
posibilitate, deoarece în acest fel înţelegem nevoia de a ne păstra
viziunea spirituală prin puritate personală. Dacă floarea spirituală a
vieţii noastre cu Dumnezeu este distrusă într-o măsură cât de mică,
trebuie să lăsăm totul şi să îndreptăm situaţia. Aminteşte-ţi că
viziunea spirituală depinde dc caracter – cei cu inima curată îl vor
vedea pe Dumnezeu.Dumnezeu ne face curaţi prin harul Său suveran, dar
este ceva dc care noi trebuie să ne îngrijim: viaţa trupească prin
intermediul căreia venim în contact cu alţi oameni şi cu alte puncte de
vedere, şi acestea ne pot întina. Nu numai sanctuarul lăuntric trebuie
păstrat curat înaintea lui Dumnezeu, ci şi curţile dinafară trebuie
aduse într-o armonie perfectă cu puritatea pe care Dumnezeu ne-o dă prin
harul Său. Imediat ce curtea dinafară este întinată, înţelegerea
noastră spirituală este umbrită. Dacă vrem să menţinem contactul
personal cu Domnul Isus Cristos. aceasta presupune a nu suporta să facem
sau să gândim unele lucruri, ba chiar a nu suporta să ne atingem dc
unele lucruri legitime.Un mod practic dc a-ţi păstra neîntinată
puritatea personală în relaţiile cu alţi oameni este să-ţi spui: „bărbatul acela, femeia aceea, sunt perfecţi in Cristos Isus! Prietenul acela, ruda aceea, sunt perfecţi în Cristos Isus!”
Domnul este aproape! (Filip. 4.5)
26 Martie
Ci să-L căutaţi la locaşul Lui,
şi să mergeţi la locul pe care-l va alege DOMNUL DUMNEZEUL vostru, din
toate seminţiile voastre, ca să-Şi aşeze acolo Numele Lui. Deuteronom
12.5
A dat Dumnezeu copiilor Lui
libertate de a lucra aşa cum vor în privinţa strângerii laolaltă? Este
totuna să fii în comuniune personală cu El şi să fii împreună cu
ceilalţi credincioşi? Nu ne-a dat El oare răspuns concret la acesta
întrebare? Dumnezeu ne iubeşte prea mult şi este prea aproape de noi ca
să ne lase în necunoştinţă şi în această privinţă. Poate lăsa El
ORGANIZAREA strângerilor laolaltă în mâinile noaste? Desigur că NU. El
ne-a lăsat TOTUL, dar absolut totul scris în Sfânta Scriptură. Cât de
precis spune El poporului Său Israel ca la toate strângerile lor să nu
se închine altor dumnezei în afară de El şi să nu se abată de la
poruncile Lui călăuzindu-se după firea lor pământească. „Voi să nu faceţi aşa faţă de Domnul Dumnezeul vostru! Ci să-L căutaţi la locaşul Lui…” (Deut. 12.4-5). Acesta este un cuvânt foarte clar.Cât de precis este Cuvântul Domnului pentru noi: „Unde sunt doi sau trei adunaţi PENTRU Numele Meu şi Eu voi fi în mijlocul lor.”
Noi nu stăm azi pe temelia poruncilor ci pe a harului. Atunci să nu mai
ţinem seama de voia şi gândurile lui Dumnezeu? Tocmai din cauză că
suntem mântuiţi prin har, să-I arătăm dragostea noastră prin supunere şi
ascultare. „ASCULTAREA face mai MULT decât JERTFELE.”
Să ne gândim mereu la mântuirea noastră prin har şi să-I aducem slavă
prin viaţa noastră.Trebuie să ne aşteptăm la greutăţi şi încercări în
Adunare pentru că ea este singurul şi adevăratul lucru dumnezeiesc de pe
acest pământ. Diavolul va desfăşura toate puterile sale ca să ne alunge
de pe acest teren sfânt şi adevărat. El va încerca răbdarea fiecăruia,
temperamentul fiecăruia, va răni sentimentele, va căuta să facă rău în
mii de feluri, cu alte cuvinte va întrebuinţa tot ce-i stă în putinţă,
ca să ne facă să uităm Adunarea lui Dumnezeu.
MANA DE DIMINEAŢĂ
MARTIE 26
EVREI 4:12 1IOAN 2:27
“Cuvîntul
lui Dumnezeu este viu şi lucrător…” “Ungerea pe care aţi primit-o de la
El, rămîne în voi, şi n-aveţi trebuinţă să vă înveţe cineva…”
Cuvîntul lui Dumnezeu este
descoperirea a ceea ce este El, este arătarea voiei Lui în toate
împrejurările care ne înconjură şi judecă în inimă tot ce nu este de la
Dumnezeu. Fiind viu şi plin de putere, desparte tot ce este legat în
modul cel mai intim în inimile şi minţile noastre pentru a face posibil
să pătrundă lumina Sa, pentru ca să aducă viaţa din Dumnezeu. Venind
deci de la El, Cuvîntul este ca ochiul Lui asupra cugetului nostru, ne
aduce imediat în prezenţa Sa şi ne face să realizăm că înaintea Lui nu
este nimic ascuns. Cuvîntul lui Dumnezeu este un instrument care nici nu
permite ca dorinţele firii păcătoase şi ale minţii noastre răzleţe să
lucreze liber, nici nu lasă inima noastră să se înşele singură. în timp
ce judecă în noi tot ce ne-ar putea împiedica să umblăm în sfinţenie pe
calea lui Dumnezeu, este în acela şi timp un ajutor care ne plasează în
prezenţa lui Dumnezeu într-un cuget curat. Ne face în stare să ne
continuăm drumul prin pustia lumii cu bucurie, întărindu-ne prin
credinţa şi încrederea în El. Cuvîntul lui Dumnezeu este hrana noastră
de fiecare zi care ne ajută să-L cunoaştem pe Domnul Isus în toate
însuşirile Lui ºi ne ajută să creştem în omul dinăuntru pînă la
înălţimea staturii plinătăţii Lui. Dumnezeu vorbeşte deci în Cuvîntul
Său iar prin ungerea pe care ne-a dat-o, adică Duhul Sfînt, ne face
capabili să înţelegem voia Lui, gîndul Lui, să înţelegem inima Lui şi
astfel “n-avem trebuinţă să ne înveţe nimeni.” Asta nu înseamnă să
dispreţuim învăţătura sănătoasă pe care Dumnezeu ne-o dă prin oamenii
Lui care au primit de la Duhul Sfînt mai multă lumină decît noi, ci
dimpotrivă, Cuvîntul ne spune să preţuim pe astfel de oameni.” (1Tes.
5:12 şi 1Tim. 5:17). Dar Dumnezeu însuşi Se îngrijeşte să ne facă să
înţelegem Cuvîntul Lui. C.H.M. spunea: “Dacă Dumnezeu nu mă poate face
să înţeleg ce spune – dacă nu-mi poate da asigurarea că El însuşi
vorbeşte, nu sînt cu nimic mai înţelept decât dacă El nu ar fi vorbit de
loc. Dacă Cuvîntul lui Dumnezeu nu este suficient, fără interpretarea
omenească, atunci nu poate fi de loc Cuvîntul Lui. Trebuie să admitem
una din două: ori Dumnezeu n-a vorbit de loc, ori El a vorbit şi
Cuvîntul Lui este perfect. Dar binecuvîntat să fie Dumnezeu, că ne-a dat
o descoperire – El a vorbit şi Cuvîntul Lui este în stare să ajungă la
inima şi înţelegerea noastă. Dumnezeu este în stare să ne dea siguranţa
că El vorbeşte şi nu este nevoie de nici o autoritate omenească ca să
intervină.”
SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI
26 Martie Geneza 50:15-26
Mai rămăsese încă o durere
pentru Iosif după moartea tatălui său: fraţii lui se îndoiau de
dra¬gostea lui. Gândeau că, odată ce Iacov a murit, Iosif se va răzbuna.
Cu câtă tandreţe îi asigură încă o dată, explicându-le gândul lui
Dumnezeu şi confirmându-şi promisiunea de a se îngriji de ei şi de
copiii lor! Mulţi creştini se aseamănă cu aceşti fraţi ai lui Iosif. Nu
cred că sunt pe deplin iertaţi (1 Ioan 4.18).
Oare nu ne îndoim şi noi de dragostea Dom¬nului, deşi El ne-a dat
atâtea dovezi despre ea? Inima Sa este deosebit de sensibilă faţă de
aceas¬tă lipsă de încredere. Este ca şi cum El ne-ar spune: „De
atâta timp sunt cu voi şi nu M-ai cunoscut?“ (Ioan 14.9).La sfârşitul
Genezei vedem cum se conturează aproape toate tainele lui Dumnezeu. Dar,
înainte de a se încheia această carte, auzim din nou certi¬tudinea
credinţei (v. 24). „Dumnezeu vă va cerceta negreşit“, sunt ultimele cuvinte adresate de Iosif fraţilor săi şi singura din faptele lui de credinţă consemnată în Evrei 11.22.
Chiar în belşugul vieţii plăcute din Egipt, el întrevede plecarea
fraţilor săi şi mutarea oaselor sale în Canaan. Să imităm şi noi
credinţa lui Iosif!
DOMNUL ESTE APROAPE/GBV
Miercuri 26 Martie
Faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu. 1 Corinteni 10.31
Când eram mic, am lucrat pentru un
pantofar scoţian pe nume Dan Mackay, un creştin devotat.
Responsabilitatea mea era să bat pielea pentru tălpile pantofilor. O
bucată de piele de vacă era tăiată în forma dorită şi apoi era îmbibată
cu apă. Eu aveam pe genunchi o bucată de metal şi, cu un ciocan cu
capătul plat, băteam aceste bucăţi de piele până când deveneau tari şi
uscate. Părea o muncă fără sfârşit şi adesea mă săturam de ea.Ceea ce
îmi îngreuna şi mai mult munca era faptul că, la doar câteva case mai
departe, era un alt atelier, în care lucra un cizmar uşuratic,
neevlavios, care încânta vecinii cu poveşti obscene, aşa încât
părinţilor respectabili le era groază de el. Şi totuşi, cumva părea să
prospere. Am observat că el niciodată nu bătea pielea pentru tălpi, ci o
lua din apă şi o bătea în cuie la locul ei, în timp ce apa sărea din ea
la fiecare lovitură. Într o zi am îndrăznit să intru. Timid, i am spus:
«Am observat că dumneata pui tălpile la pantofi când încă sunt ude.
Sunt la fel de bune ca şi cele bătute?». Mi a aruncat o privire
răutăcioasă şi mi a răspuns: «În felul acesta se vor întoarce mai repede
cu ele la reparat, băiete!».Simţind că am învăţat ceva, i am povestit
incidentul şefului meu. Domnul Mackay s a oprit din lucru şi a deschis
Biblia la pasajul care spune: „Faceţi toate pentru gloria lui Dumnezeu“.
«Harry», mi a spus el, «eu nu repar pantofi doar pentru banii pe care
îi primesc de la clienţi. Fac aceasta pentru gloria lui Dumnezeu! Mă
aştept să văd fiecare pantof pe care l am reparat vreodată la tronul de
judecată al lui Hristos şi nu vreau ca, în acea zi, Domnul să îmi spună:
„Dan, ai făcut o treabă proastă“. Vreau ca El să îmi poată spune: „Bine, rob bun şi credincios“».
A continuat să îmi explice că, la fel cum unii oameni sunt chemaţi să
predice, el fusese chemat să repare pantofi şi doar dacă avea să facă
lucrul acesta bine, mărturia lui va avea valoare înaintea lui Dumnezeu
(vedeţi Coloseni 3.23 25). H. A. Ironside
Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi
26 MARTIE
ADEVĂRATA DĂRNICIE (2)
„Sporiţi… şi în această binefacere (strângerea de ajutoare)” (2 Corinteni 8:7)
Dărnicia noastră trebuie să fie stabilită şi motivată de mulţumirea faţă de ceea ce a făcut Hristos pentru noi. Pavel scrie: „El, cu toate că era bogat, s-a făcut sărac pentru voi, pentru ca prin sărăcia Lui, voi să vă îmbogăţiţi” (2 Corinteni 8:9). Este
important să înţelegi cât de bun şi de generos este Dumnezeu faţă de
noi, deoarece unii dintre noi îi dau doar resturile; dacă ne mai rămâne
ceva după ce ne-am plătit facturile şi după ce am făcut tot ce ne-am
dorit să facem, vom dărui. Dar chiar şi dacă l-am dărui lui Dumnezeu un
milion de lei, dacă e ceea ce ne-a rămas, l-am dat noi ce am avut mai
bun? (Maleahi 1:6-14). Unii dintre
noi dăruiesc a doua oară. Ei primesc un cadou care nu le trebuie, îl
împachetează frumos şi îl dau altcuiva. Unii au dulapuri întregi de
astfel de cadouri. Aşa abordează unii dintre noi dărnicia faţă de
Dumnezeu – şi este o insultă! în Noul Testament nu vedem predicatori
cerşind, vânzând lucruri sau folosindu-se de trucuri pentru a strânge
bani pentru lucrarea lui Dumnezeu. Ci vedem oameni precum macedonenii
care răspund la harul lui Dumnezeu deoarece au înţeles şi L-au iubit pe
Dumnezeu pe care L-au slujit. Tot ce a creat Dumnezeu a fost menit să
dăruiască. El a creat soarele ca să dea lumină în timpul zilei şi luna
şi stelele în timpul nopţii. El a creat florile ca să dea frumuseţe,
culoare şi miros. Dumnezeu însuşi este darnic: „Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat …” (loan 3:16).
Când înţelegi acest adevăr, circumstanţele vor ocupa locul al doilea.
Dărnicia ta nu este determinată de raportul dintre datorie şi venit sau
de rata impozitului. Nu, dărnicia ta este motivată de harul lui
Dumnezeu!
Meditatii Charles H. Spurgeon
CHARLES H. SPURGEON
MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineața și Seara
26 Martie
DIMINEAŢA
Isus a răspuns: „Eu sunt. Deci, dacă Mă căutaţi pe Mine, lăsaţi pe aceştia să se ducă.” Ioan 18:8
Observă, suflete, grija pe care a
manifestat-o Isus faţă de oile Sale, chiar şi în ceasul încercării!
Pasiunea dominantă învinge moartea. El s-a predat vrăjmaşului, dar a
luat cvântul în apărarea ucenicilor Săi. Cât despre El, „ca o oaie mută înaintea celor ce o tund”(Isaia 53:7),
nu a deschis gura; însă de dragul ucenicilor Săi, a vorbit cu putere
îndoită. Aceasta este dragostea, constanta, uitându-se pe sine,
credincioasă. Dar oare în acest text nu există şi un alt înţeles, mai
profund? Nu se Oglindeşte însuşi spiritul Ispăşirii în aceste cuvinte?
Păstorul cel Bun îşi dă „viaţa pentru oile Sale” (Ioan 10:11) şi cere să
fie lăsate libere. Garantul este legat, şi dreptatea cere ca cei pe
care îi înlocuieşte să fie lăsaţi să plece. In timpul sclaviei din
Egipt, aceeaşi voce a răsunat cu putere: „Lasă pe poporul Meu să plece”
(vezi Exod 9:1). Răscumpărarea din sclavia păcatului şi Satanei trebuie
să vină. În fiecare celulă din temniţele Disperării, răsună Strigătul „lăsaţi-i pe aceştia să se ducă”,
iar Disperarea şi Teama fug. Satana aude vocea cunoscută şi îşi ridică
piciorul de pe grumazul Celor căzuţi; Moartea îl aude, şi porţile
mormântului se deschid larg. Drumul lor este o cale spre progres,
sfinţenie, triumf şi glorie, şi nimeni nu îndrăzneşte să-i oprească. „Pe
calea aceasta nu va umbla nici un leu, si nici o fiară sălbatică nu va
apuca pe ea” (Isaia 85:9). Cerbul dimineţii a atras vânătorii asupra Sa,
şi căprioarele sfioase pot să pască acum în pace printre crini. Norul
de furtună s-a dezlănţuit deasupra Crucii de pe Calvar, şi peregrinii
din Sion nu vor mai fi ajunşi de fulgerul răzbunării. Vino, suflete, şi
te bucură de imunitatea pe care ţi-a asigurat-o Mântuitorul.
Binecuvântat să-I fie Numele în fiecare clipă, zi după zi.
SEARA
Când va veni in slava Tatălui Său împreună cu sfinţii îngeri. Marcu 8:38
Dacă am fost părtaşi cu Isus la
ruşinea Sa, vom împărţi şi slava care îl va înconjura la cea de-a doua
venire. Iubite cititor, eşti alături de Isus? Eşti legat de el cu
legăturile vieţii? Atunci vei suferi alături de El astăzi în ruşinea Sa.
Vei lua crucea şi vei merge „afară din tabără la El” (Evrei 13:13),
suferind ocara. Fără îndoială, vei fi alături de El şi în clipa în care
crucea va fi schimbată în coroană. Judecă-te singur în seara aceasta.
Fiindcă, dacă nu te-ai născut din nou în El, nu vei fi cu El când va
reveni în slavă. Dacă te temi de partea întunecata şi dureroasă a
părtăşiei cu El, nu vei înţelege strălucirea şi fericirea revenirii
Regelui „cu toţi sfinţii îngeri” (Matei 25:31).
Cum? Şi îngerii sunt cu EI? Dar El nu înalţă îngerii; El înalţă sămânţa
lui Avraam. Sunt şi sfinţii îngeri cu El? O, suflete, dacă eşti
într-adevăr iubit de El, nu poţi sta deoparte. Dacă prietenii şi vecinii
sunt chemaţi să-I vadă slava, ce vei face tu, mireasa Lui? Vei sta
deoparte? Gândeşte-te că va veni Ziua Judecăţii, şi nu vei putea sta
departe de inima Celui care, primind îngerii în părtăşie, te-a primit şi
pe tine în unire. Nu ţi-a spus El „te voi logodi cu Mine prin neprihănire, judecată, mare bunătate şi îndurare” (Osea 2:19)? Nu ţi-a promis chiar El „Eu vă voi lua” (Ieremia 3:14)?
El îşi găseşte plăcerea în tine. Dacă îngerii, care sunt prieteni şi
vecini, vor fi alături de el, este mai mult ca sigur că prea iubiţii
Săi, în care îşi găseşte plăcerea, vor sta la dreapta Sa. Făgăduinţa
aceasta este luceafărul tău de dimineaţă; strălucirea ei este atât de
mare, încât poate lumina cea mai întunecată şi tristă experienţă.
IZVOARE IN DEŞERT
26 Martie
Ridică-ţi ochii şi, din locul în care eşti, priveşte
spre nord şi spre sud, spre est şi spre vest;
căci toată ţara pe care o vezi ţi-o voi da ţie.
(Geneza 13:14-15)
Nici o dorinţă nu va fi
vreodată pusă în tine de Duhul Sfânt, dacă El nu intenţionează s-o
împlinească. Deci lasă-ţi credinţa să se înalţe şi să urce spre culmi ca
să revendice toată ţara pe care o poţi descoperi. S. A. Keen.Tot ce
poţi înţelege prin viziunea credinţei îţi aparţine. Priveşte cât poţi de
departe, pentru că tot ce vezi este al tău. Tot ce doreşti să fii ca şi
creştin, şi tot ce doreşti să faci pentru Dumnezeu, este posibil prin
credinţă. Apoi apropie-te mai mult de El, şi cu Biblia ta în faţă, şi cu
sufletul complet deschis puterii Duhului, lasă ca întreaga ta fiinţă să
primească botezul prezenţei Sale. Pe măsură ce El îţi deschide
înţelegerea, îngăduindu-ţi să vezi plinătatea Lui, crede că El a păstrat
toate acestea pentru tine. Acceptă ca pentru tine toate promisiunile
din Cuvântul Său, toate dorinţele pe care El le trezeşte în tine, şi
toate posibilităţile pe care le poţi avea ca să devii un urmaş al
Domnului Isus. Toată ţara pe care o vezi îţi este dată ţie.Harul Său,
care ne-a fost dat şi care ne ajută pe drumul spre împlinirea
promisiunii Sale, este de fapt legat de viziunea interioară pe care ne-a
dat-o Dumnezeu. Cel care pune instinctul natural în inima unei păsări
ca să traverseze în zbor un continent în căutarea unei clime mai calde
este prea bun ca s-o dezamăgească. Aşa cum credem că El a pus instinctul
în pasăre, putem fi siguri că El S-a îngrijit să aibă şi adieri uşoare
şi un soare de primăvară care s-o întâmpine la sosire. Şi Cel care suflă
speranţă cerească în inimile noastre nu ne va înşela şi nici nu ne va
lăsa când noi înaintăm spre împlinirea ei. selectat
Ei au plecat şi au găsit aşa cum le spusese [Isus].
Luca 22:13
MÂNTUIREA PRIN HRISTOS
Meditaţii zilnice – Fritz Berger
26 martie
„S-au sculat toţi şi au dus pe Isus înaintea lui Pilat.”
Luca 23:1
Isus a fost legat şi stătea
îniantea lor ca un făcător de rele. Iuda a fost şi el acolo şi când a
văzut că Isus este condamnat la moarte i-a părut rău pentru ce a făcut
şi a adus preţul vânzării înapoi bătrânilor şi marelul preot:”Am păcătuit, căci am vândut sânge nevinovat.”
Prin aceasta şi trădătorul a trebuit să recunoască nevinovăţia Lui
Isus. Dar şi aceasta a scos la iveală inima lor împietrită. Ei au spus:” Ce ne pasă nouă? Treaba ta.”
Iuda a aruncat arginţii în Templu, şi s-a dus de s-a spânzurat. El era
unul din cei doisprezece. Câtă durere I-a pricinuit Lui Isus! Dacă un
membru al unei comunităţi îşi ia viaţa, cât de durerors este pentru
responsabil acest lucru! Prin aceasta toată comunintatea este condamnată
de lume. Da, Isus a fost ispitit în toate lucrurile asemenea nouă, de
aceea poate să ne ajute în orice situaţie şi avem în El o stâncă ce nu
se clatină.Isus a fost găsit nevinovat de Pilat şi de Irod.Pilat a
încercat să-L elibereze şi a încercat să-i convingă pe Evrei.Şi pentru
că era obiceiul ca să fie eliberat un deţinut cu ocazia sărbătorii, le-a
oferit să aleagă între marele răufăcător Baraba şi Isus, sperând că Îl
vor cere pe Isus. Dar poporul a strigat:” Dă-ni-l pe Baraba!”” a
mai venit şi solul nevestei lui Pilat şi i-a spus:Să nu ai nimic a face
cu neprihănitul acesta; căci azi am suferit mult în vis din pricina
Lui!” Aceasta a îngreunat şi mai mult situaţia lui Pilat. Sărmanii
oameni care se tem mai tare de oameni, decât de Dumnezeu! Cum arată
sfârşitul lor! Tată Bun, păzeşte-ne să nu fim slugile oamenilor!
Amin.
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
De CHARLES H. SPURGEON
26 martie
ÎNGRIJIREA SĂRACULUI
Domnul îl sprijineşte, când este pe patul de suferinţă, îi uşurează durerile.Psalmul 41.3
Adu-ţi aminte ca această făgăduinţa
este pentru cei ce au grija de săraci. Eşti tu unul dintre ei? Dacă
este aşa, atunci o poţi lua şi pentru tine.Vezi numai cum, la vreme de
boală, Dumnezeul celor săraci ştie să binecuvânteze pe cei ce au grija
de ei; braţele Celui Atotputernic îi sprijinesc sufletul şi trupul
suferind îl odihneşte pe perne moi. Ce imagine duioasă şi plină de
dragoste este folosită aici, şi cum ni-L arată pe Dumnezeu ca fiind
lângă noi în infirmităţile şi bolile noastre! cine ar fi gândit în
vechime un lucru asemănător despre Jupiter sau despre zeii indienilor
sau ai chinezilor? Acesta e limbajul deosebit al lui Dumnezeu, care se
apleacă până la noi ca să fie Infirmierul şi îngrijitorul oamenilor de
bine. Când El loveşte cu o mână, sprijineşte cu cealaltă. Oh, ce
suferinţă binecuvântată este aceea care ne face să ne sprijinim la sânul
lui Dumnezeu! Harul Său este cel mai bun întăritor şi dragostea Sa este
cel mai sigur medicament. Şi când vom fi bolnavi aşa încât să rămânem
numai piele şi oase, El va da sufletului nostru o putere de uriaş. Nu
există medic mai îndemânatic ca Dumnezeu, tonic mai puternic ca
făgăduinţa Sa, vin mai întăritor ca dragostea Sa.Dacă nu ne împlinim
îndatoririle faţă de săraci, sa luăm seama la ceea ce pierdem şi de
îndată să devenim prietenul şi ajutorul lor.
PAINEA CEA DE TOATE ZILELE
Înnvăţăturile Tale sînt minunate: de aceea le
păzeşte sufletul meu. Descoperirea cuvintelor
Tale dă lumină, dă pricepere celor fără răutate.
Psalmul 119:129, 130
26
Martie
Text: Ioan 11:17-44
Isus i-a zis: „Fratele tău va învia.” Isus plîngea. Ioan 11:23, 35
CUM SĂ-I AJUŢI PE CEI ÎN SUFERINŢĂ
Cînd eram tînăr, mă temeam să-i
vizitez pe cei care pierduseră pe cineva drag. Mă întrebam ce aş putea
să le spun. De-alungul anilor, am descoperit că nu trebuie să avem o
astfel de frică. Cred că o persoană care este instruită din Cuvîntul lui
Dumnezeu, care se lasă călăuzită de Duhul Sfînt, şi este sensibilă la
nevoile altora, va face şi va spune ceea ce trebuie. Pentru a aduce
mîngîiere, uneori se cere să spui cuvinte de încurajare, deşi altă dată
este suficientă numai prezenţa ta acolo.Putem învăţa de la Isus, de la
felul cum s-a ocupat de Maria şi Marta, atunci cînd fratele lor Lazăr a
murit. Atunci cînd Isus a întîlnit-o pe Marta, cea care gîndea atît de
logic şi practic, El a vorbit cu ea despre siguranţa învierii. Dar cînd a
întîlnit-o pe Maria, fiinţă mult mai emoţională, a vorbit puţin, dar a
plîns cu ea. Unul dintre cele mai greşite lucruri este să încercăm să
mîngîiem pe cineva prin discursuri pline de clişee religioase. N-am să
uit niciodată cum stăteam în spatele unui prieten la o înmormîntare şi
ce deranjat m-am simţit cînd l-am ascultat ţinînd o predicuţă de 3
minute unei tinere văduve cu inima zdrobită. Dorise să facă binele, dar
n-a fost sensibil la durerea ei. Ar fi trebuit să ştie că nu era în
stare să asculte ceva. Tot ce ar fi avut nevoie ea, ar fi fost să ştie
că el era preocupat de durerea ei. Nu sta departe de cei care suferă. Ei
au nevoie de ajutorul unor credincioşi sensibili. Îi poţi mîngîia chiar
şi atunci cînd nu spui nimic. Prezenţa ta acolo poate să spună că-ţi
pasă de suferinţele lor. – H.V.L.
Cei ce suferă au nevoie de iubire,
Vor să ştie că ne pasă şi sîntem acei
Ce cu vorba bună, mîngîierea tandră
în necazuri sîntem alăturea de ei. – D.J.D.
Antrenează-ţi inima să ofere simpatie si mîinile s-ajute cu bucurie
MEDITAŢII ZILNICE de WIM MALGO
26 MARTIE
«Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui.»
ECLESIASTUL 7,8
Ne apropiem cu certitudine de
sfârşitul luptei credinţei noastre. Uită-te la Isus! El a fost cel mai
dispreţuit dintre oameni, supus durerilor şi suferinţei. A fost atât de
dispre¬ţuit încât oamenii îsi întorceau fata de la El. Dar care a fost
sfârşitul suferinţelor Lui? Acum stă la dreapta Tatălui şi absolut toate
lucrurile îi sunt supuse. Şi noi suntem dis¬preţuiţi în această lume,
exact ca Domnul nostru; aşa ne învaţă Scriptura. Trebuie să-ţi duci
crucea până la capăt dacă vrei să primeşti coroana; trebuie să treci
prin noroiul acestei lumi, dar să te păstrezi curat, căci altfel nu vei
putea păşi pe străzile de aur. Când Îl vei accepta pe Isus Cristos cel
crucificat, viata ta veche va lua sfârşit si una nouă se va naşte. Căci
dacă murim cu El, vom si trăi cu El. «Mai bun este sfârşitul unui lucru
decât începutul lui» — spune tex¬tul de azi. Bucură-te că Domnul ti-a
dat harul de a urma această cale, deoarece atunci când te vei trezi vei
fi aseme¬nea Lui. Un diamant neşlefuit nu arată atrăgător sau valo¬ros,
dar în mâinile meşterului priceput urâţenia ia sfârşit şi apare o piatră
strălucitoare şi preţioasă. Tu eşti ca acel dia¬mant; dacă eşti membru
în Trupul lui Isus Cristos vei fi o nestemată în coroana Regelui
regilor.
Sămânţa Bună
Miercuri, 26 Martie 2014
Israel a zis lui Iosif: „Fraţii tăi pasc oile la Sihem! Vino, căci vreau să te trimit la ei …“.
Geneza 37.13
Ce uşurare trebuie să fi fost
pentru Iosif când, după seceriş, fraţii săi s-au dus să pască turma
tatălui lor la Sihem. Câteva zile de drum îl despărţeau de ura lor, de
vorbele lor urâte, de persecuţiile lor. Se putea bucura de dragostea
tatălui său, de dragostea fratelui său mai mic, Beniamin. Ce a gândit
Iosif când a aflat că tatăl său vrea să-l trimită la fraţii săi? Să-şi
părăsească tatăl, fratele şi să plece din casa părintească şi să meargă
la aceia care îl urau şi-i doreau pieirea? Iosif nu a obiectat, ci a
răspuns simplu: „Iată-mă, sunt gata“.Care
era puterea ascultării lui Iosif? Nu doar un sentiment al datoriei, ci
înainte de toate dragostea pentru tatăl său mult mai puternică decât ura
fraţilor săi.Ce învăţătură pentru noi! Intrând în Templu, Isaia a avut
viziunea slavei Domnului. După ce buzele sale au fost curăţite de orice
nelegiuire, el a răspuns la întrebarea divină: „Iată-mă, trimite-mă!“. Iar Domnul a zis profetului: „Du-te şi spune poporului …“.
Procedăm şi noi la fel când Domnul ne pune în faţă o slujbă, o lucrare
oarecare prin care Numele Său să fie cunoscut, sau comoditatea este
aceea care ne ţine pe loc şi astfel suferim o mare pierdere?
No comments:
Post a Comment