DE CE NU MA PLICTISESC IN ADUNARE?

De ce nu mă ”plictisesc” la adunare? vesteabună | 15 ianuarie 2011 at 1:12 |

motto:
”să se lase..omul nedrept de gândurile lui.” Isaia 55:7

Pentru că este Adunarea Domnului.
Ne adunăm pentru El, nu pentru noi.
Mă duc la Adunare ca la convocare, sunt al Lui, cum să nu mă duc? Îl iubesc, vreau să mă duc.
Sunt multe motive pentru care nu mă plictisesc:

Unul ar fi că Domnul Isus însuși este în mijlocul nostru. ”Cu așa drag stau la umbra Lui:” ”La umbra unei stânci mari.” Am fost zdrobit de Stâncă, făcut una cu Stânca, ascuns în crăpătura Ei. El, Cuvântul Lui tronează ca rege recunoscut și adorat între frați. De unde plictis?
Alt motiv ar fi că nu mă prea duc la Adunare. În ultima vreme vine Adunarea la mine, la noi. Pregătește casa, primește oaspeți, ai grijă să fie totul în ordine, apoi bucuria când vin frații ”o, ce bine-i când o ușă se deschide cu iubire...”, de multe ori unii rămân la masă!
Alt motiv este că nu avem program. Nu știm cine va vorbim, ce? Legea dragostei în Adunare se interpretează așa: ”Ce este de făcut fraților? dacă unul din voi are, altul...altul,...toate să se facă spre zidire.” O cale nespus mai bună.
Alt motiv este că ne amintim de moartea Domnului, o vestim prin semnul pâinii și paharului. Este o cercetare de sine care ne setează întotdeauna stările inimii, a gândurilor pe crucea Domnului Isus, izvorul puterii și a oricărei rânduieli de gândire dreaptă.
Alt motiv este că îl văd pe Domnul Isus în frați, primesc Cuvântul, cântarea, rugăciunea de la ei ca îndemn de la Domnul pentru mine, dau cuvânt, cântare, rugăciune conștient că este și spre zidirea celorlalți.
Alt motiv este că merg la Adunare, nu la biserică, la părtășie, nu la program.
Alt motiv este lipsa rutinei, a repetițiilor, a afirmării omului cu personalitatea lui proprie, nerăstignită.
Alt motiv este că la fiecare strângere, în discuții,în mărturii văd în frați crescând și rodind omul lăuntric, ca mărturie a bunei semințe care a odrăslit. Plimbarea printr-o astfel de ”grădină” nu este niciodată plictisitoare.
Alt motiv este că atunci când am ceva din partea Domnului pentru zidirea celorlalți, pot să dau în libertate, libertate garantată de Capul Adunării, Taina ținută ascunsă de veacuri, Taina lui Cristos.
Alt motiv, poate cel mai important este DRAGOSTEA, ținta poruncii. Cum să te plictisești când știi că cei din jur te iubesc, când îi iubești? Nu ca pe colegi de club sau de clasă, ci ca pe cei pentru care a murit Cristos, zdrobiți de aceeași Stâncă. Dragostea între frați și dragostea de Domnul, dragostea de oameni, dragostea de Cuvânt, de tot ce este vrednic de iubit, de venirea Lui, prietenia crucii Lui. Har!
Alt motiv este Harul felurit, dat pentru slujirea unii altora. Când Harul domnește, când Harul este felurit, nu este plictis.
Alt motiv este că în Adunare ne umplem de Cuvânt, nu ieșim din granițele Cuvântului, ca să locuiască din belșug în noi.

Am postat aceste gânduri în contextul în care tot mai multe voci pe net se plâng de plictisul din biserici.

Îi cred, să meargă la adunare.

http://vesteabuna.wordpress.com/2011/01/15/de-ce-nu-ma-”plictisesc”-la-adunare/