PATIMILE
lui
ISUS CRISTOS
de JOHN PIPER
50 de motive de ce a murit Domnul nostru
47Cristos a suferit şi a murit …
Ca să ne salveze de judecata finală
„tot aşa Cristos, după ce s-a adus jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora ,Se va arăta a doua oară , celor ce-L aşteaptă , nu în vederea păcatului,ci pentru mântuire.”(Evrei 9:28)
Ideea creştină a salvării este legată de trecut, prezent şi viitor.Biblia spune: „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă.”(Efeseni 2:8) .Spune că Evanghelia este puterea Lui Dumnezeu „pentru noi care suntem mântuiţi” (1 Cor 1:18), şi mai spune „căci acum mântuirea este mai aproape de noi deât atunci când am crezut”(Romani 13:11) - Am fost mântuiţi,suntem mântuiţi , vom fi mântuiţi .
Cu fiecare etapă, suntem mântuiţi prin moartea Lui Cristos – în trecut , odată pentru totdeauna, păcatele noastre au fost plătite de către Cristos Însuşi-am fost justificaţi doar prin credinţă.
În prezent, moartea Lui Cristos asigură lucrarea prin puterea Duhului Sfânt al Lui Dumnezeu care ne mântuieşte în mod progresiv de dominaţia şi contaminarea cu păcat .
Iar în viitor , va fi sângele Lui Cristos , vărsat pe cruce , sânge care ne protejează de mânia Lui Dumnezeu şi care ne aduce la perfecţiune şi bucurie.
Va veni o judecată , una adevărată, şi Biblia o descrie ca „ ..o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi văpaia unui foc care va mistui pe cei răzvrătiţi”(Evrei 10:27) şi ne cheamă să „ ne arătăm mulţumitori şi să aducem lui Dumnezeu o slujire plăcută ,cu evlavie şi cu frică ;fiindcă Dumnezeul nostru este un foc mistuitor.”(Evrei 12:28-29)
Chiar Isus i-a avertizat pe cei din zilele Sale că „fugiţi de mânia viitoare?”(Matei 3:7) pentru că „la descoperirea Domnului Isus din cer,cu îngerii puterii Lui ,într-o flacără de foc răzbunându-Se pe cei care nu-L cunosc pe Dumnezeuşi pe cei care nu ascultă de Evanghelia Domnului nostru Isus Cristos.Aceştia vor fi pedepsiţi cu o pierzare veşnică de la faţa Domnului şi de la gloria puterii Lui”(2 Tes 1:7-9)
Unele dintre imaginile acestei mânii de pe urmă a lui Dumnezeu , aproape că sunt prea teribile ca să medităm la ele.În mod ironic, Ioan, „apostolul dragostei” este cel care ne dă cele mai grafice secvenţe ale iadului . Acel care îl respinge pe Cristos şi va fi credincios altcuiva „va bea şi el din vinul mâniei Lui Dumnezeu ,turnat neamestecat în paharul mâniei Lui .Şi va fi chinuit în foc şi pucioasă , înaintea sfinţilor îngeri şi înaintea Mielului.Şi fumul chinului lor se înalţă în vecii vecilor. Şi nici ziua, nici noaptea nu au odihnă” (Apocalipsa 14:10)
Dacă nu vom simţi puţin din spaima mâniei viitoare a Lui Dumnezeu, probabil că nu vom gusta savoarea pe care o avea prima biserică privitor la lucrarea de mântuire a Lui Cristos din vitor”şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său , pe care L-a înviat dintre cei morţi, pe Isus , care ne scapă de mânia viitoare.”(1 Tes 1:10) . Isus Cristos , doar El Însuşi ne poate salva de mânia ce va veni- fără El vom fi mistuiţi pentru veşnicie .
Dar atunci când în final ne va mântui , aceasta va fi în temeiul sângelui Său:„tot aşa Cristos, după ce s-a adus jertfă o singură dată ca să poarte păcatele multora ,Se va arăta a doua oară , celor ce-L aşteaptă , nu în vederea păcatului,ci pentru mântuire.”(Evrei 9:28) Problema păcatului a fost rezolvată odată pentru totdeauna- nu mai e nevoie de nici un sacrificiu nou iar scutul nostru în faţa mâniei viitoare este pe atât de sigur cât suferinţele Lui Cristos în locul nostru.
În consecinţă ,de dragul crucii , fii plin de bucuria harului viitor !
48Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a câştiga bucuria Lui şi a noastră
„…pentru bucuria care-I era pusă înainte ,a suferit crucea ,a dispreţuit ruşinea şi stă la dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12:2)
Drumul care duce spre bucurie este unul greu – este greu pentru noi şi a fost greu şi pentru Isus . Pe El l-a costat viaţa, şi s-ar putea să ne coste şi pe noi : „…pentru bucuria care-I era pusă înainte ,a suferit crucea” - mai întâi agonia crucii, apoi copleşit de bucuria cerului , şi nu era altă cale.
Bucuria care-I era pusă înainte se desfăşura pe mai multe planuri - era bucuria reunirii cu Tatăl Său: „înaintea feţei Tale sunt bucurii nespuse ,şi desfătări veşnice la dreapta Ta.” De asemenea a fost bucuria triumfului asupra păcatului -„a făcut prin El Însuşi curăţarea păcatelor noastre şi a stat la dreapta Măririi în locurile preaînalte”(Evrei 1:3) . A fost bucuria restaurării drepturilor Sale Dumnezeieşti: „şi stă la dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12:2) , bucuria de a fi înconjurat cu laude de către toţi cei pentru care a murit: „…în cer va fi mai multă bucurie pentru un singur păcătos care se pocăieşte decât …” (Luca 15:7)– să nu mai vorbim despre milioane.
Şi cum rămâne cu noi – El a intrat în bucurie şi pe noi ne-a lăsat în suferinţă. ? Nicidecum. Chiar înainte să moară , a făcut legătura dintre bucuria Sa şi a noastră, a spus: „V-am spus aceste lucruri pentru ca bucuria Mea să rămână în voi şi bucuria voastră să fie deplină”(Ioan 15:11) . El a ştiut care va fi bucuria Lui şi a spus „pentru ca bucuria Mea să rămână în voi”, şi noi care ne-am pus încrederea în El ne vom bucura cu aceeaşi bucurie a Lui Isus , pe care noi , ca şi creaturi limitate o putem experimenta.
Ei bine , drumul va fi greu – Isus ne-a avertizat „În lume veţi avea necazuri”(Ioan 16:33) „Ucenicul nu este mai presus de învăţătorul Său……Dacă pe stăpânul casei l-au numit Beelzebul, cu cât mai mult îi vor numi aşa pe cei din casa Lui”(Matei 10:24,25) „…şi vor omorâ pe unii dintre voi şi veţi fi urâţi din cauza Numelui Meu”(Luca 21:16-17) Aceasta este cărarea pe care a umblat-o Isus , şi aceasta este calea către bucurie – bucuria Sa triumfând în noi , şi bucuria noastră deplină.
În acelaşi fel în care speranţa bucuriei l-a făcut pe Isus să îndure crucea ,speranţa noastră de bucurie ne dă putere să suferim cu El . Chiar isus ne-a pregătit pentru exact acest lucruatunci când a spus: „Binecuvântaţi sunteţi voi când din cauza mea ,oamenii vă vor batjocori şi vă vor persecuta şi vor spune tot felul de vorbe rele şi neadevărate împotriva voastră.Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă ,pentru că răsplata voastră este mare în ceruri.”…(Matei 5:11-12) Răsplata noastră va fi să ne bucurăm de Dumnezeu cu aceeaşi bucurie pe care Fiul o are în Tatăl.
Dacă Isus nu ar fi murit de bună voie nici El şi nici noi nu am fi putut experimenta bucuria veşnică – am fi fost răzvrătiţi , am fi murit în păcatele noastre. Bucuria, atât a Lui cât şi a noastră au fost obţinute la cruce, iar acum îl urmăm pe cărarea dragostei.Şi recunoaştem că „ suferinţele din vremea de acum, nu sunt vrednice să fie comparatre cu gloria care va vi descoperită faţă de noi ”(Romani 8:18) Acum noi purtăm ruşinea împreună cu El, dar atunci, vom avea o bucurie necurmată, fără întrerupere.Orice risc cerut de dragoste - îl vom purta – şi nu având un curaj eroic, dar în puterea speranţei că „seara vine plânsul , iar dimineaţa vine bucuria”(Psalmul 30:5)
49Cristos a suferit şi a murit …
Pentru ca El să fie încoronat cu glorie şi cinste
„Dar îl vedem pe Isus, care a fost făcut pentru puţină vreme mai prejos decât îngerii ,încununat cu glorie ţi onoare , din cauza morţii pe care a suferit-o”(Evrei 2:9)
„Şi la înfăţişare fiind găsit ca un om,S-a umilit şi S-a făcut ascultător până la moarte,şi încă moarte de cruce.De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat şi I-a dat un Nume care estre mai presus de orice nume”
(Filipeni 2.8-9)
„Ei ziceau cu glas tare : Vrednic este Mielul ,care a fost înjunghiat să primească puterea, bogăţia,înţelepciunea,tăria,cinstea , gloria şi lauda!” (Apocalipsa 5:12)
În noaptea dinainte să moară , ştiind ce urma să vină , Isus s-a rugat: „Şi acum Tată, glorifică-mă la Tine Însuţi , cu gloria pe care o aveam la Tine înainte de a fi lumea”(Ioan 17:5) Şi aşa s-a întâmplat că a fost „încununat cu glorie ţi onoare , din cauza morţii pe care a suferit-o”(Evrei 2:9) – gloria Sa a fost recompensa suferinţelor Sale . „S-a făcut ascultător până la moarte… De aceea şi Dumnezeu L-a înălţat şi I-a dat un Nume care estre mai presus de orice nume”(Filipeni 2.8-9) Mai exact pentru că a fost jertfit Mielul este Vrednic să primească „cinstea , gloria şi lauda!”(Apocalipsa 5:12) Patimile Lui Isus Cristos nu au fost pur şi simplu precedente încoronării, ele au fost preţul acesteia iar coroana a fost premiul , şi a murit pentru el.
Mulţi oameni se poticnesc la acest punct spunând: „cum poate să fie aşa ceva numit act de iubire? Cum poate fi Isus motivat să ne dea bucurie dacă este motivat de gloria Lui ? De când este îngâmfarea o virtute? Bineînţeles că aceasta este o întrebare foarte bună şi are un răspuns biblic minunat.
Răspunsul este găsit în faptul că învăţăm cât de mare este dragostea cu adevărat. Mulţi dintre noi am crescut gândind că a fi iubit înseamnă a fi scos în evidenţă şi toată lumea noastră se bazează pe această presupunere-dacă te iubesc , am să te evidentiez; am să te fac să te simţi bine, de parcă o faţetă a eului este secretul bucuriei.
Dar o ştim bine că nu e aşa, chiar şi înainte să mergem la Biblie după un răspuns,ştim că nu este aşa.Cele mai fericite momente ale noastre nu au fost cele auto-saturate de eul nostru, ci mai degrabă atunci când ne-am pus pe locul doi. Spre exemplu a fost atunci când am stat lângă Marele Canion sau la piciorul vreunui munte măreţ cum ar fi Kilimanjaro, sau când am văzut un peisaj uimitor de apus peste deşertul Sahara şi pentru clipe trecătoare am simţit bucuria uimitor de limpede.şi plăpândă.. Paradisul nu va fi o sală a oglinzilor ,ci o afişare a maiestuozităţii, şi nu a noastră.
Dacă aceasta este adevărat şi dacă Cristos este cea mai maiestuoasă realitate din univers, atunci ce trebuie să fie iubirea Sa pentru noi? Cu siguranţă nu evidenţierea noastră, pentru că aceasta nu ne-ar împlini sufletele, pentru că am fost făcuţi pentru ceva cu mult mai măreţ. Dacă trebuie să fim fericiţi pe atât pe cât putem fi , trebuie să vedem şi să savurăm cea mai glorioasă persoană dintre toate – Însuşi Isus Cristos . Aceasta înseamnă că pentru a ne iubi, Isus trebuie să caute plinătatea gloriei Sale şi să ne-o dea nouă , pentru bucuria noastră- pentru aceasta s-a rugat în noaptea dinainte să moară”Tată , vreau ca acolo unde sunt Eu , să fie împreună cu Mine şi acei pe care Mi i-ai dat Tu ,ca ei să vadă gloria Mea pe care mi-ai dat-o Tu”(Ioan 17:24)
Aceea a fost dragoste „Le voi arăta gloria Mea” – atunci când Isus a murit pentru a-şi recâştiga plinătatea gloriei Sale, a murit pentru bucuria noastră .Dragostea este munca – ce indiferent de costuri – ajută oamenii să fie cuceriţi de ceea ce îi va împlini mai mult, mai exact Isus Cristos.
Aşa ne iubeşte Isus.
50Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a arăta că cel mai mare rău este îngăduit de Dumnezeu pentru bine
„În adevăr, împotriva Robului Tău cel Sfânt , Isus , pe care L-ai uns Tu , s-au strâns împreună Irod şi Pontius Pilat cu Neamurile şi cu popoarele Lui Israel,ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.”(Fapte 4:27,28)
Cel mai profund lucru pe care îl putem spune despre suferinţă şi rău este că , în Isus Cristos Dumnezeu le-a pătruns şi le-a transformat în bine . Originea răului este învăluită în mister- Biblia nu ne duce pe atât de departe pe cât s-ar putea să vrem să mergem.Mai degrabă ne spune „ Lucrurile ascunse sunt ale Domnului Dumnezeului nostru” (Deuteronom 29 ;29)
În inima Bibliei nu găsim o explicaţie de unde a venit răul ci mai degrabă o demonstraţie despre cum Dumnezeu îl pătrunde şi îl transformă în opusul lui – neprihănire şi bucurie eternă . Există „indicatoare” asemănătoare în Scripturi către Mesia de exemplu. Iosif, fiul lui Iacov , afost vândut ca sclav în Egipt şi se părea că a fost abandonat timp de şaptesprezece ani. Dar Dumnezeu a fost cu el în tot acest rău , şi l-a făcut conducător în Egipt în aşa fel încât într-o foamete mare a salvat pe chiar aceia care l-au vândut. Povestea este rezumată în câteva cuvinte adresate de Iosif fraţilor săi: „ Voi negreşit v-aţi gândit să-mi faceţi rău , dar Dumnezeu a schimbat răul în bine , ca să împlinească ceea ce se vede azi , ca să scape viaţa unuipopor în număr mare”(Geneza 50:20) O umbră a Lui Isus Cristos ,putem spune, vândut ca să poată salva .
Sau haideţi să privim linia genealogică a Lui Cristos . la un moment dat , Dumnezeu era Singurul Rege în Israel. Dar oamenii s-au răzvrătit şi au vrut un rege uman „Nu, ci să fie un rege peste noi”(1 Samuel 8:19) Mai târziu ei mărturisesc : „ căci la toate păcatele noastre am mai adăugat şi pe acela de a cere un rege pentru noi”(1 Samuel 12:19) Dar Dumnezeu era şi acolo – din spiţa acestor regi , L-a adus pe Cristos în lume. Salvatorul fără de păcat a avut strămoşi păcătoşi ca să vină să salveze păcătoşii.
Dar cel mai uimitor lucru este că răul şi suferinţa au fost drumul stabilit de Cristos pentru victoria sa - asupra răului şi a suferinţei. Fiecare acţiune perfidă şi brutalitate împotriva lui Isus a fost păcătoasă şi rea – dar Dumnezeu a fost şi acolo . Biblia ne spune „pe Acesta, dat în mâinile voastre după planul hotărât şi după preştiinţa lui Dumnezeu”(Fapte 2:23)
Biciul de pe spatele Lui , spinii de pe cap , scuipat pe obraz, vânătăile de pe faţă , cuiele din mâini, suliţa din coastă, batjocurile conducătorilor, trădarea prietenului său, abandonat de ucenici – toate acestea au fost rezultatul păcatului şi toate desemnate de Dumnezeu pentru a distruge puterea păcatului : „împreună Irod şi Pontius Pilat cu Neamurile şi cu popoarele Lui Israel,ca să facă tot ce hotărâse mai dinainte mâna Ta şi sfatul Tău.”(Fapte 4:27,28)
Nu este mai mare păcat decât să urăşti şi să omori pe Fiul Lui Dumnezeu Nu este mai mare păcat decât să urăşti şi să omori pe Fiul Lui Dumnezeu . Şi nu a fost o mai mare suferinţă şi nici o nevinovăţie mai mare decât ale lui Cristos- cu toate acestea, Dumnezeu a fost şi acolo. „Domnul a găsit cu cale să-L zdrobeasă ”(Isaia 53:10) Scopul Său , mergând prin rău şi prin suferinţă , a fost să distrugă răul - şi suferinţa :”prin rănile Lui Suntem vindecaţi”(Isaia 53:5)
Şi oare nu sunt atunci suferinţele lui Isus Cristos desemnate de Dumnezeu ca să arate lumii că nu este păcat şi nici un rău mai mare ca Dumnezeu? Şi că în Cristos , oare nu poate să facă din ele neprihănire veşnică şi bucurie?
Chiar suferinţele pe care le –am cauzat noi , au devenit speranţa mântuirii noastre. „Tată , iartă-i, căci nu ştiu ce fac!”(Luca 23:34)
VA URMA
Publicata pe o pagina de internet in 2003 tradusa din http://www.desiringgod.org/
Posts
No comments:
Post a Comment