Tatiana Topciu
... Era o primăvară cum n-a mai fost pe lume
şi Pastele aproape, şi flori aprinse-n crengi,
când pentru prima oară Tu m-ai chemat pe nume
şi mi-ai trimis chemarea să Te urmez pe veci.
Ştiam de o Scriptură, dar tare-ntunecoasă,
ce tainele-şi ascunde de cei căutători,
că-n ea se-ascunde parcă o vrajă ne-nţeleasă,
cu semne şi cu taine, peceţi şi-ncuietori.
Şi grea-mi părea cărarea ce duce către Tine,
iar Tu-nvelit în neguri, păreai de neatins.
Si-am înţeles atuncea că Tu. din slăvi divine,
Iţi căutai făptura şi Te lăsai atins.
Şi-un glas mi-a zis: „Te roagă, mărturiseşte sincer
abaterile vieţii, păcate de-orice fel,
căci pentru ele, Domnul plăti cu sfântu-I sânge.
In sânge ai iertarea şi te împaci cu El."
O, inimă deschisă! Ce har aduce-n sine
mărturisirea toată a vieţii de păcat!
Porniră să ţâşnească izvoare vii în mine,
cerească bucurie, potop, m-a inundat.
... Mergeam pe stradă, parcă venind din altă lume...
Mi-ardea un foc din ceruri pe-al inimii altar...
O! Dumnezeu există! Există! Ce minune!
Ieşindu-mi El în cale m-a copleşit cu har...
Câţi ani pierduţi prin lume în oarbă rătăcire
i-am risipit degeaba, lipsiţi de Dumnezeu...!
De-acum ştiu sensul vieţii; ştiu că a mea menire-i
să duc mesaju-acesta la toţi din jurul meu...!
Şi fu o primăvară... cum n-a mai fost niciuna...
Sunt ani de-atunci, şi iarna să vină n-a-ndrăznit.
Mă simt de-atuncea soră cu soarele si luna,
cu mugurii, cu raza, cu plaiul înverzit.
Şi Pastele acela cu lumânări aprinse,
şi cu-n popor ce cântă „HRISTOS A ÎNVIAT!"
eu îl trăiam în suflet cu bucurii nestinse:
Hristos era în mine VIU cu adevărat!
Şi odăiţa-aceea de sus, de la mansardă,
în noaptea fără seamăn, în ceasul magistral,
era un colţ din slava minunată...
Venise parcă Cerul la mine, la spital...
Acum, şi eu sunt glasul ce mi-a vorbit şi mie:
Te roagă! Dă pe faţă întregul tău păcat!
Şi ai să simţi în suflet atâta bucurie,
că Dumnezeu, cu slavă, în tine a-nviat!
Şi-atunci, nimic pe lume n-ai să mai vrei vreodată,
decât să duci la alţii mesajul luminos
că este o lumină în lumea-ntunecată
ce suie pân-la ceruri. Iar calea e Hristos.
Fie ca Hristos sa fie de-a pururea Viu in sufletele noastre!
ReplyDelete