PATIMILE
lui
ISUS CRISTOS
de JOHN PIPER
50 de motive de ce a murit Domnul nostru
33Cristos a suferit şi a murit …
Ca să facă din crucea Sa locul de pornire a laudelor noastre
„În ceea ce mă priveşte , departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Cristos,prin care lumea este crucificată faţă de mine şi eu faţă de lume” (Galateni 6:14)
Aceasta se pare că e prea de tot –Să te lauzi numai cu crucea! Chiar aşa ? Literalmente doar cu crucea? Chiar şi Biblia vorbeşte despre alte lucruri cu care să poţi să te lauzi… . Să ne bucurăm în speranţa gloriei Lui Dumnezeu (Romani 5:2) , să ne bucurăm în necazuri (Romani 5:3), să ne lăudăm în slăbiciunile noastre (2Cor 12:9),să ne lăudăm cu poporul lui Dumnezeu (1Tes 2:19) . Oare ce înseamnă aici „departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea” ?
Aceasta înseamnă că toate celelalte laude ar trebui să fie tot legate de cruce –dacă ne lăudăm în speranţa gloriei , acea laudă ar trebui să se facă doar în temeiul crucii Lui Cristos;dacă ne lăudăm cu poporul Lui Dumnezeu , acea laudă ar trebui să se facă tot în temeiul crucii Lui Cristos.A ne lăuda doar cu crucea înseamnă că doar crucea iniţiază şi aduce la împlinire orice altă laudă , iar fiecare laudă întemeiată trebuie să înalţe şi să cinstească crucea .
De ce ? pentru că orice lucru bun – chiar şi cele rele pe care Dumnezeu le-a făcut bune pentru noi – au fost făcute pentru noi prin crucea Lui Cristos.Separaţi de credinţa în Cristos , păcătoşii au parte doar de judecată . Ei bine , există multe lucruri plăcute de care au parte necredincioşii ,dar Biblia ne învaţă că aceste binecuvântări naturale ale vieţii vor creşte severitatea judecăţii Lui Dumnezeu în cele din urmă , dacă ele nu sunt primite cu mulţumire în baza suferinţelor Lui Cristos (Romani 2:4-5)
De aceea , toate lucrurile de care ne bucurăm , ca oameni care ne încredem în Cristos , acele lucruri le datorăm morţii Lui .Suferinţele Sale au absorbit toată judecata pe care păcătoşii vinovaţi o meritau şi prin acestea s-au obţinut toate lucrurile bune de care păcătoşi se bucură.De aceea toate laudele noastre în aceste lucruri trebuie să fie laude aduse de crucea lui Cristos – noi nu suntem pe atât de Crisocentrici şi nu preţuim crucea aşa cum ar trebui pentru că nu cumpănim adevărul cugetând la faptul că tot ceea ce este bun , şi toate lucrurile rele pe care Dumnezeu le transformă în bine au fost cumpărate prin suferinţele Lui Cristos .
Cum putem deveni focalizaţi pe cruce într-un mod aşa de radical? Trebuie să fim treziţi de adevărul că ,atunci când Cristos a murit pe cruce , noi am murit (vedeţi capitolul 31). Atunci când această trezire s-a întâmplat apostolului Pavel ,el a spus : „lumea este crucificată faţă de mine şi eu faţă de lume” (Galateni 6:14) Acesta este elemenul cheie al laudelor cu crucea Lui Cristos.
Atunci când îţi pui încrederea în Cristos, puterea atracţiei copleşitoare a lumii este frântă.Tu eşti un cadavru faţă de lume, iar lumea este un cadavru faţă de tine ,sau ca să o spunem într-un mod pozitiv , tu eşti „o creaţie nouă”(Galateni 6:15) .Ceea ce este vechea ta persoană a murit , iar noua ta persoană este vie , acea persoană a credinţei în Cristos .Iar ceea ce marchează acestă credinţă este faptul că preţuieşte pe Cristos mai presus de toate lucrurile din lume , şi puterea lumii care îţi curta dragostea - a murit . A fi mort faţă de lume înseamnă că orice plăcere de aici este întemeiată ca fiind ea însăşi o dovadă a răscumpărării prin sângele Lui Cristos şi a dragostei sale , totodată şi o ocazie de a ne lăuda cu crucea Lui Cristos.Atunci când inimile noastre aleargă către izvorul binecuvântărilor de la cruce ,nu vom alerga la deşertăciunea fericirilor lumeşti , iar Cristos cel crucificat este totul pentru noi .
34Cristos a suferit şi a murit …
Ca să ne dea puterea de a trăi prin credinţă în El
„Am fost crucuficat cu Cristos ;şi cu toate că trăiesc , nu mai trăiesc eu , ci Cristos trăieşte în mine .Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup , o trăiesc prin credinţa în Fiul Lui Dumnezeu , care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” ( Galateni 2 : 20 )
Există un paradox explicit în acest verset „am fost crucuficat” dar „trăiesc” . Aţi putea spune : nu este paradoxal ci doar secvenţial : prima dată am murit cu Cristos ; apoi am fost înviat cu El şi acum trăiesc . Adevărat, dar ce părere aveţi despre următoarele cuvinte care par şi mai paradoxale :,,nu mai trăiesc eu” dar totuşi „trăiesc acum” ? Trăiesc sau nu trăiesc ? Paradoxurile nu sunt contradicţii , ele doar sună a fi aşa . Ceea ce Pavel vrea să spună este că era un „eu” care a murit şi că există un „eu” diferit care trăieşte acum .Aceasta înseamnă să devii creştin –un „eu” vechi moare , iar „o făptură ” nouă este creată sau „înviată”: „ Căci dacă este cineva în Cristos,este o făptură nouă”(2Cor 5:17 ). „măcar că eram morţi în greşelile noastre , ne-a adus la viaţă împreună cu Cristos …….şi ne-a înviat împreună”(Efeseni 2 :5-6)
Scopul morţii Lui Cristos a fost să ia vechiul „eu”al nostru cu El în mormânt şi să îl sfârşească :” ştiind bine că omul nostru cel vechi a fost crucificat împreună cu El pentru ca trupul păcatului să poată fi nimicit , ca să nu mai fim robi care slujesc păcatului;”(Rom 6:6). Dacă ne încredem în Cristos atuni suntem uniţi cu El, iar Dumnezeu consideră vechiul nostru „eu” ca murind cu Cristos. Scopul era învierea unei făpturi noi .
Deci, cine este acea făptură nouă?Ce este diferit la aceste două „eu-ri”?Mai râmân eu acelaşi?Versetul de la începutul acestui capitol descrie noul eu în două feluri :unul este aproape inimaginabil iar celălalt ne este clar .
Prima dată ni se spune că noul eu sau noua făptură este Cristos trăind în mine : „nu mai trăiesc eu , ci Cristos trăieşte în mine”. Înţeleg sensul acestora ca fiind noul „eu” definit de prezenţa şi ajutorul Lui Cristos în permanenţă – El ,care întotdeauna îmi dă viaţă din viaţa Lui , şi mă întăreşte întotdeauna pentru ceea ce mă cheamă să înfăptuiesc.De aceea spune Biblia :”Pot totul în Cristos care mă întăreşte.”(Filipeni 4:13) ”Pentru aceasta lucrez şi eu şi mă lupt după lucrarea puterii Lui , care lucrează în mine cu putere”(Coloseni 1:29) Iar atunci când toate acestea se întâmplă , noul eu ,sau noua făptură spune :”Căci n-aş îndrăzni să vorbesc despre nici un lucru ,pe care să nu-l fi făcut Cristos prin mine” Acesta este modul în care Galateni 2:20 vorbeşte despre noul eu: locuit de Cristos,susţinut de Cristos,întărit de Cristos –El a murit ca să aducă această schimbare , acesta este un creştin .
Cel de-al doilea fel în care ni se vorbeşte despre noul eu este că trăieşte încrezându-se în Cristos clipă de clipă : „Şi viaţa pe care o trăiesc acum în trup , o trăiesc prin credinţa în Fiul Lui Dumnezeu , care m-a iubit şi S-a dat pe Sine însuşi pentru mine” Fără această cea de-a doua descriere a noului eu s-ar putea să ne întrebăm care este partea noastră în experimentarea ajutorului zilnic al lui Cristos , dar acum avem răspunsul :credinţa .
De partea divină , Cristos locuieşte în noi şi ne împuterniceşte să trăim în felul în care El ne învaţă să trăim – acesata este lucrarea Lui .
De partea noastră , este experimentatea trăirii încrezându-ne în prezenţa şi ajutorul Său clipă de clipă .Dovada că El va fi cu noi şi că ne va ajuta la aceasta, este faptul că a suferit şi a murit ca această trăire a noastră să fie posibilă .
35Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a da căsătoriei însemnătatea cea mai adâncă
„Soţilor ,iubiţi-vă soţiile , după cum şi Cristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea”
(Efeseni 5:25)
Viziunea lui Dumnezeu pentru căsătorie în Biblie zugrăveşte soţul care îşi iubeşte soţia în felul în care Cristos îşi iubeşte poporul , iar felul în care soţia răspunde soţului este felul în care poporul Lui Cristos trebuie să răspundă Lui. Această imagine a fost în mintea Lui Dumnezeu atunci când l-a trimis pe Cristos în lume –El a venit pentru mireasa Sa şi a murit pentru ea ca să arate felul în care trebuie să fie căsătoria .
Ei bine, nu trebuie să înţelegem analogia ca fiind necesar pentru soţi să sufere din cauza nevestelor –este adevărat , aceasta s-a întâmplat Lui Isus , într-un sens .El a suferit ca să îşi aducă la viaţă un popor al său –o mireasă - , şi chiar aceşti oameni care au fost printre cei ce I-au provocat suferinţele.Multă din tristeţea Sa a fost şi din cauză că ucenicii Lui L-au abandonat (Matei 26:56 ), iar punctul principal al analogiei este felul în care Isus i-a iubit pînă la moarte şi nu i-a alungat .
Ideea Lui Dumnezeu pentru căsătorie a precedat uniunea dintre Adam şi Eva şi venirea Lui Cristos -ştim aceasta pentru că atunci când apostolul Lui Cristos a explicat misterul căsătoriei aduce în atenţie începutul Bibliei şi citează din Geneza 2:24 : „De aceea va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de soţia sa ;şi ei vor deveni un singur trup” Apoi în următoarele versete interpretează ceea ce a spus:”Misterul acesta este mare ,dar vorbesc despre Cristos şi despre Biserică.(Efeseni 5:31-32)
Aceasta înseamnă că în mintea Lui Dumnezeu căsătoria era proiectată ca să afişeze relaţionarea Lui Cristos cu poporul Său .Motivul pentru care căsătoria este numită un mister este că această ţintă a căsătoriei nu era descoperită înaintea venirii Lui Cristos - acum vedem căsătoria ca fiind destinată a face mai vizibilă dragostea Lui Cristos pentru poporul Său în lume .
Din moment ce aceasta era în mintea Lui Dumnezeu de la început , era de asemenea în mintea lui Cristos atunci când a înfruntat moartea – ştia că printre multele efecte ale morţii sale era şi acesta: pentru a da căsătoriei însemnătatea cea mai adâncă şi pentru a face această însemnătate clară .Toate suferinţele sale aveau scopul de a fi un mesaj, în mod special pentru soţi :în acest mod trebuie fiecare soţ să îşi iubească soţia .
Cu toate că Dumnezeu nu a plănuit de la început căsătoriile să fie mizerabile , multe sunt- aceasta este ceea ce face păcatul - ne determină să ne comportăm rău unii cu ceilalţi .Cristos a suferit şi a murit să schimbe aceasta – şi soţiile au o responsabilitate în această schimbare, dar Cristos dă o responsabilitate specială bărbaţilor .De aceea Biblia spune : „Soţilor ,iubiţi-vă soţiile , după cum şi Cristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine Însuşi pentru ea” (Efeseni 5:25)
Soţii nu sunt Cristos , dar sunt chemaţi să se asemene cu El , iar scopul exact al asemănării este felul în care soţul este gata să sufere pentru binele soţiei sale fără să o ameninţe sau să o abuzeze.Aceasta include suferinţa pentru a o proteja de orice forţe exterioare care ar fi posibil vătămătoare ,de asemenea suferirea dezamăgirilor sau chiar şi a abuzurilor din partea ei . Acest fel de dragoste este posibil deoarece Cristos a murit şi pentru soţi , şi pentru soţii , iar păcatele lor sunt iertate, aşa că nu mai trebuie nici unul dintre ei să sufere pentru vreun păcat .Acea suferinţă a fost purtată de Cristos, şi acum ca doi păcătoşi iertaţi putem întoarce binele pentru rău .
36Cristos a suferit şi a murit …
Ca să-şi creeze un popor pasionat pentru fapte bune
„care s-a dat pe Sine Însuşi pentru noi , ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-şi curăţească un popor care să fie al Lui , plin de râvnă pentru fapte bune.”(Tit 2:14)
Inima creştinătăţii este adevărul că suntem iertaţi şi acceptaţi de Dumnezeu , nu pentru că am făcut fapte bune ci pentru ca să ne facă plini de rîvnă şi capabili de a le face .Biblia spune : …”Dumnezeu ,care ne-a mântuit…..nu după faptele noastre ,”(1Timotei 1:9) -faptele bune nu sunt temelia acceptării noastre ci roadele ei . cristos a suferit şi a murit nu pentru că noi I-am prezentat fapte bune , ci a murit „să-şi curăţească un popor care să fie al Lui , plin de râvnă pentru fapte bune.” (Tit 2:14)
Acesta este înţelesul harului . Nu putem să obţinem o îndreptăţire înaintea Lui Dumnezeu din faptele noastre bune – trebuie să fie un dar fără de plată .Iar noi putem să îl primim doar prin credinţă , preţuindu-l ca fiind cea mai mare comoară a noastră .De aceea spune Biblia : „Căci prin har aţi fost mântuiţi , prin credinţă .Şi aceasta nu vine de la voi , ci este darul Lui Dumnezeu.Nu prin fapte , ca să nu se laude nimeni”(Efeseni 2:8-9) Cristos a suferit şi a murit ca faptele bune să fie efectul ,şi nu cauza acceptării noastre - deloc surprinzător următoarea propoziţie spune :„căci noi suntem lucrarea Lui , creaţi în Cristos Isus ,pentru fapte bune , pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte , ca să umblăm în ele.” (Efeseni 2:10) Aceasta înseamnă că suntem mântuiţi pentru a face fapte bune şi nu prin fapte bune , iar scopul lui Cristos nu este simpla abilitate de a le face ,dar pasiune pentru a le face .De aceea Biblia foloseşte cuvântul „rîvnă”- Cristos a murit ca să ne facă plini de râvnă pentru fapte bune – rîvna înseamnă pasiune. Cristos nu a murit ca să aducă pur şi simplu posibilitatea facerii de fapte bune sau să fie Cel care urmăreşte acuzând inimi împărţite – a murit să producă în noi o pasiune pentru fapte bune.
Puritatea creştinească nu este simpla evitare a răului ci urmărirea binelui.
Există mai multe motive pentru care Isus a plătit infinitul preţ ca să producă pasiunea noastră pentru fapte bune –motivul principal îl avem în aceste cuvinte: „Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor , ca ei să vadă faptele voastre bune şi să glorifice pe Tatăl vostru care este în ceruri”(Matei 5:16) . Dumnezeu este arătat glorios prin faptele bune ale creştinilor –pentru acea glorie Cristos a suferit şi a murit .
Atunci când iertarea şi acceptarea Lui Dumnazeu ne-a eliberat de frică şi mândrie şi lăcomie , suntem umpluţi de o rîvnă de a iubi pe alţii în felul în care am fost iubiţi ;ne riscăm vieţile şi posesiunile din moment ce suntem în siguranţa lui Cristos. Atunci când îi iubim pe alţii în acest mod, , comportamentul nostru este contrar egoismului omenescului de a ne auto-aprecia . Atenţia este atrasă în acest mod către Comoara noastră ce ne transformă vieţile şi Siguranţa noastră - Dumnezeu .
Şi ce sunt aceste „fapte bune”? Fără să limiteze scopul lor , Biblia dă înţelesul de ajutorare a oamenilor în nevoi urgente , în mod special a acelora ce posedă puţin şi suferă cel mai mult.De exemplu Biblia spune :”Şi ai noştri să înveţe să facă fapte bune pentru cele necesare,”… (Tit 3:14) Cristos a murit ca să ne facă acest fel de oameni :pasionaţi de a ajuta pe cei săraci şi pe cei care sunt distruşi .
Este cel mai bun mod de viaţă , indiferent de ce ne-ar costa în această lume :ei beneficiază de ajutor, noi avem bucurie iar Dumnezeu este glorificat .
37Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a ne chema să-I urmăm exemplul de smerenie şi iubire costisitoare
„Căci este un har , dacă cineva ,pentru conştiinţa lui faţă de Dumnezeu ,îndură întristare ,suferind pe nedrept ……Căci la aceasta aţi fost chemaţi ,finndcă şi Cristos a suferit pentru voi ,lăsându-vă un exemplu ,ca să călcaţi pe urmele Lui” (1Petru2:19,21)
„Uitaţi-vă deci bine la Cel care a suferit din partea păcătoşilor o împotrivire aşa de mare faţă de Sine, ca nu cumva să vă pierdeţi inima şi să cădeţi de oboseală în sufletele voastre .Voi nu v-aţi împotrivit încă până la sânge ,luptând împotriva păcatului.”(Evrei 12 :3-4)
„Să aveţi în voi gândul acesta ,care era şi în Cristos Isus :Care, măcar că avea chipul Lui Dumnezeu , totuşi n-a socotit ca un lucru de apucat să fie deopotrivă cu Dumnezeu , ci S-a dezbrăcat pe Sine Însuşi şi a luat chip de rob , facându-Se asemenea oamenilor . Şi la înfăţişare fiind găsit ca un om , S-a umilit şi S-a făcut ascultătăr până la moarte ,şi încă moarte de cruce”(Filipeni 2 :5-8)
Imitaţia nu este mântuire , dar mântuirea aduce imitaţie . Cristos nu ne este dat în primul rând ca model , ci ca Salvator –în experienţa credinciosului , mai întâi intervine iertarea ,
iar apoi urmarea modelului (imitarea).În experienţa lui Cristos cele două se întâmplă împreună: aceeaşi suferinţă care ne iartă păcatele ne şi oferă modelul de dragoste.
De fapt, doar atunci cand experimentăm iertarea lui Cristos, El poate deveni un model pentru noi- aceasta sună greşit pentru suferinţele Lui - sunt unice şi nu pot fi imitate. Nimeni altul decât Fiul lui Dumnezeu a putut suferi pentru noi, aşa cum a suferit Cristos. A purtat păcatele noastre într-un mod în care nimeni altul nu poate. A fost Cel ce s-a substituit suferinţelor noastre şi noi nu vom putea face aceasta din nou. A fost o dată pentru totdeauna, Cel Neprihănit pentru cel fărădelege . Suferinţa divină îndeplinită în locul păcătoşilor este imposibil de imitat.
Oricum, acestă suferinţă unică, după iertarea şi justificarea păcătoşilor, îi transformă în oameni care se comportă ca Isus, nu ca El în ispăşirea păcatelor, dar ca El în dragoste. Ca El în suferinţă, făcând bine celorlalţi. . Ca El în faptul că nu întorcea rău pentru rău. Ca El în smerenie şi blândeţe. Ca El in răbdarea suferinţei. Ca El în servitudine. Isus a suferit pentru noi în mod unic, ca noi să putem suferi cu El în cauza dragostei.
Apostolul lui Cristos, Pavel spunea ca ambiţia sa era ca mai întâi să împărtăşească neprihănirea lui Cristos prin credinţă iar apoi sa impărtăşească suferinţele Sale în lucrare: „Şi să fiu găsit în El ,nu având dreptatea mea , care este din Lege , ci pe aceea care este prin credinţa în Cristos,….ca să-L cunosc pe El şi….părtăşia suferinţelor Lui , şi să fiu făcut asemenea morţii Lui”. Justificarea face posibilă şi precede imitarea –suferinţele Lui Cristos pentru justificare fac posibile suferinţele noastre pentru proclamare (mărturie). Dar suferinţele noastre pentru alţii nu îndepărtează mânia Lui Dumnezeu – arată valoarea indepărtării mâniei lui Dumnezeu prin suferinţa lui Cristos şi îndreaptă privirile oamenilor către El .
Atunci când Biblia ne cheamă să :,, rabd totul de dragul celor aleşi , pentru ca şi ei să capete mântuirea care este în Cristos Isus (2Timotei 2;10 ) , aceasta însemnă că felul în care noi îl imităm pe Cristos îi îndreaptă pe oameni către El , Singurul Mântuitor. Suferinţele noastre sunt cruciale , dar numai ale Lui Cristos mântuiesc , aşadar, haideţi să imităm dragostea Sa , şi nu să încercăm să –I luăm locul.
VA URMA
Publicata pe o pagina de internet in 2003 tradusa din http://www.desiringgod.org/
No comments:
Post a Comment