PATIMILE
lui
ISUS CRISTOS
de JOHN PIPER
50 de motive de ce a murit Domnul nostru
29 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru a ne elibera din sclavia păcatului
„şi de la Isus Cristos, martorul credincios , cel întâi născut dintre cei morţi şi Domnul regilor pământului .a Lui , care ne iubeşte şi care ne-a spălat de păcatele noastre în sângele Său , şi a făcut din noi regi şi preoţi pentru Dumnezeu , Tatăl Său;a lui să fie gloria şi puterea în vecii vecilor !Amin.”(Apocalipsa 1:5-6)
„De aceea şi Isus , ca să sfinţească poporul cu însuşi sângele Lui , a suferit …”(Evrei 13:12)
Păcatul nostru ne distruge în două feluri :ne face vinovaţi înaintea lui Dumnezeu , în aşa fel încât suntem supuşi corectei Sale condamnări , şi în al doilea rând ne face urâţi în comportamentul nostru , în aşa fel încât desfigurăm imaginea Lui Dumnezeu pe care trebuia să o afişăm . Păcatul ne învinuieşte condamnându-ne şi ne face sclavi ai lipsei de dragoste .
Însă sângele lui Isus ne eliberează din ambele suferinţe/chinuri , satisface neprihănirea lui Dumnezeu în aşa fel încât păcatele noastre pot fi iertate pe dreptate şi înfrânge puterea păcatului ce ne înrobeşte lipsei de dragoste . Am văzut cum Cristos absoarbe mânia Lui Dumnezeu şi ne ia vina . Dar acum în ce fel ne eliberează sângele lui Cristos din robia păcatului?
Răspunsul nu este că El ar fi un exemplu puternic pentru noi şi că ne inspiră să ne eliberăm de egoism .Dar într-adevăr Isus este un exemplu pentru noi , şi încă un Exemplu foarte puternic , chiar El a intenţionat ca noi să Îl imităm : „ Vă dau o poruncă nouă : Să vă iubiţi unul pe altul , cum v-am iubit Eu , aşa să vă iubiţi unul pe altul.”(Ioan 13:34) . Dar chemarea de a imita nu este puterea eliberatoare , există ceva cu mult mai profund.
Păcatul este o influenţă atât de puternică în vieţile noastre încât trebuie să fim eliberaţi de către însuşi puterea Lui Dumnezeu , nu de puterea voinţei noastre . dar din moment ce suntem păcătoşi trebuie să întrebăm . Este puterea Lui Dumnezeu îndreptată înspre eliberarea sau spre condamnarea noastră ? Aici intră în scenă suferinţele lui Cristos – atunci când el amurit ca să îndepărteze condamnarea noastră a deschis ,dacă putem spune aşa , zăgazurile înfricoşatei mile din ceruri ca să se reverse pentru eliberarea noastră de sub puterea păcatului .
Cu alte cuvinte salvarea de la vina păcatului nostru şi de la mânia lui Dumnezeu trebuiau să preceadă salvarea de sub puterea păcatului prin mila lui Dumnezeu . cuvintele biblice cele mai importante pentru a exprima aceasta sunt: justificarea precede şi asigură sanctificarea. Acestea sunt două lucruri diferite : una dintre ele este o declaraţie instantanee ( nevinovat !) iat cealaltă este o transformare continuă .
Acum pentru cei care se încred în Cristos , puterea lui Dumnezeu nu este în slujba mâniei Sale care condamnă ci în slujba milei eliberatoare. Dumnezeu ne dă puterea schimbării prin persoana Duhului Său Sfânt , de aceea frumuseţea dragostei „bucuria, pacea, , îndelunga răbdare , bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea , înfrânarea poftelor”sunt numite „roada Duhului” (Galateni 5.22-23) . În acest fel Biblia poate face promisiunea uimitoare „Căci păcatul nu va mai stăpâni asupra voastră ;pentru că voi nu mai sunteţi sub Lege , ci sub har . (Romani 6:14)
Fiind „sub har” suntem asiguraţi că puterea omnipotentă a lui Dumnezeu va distruge lipsa noastră de dragoste ( nu dintr-o dată , ci progresiv) , şi nu suntem pasivi în lupta pentru înfrângerea egoismului nostru, dar nici nu furnizăm puterea decisivă . Este harul lui Dumnezeu . Şi aici apostolul Pavel ne exemplifică :”Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zadarnic, ci am lucrat mai mult decât ei toţi , totuşi nu eu , ci harul lui Dumnezeu , care este în mine” Şi fie ca Dumnezeul oricărui har , prin credinţa în Isus, să ne elibereze de vina şi din sclavia păcatului .
30Cristos a suferit şi a murit …
Ca să murim faţă de păcat şi să trăim pentru neprihănire
„El însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Său , pe lemn , pentru ca noi , fiind morţi faţă de păcate , să trăim pentru dreptate ;prin rănile lui aţi fost vindecaţi .
Pe cât de ciudat sună , moartea lui Cristos în locul nostru şi pentru păcatele noastre , înseamnă că noi am murit –noi gândim că având un substitut care să moară în locul nostru , am scăpat de moarte . Dar , într-adevăr noi scăpăm de moarte –moartea veşnică a eternei suferinţe şi separare de Dumnezeu. Isus a zis: „Eu le dau viaţă veşnică şi în veci nu vor pieri” (Ioan10:28), „şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri niciodată”(Ioan 11:26) Moartea lui Isus într-adevăr înseamnă că „oricine crede în El să nu piară ci să aibă viaţă veşnică ”(Ioan 3:16 )
Dar există un alt sens în care murim în mod precis pentru că Cristos a murit în locul nostru şi pentru păcatele noastre.” El însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Său , pe lemn , pentru ca noi , fiind morţi”… (1Pet 2:24) ,El a murit ca noi să putem trăi , şi El a murit ca să putem muri .Atunci când Cristos a murit , Eu ca şi unul care crede în Cristos , am murit cu El –Biblia o spune clar : „am fost uniţi cu El într-o moarte asemănătoare cu a Lui”(Romani 6:5) şi „fiindcă socotim că , dacă Unul singur a murit pentru toţi , toţi deci au murit.”(2Cor 5:14) Credinţa este dovada unirii noastre cu Cristos în acest mod profund , credinciosul fiind „crucificat cu Cristos” (Galateni 2:20) . Privind în urmă la moartea Lui şi ştim faptul că în mintea Lui Dumnezeu am fost acolo . Păcatele noastre au fost asupra Lui ,iar moartea pe care o meritam , se întâmpla nouă , în Cristos. Botezul are însemnătatea acestei morţi cu Cristos :”De aceea am fost îngropaţi împreună cu El prin botezul în moarte”(Romani 6:4) - apa are semnificaţia de mormânt , iar scufundarea descrie moartea , iar revenirea este imaginea unei vieţi noi , iar în ansamblu este o imagine a ceea ce face Dumnezeu „prin credinţă” :”fiind îngropaţi împreună cu El în botez , în care aţi şi fost înviaţi împreună cu El prin credinţă în lucrarea lui Dumnezeu ,care l-a înviat dintre cei morţi .”
Faptul că am murit cu Cristos este legat în mod direct de moartea lui pentru păcatele mele„El însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Său , pe lemn , pentru ca noi , fiind morţi” …, aceasta înseamnă că atunci când îl îmbrăţişez pe Isus ca Salvator al meu ,îmi îmbrăţişez propria moarte ca păcătos.păcatul meu l-a dus pe Cristos la mormânt şi m-a dus şi pe mine acolo cu El . Credinţa vede păcatul ca fiind criminal , l-a omorât pe Isus, deci m-a omorât şi pe mine .
De aceea devenind creştin însemnează moarte pentru păcat ,vechiul „eu” care iubea păcatul a murit cu Cristos , păcatul este ca o prostituată care nu mai arată frumoasă , ea este criminala care l-a omorât pe Regele meu şi pe mine . De aceea , credinciosul este mort pentru păcat , nu mai este dominat de atracţia ei , păcatul –prostituata care L-a omorât pe prietenul meu , nu mă mai atrage , a devenit un duşman.
Viaţa mea cea nouă este acum în stăpânirea neprihănirii „El însuşi a purtat păcatele noastre în trupul Său , pe lemn , pentru ca noi , fiind morţi faţă de păcate , să trăim pentru dreptate ;(1Petru 2.24)Frumuseţea Lui Cristos care m-a iubit şi care s-a dat pentru mine , este dorinţa sufletului meu , iar frumuseţea Lui este dreptatea perfectă . Porunca la care iubesc să mă supun este aceasta (şi te invit să te alături mie) „daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu ca acei care sunteţi vii din morţi , iar membrele voastre daţi-le lui Dumnezeu ca pe nişte unelte ale dreptăţii .”(Romani 6:13)
31Cristos a suferit şi a murit …
Ca să murim faţă de Lege şi să aducem roade pentru Dumnezeu
„De aceea, fraţii mei ,prin trupul lui Cristos şi voi aţi murit faţă de Lege , ca să puteţi fi ai altuia , adică ai Aceluia care a fost înviat din morţi , ca să aducem roade pentru Dumnezeu ”(Romani 7:4)
Atunci când Cristos a murit pentru noi , noi am murit împreună cu El ,Dumnezeu s-a uitat la noi , cei care credem ca fiind uniţi cu Cristos . Moartea Lui pentru păcatul nostru a fost moartea noastră în El (vedeţi capitolul anterior) Dar păcatul nu era singura realitate care l-a omorât pe Cristos şi pe noi , ci aşa a fost şi Legea . Atunci când călcăm legea păcătuind , Legea ne condamnă la moarte , iar dacă nu ar fi fost legea , nu ar fi fost nici pedeapsa „ şi unde nu este lege , nu este încălcare de Lege” ( Romani 4:15) . Dar „ Acum ştim că orice spune Legea , o spune celor care sunt sub lege , ca……toată lumea să fie găsită vinovată înaintea lui Dumnezeu .”(Romanii 3:19) Nu era nici o scăpare din blestemul legii- era dreaptă iar noi eram vinovaţi . totuşi era o singură cale de scăpare :cineva trebuie să plătească vina . Iar de aceasta a venit Isus : „Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii , făcându-se blestem pentru noi (căci este scris :Blestemat este oricine care atârnă pe lemn”(Galateni 3:13)
De aceea , legea lui Dumnezeu nu ne poate condamna dacă suntem în Cristos , puterea ei de a ne conduce este „ruptă” de două ori . În primul rând , cererile legii au fost împlinite de Cristos în favoarea noastră , modul în care El a ţinut legea - perfect - este trecut în contul nostru (vedeţi capitolul 11) , iar în al doilea rând vina care o aducea legea a fost plătită cu sângele Lui Cristos .
De aceea Biblia ne învaţă atât de clar faptul că împăcarea noastră cu Dumnezeu nu se bazează pe ţinerea Legii”De aceea prin faptele Legii nimeni nu va fi justificat înaintea Lui”(Romani 3.20) „ştiind că omul nu este justificat prin faptele Legii, ci prin credinţa în Isus Cristos”(Galateni 2:16). Nu există nici o speranţă de a fi justificaţi înaintea Lui Dumnezeu prin ţinerea Legii, singura speranţă este sângele şi neprihănirea Lui Cristos , care este a noastră doar prin credinţă .”De aceea noi credem că omul este socotit justificat prin credinţă, fără faptele Legii.” Atunci cum putem să fim plăcuţi Lui Dumnezeu dacă suntem morţi faţă de Legea Lui şi ea nu ne mai stăpâneşte ?Oare nu este Legea expresia voii Lui Dumnezeu cea bună plăcută şi desăvârşită?(Romani 7:12) .Răspunsul biblic este că în loc de a aparţine Legii , care cere şi condamnă,acum aparţinem Lui Cristos care cere şi oferă. Mai înainte, neprihănirea era cerută de dinafară prin litere scrise în piatră .Dar acum, neprihănirea se ridică din interiorul nostruca o dorinţă arzătoare în relaţia noastră cu Cristos.El este prezent şi real, prin Duhul Său ne ajută în slăbiciunile noastre –o persoană vie a înlocuit o listă letală:....”căci litera omoară , dar Duhul dă viaţă.”(2 Corinteni 3:6) (Vedeţi de asemenea şi capitolul 14).
În acest mod Biblia afirmă că noul fel de viaţă este aducerea de roade şi nu ţinerea Legii”De aceea ,fraţii mei,prin trupul Lui Cristos şi voi aţi murit faţă de Lege,ca să puteţi fi ai altuia , adică ai Aceluia care a fost înviat din morţi ca să aducem roade pentru Dumnezeu”(Rom 7:4) Am murit faţă de ţinerea Legii, ca să putem trăi pentru a aduce roade .Roadele cresc în mod natural pe un copac , iar dacă copacul este bun, rodul va fi bun .Copacul în acest caz este o relaţie vie de iubire faţă de Cristos-pentru aceasta a murit El .Iar acum ne îndeamnă să venim:”încrede-te în Mine !”Mori faţă de Lege , ca să poţi purta roadele dragostei .
32 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să ne dea puterea de a trăi pentru Cristos şi nu pentru noi înşine
„Şi El a murit pentru toţi , pentru ca aceia care trăiesc să nu mai trăiască pentru ei înşişi , ci pentru Cel care a murit şi a îmviat pentru ei .”(2Corinteni 5 :15)
Pe mulţi oameni îi pune în încurcătură faptul că Cristos a murit ca să îl înalţe pe Cristos- redus la esenţe 2 Cor 5:15 spune că Cristos a murit pentru noi ca să putem trăi pentru El . Cu alte cuvinte El a murit pentru noi ca El să fie înălţat :direct spus, Cristos a murit pentru Cristos.
Ei bine , acest lucru este adevărat -şi nu este un joc de cuvinte .Esenţa păcatului nostru este că am eşuat în a-L glorifica pe Dumnezeu , ceea ce include eşecul nostru de a-L glorifca pe fiul Său (Romani 3.23) Dar Cristos a murit ca să poarte acel păcat şi să ne elibereze de el , a murit ca să poarte necinstea care am îngrămădit-o asupra Lui prin păcatele noastre.A murit ca să schimbe acest lucru , a murit pentru gloria Lui Cristos.
Motivul pentru care acest lucru debusolează pe mulţi este că sună fără sens, şi nu pare un lucru care să fie făcut cu plăcere.Se pare că întoarce suferinţele Lui Cristos în exact opusul a ceea ce Biblia spune că sunt , anume actul suprem de dragoste. Dar de fapt suferinţele Lui Cristos au şi această însemnătate –Cristos a murit pentru gloria sa , iar moartea Sa pentru a-şi arăta dragostea sunt nu numai ambele adevărate, dar şi unul şi acelaşi lucru.
Cristos este unic – nimeni nu poate să se comporte în acest fel şi să numească aceasta dragoste .El este singurul om din univers care este Dumnezeu şi de aceea în mod infinit de preţios.El este infinit de frumos în toate perfecţiunile Lui morale, infinit de înţelept şi drept şi bun şi puternic:” El, care este oglindirea gloriei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui , şi care ţine toate lucrurile prin cuvântul puterii Lui,”…(Evrei 1:3) A-L vedea şi a-L cunoaşte este mai împlinitor decât tot ceea ce poate pământul să ofere.Cei care l-au cunoscut mai bine au vorbit în acest fel:
„Dar lucrurile, care pentru mine erau câştig,le-am socotit ca o pierdere , din pricina lui Cristos.
Ba mai mult ,toate lucrurile le privesc ca o pierdere , faţă de preţul nespus de mare al cunoaşterii
lui Cristos Isus ,Domnul meu ,pentru care le-am pierdut pe toate şi le socotesc ca un gunoi , ca să
câştig pe Cristos” (Filipeni 3:7-8)
„Cristos a murit ca noi să putem trăi pentru El” nu înseamnă „ca să-L ajutăm” . [Dumnezeu] „nici nu este slujit de mâini omeneşti ,ca şi când ar avea nevoie de ceva”(Fapte 17:25) Şi nici Cristos nu are nevoie :”Căci nici Fiul omului n-a venit să I se slujească ,ci să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi.”(Marcu 10:45). Cristos nu a murit ca noi să îl ajutăm ci ca să îl putem vedea şi să ne bucurăm de infinita valoare a Lui . El a murit ca să ne dezobişnuiască de plăceri otrăvitoare şi ca să ne captiveze cu plăcerile frumuseţii Lui . În acest mod noi suntem iubiţi iar El este onorat, şi acestea două nu sunt două scopuri ce concurează –ele sunt unul singur.
Isus a spus că trebuia să plece ca să trimită Duhul Său cel Sfânt, Mângâietorul (Ioan 16:7), apoi le-a spus ce va face Mângâietorul, când va veni:”El Mă va glorifica”(Ioan 16:14) . Cristos a murit şi a înviat ca noi să îl putem vedea şi să îl glorificăm , iar aceasta este cel mai mare „ajutor” din lume pe care îl putem face, aceasta este dragostea .
Cea mai dragă rugăciune care Isus a spus-o este aceasta „Tată, vreau ca acolo unde sunt Eu , să fie împreună cu mine şi acei pe care Mi i-ai dat Tu , ca ei să vadă gloria Mea” (Ioan 17:24). Pentru aceasta a murit Cristos , aceasta este suferinţa Lui în dragoste ca să ne dea bucurie eternă ,anume pe El Însuşi .
VA URMA
Publicata pe o pagina de internet in 2003 tradusa din http://www.desiringgod.org/
Posts
No comments:
Post a Comment