IZVOARE IN DESERT-366 lecturi devotionale zilnice

IZVOARE IN DESERT

366 lecturi devotionale

zilnice

11 Decembrie

Binecuvântaţi pe Domnul, toţi robii Domnului,
care staţi noaptea în Casa Domnului! …
Domnul să te binecuvânteze din Sion,
El, care a făcut cerurile şi pământul!

(Psalmul 134:1,3)

Poate că vezi aceasta ca un moment ciudat pentru închinare – „staţi noaptea în Casa Domnului“. În adevăr, să te închini noaptea, când durerile noastre sunt mai profunde, este un lucru dificil. Şi totuşi în aceasta stă binecuvântarea, pentru că este încercarea credinţei desăvârşite. Dacă doresc să cunosc adevărata profunzime a dragostei prietenului meu, trebuie să văd cum reacţionează în timpul sezoanelor reci ale vieţii mele. Şi la fel este şi cu dragostea divină.

E uşor pentru mine să mă închin vara în strălucirea soarelui, când melodiile frumoase ale vieţii umplu văzduhul, şi roadele pline de sevă ale vieţii sunt încă în pomi. Dar când cântecul păsărilor încetează şi roadele cad din pomi, va mai continua inima mea să cânte? Voi mai rămâne în casa lui Dumnezeu noaptea? Îl voi mai iubi eu doar pentru cine este El? Voi mai dori eu să veghez un ceas cu El în Ghetsimani (vezi Marcu 14:37)? Îl voi ajuta eu să-Şi ducă crucea pe drumul suferinţei la Calvar? Voi sta eu lângă El în clipele morţii Lui, cu Maria, mama Lui, şi cu Ioan, ucenicul preaiubit? Aş fi eu în stare, împreună cu Iosif din Arimateea şi cu Nicodim, să iau trupul mort al lui Hristos de pe cruce?

Dacă pot să fac aceste lucruri, atunci închinarea mea este completă şi binecuvântarea mea glorioasă. Atunci în adevăr I-am arătat dragoste în timpul când a fost umilit. Credinţa mea L-a văzut în starea Lui cea mai de jos, şi totuşi inima mea a recunoscut măreţia Lui ascunsă în umilinţa Lui. Şi în sfârşit am ştiut cu adevărat că nu doresc darul, ci pe Dătător. Da, când pot să rămân în casa Lui în întunericul nopţii şi să mă închin Lui, L-am acceptat pe El numai pentru El Însuşi.

George Matheson

Ţinta mea este Dumnezeu Însuşi, nu bucuria, nici pacea,

Nici chiar binecuvântarea, ci El Însuşi, Dumnezeul meu;

Este partea Lui să mă conducă acolo, nu a mea, ci a Lui –

„Cu orice preţ, Domnul meu drag, pe orice drum!“

Astfel credinţa sare înainte spre ţinta ei în Dumnezeu,

Şi dragostea se poate încrede în Domnul ei ca s-o conducă acolo;

Susţinut de El, sufletul meu Îl urmează stăruitor

Până când Domnul a împlinit cea mai adâncă rugăciune a mea.

Nu contează dacă uneori calea este întunecoasă,

Nu contează dacă preţul este deseori mare,

El cunoaşte calea pe care eu trebuie să ajung la ţintă,

Drumul care duce la El este sigur şi drept.

Un lucru e sigur, nu pot să-I spun nu;

Un lucru fac, alerg spre Domnul meu;

Dându-I lui Dumnezeu gloria mea aici, când umblu,

Ştiind că în cer mă aşteaptă Marea mea Răsplătire

12 Decembrie

Eu sunt gata să fiu turnat ca o jertfă de băutură
şi clipa plecării mele este aproape.

M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea,
am păzit credinţa.

(2 Timotei 4:6-7)

Aşa cum bătrânii soldaţi schimbă impresii despre cicatricele din bătăliile lor şi despre istoriile lor de război când se strâng laolaltă, când vom sosi în casa noastră cerească, vom vorbi despre bunătatea şi credincioşia lui Dumnezeu, care ne-a adus pe cale prin fiecare încercare. Nu mi-ar place să stau cu mulţimea îmbrăcată în haine pe care „şi le-au albit în sângele Mielului“ (Apocalipsa 7:14) şi să aud aceste cuvinte: „«Aceştia vin din necazul cel mare» – toţi în afară de tine“.

Cum ţi-ar place să stai acolo şi să fii arătat cu degetul ca singurul sfânt care n-a experimentat niciodată durerea? Niciodată! Te-ai simţi ca un străin în mijlocul unei tovărăşii sfinte. De aceea să fim mulţumiţi să luăm parte la bătălie, pentru că în curând vom purta cununa răsplătirii şi vom flutura ramura de palmier a laudei.

Charles H. Spurgeon

În timpul războiului civil din America, în bătălia de la muntele Lookout, Tennessee, un medic militar a întrebat un soldat unde a fost rănit. Soldatul rănit a răspuns: „Foarte aproape de vârful muntelui“. El nu se gândea la rana lui deschisă, ci se gândea numai că el cucerise terenul din apropierea vârfului muntelui.

Să mergem şi noi înainte spre străduinţe mai înalte pentru Hristos, să nu ne odihnim până nu vom putea striga de pe vârful muntelui: „M-am luptat lupta cea bună, mi-am isprăvit alergarea, am păzit credinţa“.

Termină-ţi lucrarea, apoi odihneşte-te,

Până atunci nu te odihni deloc;

Căci odihna pentru tine cu Dumnezeu

Este odihnă pentru totdeauna.

Dumnezeu va examina viaţa ta nu pentru medalii, diplome sau grade, ci pentru cicatricele dobândite în bătălie.

Un cântăreţ medieval cânta odată despre eroul său:

Cu sabia lui credincioasă gata să dea ajutor;

Ornamente nu purta nici unul,

Ci doar crestăturile de pe lamă.

Ce medalie mai nobilă de onoare ar putea să caute un om evlavios decât cicatricele slujirii, pierderile personale pentru cununa răsplătirii, dispreţul de dragul lui Hristos, şi a te consuma în slujba Stăpânului!

13 Decembrie

Îţi voi da vistierii ascunse, bogăţii îngropate.

(Isaia 45:3)

În faimoasele magazine de dantelă din Bruxel, există camere speciale pentru fabricarea celor mai fine dantele din lume, cu cele mai delicate modele. Camerele sunt ţinute complet în întuneric, cu excepţia luminii care cade direct pe modelul în lucru, de la o fereastră foarte mică. Doar un singur om stă în fiecare cameră mică, în care razele înguste de lumină cad pe firele pe care el le ţese, pentru că dantela este întotdeauna mai frumos şi mai delicat ţesută când ţesătorul însuşi este în întuneric, şi numai lucrul lui este în lumină.

Uneori întunericul din vieţile noastre este mai rău, pentru că nu putem nici măcar să vedem pânza pe care o ţesem sau să înţelegem ce facem. De aceea noi nu putem vedea nici o frumuseţe şi nici un eventual rezultat bun din experienţele noastre. Şi totuşi dacă suntem credincioşi să ne croim drum înainte şi „dacă nu vom cădea de oboseală“ (Gal. 6:9), într-o zi vom afla că cea mai splendidă lucrare a vieţii noastre a fost făcută în acele zile când era cel mai întuneric.

Dacă ai impresia că trăieşti în întuneric adânc, pentru că Dumnezeu lucrează pe căi ciudate şi misterioase, nu te teme. Mergi pur şi simplu înainte în credinţă şi în dragoste, neîndoindu-te de El niciodată. El veghează şi va scoate ceva bun şi frumos din toată durerea şi lacrimile tale. J.R. Miller

Suveicile scopului Său se mişcă

Să ducă planul Său la îndeplinire;

Nu căuta prea curând să dezaprobi

Lucrarea Lui, şi nu-i acorda încă

Motive întunecate, când, păşind tăcut,

Zăreşti un labirint închis;

Căci iată, cu fiecare fir mai negru

Se împleteşte un fir de aur.

Ţese cu bucurie,

Nu cu lacrimi,

El cunoaşte calea pe care mergi cu greu;

Ţese cu grijă,

Ţese cu rugăciune,

Dar lasă firul în mâna lui Dumnezeu.

din Jurnalul de casă canadian

L.B. COWMAN

EDITATE DE JAMES REIMANN

T R A D U C E R E A

ANA SI DANIELA DOMAINSCH I