AICISIACUMACOLOCURAND: SIMBOLISMUL PAINII SI VINULUI

Thursday, November 12, 2009

SIMBOLISMUL PAINII SI VINULUI –CONCEPTUL SCRIPTURAL

Simbolismul Painii si Vinului

Conceptul scriptural.

Cele doua elemente folosite la practicarea Cinei Domnului au fost alese de Insusi Domnul Isus Cristos, de aceea ele impun cea mai mare si cea mai plina de grija atentie. Alegand painea si vinul ca elemente care amintesc de trupul si de sangele Mantuitorului, Domnul nostru a subliniat, pe de o parte, o frumoasa si izbitoare simplitate, si pe de alta parte o adanca, o nepatrunsa spiritualitate. Ce poate fi mai simplu decat sa frangi o paine si sa iei, cu reculegere din ea, sa sa bei in comuniune cu fratii de credinta din rodul vitei? Totusi, partasia cu trupul care S-a adus Jertfa, cu sangele rascumparator spune despre singura lucrare mantuitoare, randuita de Dumnezeu, si despre Singurul Mantuitor, Singurul in care este mantuire.

a. Painea

Pe masa este o paine si un pahar cu vin. In jurul mesei sunt crestini care sunt adunati in jurul Domnului Isus, invitati de El sa-si aduca aminte “de moartea Lui, pana va veni El” (1 Cor. 11:27). Ce adanca semnificatie spirituala ofera painea credinciosilor adunati pentru Cina Domnului!

- ei vad efectul grauntelui de grau, care a fost plantat in pamant si a murit. Inainte ca boabele de grau sa fi devenit faina, ele au fost isamantate in pamant si au devenit spice care au dat boabe producatoare de faina. La Marcu 4:28 se spune ca “pamantul rodeste singur: intai un fir verde, apoi un spic, dupa aceea, grau deplin in spic”. Cu alte cuvinte, ca sa avem paine, este mai intai nevoie ca grauntele de grau sa moara. Domnul Isus spune la Ioan 12:24: “Adevarat, adevarat va spun ca daca grauntele de grau care a cazut in pamant nu moare, ramane singur, dar daca moare, aduce multa roada”. Painea spune mai intai de moartea Domnului Isus. Si de faptul ca cei ce au crezut in El, credinciosii, sunt rodul jertfei Lui. Cum moartea este plata pacatului (Romani 6:23), iar Domnul Isus Cristos a fost cu desavarsire fara pacat (1 Ioan 3:5; 2 Cor. 5:21; 1 Petru 2:22), rezulta ca El a murit in chip voluntar, deplin de buna voie. Cat de limpede atesta acesta adevar, cele spude de Domnul Isus Cristos, la Ioan 10:17-18: “Tatal Ma iubeste, pentru ca Imi dau viata ca iarasi s-o iau: nimeni nu Mi-o ia su sila ci o dau Eu, de la Mine. Am puterea s-o dau si am puterea s-o iau iarasi – aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatal Meu”. Pe de alta parte, cand la Ioan 10 se prezinta pe El Insusi drept “Pastorul cel Bum”, Domnul Isus spune: “Eu sunt Pastotul cel Bum. Pastorul cel Bun Isi da viata pentru oi.” Cu alte cuvinte, rastignirea Domnului Isus acea sa fie facuta pentru altii sau in locul altora. Asta inseamna ca El a murit ca Inlocuitorul, ca Substitutul pacatosilor, a celor randuiti sa fie oile Lui. Ce frumos consuna acest adevar cu faptul ca ingerul il anunta pe Iosif ca pruncului pe care Il va naste Maria ii va pune numele “Isus” – “pentru ca El va mamtui pe poporul Lui, de pacatele Sale.

Cristos a primit plata pacatelor, pentru ca El a murit in mod voluntar pentru altii, cu alte cuvinte ca Substitut pentru altii. Milioane si milioane sunt beneficiarii mortii substitutorii a Domnuli Isus Cristos pe cruce. El este “grauntele de grau’ care, prin moartea Lui,. a adus o roada infinit de mare - credinciosii vad in paine un produs al graului, care a fost zdrobit in valturile morilor, selectat, sitat si devenit faina din al carei aluat, prin coacere la temperaturi ridicate a rezulat painea. Acest process spune despre Domnul Isus Cristos, “omul durerii si obisnuit cu suferinta, care era asa de dispretuit ca-ti intorceai fata de la El” (Isaia 53:3).

Daca meditam la Ghetsimani si la Cruce, la patimile prin care a trecut Mantuitorul nosteru, suntem profound impresionati. El spune in Ghetsimani: “Sufletul Meu este cuprins de o intristare de moarte; ramaneti aici si vegheati impreuna cu Mine” (Matei 26:38). La Luca 22:41-42 se spune ca Domnul Isus s-a deprtat de ucenici, ca la o aruncatura de piatra si a inceput sa se roage. Zicand: Tata, daca voiesti, departeaza paharul acesta de la Mine, Totusi, faca-se nu voia Mea ci voia Ta.” Batjocorit, batut, scuipat, incununat cu spini, El a fost ca “un miel pe care il duci la macearie”. “Mi-am dat spatele inaintea celor ce Ma loveau si obrajii inaintea celor ce-mi smulgeau barba; nu MI-am ascuns fata de ocari si de scuipari” (Isaia 50:6).

La suferintele fizice, sunt de considerat si suferintele spirituale. “Domnul a facut sa cada asupra Lui, nelegiurea noastra, a tuturor.” El era strapuns pentru pacatele nostrea, zdrobit pentru faradelegile noastre, pedeapsa care ne da noua pacea, a cazut peste El” (Isaia 53). “ Cel ce n-a cunoscut niciun pacat, a fost facut pacat pentru noi“. In cele trei ore pe cruce cand Tatal Si-a intors fata de la El, Domul Isus a strigat catre Tatal cu versetele profetice din Psalmul 22: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu – pentruce M-ai parasit?” (v. 1) “Pentru ce Te departezi fara sa-Mi ajut si fara sa asculti plangerile Mele?. “Strig ziua, Dumnezeule si nu-Mi raspunzi, stri si noapte si tot n-am odihna” (v. 2). Pacatul meu si al dumitale iubite cititor, La- desprtit temporar de Tatal pe Domnul Isus Cristos, in grelele momente ale crucii. Pe drept, Dumitru Cornilescu, intr-un imn crestin spunea:

Dar chinul cel de moarte

E inlauntrul Sau:

De Tatal Il desparte

Pacatul Meu si-al tau!

Suferinte fizice si spirituale experimenate pe Cruce de Domnul Isus, iata ce ne poate spune painea pe care o privim si p frangem la celbrare Cinei Domnului.

Tot astfel credinciosul Nicolae Moldoveanu spunea despre Domnul Isus:

Ca Paine-a vietii,

Ca sange-al iertatii,

Ca jertfa curata am fost daruit,

Iubirea eterna, cu bratele-ntinse

M-a dat tuturora.

Dar Tu M-ai primt?

b.Paharul cu vin

Al doilea element cu semnificatie simblica la Cina Domnului, este cupa cu rodul vitei, sau cum obsnuiesc altii sa spuna “paharul cu vin”. Desigur. accentul se pune pe continutul paharului, iar semnificatia este legata de acest continut. Despre semnificatia paharului, Domnul Isus spune la Luca 22:20: “Acest pahar este legamantul cel nou, facut in sangele Meu, care se varsa pentru voi.” Este limpede deci ca paharul cu vin sinbolizeaza sangele scump al lui Cristos, prin care s-a asigurat o mantuire vesnica, multor pacatosi. Sumarizand multiplele texte Vechi Testamentale cu privire la jerfele din randuiala levitica, la Evrei 9:22 se scrie: “Si dupa Lege, aproape totul este curatit cu sange si fara varsare de sange, nu este iertare.” Fara o jerfa substitutorie, insotita de varsarea sangelui curatitor de pacate, nu poate fi apropiere de Dumnezeu, nu poate fi iertare din partea lui Dumnezu, nici primire din partea Lui. Toate jertfele din randuiala levitica erau umbre al marei Jertfe de la Cruce a Domnului Isus Cristos. In legatura cu rastignirea Lui pe Cruce, Dumnezeu a decretat, prin cele scris de Ap. Ioan ; “Sangele lui Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, curateste de orice pacat” (1 Ioan 1:7), Vinul aminteste de sangele Domnului Isus si de faptul ca orice rascumparat al lui Dumnezu a ajuns la acest privilegiu, prin sangele Mielului lui Dumnezeu. “Caci stiti ca nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cau aur ati fos rascumparati di felul desert de vietuire pe care l-ati mostenit de la parintii vostri, ci cu sangele scum al lui Isus, Mielul fara cusur si fara prihana” (1 Petru 1:18-19). Meditand la sangele Domnului Isus, varsat pe Cruce pentru Mantuirea pacatosilor care cred in Domnul Isus, credinciosii au inimile pline de adorare: ei il glorifica in adorare pe Tatal si pe Fiul pentru dragostea fara margini care a fost revelata in Domnul Isus, care I-a pus in partasie cu Intreit Unicul Dumnezeu si unii cu altii Sunt unii asa zisi “crestini moderni” care sustin ca amintirea de trupul si sangele Mantuitorului, de fapt, dezvaluie o fata hidoasa a crestinismului. Sangele, spun ei, vorbeste despre moarte, iar frumusterea crestinismului consta in viata pe care o aduce, nu in moartea sangeroasa a Mamtuitorului. Raspunsul la aceasta obiectiune, este clar: fara Golgota, fara sangele curs din belsug pentru noi, nu poate fi iertare de pacate, cu alte cuvinte, fara sangele Mantuitor al Domnului Isus, nu ar exista crestinism. Dar obiectiunea ca se face prea mare parada de sange, de moarte, nu poate sta in picioare, Moartea lui Cristos ca Inlocuitor (Substitut) al pacatosilor a fost mijlocul minunat ales de Dumnezeu ca sa de viata vesnica pacatosilor, Ispasirea, rascumpararea. Impacarea cu Dumnezeu, neprihanirea – au fost oferite de Dumnezeu datorita mortii si lucrarii curatitoare si innoitoare a sangelui Domnului Isus. Da, sangele spune de moarte, dar este singura moarte care da viata vesnica.

In ultima carte a Bibliei, in Apocalipsa, unul din chipurile in care apare Mantuitorul este chipul de Miel: El a fost junghiat dar a inviat si este Cel dintai rod al invierii. Cina Domnului ne spune despre moartea Lui mantuitoare, dar si de venirea Lui izbavitoare pentru credinciosii Lui, Nu, sangele prefigurat de vinul amintitor, spune nu doar despre moartea in dragoste a Domnului Isus Cristos ci si despre o mantuire mare oferita in dar tuturor credinciosiloe Sai, care-L asteapta cu drag. Asa zisii crestini care socotesc ca pomenirea sangelui lui Cristos nu este compatibila cu demnitatea credintei crestine, sa ia seama: prin obiectia lor frustreaza crestinismul de cea mai vie dovada a a dragostei lui Dumnezeu: Cristos si Jertfa Lui, reprezunta pentru vecie aceasta dovada.