Zvonurile altei lumi - Philip Yancey
Am terminat de citit de curând o altă carte de Philip Yancey, unul din autorii mei favoriţi.
"Zvonurile altei lumi" sunt tot felul de detalii ale vieţii de pe acest pământ care ne dau de ştire că dincolo de vizibil mai este o lume imposibil de detectat prin simţuri, dar neapărat reală. Dintre aceste detalii, cele mai evidente sunt mărturia naturii, a răului, a iubirii. Din păcate, zvonurile rămân doar zvonuri, iar un sceptic nu vede în ele dovezi.
Din această carte am recăpătat un echilibru cu privire la felul de a vedea viaţa, am mai învăţat odată să mă bucur de ce e natural, de ce e palpabil, ca de un dar de la un Dumnezeu invizibil dar care se manifestă în întreaga FIRE. Un capitol excepţional este Nr5, "Proiectul original al sexualităţii". Autorul reuşeşte să condenseze într-un singur capitol atâta informaţie valoroasă despre sexualitate cât nu reuşesc alţii în cârţi întregi. Nu se bâlbâie, spune păcatului pe nume, pune iubirea pe categorii, arată rolul căsătoriei, toate într-o formă literară uşor de citit. Dacă doriţi să ştiţi cum se explică faptul că "orice bărbat care bate la uşa unui bordel îl caută de fapt pe Dumnezeu"... citiţi acest capitol!!!
Ce îmi place la Philip Yancey e că are clar o formare creştină pe structura lui C.S.Lewis, pe care îl citează masiv de altfel, însă reuşeşte să scrie muult mai lejer şi mai pe înţelesul maselor ceea ce Lewis scria pentru elite intelectuale.
Alte două capitole foarte lucide şi revoluţionare despre cum trebuie să privim lumea înconjurătoare sunt 10 şi 11: "Temeiul Credinţei" şi "Pământul contează". Definiţia şi termenii în care operează credinţa, din ce provine şi diferenţa dintre credinţa în sens creştin şi în sens păgân sunt tratate ... cum le-aş trata şi eu... Iar capitolul "Pământul contează" arată un fapt extraordinar pe care creştinii... cam din laşitate... îl ignoră: că materia şi creaţia vizibilă nu sunt un rău necesar pe care îl suferim cu gândul la slava viitoare, ci un bine planificat de la început de Dumnezeu pentru noi şi fericirea noastră ca oameni în trup. E un capitol interesant şi prin faptul că năruie din temelii infiltraţiile de gnosticism din teologia şi filozofia noastră de viaţă.
E o carte foarte bună de recomandat unui prieten necreştin, care citind-o poate să-şi pună pentru prima dată nişte întrebări, să îşi reformuleze cosmoviziunea, să ajungă la credinţă. Adică este şi o carte lejeră de apologetică, suficient cât să străpungă cu un fior stratul de ignoranţă autoimpusă de un necreştin.
"Zvonurile altei lumi" sunt tot felul de detalii ale vieţii de pe acest pământ care ne dau de ştire că dincolo de vizibil mai este o lume imposibil de detectat prin simţuri, dar neapărat reală. Dintre aceste detalii, cele mai evidente sunt mărturia naturii, a răului, a iubirii. Din păcate, zvonurile rămân doar zvonuri, iar un sceptic nu vede în ele dovezi.
Din această carte am recăpătat un echilibru cu privire la felul de a vedea viaţa, am mai învăţat odată să mă bucur de ce e natural, de ce e palpabil, ca de un dar de la un Dumnezeu invizibil dar care se manifestă în întreaga FIRE. Un capitol excepţional este Nr5, "Proiectul original al sexualităţii". Autorul reuşeşte să condenseze într-un singur capitol atâta informaţie valoroasă despre sexualitate cât nu reuşesc alţii în cârţi întregi. Nu se bâlbâie, spune păcatului pe nume, pune iubirea pe categorii, arată rolul căsătoriei, toate într-o formă literară uşor de citit. Dacă doriţi să ştiţi cum se explică faptul că "orice bărbat care bate la uşa unui bordel îl caută de fapt pe Dumnezeu"... citiţi acest capitol!!!
Ce îmi place la Philip Yancey e că are clar o formare creştină pe structura lui C.S.Lewis, pe care îl citează masiv de altfel, însă reuşeşte să scrie muult mai lejer şi mai pe înţelesul maselor ceea ce Lewis scria pentru elite intelectuale.
Alte două capitole foarte lucide şi revoluţionare despre cum trebuie să privim lumea înconjurătoare sunt 10 şi 11: "Temeiul Credinţei" şi "Pământul contează". Definiţia şi termenii în care operează credinţa, din ce provine şi diferenţa dintre credinţa în sens creştin şi în sens păgân sunt tratate ... cum le-aş trata şi eu... Iar capitolul "Pământul contează" arată un fapt extraordinar pe care creştinii... cam din laşitate... îl ignoră: că materia şi creaţia vizibilă nu sunt un rău necesar pe care îl suferim cu gândul la slava viitoare, ci un bine planificat de la început de Dumnezeu pentru noi şi fericirea noastră ca oameni în trup. E un capitol interesant şi prin faptul că năruie din temelii infiltraţiile de gnosticism din teologia şi filozofia noastră de viaţă.
E o carte foarte bună de recomandat unui prieten necreştin, care citind-o poate să-şi pună pentru prima dată nişte întrebări, să îşi reformuleze cosmoviziunea, să ajungă la credinţă. Adică este şi o carte lejeră de apologetică, suficient cât să străpungă cu un fior stratul de ignoranţă autoimpusă de un necreştin.
Marcus Dumitru
Posts
No comments:
Post a Comment