PATIMILE
lui
ISUS CRISTOS
50 de motive de ce a murit Domnul nostru
15Cristos a suferit şi a murit …
Pentru ca să ne facă sfinţi , fără de vină şi perfecţi
„Căci printr-o singură jertfă El a desăvârşit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi”(Evrei 10:14)
„…acum El v-a împăcat în trupul Lui de carne , prin moarte , ca să vă înfăţişezeînaintea Lui sfinţi,fără cusur şi fără vină”(Coloseni 1:22)
„De aceea , curăţaţi aluatul cel vechi ca să fiţi o frământătură nouă,cum şi sunteţi , fără aluat ;căci Cristos, Paştele nostru a fost jertfit pentru noi .”(1Corinteni 5:7)
Unul dintre lucrurile ce ne provoacă dureri de inimă în vieţile noastre de creştini este ritmul lent în care se produce schimbarea noastră.Auzim chemările lui Dumnezeu ca să Îl iubim cu toată inima , sufletul, mintea şi puterea noastră(Marcu 12:30)dar ne ridicăm noi oare vreodată la acea afecţiune totală şi devotament ? Strigăm şi noi în mod repetat împreună cu apostolul Pavel:”O, nenorocitul de mine! Cine mă va elibera de acest trup de moarte?”(Romani 7:24) Suspinăm chiar şi atunci când luăm hotărâri proaspete:”Nu că am şi câştigat premiul sau că am ajuns desăvârşit ;dar alerg înainte , căutând să-l apuc , întrucât şi eu am fost apucat de Cristos Isus.”(Filipeni 3:12)
Şi chiar acea declaraţie este cheia răbdării cu bucurie .Cristos Isus m-a făcut al Său dar dorinţele mele şi eforturile mele mă îndreaptă în totalitate la a nu aparţine de Cristos(aparţinere care deja s-a întâmplat ), ci la a completa ceea ce îmi lipseşte în asemănarea cu El .
Una dintre cele mai mari surse de bucurie şi de răbdare pentru creştin este conştientizarea faptului că în imperfecţiunea progresului nostru am fost făcuţi deja desăvârşiţi –iar că aceasta o datorăm suferinţelor şi morţii lui Cristos. „Căci printr-o singură jertfă El [Isus Cristos]a desăvârşit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţ.i”(Evrei 10:14) Ce afirmaţie uimitoare !În aceeaşi propoziţie ni se spune şi că suntem sfinţiţi (în procesul de sfinţire) şi că suntem desăvârşiţi .
A fi sfinţiţi înseamnă că suntem imperfecţi si că ne aflăm în procesul sanctificării, că devenim sfinţi , nu că suntem deja sfinţi pe deplin. Şi în mod precis aceştia (cei sfinţi) şi doar aceştia sunt deja desăvârşiţi .Încurajarea plină de bucurie de aici este că dovada perfecţiunii noastre înaintea lui Dumnezeu nu este perfecţiunea noastră experimentată ci progresul nostru experimentat.Vestea bună este că fiind pe cale avem dovada că deja am şi ajuns.
Biblia ilustrează aceasta din nou prin imaginea aluatului şi a plămădelii, aici aluatul reprezentând răul.Iar noi fiind frământătura,ni se spune:”De aceea curăţaţi aluatul cel vechi ca să fiţi o frământătură nouă , cum şi sunteţi , fără aluat ;căci Cristos ,Paştele nostru a fost jertfit pentru noi.”(1Cor 5:7)
Creştinii sunt „fără de aluat” –nu există „aluat” , nu există rău, suntem desăvârşiţi . Şi din acest motiv trebuie să „curăţăm aluatul cel vechi”, pentru că am fost curăţiţi în Cristos.Iar acum ar trebui să fim curaţi practicând curăţia aceasta, cu alte cuvinte să devenim ceea ce suntem deja .
Vă intrebaţi despre baza tuturor acestor declaraţii? „căci Cristos ,Paştele nostru a fost jertfit pentru noi.”Suferinţele lui Cristos ne asigură perfecţiunea atât de ferm încât deja aceasta devine realitate.
De aceea , luptăm împotriva păcatului nostru nu pur şi simplu pentru a deveni perfecţi, ci pentru că deja suntem .Iar moartea lui Isus este cheia tuturor bătăliilor cu imperfecţiunile noastre, pe baza neclintită a pefecţiunii noastre.
16 Cristos a suferit şi a murit …
Pentru ca să ne dea o conştiinţă curată
“cu cât mai mult sângele lui Cristos, care , prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, nu va curăţi conştiinţa voastră de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu!”(Evrei 9:14)
Unele lucruri rămân neschimbate, iar problema unei conştiinţe murdare este pe atât de veche pe cât sunt Adam şi Eva .Imediat cum au păcătuit , conştiinţa lor a fost mânjită iar simţul vinovăţiei lor era distrugător : şi le-a distrus relaţia cu Dumnezeu- ei s-au ascuns de El .De asemenea le-a distrus relaţia unuia cu celălalt – se învinovăţeau şi le-a distrus pacea cu ei înşişi – pentru prima dată când s-au văzut şi le-a fost ruşine de ei înşişi.
Pe parcursul Vechiului Testament conştiinţa era o problemă, iar sacrificiile animalelor nu puteau curăţi conştiinţa .”Aceasta era un simbol pentru vremea de acum , când se aduc daruri şi jertfe care nu pot desăvârşi conştiinţa celui care se închină;din moment ce ele privesc numai mâncarea şi băutura , feluritele spălări şi reguli carnale impuse până la o vremede reformare”(Evrei 9: 9-10) Ca o preînchipuire a lui Cristos , Dumnezeu a luat în considerare sângele animalelor ca fiind suficient pentru curăţirea cărnii- necurăţia spălată printr-un ceremonial , dar nu şi conştiinţa.
Nici un fel de sânge de animal nu ar fi putut curăţa conştiinţa , şi ei ştiau aceasta.(vedeţi
Isaia 53 şi Psalmul 51), şi noi o ştim . Dar vine un nou Mare Preot – Isus ,fiul Lui Dumnezeu , cu o jertfă mai bună - El Însuşi . „cu cât mai mult sângele lui Cristos, care , prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine Însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, nu va curăţi conştiinţa voastrăde faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului Celui viu!”(Evrei 9:14)
Jertfele aduse cu animale preînchipuiau sacrificiul final al Fiului Lui Dumnezeu , iar moartea Fiului ajunge pentru a acoperi toate păcatele poporului Lui Dumnezeu atât în perioada timpului trecut cât şi în perioada de timp ce va urma .
Şi ne vedem în perioada modernă – epoca ştiinţei ,a Internetului , a transpalntelor de organe , a mesajelor instante, a telefoanelor mobile , iar problema noastră fundamentală rămâne aceeaşi dintotdeauna :conştiinţa care ne condamnă.Nu ne simţim îndeajuns de buni ca să venim la Dumnezeu , şi indiferent cât de distorsionată ar putea fi conştiinţa noastră , aceasta rămâne adevărat : - nu suntem îndeajuns de buni ca să venim înaintea Lui Dumnezeu .
Putem să ne scrijelim sau să ne aruncăm copii în râul sfânt ori să dăm un milion de dolari asociaţiilor umanitare,sau să plătim pentru o masă în comun a bisericii , poate să facem de o sută de ori penitenţe sau canoane ori să ne supunem la auto-suferinţe, rezultatul va fi acelaşi :pata rămâne iar moartea ne înspăimântă.Ştim despre conştiinţa noastră că este mânjită, şi nu cu lucruri exterioare cum ar fi atingerea unui cadavru sau mâncând o bucată de carne de porc. Isus spune că ceea ce iese dintr-o persoană mânjeşte , nu ceea ce intră în ea: suntem mânjiţi de mândrie, de milă de sine, de amărăciune şi poftele cărnii, de invidie şi gelozie , de lăcomia şi invidia pentru ce nu este al nostru ,de nepăsare şi frică – şi de acţiunile pe care acestea le cultivă în noi . Toate acestea sunt „fapte moarte” şi nu au nici o viaţă spirituală în ele . Nu provin dintr-o viaţă nouă , ci din moarte şi conduc la moarte – de aceea ne fac să ne simţim fără de speranţă în conştiinţele noastre.
Singurul răspuns în aceste vremuri moderne ale noastre , de fapt ca şi în toate celelalte timpuri este sângele lui Cristos.Atunci când conştiinţa noastră se ridică şi ne condamnă , unde ne vom îndrepta? – ne vom îndrepta către Cristos.Ne vom îndrepta înspre suferinţele şi moartea lui- înspre sângele Său . Acesta este singurul mod de curăţare din univers care poate da o eliberare a conştiinţei în timpul vieţii şi pace în moarte.
17 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să obţină toate lucrurile care sunt bune pentru noi
„El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său , ci L-a dat pentru noi toţi , cum nu ne va da , fără plată , împreună cu El , toate lucrurile ? (Romani 8.32)
Iubesc logica acestui verset ! Nu pentru că aş iubi logica ci pentru că îmi place atunci când adevăratele mele nevoi sunt împlinite.Cele două jumătăţi ale versetului din Romani 8:32 au o conexiune uluitor de minunată şi importantă.S-ar putea să nu o vedem din moment ce a 2-a jumătate este o întrebare ” cum nu ne va da , fără plată , împreună cu El , toate lucrurile ?” Dar dacă transformăm întrebarea în afirmaţia care se subînţelege , o vom vedea : „El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său , ci L-a dat pentru noi toţi” ne va da cu siguranţă toate lucrurile.
Cu alte cuvinte , legătura dintre cele două jumătăţi este menită să facă cea de-a doua jumătate absolut sigură .Dacă Dumnezeu a făcut cel mai greu lucru posibil , şi anume a dat pe Fiul Său la suferinţă şi moarte atunci este sigur că El va face un lucru cu mult mai uşor comparabil cu acesta şi anume de a ne da toate lucrurile împreună cu El . Dedicarea totală a lui Dumnezeu de a ne da toate lucrurile este mai sigură decât sacrificiul Fiului Său, dar L-a dat pentru „noi toţi ” . Făcând aceasta, ar putea să înceteze a mai fi pentru noi ? Acesta ar fi un lucru de negândit !
Dar ce înseamnă „ne va da toate lucrurile?” Ei bine nu o viaţă uşoară de confort , şi nici măcar siguranţă în faţa inamicilor noştri. Ştim aceasta din ceea ce spune Biblia 4 versete mai târziu : „După cum este scris :Pentru Tine suntem omorâţi toată ziua ;suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”(Romani 8:36) Mulţi creştini , chiar astăzi suferă persecuţii de acest fel.Dar atunci când Biblia întreabă : Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Cristos ?Necazul , sau suferinţa, sau persecuţia , sau foametea ,sau lipsa de îmbrăcăminte , sau primejdia,sau sabia?”(Romani 8:35) - răspunsul este nimeni şi nimic . Nu pentru că aceste lucruri nu s-ar întâmpla creştinilor dar pentru că „în toate lucrurile acestea noi suntem mai mult decât biruitori , prin Acela care ne-a iubit .”
Ce înseamnă atunci faptul că datorită morţii lui Cristos pentru noi , Dumnezeu cu siguranţă împreună cu El ne va da „toate lucrurile ”? Înseamnă că ne va da toate lucrurile care sunt bune pentru noi , toate lucrurile de care avem cu adevărat nevoie ca să fim asemenea imaginii Fiului Său (Romani 8:29), toate lucrurile care ne sunt necesare pentru a ajunge la o bucurie veşnică .
Identic cu altă promisiune biblică : „Şi Dumnezeul Meu să îngrijească din plin de toate nevoile voastre , potrivit bogăţiilor Sale , în glorie, în Cristos Isus”(Filipeni 4:19) Această promisiune este clarificată în cuvintele precedente :” Ştiu cum să sufăr lipsa şi ştiu cum să trăiesc în belşug . În totul şi pretutindeni m-am deprins să fiu sătul şi flămând , să fiu în belşug şi să fiu în lipsă .Pot totul în Cristos , care mă întăreşte.”(Filipeni 4:12-13) Ni se spune că putem face toate lucrurile „în Cristos” . Dar observaţi că „toate lucrurile includ ”să sufăr lipsa ” şi „să fiu … flămând”. Dumnezeu se va îngriji de orice nevoie reală , inclusiv de abilitatea de a te bucura în suferinţă atunci când multe nevoi pe care le simţim nu se împlinesc .Dumnezeu se va îngriji de nevoia de har când suntem înfometaţi , atunci când nevoia simţită pentru hrană şi nu este împlinită - suferinţa şi moartea lui Cristos garantează faptul că Dumnezeu ne va da toate lucrurile de care avem nevoie pentru a face voia Lui , şi pentru a-I da glorie şi pentru a ajunge la bucuria eternă.
18 Cristos a suferit şi a murit …
Ca să ne poată vindeca de boli morale şi fizice
„Dar El era străpuns pentru păcatele noastre , zdrobit pentru fărădelegile noastre .Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El , şi prin rănile Lui suntem vindecaţi.”(Isaia 53:5)
..”El ….a vindecat pe toţi bolnavii; ca să se împlinească ce fusese spus prin profetul Isaia, care zice:El a luat neputinţele noastre şi a purtat bolile noastre.”(Matei 8:16-17)
Cristos a suferit şi a murit pentru ca bolile să poată fi într-o zi complet distruse .Bolile şi moartea nu erau parte din căile originale ale Lui Dumnezeu pentru lume.Au parvenit împreună cu păcatul ca şi parte a judecăţii Lui Dumnezeu asupra creaţiei . Biblia spune „Căci creaţia a fost supusă deşertăciunii, nu de voie , ci din cauza celui care a supus-o;în speranţa însă”….Dumnezeu a supus lumea la (zădărnicia ?) durerii fizice pentru a demonstra oroarea răutăţii morale.
Această (zădărnicie ?) a inclus şi moartea:”De aceea , după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume ,şi prin păcat moartea;”(Romani 5:12) şi odată cu aceasta sunt incluse şi gemetele bolilor, şi creştinii nu sunt absolviţi de acestea. „Şi nu numai ea ,dar şi noi , care avem cele dintâi roade ale Duhului, suspinăm în noi , aşteptând cu nerăbdare înfierea , adică răscumpărarea trupului nostru”(Romani 8:23)
Ei bine dar, toată această mizerie a bolilor este temporară, şi aşteptăm o vreme în care durerea trupească nu va mai fi . Supunerea creaţiei la (zădărnicie?) nu este permanentă, iar Biblia spune că Dumnezeu a ţintit la speranţă încă de la începutul judecăţii Sale.Scopul Lui final era acesta: „că şi creaţia însăşi , va fi eliberată de sub robia corupţiei în libertatea gloriei copiilor lui Dumnezeu.”(Romani 8:21)
Atunci când Cristos a venit în lume , a avut o misiune şi anume, de a obţine răscumpărarea lumii, semnalând aceasta prin vindecarea multor oameni în timpul vieţii sale.Erau ocazii când mulţimile se adunau şi El „vindeca pe toţi bolnavii”(Luca 6:19, Matei 8:16 ) , aceasta fiind o preînchipuire a ceea ce va veni la sfârşitul istoriei când :”..Dumnezeu va şterge orice lacrimă din ochii lor ;moartea nu va mai exista;nici tristeţe ,nici durere ,nici plâns,pentru că lucrurile dintâi au trecut”
(Apocalipsa 21:4)
Felul în care Cristos a învins moartea şi bolile a fost luându-le asupra Lui şi ducânsu-le cu El în mormânt .Judecata lui Dumnezeu asupra păcatului ce a adus boala în lume a fost îndurată de Isus atunci când a suferit şi a murit . Profetul Isaia a explicat moartea lui Cristos cu aceste cuvinte : „Dar El era străpuns pentru păcatele noastre , zdrobit pentru fărădelegile noastre .Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El ,şi prin rănile Lui suntem vindecaţi .”(Isaia 53:5) Loviturile de pe spatele lui Isus au cumpărat o lume fără boli .
Într-o zi toate bolile vor fi expulzate din creaţia răscumpărată a lui Dumnezeu, şi va fi un pământ nou , vom avea trupuri noi , iar moartea va fi înghiţită de viaţa veşnică (1Cor 15.54 2Cor 5:4 ) „Lupul şi mielul vor paşte împreună , leul va mânca paie ca boul ”(Isaia 65:25) Iar toţi cei care îl vor iubi pe Cristos vor cânta cântece de mulţumire Mielului ce a fost jertfit ca să ne răscumpere din păcat şi din moarte şi din boală. VA URMA Publicata pe o pagina de internet in 2003 tradusa din http://www.desiringgod.org/
Posts
No comments:
Post a Comment