ROADA DUHULUI -DRAGOSTEA

Roada Duhului - Dragostea

Galateni 5:22-23: "Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor. Împotriva acestor lucruri nu este lege."

Roada Duhului este... DRAGOSTEA
Cum ai răspunde la întrebarea: ce este dragostea? Generaţia tânără de astăzi ar avea răspunsuri nepotrivite, cei îndrăgostiţi ar răspunde romantic, bătrânii ar răspunde prin ceea ce aşteaptă să facă copii pentru care ei s-au sacrificat pentru ei…
Dragostea este un cuvânt folosit greşit în multe ipostaze. Chiar şi creştinii cântă lui Isus: te iubesc aşa cum mă iubeşti Tu! Fără să ştie despre ce vorbesc! Biblia vorbeşte despre trei feluri de iubiri:
- eros - dragostea sexuală, fizică
- phileo - dragostea prietenească, sufletească
- agape - dragostea spirituală, sacrificială, ca cea a lui Dumnezeu. Ca agape, Dumnezeu ESTE dragoste! (1 Ioan 4:8).
Consideraţii generale:
Dragostea este cea mai mare dintre toate virtuţile creştine (chiar şi decât nădejdea sau credinţa – 1 Cor 13:8…) deoarece este veşnică.
Dragostea este răspunsul natural şi logic faţă de harul şi iertarea lui Dumnezeu (Luca 7:42,47).
Dragostea este cea mai mare dintre porunci, pentru că în ea se cuprinde toată Legea şi Proorocii, şi învăţăturile lui Isus. Dragostea este adevăratul SEMN al unui ucenic al lui Cristos (Mat. 22:37; Marcu 12:33; Luca 6:27-36; Ioan 13:35;15:12-13).
Dragostea contribuie şi ajută la unitatea creştinilor (Ioan 17:20-26;Col. 2:2;3:14).
Dragostea este „unguentul” care ajută la evitarea frecuşurilor ce s-ar putea naşte între creştini (Efes. 4:2;1Petru 4:8).
Dragostea este motivul-cheie pentru care ascultăm de poruncile Domnului Isus (Ioan 14:15,21,23,24; 15:10;21:15-17; 1 Ioan 5:2; 2 Ioan 1:16).
Dragostea este un factor stabilizator în vieţile noastre (Efes. 3:17).

Roada Duhului este... DRAGOSTEA (partea 2-a)
Dragostea este scopul învăţăturii lui Pavel şi ar trebui să fie centrul oricărei învăţături creştine (1 Tim. 1:5)
Dragostea este porunca care acoperă totalitatea vieţii creştine (Rom. 13:8-10; 1 Cor. 16:14).
Dragostea face ca serviciul nostru depus în slujba celorlalţi să fie mult mai profitabil (1 Cor. 8:1; 13:1-13).
Dragostea este un element-cheie în învingerea tacticilor duşmanului (1 Tes. 5:8)
Dragostea noastră poate şi trebuie să crească permanent (Fil. 1:9; 1 Tes. 3:12; 2 Tes. 1:3; Evr. 10:24; 2 Pet. 1:7)
Dragostea se poate răci, în special în mijlocul unor greutăţi (Mat. 24:12; Apoc. 2:4).
1 Corinteni 13
1. Dragostea mai mare decât darurile spirituale (1 Cor. 13:1)
- darul adesea confundat cu caracterul.
- darul poate deveni un scop în sine când nu ar trebui să fie decât un mijloc de slujire a altora şi a lui Dumnezeu.
- darurile pot fi „folosite” şi fără dragoste o astfel de aplicare a darurilor ar fi la fel de supărătoare ca şi zgomotul unor vase..., unor instrumente care cântă fără ritm şi armonie, dezlânat.
2. Dragostea mai mare decât cunoaşterea (1 Cor. 13:2).
- cunoaşterea intelectuală e o mare pasiune a multora din lume, dar şi de prin adunări. Este posibilă o adâncire în chiar cunoaşterea Sfintelor Scripturi, dar care să ducă nu la mai multă iubire, ci la... îngâmfare (1 Cor. 8:1).
- cunoaşterea fără dragoste este aroganţă, privire de sus, neînţelegere faţă de alţii, judecarea altora fără milă etc.
- noi am experimentat probabil tot răul produs de "descoperirea tainei cuiva" de către cineva care nu iubeşte...

Roada Duhului este... DRAGOSTEA (partea 3-a)
3. Dragostea mai mare decât puterea (1 Cor. 13:2 - aici în text, credinţa)
- credinţa se apucă cu mâinile de Dumnezeu şi nu-L lasă până nu aduce în prezent binecuvântările promise de Cuvântul Domnului.
- credinţa face lucruri mari: porneşte organizaţii mari, biserici uriaşe, lucrări misionare. Dar a face toate acestea fără dragoste nu foloseşte la nimic.
4. Dragostea mai mare decât mila (1 Cor. 13:3)
- există creştini care-şi dau şi cămaşa de pe ai pentru alţii… Vei întreba: da ce-i rău în asta? Nimic, dacă o faci cu dragoste, fără să te umpli de o falsă neprihănire obţinută prin fapte, fără să te umfli de importanţă şi de mândrie.
5. Dragostea mai mare decât martirajul (1 Cor. 13:3)
- dacă mă sacrific din încăpăţânare, din egoism, din dorinţa de a avea dreptate chiar şi cu preţul vieţii… fără dragoste nu-s nimic!
Dar, cum este atunci dragostea adevărată?
1. Dragostea în raport cu alţii (1 Cor. 13:4/a)
a. Îndelung răbdătoare. În Noul Testament răbdarea îndelungată este folosită aproape în exclusivitate faţă de persoane, nu faţă de împrejurări. Nu suntem pustnici, ci un colectiv. Diverşi, noi totuşi suntem chemaţi să ajungem la acelaşi chip al lui Dumnezeu şi la aceeaşi statură de om mare. Viaţa de credinţă ar fi adesea frumoasă… dacă nu ar fi alţii!
- dacă ne-am asculta mai mult şi mai bine, dacă am avea răbdare unii cu alţii, atunci am şti mai bine problemele cu care-s confruntaţi alţii, mai bine cum să mă rog pentru ei…
- unii merg mai încet, alţii se poticnesc mai des…
b. Plină de bunătate. În greacă, curtenitor (cum eram cu logodnicele noastre), dând întâietate, încurajând, înălţând pe alţii, gesturi de bunătate.
c. Lipsită de invidie (pizmă). Invidia nu se bucură de ce au alţii, ci îi pizmuieşte. Eva a vrut să aibă ce avea Dumnezeu… Noi suntem invidioşi din cauza a tot felul de lucruri: alţii au o relaţie care n-o avem, se bucură de talente care ne lipsesc, au calităţi ce nu le găsim la noi, reuşesc acolo unde noi am eşuat.

Roada Duhului este... DRAGOSTEA (partea 4-a)
2. Dragostea în raport cu noi înşine (13:4/b - 5/a)
a. Nu se laudă. Dacă invidia este faţă de ceea ce are altcineva şi ne lipseşte nouă, lauda este cu privire la ceea ce avem noi şi lipseşte altora. Cel mai adesea ne lăudăm cu calităţile noastre pentru a ascunde deficienţele, şi ne lăudăm cu reuşitele pentru a ascunde eşecurile. În curând transformăm toată discuţia într-un monolog despre noi înşine. Nu-i de mirare că de mult nu mai stă nimeni de vorbă cu noi pentru că am plictisit pe oameni cu ceea ce suntem, ceea ce ştim, ceea ce am făcut.
Unii dintre noi nu avem nici un idol… în afară de noi înşine! Suntem plini de noi şi asta se vede în atitudinile noastre, în conversaţia noastră. Dragostea nu se laudă. Punct.
b. Nu se umflă de mândrie. Asta se referă la atitudinea plinătăţii de sine, a auto-suficienţei, când nu mai ai nevoie de nimeni şi de nimic. Nimic nu te mai satisface, deoarece nimic nu este destul de bun pentru tine. Nimic nu mai încape în tine deoarece tu eşti ‘umflat’ cu tine însuţi. Ideile tale sunt mai bune, părerile tale mai valoroase, dacă te-ar lăsa pe tine, le-ai arăta tu… Mândria te face să uiţi de alţii, să-ţi impui propriile dorinţe.
c. Nu se poartă necuviincios. Nu este dură, arogantă, lipsită de consideraţie faţă de ceilalţi. Nu este fără respect. Nu strigă, nu înjură, nu blestemă, nu vorbeşte de rău, nu înjoseşte, nu mâhneşte. Nu dă cu pumnul în masă, nu împinge cu coatele, nu calcă pe cadavrele altora. Nu caută întâietatea.
d. Nu caută folosul său. Nu este încăpăţânată, inflexibilă, insistând că toţi ceilalţi trebuie să se ajusteze. Este gata să examineze problema pentru a găsi o cale chiar dacă va trebui să renunţe la părerea proprie în folosul celorlalţi.

Roada Duhului este... DRAGOSTEA (partea 5-a)
3. Dragostea în raport cu păcatul (13:5/b - 6)
a. Nu se gândeşte la rău. La analizarea faptelor/cuvintelor celorlalţi, dragostea nu se gândeşte că ce s-a spus sau făcut a fost cu o intenţie rea. De asemenea, dacă i s-a adus un prejudiciu, dragostea nu se gândeşte la răzbunare ci la iertare.
Dacă analizezi ceea ce am spus până acum şi ce voi mai spune, vei începe să te întrebi: ‘dar cine mă va apăra?’ Domnul, pur şi simplu. Dacă astfel te vei comporta, Domnul se transformă în apărătorul tău. Poate vei pierde câte o bătălie dar sigur vei câştiga războiul. Şi ce ţi se pare că ai pierdut va fi doar o aparenţă…
b. Nu se bucură de nelegiuire. Nelegiuirea ne atacă în zilele noastre din toate părţile: ziare, televiziune, prieteni, colegi, cunoscuţi, familie, etc. Dragostea nu se face părtaşă la nelegiuire prin a se bucura, a râde, a se transforma într-un spectator la nelegiuire.
Dacă stai să te uiţi la un serial de ‘soap opera’ al zilelor noastre, apoi vezi numai cum unul se culcă cu toate femeile, toate femeile se culcă cu alţii, patimă, ură, crime, nedreptate, etc. Şi tu crezi că dragostea stă nepăsătore şi priveşte toate acestea? Nu cred. Ea nu se bucură de aşa ceva.
Dragostea nu iubeşte iubirea de bani, viciile de nici o formă, ci ia atitudine împotriva acestora.
c. Se bucură de adevăr (sau de dreptate, cum spune o altă traducere). Adevărul este lumina în care umblă dragostea. Deşi este greu să pui laolaltă dragostea şi adevărul, dragostea nu are ascunzişuri, secrete sau altceva de felul acesta. Totul este deschis şi în lumină. Nu numai că spune adevărul şi doar adevărul ci se bucură când îl găseşte oriunde. Dreptatea este cealaltă latură a adevărului. În lume este multă nedreptate şi dragostea nu va sta cu mâinile în sân când se săvârşeşte nedreptatea. Ea va vorbi şi va acţiona în favoarea dreptăţii.

Roada Duhului este... DRAGOSTEA (partea 6-a)
4. Dragostea în raport cu împrejurările (13:7)
1. Acopere totul. O altă traducere spune că suportă totul. Ambele sunt corecte, deoarece pe de o parte dragostea acopere ceea ce află neplăcut despre o altă persoană (nu că nu face nimic ci nu împrăştie la alţii ca să distrugă, să rănească şi să ucidă prin cuvinte), pe de altă parte dragostea nu descurajează niciodată. Perseverează mereu, nu renunţă cu uşurinţă, nu-i cataloghează pe ceilalţi ca nimic după câteva greşeli… Simon Petru s-a lepădat de Domnul dar Domnul nu s-a lepădat de Petru…
2. Crede totul. Nu este credulă sau uşor de dus în eroare. Pentru că iubeşte adevărul, dragostea nu va fi păcălită; a crede totul se referă la a avea o atitudine pozitivă cu privire la acţiunile altora. A încuraja, a afirma, a ridica. Chiar dacă trebuie să mustre, dragostea o face cu tact căutând nu să zdrobească ci să vindece. Iar când ceilalţi cad, dragostea îi ridică şi crede că Domnul i-a iertat, i-a primit din nou şi este gata să lucreze din nou împreună cu cel ce a căutat cândva. Când Iuda l-a sărutat pe Isus, Domnul nu a fost păcălit de sărut şi nu a zis: ‘O, Iuda, ţi-ai schimbat părerea despre mine şi acum mă iubeşti!’ Nu, dragostea n-a fost păcălită dar mustrarea lui Iuda a fost plină de tact, fermă şi la obiect. ‘Iuda, foloseşti un lucru frumos şi sfânt, ca sărutul pentru a comite cel mai josnic act, trădarea?’ Dragostea este mereu gata s-o ia de la început. Dacă cineva doreşte încă o şansă, dragostea i-o oferă.
3. Nădăjduieşte totul. Doreşte şi speră în continuu că se va întâmpla numai bine celor cu care ajunge în contact. Susţine că Cristos va câştiga în final. Nu există nici o cauză, nici o stare, nici o problemă ca Cristos să n-o poată rezolva. Dragostea de aceea caută soluţii nu stă cu mâinile în sân.

Roada Duhului este... DRAGOSTEA (partea 7-a)

5. Dragostea în raport cu toate lucrurile (13:8/a)
Dragostea nu va pieri niciodată. Va fi valoroasă întotdeauna. Darurile spirituale nu vor fi mereu necesare. Dar dragostea va fi baza relaţiilor din veşnicie. Cu cât foloseşti mai multă dragoste cu atât mai multă dragoste vei avea. Dragostea nu va pieri niciodată; ea nu va renunţa niciodată, indiferent ce obstacole va întâlni în calea ei.
Acum, în final, Pavel compară dragostea cu darurile.
1. Darurile sunt temporare, dragostea este veşnică. Nu va mai fi nevoie de profeţie şi nici de cunoştinţă când va veni ceea ce este perfect, adică Cristos. Acum vedem ca prin ceaţă, dar este de ajuns cât vedem ca să umblăm în adevăr. Dar va veni ziua când vom vedea desăvârşit, aşa cum suntem văzuţi noi acuma.
2. Darurile sunt parţiale, dragostea este perfectă. Corintenii preferau darurile, Pavel le propune ceva veşnic şi perfect: dragostea.
3. Darurile sunt copilăreşti, dragostea este matură. "Copilăria" darurilor se referă la starea de acum a bisericii. Vorbirea şi simţirea sunt amintite aici ca fiind caracteristicile stării de acum. Cine cunoaşte totul aşa cum trebuie? Şi de câte ori ne schimbăm părerea, susţinând că prima dată am greşit dar acum ştim aşa cum trebuie… până mâine când ne vom schimba iarăşi.
4. Darurile sunt progresive, dragostea este sosirea la ţintă. Acum vedem în chip întunecos. Acum folosim fiecare clipă pentru a dobândi şi mai multă lumină. Dar într-o zi vom ajunge să vedem aşa cum suntem văzuţi

Publicat de QUICK BIBLE cu permisiune – Doru Pop