''ABILITATEA ''de a-L MARTURISI PE ISUS DE LA VESTEA BUNA

“Abilitatea” de a-L mărturisi pe Isus

10 iunie 2011

”Ci voi veţi primi o putere(abilitate), cînd Se va pogorî Duhul Sfînt peste voi, şi-Mi veţi fi martori…” Fapte 1:8
Original:

ἀλλὰ	alla	235	CONJ	But
λήμψεσθε	lēmpsesthe	2983	V-FDI-2P	you will receive
δύναμιν	dunamin	1411	N-ASF	power
ἐπελθόντος	epelthontos	1904	V-2AAP-GSN	that comes
τοῦ	tou	3588	T-GSN	of the
ἁγίου	agiou	40	A-GSN	Holy
πνεύματος	pneumatos	4151	N-GSN	Spirit
ἐφ’	eph	1909	PREP	upon
ὑμᾶς	umas	5209	P-2AP	you
καὶ	kai	2532	CONJ	and
ἔσεσθε	esesthe	2071	V-FXI-2P	you will be
μου	mou	3450	P-1GS	I
μάρτυρες	martures	3144	N-NPM	witnesses

iar sensul cuvântului putere care provine de la verbul δύναμαι (a fi abil, a avea putere) îl găsim aici:
Cognate: 1410 dýnamai (a primitive verb) – to show ability (power); able (enabled by God), empowered. See the cognate-noun, 1411/dýnamis (“ability, power”).

În română termenul putere este într-un larg sens antonimul slăbiciunii, al lipsei forței, nu antonimul lipsei abilității intelectuale. Cred că înțelegerea termenului putere ca fiind antonim al slăbiciunii de gen fizic a dus în ultimii zeci de ani la o baalizare a creștinisnului evanghelic. Cei ce insistau pe ”putere” o făceau în sensul promovării ”creșterii” în intensitate religioasă nu în înțelepciune sau abilitate a minții celei noi(înnoirea minții). S-a deviat atât de mult încât citatorii nici măcar nu au observat că au încălcat chiar versetul intens repetat, ”putere…și-mi veți fi martori”, realitatea secerată azi dovedind că semințele semănate nu conțineau Viața reală a Celui ce trebuia mărturisit, ci viața veche a semănătorilor de baalism.
Viața Lui, puterea Vieții celei nepieritoare înseamnă cunoaștere (viața veșnică este aceasta: să te cunoască).
Dacă reforma a definit antagonismul dintre obținerea harului prin sacramente(taine la ortodocsi) si obținerea neprihănirii prin credință, carismatismul, această deformare a evangheliei a introdus o a treia cale: simțirea, atingerea, ”ungerea” sau glosolalia, în urma invocării sau mai nou în urma în urma actului unui cleric (suflare, aruncarea hainei sau ungere cu ulei).
Nu comentez ”capitalismul” religios al acestor borfași! E destul că l-am definit.
Doresc însă să aduc în evidență adevăratul caracter al Duhului Sfânt, contrastul dintre Duhul sfânt și duhurile false vă las însă să-l constatați singuri.
Duhul Sfânt Îl mărturisește pe Isus.
Revelația Duhului în noi ne umple cu abilitatea de a-L mărturisi pe El.
”Orice Duh care mărturisește pe Isus…”
Citez din Poul Madsen: ”În concluzie, putem nota că revelaţia este menită să producă slujire “… să descopere pe Fiul său în mine ca să-l vestesc între Neamuri …”. Deci, revelaţia nu este dată ca eu să pot sta acasă şi să meditez la ea, nici ca să pot scrie câteva poezii despre ea, şi nici chiar ca să pot spune altor creștini despre ea. Nu, revelația este dată ca să pot ieşi şi întâlni oameni care nu au primit-o, precum şi să transmită ceva de la Hristos către ei. Dumnezeu dă oamenilor revelaţia Fiului Său, dar El are nevoie, de obicei, de un agent uman pentru a face această revelaţie reală.” sursa: http://www.austin-sparks.net/mags/ttm02-5.html#84

Lucrarea Duhului este una de abilitare a noastră în lucrarea mărturisirii Domnului.
Eu n-aș putea să vestesc în afara mea ceea ce nu cunosc bine în mine. Dacă lăuntrul meu este plin de cunoașterea Lui, de cunoașterea dragostei Lui atunci mărturisirea în afară nu este o problemă.
Această cunoaștere a lui Cristos este un proces, un curs, o școală pe care nici măcar apostolul Pavel n-a absolvit-o. ”Să-L cunosc pe El” spunea încă târziu în viața lui. Pedagogul acestei cunoașteri este Duhul Sfânt.
Caracterul acestei cunoașteri, metoda acestei predări este prin excelență verbalizarea, Cuvântul…
http://vesteabuna.wordpress.com/2011/06/10/abilitatea%E2%80%9D-de-a-l-marturisi-pe-isus/