ARIPI IN COSMOS POEZIE-COSTACHE IOANID

• ARIPI IN COSMOS .

O, dar demult... eu nu ştiu cum..
cu două mii de ani 'nainte,
un Om ceresc pornea la drum
fără motoare, fără fum,
fără pufniri de nor fierbinte

Şi omul binecuvânta...
Iar frații săi, cei unsprezece,
Vedeau în ochii Lui o stea...
ori poate-o lacrimă era...
ei nu știau ce se petrece.
:::::::::::::::::::::::::::
Ei îL priveau făr-un cuvânt,
neândrăznind nici să clipească,
Iar El, maiestos şi blând
pornea-n tăcere... ca un gând...
ca o lumină îngerească.
:::::::::::::::::::::::::
Şi sus, în vârf de cer, Ieşu,
în domul tainic de lumină,
sclipind între un da şi-un nu,
pe ne-așteptate dispăru
ascuns de-un nor ca de-o cortină.

Ce dulci, nemaitrăiţi fiori!
Isus în lirica tăcere
văzându-i cum preiveau spre nori,
trimise-n zbor doi vestitori
cu un mesaj de mângâiere

"Bărbați Galileeni, de ce
priviţi cu inima bolnavă?
Acest Isus, ce dintre voi
plecă spre veşnica dumbravă
Se va întoarce înapoi
La fel cum a plecat spre slavă !"
::: Costache Ioanid;