skip to main |
skip to sidebar
CARTE-PACATE RESPECTABILE de Jerry Bridges-CONFRUNTAREA PACATELOR PE CARE LE TOLERAM (12)-Egoismul
PACATE RESPECTABILE
CONFRUNTAREA PACATELOR PE CARE LE TOLERAM
de Jerry Bridges
TRADUCEREA: MIHAI DAMIAN, 2009
Capitolul 12
Egoismul
Recent, m-am ingrozit sa aflu ca unul din eroii mei in teologie, dintr-o era trecuta, era cu “picioare de lut”—adica
avea niste deficiente remarcabile de caracter. Unul din prietenii si
admiratorii sai a scris odata despre el, “Cu toate defectele lui
izbitoare, a fost cel mai mare om pe care l-am cunoscut.” Care au fost
aceste defecte izbitoare? Intr-un alt loc, acelasi prieten l-a descris
drept fara inima, egoist si dominator.
Ce avertisment pentru noi toti!
Putem fi foarte buni in teologia noastra si foarte integri in
moralitatea noastra, dar cu toate acestea sa nu reflectam calitatile
frumoase ale caracterului crestin numite de Pavel “roada Duhului” (vezi Galateni 5:22-23).
Sau, pentru a fi mai in linie cu subiectul cartii, ne putem exprima
astfel: Putem fi ortodocsi in teologia noastra si circumspecti in
moralitatea noastra, si cu toate acestea sa toleram in vietile noastre
unele pacate “acceptabile” despre care discutam in aceste capitole. Cred
ca fiecare din noi are “pete oarbe,” scapari de caracter, sau pacate
subtile, de care nici nu suntem constienti. Ma indoiesc ca eroul meu a
cautat in mod deliberat sa fie fara inima, egoist si dominator. Acestea
erau pete oarbe, sau lucruri pe care niciodata n-a fost preocupat sa le
corecteze din pricina ca nici nu le-a constientizat. Fie ca Dumnezeu sa
ne ajute sa rezolvam lucrurile gresite din propria noastra viata,
inclusiv egoismul.
In studierea pacatului
egoismului, ne este de folos sa incepem cu faptul evident ca ne-am
nascut cu o natura egoista. Trebuie doar sa te uiti la niste copii de
gradinita cand se joaca si vei vedea asta. Oare de cate ori nu zice
mama, “Billy, da din jucariile tale si lui Bobby” sau “Bobby, de ce-i
tragi asa din mana jucariile lui Billy?” Cand Billy si Bobby vor mai
creste, vor invata ca astfel de manifestari evidente ale egoismului sunt
inacceptabile din punct de vedere social, in consecinta manifestarile
lor egoiste vor deveni mai subtile, desi problema ramane aceeasi. Chiar
si dupa ce devenim crestini, inca mai avem problema cu carnea (sau firea
pamanteasca) care poarta un razboi impotriva Duhului, si unul din
modurile de exprimare ale acestui razboi este egoismul.
Egoismul este un pacat dificil
de identificat, fiindca este asa de usor sa-l vedem in altii si asa de
dificil de recunoscut in noi insine. Mai mult, exista grade de egoism si
exista grade de subtilitate in manifestarea lui. Egoismul unuia poate
fi extrem si evident. Unui astfel de om nu-i pasa de obicei ce gandesc
altii despre el. La cei mai multi dintre noi insa le pasa ce zic altii,
deci egoismul nostru va fi probabil mai delicat si mai rafinat.
Egoismul se poate manifesta in
multe forme, insa pentru scopul propus, al detectarii pacatelor noastre
“respectabile,” vom aborda patru forme de egoism care se pot observa in
viata credinciosilor. Prima forma este egoismul in interese. Pavel scrie in Filipeni 2:4, “Fiecare din voi sa se uite nu la foloasele [interesele] lui, ci si la foloasele altora.” Folosind cuvantul foloase [interese],
Pavel se refera fara indoiala la preocuparile si nevoile altor oameni,
insa eu voi folosi un sens restrans la subiectul care ne intereseaza.
Care sunt interesele noastre?
La varsta noastra, eu si sotia suntem interesati de nepotii nostri. Ne
place sa vorbim despre ei si sa aratam prietenilor fotografii cu ei.
Problema este ca si prietenilor nostri le place sa faca acelasi lucru.
In consecinta, despre care nepoti vom vorbi cand suntem cu ei, despre
nepotii nostri sau despre ai lor? Raspunsul, evident, este ca, daca noi
si prietenii suntem sensibili unii fata de altii, vom vorbi si despre
nepotii nostri si despre ai lor. Insa daca unul din cuplurile de bunici
sunt insensibili, atunci conversatia va fi probabil sau toata exclusiv
despre nepotii lor sau vom fi in situatia sa asteptam plini de incordare
ca ei sa termine, pentru a ne veni si noua randul sa povestim, si
evident ca astfel nu vom avea un interes real in ceea ne-au povestit
despre nepotii lor.
Am folosit acest exemplu
particular despre placerea de a povesti despre nepoti doar pentru a
ilustra tendinta de a fi atat de interesati de propriile noastre lucruri
incat nu avem deloc sau avem foarte putin interes pentru altii.
Interesele noastre includ activitatea si munca noastra, pasiunile
noastre, sau orice altceva. Sotiei mele ii place sa croseteze, astfel ca
este foarte natural atunci cand este impreuna cu alte femei cu aceeasi
pasiune sa vorbeasca despre ce au crosetat in ultimul timp. Inca odata,
ea trebuie sa fie (si din fericire este) interesata in mod real de ceea
ce au lucrat altele, nu doar sa povesteasca ce a crosetat ea.
In acest moment eu scriu cartea
pe care voi o veti citi mai tarziu. Sunt foarte interesat de ea, astfel
incat atunci cand cineva imi pune intrebarea clasica, “Ce mai scrii
acum?” imi este atat de usor sa fiu luat de val si sa-i tin o prelegere
interminabila despre cartea mea. Insa cel care mi-a pus intrebarea are
interese ale sale, diferite de ale mele. Trebuie sa fiu atent atent sa-i
pun si eu intrebari despre subiecte (munca, pasiuni, copii) care-l
intereseaza pe el, astfel incat sa-i dau oportunitatea sa discute despre
acestea.
Un test bun despre gradul
nostru de egoism in domeniul intereselor ar fi acela de a recapitula
conversatia pe care ai avut-o cu o persoana (sau cu un cuplu) si sa
apreciezi cat de mult ai vorbit tu despre ceea ce-ti place tie, in
comparatie cu cat ai ascultat tu pe celalalt sau ceilalti.
Dar aceasta forma de egoism
pare atat de inofensiva incat te intrebi de ce am inclus-o aici. In cel
mai rau caz pare doar o lipsa de politete si de obicei persoana care
procedeaza astfel este considerata doar ca fiind prea vorbareata, in
nici un caz vinovata de un pacat. Insa acesta este un simptom de
egocentrism. El indica ca suntem foarte preocupati de noi insine. In
2 Timotei 3:1-5, Pavel prezinta o lista de pacate cu adevarat urate
care vor caracteriza “vremurile din urma”—adica vremurile pe care le
traim noi astazi. Printre acestea este si “iubirea de sine.”
Iubitor de sine este o buna descriere a persoanei egoiste. Aceasta
persoana este intai de toate centrata in sine insusi. La extrema, celui
centrat asupra propriei persoane nu-i pasa deloc de interesele, nevoile
sau dorintele altora. El este interesat doar de el insusi, si
conversatia lui arata acest fapt.
Un alt domeniu al egoismului este cel legat de timpul nostru.
Timpul este o resursa pretioasa, si fiecare din noi are o masura fixa
de timp in fiecare zi. Se intampla ca unii ajung bogati din punct de
vedere al banilor pana acolo ca au bani la discretie, insa putini au
timp la discretie. Suntem toti ocupati, si este deci usor sa ajungem
egoisti cu timpul nostru. Un barbat a fost auzit spunand sotiei sale,
“Timpul meu este intotdeauna mai important decat timpul tau.” Acesta
este un egoism clar, insa fiecare din noi poate exprima in moduri mai
politicoase o atitudine similara.
Indiferent ca suntem barbati
sau femei, tineri sau batrani, avem tendinta de a rezerva timpul spre
folosul propriu. O eleva o roaga pe una din colege sa o ajute la o tema
pentru scoala, insa aceasta din urma este ocupata invatand pentru o
lucrare de control. Va acorda din timpul ei pretios sa-si ajute colega,
sau il va folosi in totalitate pentru ea? Sau poate in cele din urma o
va ajuta, insa fara nici o pofta?
Dar prima eleva? Este ea oare
egoista cand ii cere colegei ei sa o ajute, cand stie ca ea este ocupata
cu invatatul pentru lucrarea de control? Putem fi egoisti in rezervarea
intregului timp pentru noi insine, dar putem fi egoisti si atunci cand
avem pretentii nejustificate asupra timpului altei persoane. In amandoua
cazurile, ne gandim cel mai mult la noi insine si la nevoile noastre.
Egoismul referitor la timp
poate fi observat in mod frecvent in familie. De obicei sotul si sotia,
si in oarecare masura si copiii, au anumite responsabilitati si
indatoriri. De multe ori ne codim cand ni se cere sa iesim din
responsabilitatile noastre normale. “Asta nu trebuie eu sa fac,” este
raspunsul pe care-l poate da un copil cand i se cere sa faca ceva mai
mult decat pana atunci. Adultii nu vor fi de obicei asa de directi, insa
cel egoist nu va prea simti cu nevoile altuia din familie si nu va avea
compasiune fata de altul care poate e suprasolicitat in acel moment. De
prea putine ori cineva zice, “Lasa ca fac eu asta in locul tau.”
Scripturile insa ne spun, “Purtati-va sarcinile unii altora, si veti implini astfel Legea lui Cristos” (Galateni 6:2).
A trece dincolo de datoriile noastre uzuale pentru a-l ajuta pe altul
este unul din felurile in care putem purta sarcinile altora.
Un al treilea domeniu al egoismului este cel al banilor.
Studiile arata ca americanii, care traiesc in cea mai bogata natiune
din istorie, daruiesc mai putin de 2 procente din venitul lor pentru
cauzele caritabile si religioase. In timp ce ne laudam cu generozitatea
noastra in cazul dezastrelor majore, alte realitati certifica ca
americanii in general sunt egoisti in ceea ce priveste banii si relativ
indiferenti la nevoile fizice si materiale ale oamenilor mai putin
“norocosi” ca noi. Si chiar ajutoarele pe care le dam tind sa fie un
raspuns la evenimentele tot mai dramatice. S-a daruit masiv dupa
valurile tsunami care au maturat coasta Indoneziei in 2004 insa n-am
fost aproape deloc miscati dupa cutremurul de pamant aproape tot asa de
devastator care a avut loc in Pakistan in 2005.
Subiectul egoismului este unul
deosebit de important pentru credinciosi. Apostolul Pavel scrie,
“Bucurati-va cu cei ce se bucura; plangeti cu cei ce plang” (Romani
12:15). Iar apostolul Ioan scrie, “Dar cine are bogatiile lumii
acesteia, si vede pe fratele sau in nevoie, si isi inchide inima fata de
el, cum ramane in el dragostea de Dumnezeu?” (1 Ioan 3:17). Luate
impreuna, aceste versete ne spun ca trebuie sa cultivam compasiunea din
inima fata de cei in nevoie si apoi sa punem aceasta compasiune in
actiune prin darnicie.
Dupa cum s-a amintit intr-unul
din capitolele anterioare, fiecare ban pe care-l primim, chiar daca l-am
castigat prin munca, este un dar de la Dumnezeu. Trebuie sa fim
ispravnici care administreaza si folosesc intelept banii, nu care-i
consuma toti sau aproape toti pentru ei insisi. A face asa ar insemna sa
fim egoisti cu banii nostri, in vreme ce ingnoram nevoile altora. (Vom
discuta mai mult acest subiect in capitolul 20).
Al patrulea domeniu pe care-l vom analiza in legatura cu egoismul este lipsa de consideratie. Aceasta
trasatura se poate manifesta in diverse moduri. Persoana lipsita de
consideratie nu se gandeste la impactul actiunilor sale asupra altora.
Cine intarzie intotdeauna si-i face pe altii sa astepte este lipsit de
consideratie. Cine vorbeste in gura mare la telefonul personal
deranjandu-i pe cei din jur este lipsit de consideratie intr-un mod
egoist. La fel si adolescentul care dupa ce a mancat lasa resturile pe
masa ca sa fie adunate de altul. Oridecate ori nu ne gandim la impactul
actiunilor noastre asupra altora, suntem lipsiti de consideratie fata de
altii in mod egoist. Ne gandim doar la noi insine.
Putem fi lipsiti de
consideratie fata de sentimentele altora. De prea multe ori crestinii se
comporta urat fata de vanzatorii si personalul din magazine. Sau, in
cel mai bun caz, suntem indiferenti la ce simt ei. In loc sa fim
nepoliticosi sau indiferenti, putem sa inseninam ziua cuiva fara sa
cheltuim energie, printr-un simplu “multumesc.” La fel cum trebuie sa ne
cultivam obiceiul de a aduce multumiri lui Dumnezeu, trebuie sa
dezvoltam acest obicei unul fata de altul. Si in familie, un simplu
“multumesc” fata de alt membru al familiei face foarte mult.
Omul care care are atitudinea
“spun doar ce-mi place si fie ce-o fi” este lipsit de consideratie
intr-un mod egoist. El e complet indiferent ca poate jigni, umili sau
rani sentimentele altora. Este preocupat doar sa-si spuna parerea
proprie.
Noi trebuie sa privim nu doar
la foloasele si interesele proprii ci si la interesele altora. Daca
largim intelesul cuvantului pentru a cuprinde, asa cum a vrut sa spuna
Pavel, si nevoile si preocuparile altora, putem vedea ca altruistul realizeaza intotdeauna un echilibru intre nevoile si preocuparile proprii si ale altora. Prin contrast, egoistul
nu doar ca este indiferent la nevoile altora ci si asteapa de la
acestia sa-i implineasca lui nevoile si dorintele. Aceasta forma de
egoism se intalneste deseori in casatorie, cand un sot asteapta ca
celalalt sa-i implineasca nevoile, in loc sa gandeasca cum poate el sa
slujeasca celuilalt.
Cel
mai extraordinar exemplu de daruire altruista este Domnul Isus Cristos,
care chiar daca era bogat, s-a facut sarac pentru noi, astfel incat
prin saracia Lui noi sa ne imbogatim (vezi 2 Corinteni 8:9). Si Pavel ne indeamna sa cultivam acelasi fel de gandire (vezi Filipeni 2:5).
Pe langa aceasta, cele mai notabile exemple atat de altruism cat si de
egoism le avem din timpul plagii bubonice care a lovit Europa in 1348 si
a cauzat moartea a 30 pana la 40 de procente din populatia Europei.
Plaga s-a raspandit atat de repede incat cand un membru al familiei era
infectat, de multe ori intreaga familie urma sa moara. Din aceasta
cauza, uneori tot restul familiei pleca in graba, lasandu-l pe cel
bolnav sa moara singur. Multi preoti au ingrijit pe cei bolnavi si
muribunzi, iar drept urmare, au murit si ei. Alti preoti au refuzat sa
ajute. Se spunea pe atunci ca preotii cei mai buni au murit iar cei mai
rai au ramas.
Probabil ca pe noi trairea
altruista nu ne va costa viata, insa ne va costa ceva. Ne va costa
timpul si banii nostri. Ne va face sa devenim interesati de interesele,
preocuparile si nevoile altora. Si ne va costa preocuparea fata de
emotiile si sentimentele altora.
Mult egoism se arata in camin
intre membrii familiei. In afara, in societate, suntem in stare sa ne
purtam cum se poate mai bine si sa fim cum stim ca se cade (desi exista
si multi oameni care sunt egoisti indiferent unde s-ar afla). Insa
acasa de obicei lasam la o parte restrictiile artificiale care nu fac
parte din adevaratul nostru caracter. Si din moment ce egoismul este
atat de greu de detectat in noi, ne-ar fi de folos sa-i rugam pe altii
din familia noastra sa ne arate orice tendinta de egoism pe care o vad
in noi. Si asta fara sa incepem sa ne aparam sau sa incepem sa ne
razbunam aratand si noi egoismul lor. Iar apoi vom putea sa ne pocaim in
mod real de pacatul egoismului in multiplele lui forme, si sa incepem
sa ne rugam ca Duhul Sfant sa ne faca in stare sa luptam impotriva
tendintelor egoiste.
Dragul meu, am spus mai la
inceputul capitolului ca egoismul este usor de vazut in altul dar
dificil de recunoscut in noi insine. Banuiesc ca fiecare din noi avem
tendinta de a fi egoisti intr-o forma sau alta, fiindca toti avem firea
pacatoasa care lupta impotriva sufletului. Deci, te rog, nu trece cu
vederea acest capitol spunand ca nu e valabil in ce te priveste.
Dimpotriva, treci inca odata prin el, punandu-te pe tine insuti in
situatii similare celor pe care le-am folosit drept ilustratie. Cere
Duhului Sfant sa-ti arate dovezi de egoism in propria viata, si lasa‑L
sa-i foloseasca pe cei din casa ta drept agenti ai Sai.
No comments:
Post a Comment