PACATE RESPECTABILE
CONFRUNTAREA PACATELOR PE CARE LE TOLERAM
de Jerry Bridges
TRADUCEREA: MIHAI DAMIAN, 2009
Capitolul 6
Reguli pentru lupta cu pacatul
Am privit la remediul pentru pacat si la puterea Duhului Sfant care lucreaza pentru noi. Am vazut de asemenea ca noi avem un rol activ in lupta impotriva pacatului. Apostolul Pavel scrie ca trebuie sa “facem sa moara” diferitele manifestari ale pacatului in vietile noastre (vezi Romani 8:3; Coloseni 3:5). Asta inseamna nu doar pacatele evidente pe care dorim sa le evitam ci si cele mai subtile pe care de obicei nu le bagam in seama. Nu este suficient doar sa admitem ca toleram unele din ele. Oricare din noi, cu exceptia celor mai auto-neprihaniti, va recunoaste asta. S-ar putea sa spunem: “La urma urmei, nimeni nu e perfect!” Insa confruntarea onesta cu aceste pacate este cu totul altceva. Mai intai, ea este foarte umilitoare. Ea presupune constientizarea faptului ca trebuie sa luam atitudine impotriva lor. Nu mai putem continua sa le ignoram ca pana acum.
Inainte insa de a ne ocupa in mod specific de cateva pacate acceptabile in ochii multor crestini, vreau sa arat cateva reguli pentru lupta impotriva lor. In cazuri unora dintre ele pot exista chestiuni specifice de folos, insa in lupta cu toate aceste pacate subtile exista niste reguli generale.
Cea dintai regula este ca intotdeauna trebuie sa confruntam pacatul in contextul evangheliei. Am dezbatut deja acest adevar in capitolul 4, dar el merita repetat din nou si acum. Tendinta noastra este ca imediat ce incepem sa ne ocupam de o zona a pacatului din noi sa uitam evanghelia. Uitam ca Dumnezeu deja ne-a iertat de pacat prin moartea lui Cristos. Dupa cum scrie Pavel in Coloseni 3:13-14, “Dumnezeu… ne-a iertat toate greselile. A sters zapisul cu poruncile lui, care statea impotriva noastra si ne era potrivnic, si l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.”
Dumnezeu nu doar ca ne-a iertat greselile, ci ne-a si socotit neprihaniti, ne-a creditat noua neprihanirea perfecta a lui Cristos. In orice domeniu al vietii in care am fost neascultatori, Domnul Isus a fost in toate ascultator. Suntem porniti sa ne ingrijoram? Isus s-a increzut deplin in Tatal Sau ceresc. Avem probleme cu egoismul? Isus s-a dat pe Sine Insusi pentru altii. Suntem vinovati de vorbe rele, de barfa sau de bataie de joc? Isus a spus doar cuvinte potrivite in orice ocazie. El n-a pacatuit deloc cu gura.
Timp de vreo treizeci si trei de ani, Domnul Isus a trait o viata de ascultare desavarsita fata de cerintele morale ale lui Dumnezeu, si apoi a culminat aceasta ascultare in faptul ca s-a supus de bunavoie dorintei specifice a Tatalui pentru El—o ascultare pana la moarte, chiar o moarte de cruce pentru pacatele noastre. Atat in viata Sa fara pacat cat si in moartea Sa purtand pacatul nostru, Isus a fost perfect ascultator, perfect neprihanit, si aceasta neprihanire este creditata tuturor celor care cred (vezi Romani 3:21-22; Filipeni 3:9).
Pe masura ce ne luptam sa facem sa moara pacatele noastre subtile, trebuie sa avem inaintea ochilor nostri urmatorul adevar cu aspect dublu: Pacatele noastre sunt iertate, si noi suntem primiti si socotiti neprihaniti in fata lui Dumnezeu atat din pricina vietii fara pacat a Domnului Isus cat si a mortii Sale pentru pacatul nostru. Nu este o motivatie mai mare de a ne impotrivi pacatului decat intelegerea acestor doua adevaruri glorioase ale evangheliei.
A doua regula este ca trebuie sa invatam sa ne bizuim pe puterea Duhului Sfant, care ne face in stare sa luptam contra pacatului. Amintiti-va, prin Duhul facem sa moara faptele pacatoase (vezi Romani 8:13). Inca odata spun, am dezbatut deja in detaliu acest adevar in capitolul 5, dar la fel ca si cu evanghelia, avem tendinta sa-l uitam si sa recurgem la propria noastra putere si vointa. Este unul din cele patru lucruri numite de mine “setari implicite.” Indiferent cat de mult ajungem sa crestem insa, nu scapam de nevoia constanta dupa puterea Duhului Sfant, fara de care nu vom reusi in lupta contra pacatului. Viata noastra spirituala poate fi comparata cu motorul unui aparat electric. Motorul face toata munca, dar el depinde constant de sursa externa de electricitate care-l face capabil sa lucreze. De aceea, noi ar trebui sa cultivam o atitudine de dependenta continua fata de Duhul Sfant.
A treia regula este ca, in timp ce depindem de Duhul Sfant, noi trebuie in acelasi timp sa recunoastem responsabilitatea noastra in a urma cu seriozitate toti pasii practici ceruti in lupta contra pacatelor. Stiu ca a echilibra corect in mintea noastra aceste doua adevaruri—dependenta noastra si responsabilitatea noastra—este dificil. Avem tendinta sa subliniem unul si sa neglijam pe celalalt. Intelepciunea unor scriitori de demult ne poate fi de folos aici: “Lucreaza ca si cum totul ar depinde de tine, si increde-te ca si cand n-ai fi lucrat deloc.”
A patra regula este ca trebuie sa identificam domenii specifice de pacate asa-zis acceptabile. Acesta este unul din scopurile capitolelor urmatoare, unde vom aborda pe rand multe din pacatele subtile. Pe masura ce citesti fiecare capitol, cere Duhului Sfant sa te ajute sa detectezi daca exista in viata ta un tipar al acelui pacat. Aceasta presupune, evident, o atitudine de umilinta si o hotarare de confruntare a acelui pacat. Daca identifici un anume pacat, gandeste-te ce situatii te duc spre el. Anticiparea circumstantelor sau evenimentelor care stimuleaza pacatul te poate ajuta sa-l faci sa moara.
A cincea regula este ca ar trebui sa gasim versete din Scriptura specifice care se aplica la fiecare din pacatele noastre subtile. Aceste texte ar trebui memorate, apoi ar trebui sa meditam la ele, si sa ne rugam ca Dumnezeu sa ne ajute sa le folosim in biruirea acestor pacate. Psalmistul a scris, “Strang Cuvantul Tau in inima mea, ca sa nu pacatuiesc impotriva Ta” (Psalmul 119:11). A strange inseamna a pune deoparte sau a aduna pentru o nevoie ulterioara.
In 1999, peste intreaga lume s-a abatut un val de ingrijorare referitor la ce s-ar putea intampla in momentul cand cronometrele computerelor vor trece la data de 1 ianuarie 2000. Au existat tot felul de previziuni sumbre ca intregul comet mondial, atat de dependent de computere, s-ar fi putut prabusi. Drept urmare, multi oameni si-au facut rezerve de hrana si de bunuri pentru caz de urgenta. Aceste eveniment, cunoscut sub numele de Y2K, s-a dovedit a fi o alarma falsa, fiindca computerele nu au luat-o razna. Cu toate acestea, acea ocazie a ilustrat cu putere intelesul frazei a strange. Oamenii au facut provizii pentru o eventuala nevoie viitoare.
Asta facem si noi cand ne hranim inimile cu versete din Scriptura. Le strangem, facem provizii pentru eventuale vremuri viitoare de nevoie: vremuri cand vom fi ispititi sa toleram in adancul vietii noastre pacate subtile (sau chiar nu atat de subtile).
Desigur, memorizarea de versete nu este o reteta magica impotriva pacatului. Mai trebuie sa le si implinim in viata. Daca insa am meditat si ne-am rugat in legatura cu versete care au legatura cu pacatele noastre subtile, Duhul Sfant ni le va aduce aminte in anumite situatii particulare pentru a ne reaminti voia lui Dumnezeu, pentru a ne a avertiza si a ne indruma cum sa raspundem ispitei. Pentru a va ajuta, la discutarea in parte a fiecarui pacat asa-zis acceptabil va voi recomanda anumite texte din Scripturi.
A sasea regula este ca ar trebui sa cultivam pratica rugaciunii in legatura cu pacatele pe care le toleram. Acest lucru este asumat in regula numarul doi despre bizuirea pe Duhul Sfant si in regula numarul cinci despre rugaciunea pe baza versetelor memorate din Scriptura. Este insa important sa izolam rugaciunea ca fiind o regula majora in lupta cu pacatul, fiindca prin rugaciune recunoastem in mod constient nevoia dupa Duhul Sfant, si tot prin rugaciune detectam mereu prezenta acelor tipare persistente ale pacatului din noi.
Rugaciunile in legatura cu pacatele noastre subtile ar trebui sa fie de doua tipuri. Mai intai, ar trebui sa ne rugam in legatura cu ele in mod planificat, consistent, probabil in cadrul partasiei noastre zilnice individuale cu Dumnezeu. In al doilea rand, ar trebui sa avem alte rugaciuni, scurte, spontane, in care sa cerem ajutorul Duhului Sfant de fiecare data cand ne intalnim cu situatii care pot declansa un astfel de pacat.
A saptea regula este ca ar trebui sa cerem ajutorul unuia sau a multor credinciosi care sa se implice si sa ne ajute in lupta impotriva pacatelor noastre subtile. Aceasta ar trebui sa fie, desigur, o relatie reciproca in incercarea de a ne indemna, incuraja si a ne ruga unii pentru altii. Scriptura ne spune ca “mai bine doi decat unul, caci iau o plata cu atat mai buna pentru munca lor. Caci, daca se intampla sa cada, se ridica unul pe altul; dar vai de cine este singur, si cade, fara sa aiba pe altul care sa-l ridice” (Eclsiastul 4:9‑10). Avem nevoie de vulnerabilitatea si responsabilitatea reciproca unul in fata altuia, cat si de rugaciunea unul pentru altul si incurajarea reciproca, daca vrem sa progresam in confruntarea pacatului.
Vi se par aceste reguli prea multe de tinut minte? Daca da, atunci probabil ca va ajuta urmatorul sumar:
-
· Aplicati evanghelia.
-
· Traiti in dependenta de Duhul Sfant.
-
· Recunoasteti-va responsabilitatea.
-
· Identificati anumite pacate respectabile.
-
· Memorizati si folositi in mod practic versete potrivite din Scriptura.
-
· Cultivati practica rugaciunii.
-
· Implicati langa dumneavostra unul sau mai multi credinciosi.
No comments:
Post a Comment