VIRTUTI PAMANTESTI --VIRTUTI CERESTI

UN ARTICOL CARE MI S-A PARUT POTRIVIT IN MOMENTUL DE FATA
PUBLICAT PE BLOGUL VESTEA BUNA
http://vesteabuna.wordpress.com/
Virtuţi pământeşti, virtuţi cereşti.

„Omul dintâi este din pământ, pământesc; omul al doilea este din cer. Cum este cel pământesc, aşa Sunt şi cei pământeşti; cum este Cel ceresc aşa sunt şi cei cereşti.
Şi după cum am purtat chipul celui pământesc, tot aşa vom purta şi chipul Celui ceresc.” I Corinteni 15: 47-49
„Copilaşii mei, pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi! „ Galateni 4:20
„să descopere în mine pe Fiul Său” Galateni 1:16
În înţeles spiritual chipul este suma virtuţilor sau a însuşirilor(şi viciilor) cuiva. Desigur vorbind despre Chipul lui Cristos nu putem vorbi decât despre virtuţile Lui. Suma virtuţilor Lui cumulate, dezvoltate, crescute în fiecare din noi înseamnă creşterea lui Cristos în noi sau ”a lua Cristos chip în noi” sau a se revela, descoperi în noi. Această lucrare este un proces, nu un moment. E un proces lent, dar ireversibil de lepădare a vechiului chip şi de dezvoltare a Chipului cel nou. Pentru că vorbim de un proces textul nu ne spune ce chip purtăm acum. Ne spune că am purtat chipul celui pământesc şi că vom purta chipul celui ceresc.
Dar acum, acum ce chip purtăm, al cui? Niciunul, unul, altul sau amândouă?
Să le luăm pe rând.
Chipul celui pământesc, chipul adamic îl primim prin naştere carnală şi se dezvoltă în noi în anii copilăriei până la maturizare prin educaţie, mediu, anturaj astfel încât la maturitate personalitatea fiecăruia este conturată. Acesta este chipul pământesc. Nu neapărat ceva rău, e pământesc cu bune şi rele în accepţiune comună. În acest chip intră multe trăsături lăudate, apreciate de oameni, talente, însuşiri meritorii, dar originea lor este de jos, din pământ. Când moare trupul, mor şi însuşirile.
Chipul Celui ceresc, chipul cristic îl primim prin naştere spirituală, prin naştere din nou şi se dezvoltă în anii copilăriei spirituale prin părtăşie, rugăciune, invăţare astfel încât la maturizarea spirituală chipul lui Cristos, personalitatea lui este conturată. Acesta este chipul ceresc. În acest chip nu intră trăsăturile meritorii ale chipului pământesc. Între ele stă crucea. Când trupul de carne moare, chipul de Duh nu moare, merge la Domnul şi se odihneşte în El până la înviere, e clar scris.
Noi, fiecare din cei ai Domnului suntem doi, omul cel lăuntric(Cristos) şi omul cel dinafară.
Al cui chip îl purtăm acum?
E clipă viaţa ce-o trăim acum, atât de scurtă încât Cuvantul menţionează doar ce am fost şi ce vom fi, ce suntem nu contează, că suntem transformaţi.
„Noi toţi privim cu faţa descoperită, ca într-o oglindă, slava Domnului, şi suntem schimbaţi în acelaşi chip al Lui, din slavă în slavă, prin Duhul Domnului.” II Corinteni 3:18
Acum suntem ca fluturele care n-a lepădat de tot chipul de larvă şi n-a luat de tot chipul de fluture.
Suntem ca fructul ce mai are pe el floarea ofilită. Floare nu-i mai poţi zice, dar nici fructul nu se vede bine.
Să nu amestecăm chipurile. Să ştim ce suntem. Virtuţile pământeşti nu sunt Cristos, nu vin din Cristos şi nu lucrează în nimeni chipul lui Cristos. Talentele naturale sunt adamice, nu virtuţi Cristice. Aici e cea mai mare înşelare a multora. Idolii Rahelei, Agag, oile şi boii amaleciţilor, mantaua de Şinear, lăsarea în viaţă a femeilor madianite, viclenia gabaoniţilor, alianţele nepermise, fuga lui Ghehazi, sunt istorii scrise pentru învăţătura noastră şi ne vorbesc despre încăpăţânarea firii noastre în a nu se lăsa la cruce. Viciile da, dar măcar virtuţile să nu fie condamnate!
Când văd cum muzica profesionistă transpirată şi repetată îşi ridică pretenţiile atât de sus în adunări care altădată erau renumite prin smerenie şi discernământ, când văd teologi amărâţi cu ani de „studii” în spate cum pretind a fi ceva şi sunt ascultaţi cu reverenţă, înţeleg că nu degeaba a dat Domnul popoare pentru noi, a dat amaleciţi şi moabiţi, egipteni şi gabaoniţi ca noi să ne cunoaştem pe noi.
Aşa suntem transformaţi:
Privind în oglinzi. În patru oglinzi, patru trepte de slavă. Oglinda creaţiei, oglinda ceţoasă a Vechiului Testament(Moise), oglinda clară a Noului Testament(cu faţa descoperită) şi oglinda care este Cristosul din fraţi („bogăţiile slavei moştenirii Lui în sfinţi”).
Iată cum suntem transformaţi: „din slavă în slavă”. Slava cerurilor şi a creaţiei(„cerurile spun slava…”), slava slujbei lui Moise, slava slujbei Duhului şi a patra „slava moştenirii din sfinţi”. Privind aceste slăvi suntem transformaţi din chipul adamic în chipul Cristic.
Ca să purtăm chipul celui ceresc.
Acest chip va fi revelat la răpire. „Descoperirea slavei fiilor lui Dumnezeu”. Până atunci „lumea nu ne cunoaşte”, oamenii nu pot vedea decât un chip, nu două.
Să avem grijă ca pe ce a lucrat Cristos, pe chipul Lui să punem eticheta Lui, sa facem totul în Numele Lui. Să nu punem însă eticheta Lui pe nici una chiar din cele mai ales virtuţi adamice, ale personalităţii noastre
http://vesteabuna.wordpress.com/2010/05/03/virtuti-pamantesti-virtuti-ceresti/#respond
(Această postare s-a născut după un dialog de aici, primele 11 comentarii, dar şi după aceste zile minunate de primăvară când m-am delectat în grădină, privind cum leagă cireşii şi piesicii, caişii şi prunii, cum cad petale ofilite şi rămân fructe viguroase. Bune lecţii!)

http://vesteabuna.wordpress.com