ECLESIASTUL SAU PROPOVĂDUITORUL-AUDIO- SI CUVANTUL SCRIS

AUDIO

http://dl.dropbox.com/u/6192554/Ecclesiastul%201-12.zip

CUVANTUL SCRIS

http://www.bibliaromana.net/biblia/cornilescu_trimiteri/Biblia.htm

ECLESIASTUL
SAU PROPOVĂDUITORUL

(Isaia 40.6-8. 1 Ioan 2.17. Ioan 4.13. 2 Corinteni 4.18.)

1

Totul este deşertăciune.

¹Cuvintele Eclesiastului, fiul lui David, împăratul Ierusalimului.

Ecl 1.12;Ecl 7.27;Ecl 12.8-10;

²O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul, o deşertăciune a deşertăciunilor! Totul este deşertăciune.

Ps 39.5-6;Ps 62.9;Ps 144.4;Ecl 12.8;Rom 8.20;

³Ce folos are omul din toată truda pe care şi-o dă sub soare?

Ecl 2.22;Ecl 3.9;

⁴Un neam trece, altul vine, şi pământul rămâne veşnic în picioare.

Ps 104.5;Ps 119.90;

⁵Soarele răsare, apune şi aleargă spre locul de unde răsare din nou.

Ps 19.5-6;

⁶Vântul suflă spre miază-zi, şi se întoarce spre miază-noapte; apoi iarăşi se întoarce, şi începe din nou aceleaşi rotituri.

Ioan 3.8;

⁷Toate râurile se varsă în mare, şi marea tot nu se umple: ele aleargă necurmat spre locul de unde pornesc, ca iarăşi să pornească de acolo.

Iov 38.10;Ps 104.8-9;

⁸Toate lucrurile sunt într-o necurmată frământare, aşa cum nu se poate spune; ochiul nu se mai satură privind, şi urechea nu oboseşte auzind.

Prov 27.20;

⁹Ce a fost, va mai fi, şi ce s-a făcut, se va mai face; nu este nimic nou sub soare.

Ecl 3.15;

¹⁰Dacă este vreun lucru despre care s-ar putea spune: "Iată ceva nou!" de mult lucrul acela era şi în veacurile dinaintea noastră.

¹¹Nimeni nu-şi mai aduce aminte de ce a fost mai înainte; şi ce va mai fi, ce se va mai întâmpla mai pe urmă nu va lăsa nici o urmă de aducere aminte la cei ce vor trăi mai târziu.

Deşertăciunea tuturor lucrurilor.

¹²Eu, Eclesiastul, am fost împărat peste Israel, în Ierusalim.

Ecl 1.1;

¹³Mi-am pus inima să cercetez şi să adâncesc cu înţelepciune tot ce se întâmplă sub ceruri: iată o îndeletnicire plină de trudă, la care supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

Gen 3.19;Ecl 3.10;

¹⁴Am văzut tot ce se face sub soare; şi iată că totul este deşertăciune şi goană după vânt!

¹⁵Ce este strâmb, nu se poate îndrepta, şi ce lipseşte nu poate fi trecut la număr.

Ecl 7.13;

¹⁶Am zis în mine însumi: "Iată că am sporit şi am întrecut în înţelepciune pe toţi cei ce au stăpânit înaintea mea peste Ierusalim, şi mintea mea a văzut multă înţelepciune şi ştiinţă.

1Împ 3.12-13;1Împ 4.30;1Împ 10.7-23;Ecl 2.9;

¹⁷Mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea, şi să cunosc prostia şi nebunia. Dar am înţeles că şi aceasta este goană după vânt.

Ecl 2.3-12;Ecl 7.23-25;1Tes 5.21;

¹⁸Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere.

Ecl 12.12;

2

¹Am zis inimii mele: "Haide! vreau să te încerc cu veselie, şi gustă fericirea." Dar iată că şi aceasta este o deşertăciune.

Luc 12.19;Isa 50.11;

²Am zis râsului: "Eşti o nebunie!" şi veseliei: "Ce te înşeli degeaba?"

Prov 14.13;Ecl 7.6;

³Am hotărât în inima mea să-mi înveselesc trupul cu vin, în timp ce inima mă va cârmui cu înţelepciune, şi să stărui astfel în nebunie, până voi vedea ce este bine să facă fiii oamenilor sub ceruri, în tot timpul vieţii lor.

Ecl 1.17;

⁴Am făcut lucruri mari: mi-am zidit case, mi-am sădit vii;

⁵mi-am făcut grădini şi livezi de pomi, şi am sădit în ele tot felul de pomi roditori.

⁶Mi-am făcut iazuri, ca să ud dumbrava unde cresc copacii.

⁷Am cumpărat robi şi roabe, şi am avut copii de casă; am avut cirezi de boi şi turme de oi, mai mult decât toţi cei ce fuseseră înainte de mine în Ierusalim.

⁸Mi-am strâns argint şi aur, şi bogăţii ca de împăraţi şi ţări. Mi-am adus cântăreţi şi cântăreţe, şi desfătarea fiilor oamenilor: o mulţime de femei.

1Împ 9.28;1Împ 10.10;

⁹Am ajuns mare, mai mare decât toţi cei ce erau înaintea mea în Ierusalim. Mi-am păstrat chiar înţelepciunea.

Ecl 1.16;

¹⁰Tot ce mi-au poftit ochii, le-am dat; nu mi-am oprit inima de la nici o veselie, ci am lăsat-o să se bucure de toată truda mea, şi aceasta mi-a fost partea din toată osteneala mea.

Ecl 3.22;Ecl 5.18;Ecl 9.9;

¹¹Apoi, când m-am uitat cu băgare de seamă la toate lucrările pe care le făcusem cu mâinile mele, şi la truda cu care le făcusem, am văzut că în toate este numai deşertăciune şi goană după vânt, şi că nu este nimic trainic sub soare.

Ecl 1.3-14;

¹²Atunci mi-am întors privirile spre înţelepciune, prostie şi nebunie. - Căci ce va face omul care va veni după împărat? Ceea ce s-a făcut şi mai înainte. -

Ecl 1.17;Ecl 7.25;

¹³Şi am văzut, că înţelepciunea este cu atât mai de folos decât nebunia, cu cât este mai de folos lumina decât întunericul;

¹⁴înţeleptul îşi are ochii în cap, iar nebunul umblă în întuneric. Dar am băgat de seamă că şi unul şi altul au aceeaşi soartă.

Prov 17.24;Ecl 8.1;Ps 49.10;Ecl 9.2-11;

¹⁵Şi am zis în inima mea: "Dacă şi eu voi avea aceeaşi soartă ca nebunul, atunci pentru ce am fost mai înţelept?" Şi am zis în inima mea: "Şi aceasta este o deşertăciune."

¹⁶Căci pomenirea înţeleptului nu este mai veşnică decât a nebunului: chiar în zilele următoare totul este uitat. Şi apoi şi înţeleptul moare, şi nebunul!

¹⁷Atunci am urât viaţa căci nu mi-a plăcut ce se face sub soare: totul este deşertăciune şi goană după vânt.

¹⁸Mi-am urât până şi toată munca pe care am făcut-o sub soare, muncă pe care o las omului care vine după mine, ca să se bucure de ea.

Ps 49.10;

¹⁹Şi cine ştie dacă va fi înţelept sau nebun? Şi totuşi el va fi stăpân pe toată munca mea, pe care am agonisit-o cu trudă şi înţelepciune sub soare. Şi aceasta este o deşertăciune.

²⁰Am ajuns până acolo că m-a apucat o mare deznădejde de toată munca pe care am făcut-o sub soare.

²¹Căci este câte un om care a muncit cu înţelepciune, cu pricepere şi cu izbândă, şi lasă rodul muncii lui unui om care nu s-a ostenit deloc cu ea. Şi aceasta este o deşertăciune şi un mare rău.

²²Căci, drept vorbind, ce folos are omul din toată munca lui şi din toată străduinţa inimii lui, cu care se trudeşte sub soare?

Ecl 1.3;Ecl 3.9;

²³Toate zilele lui sunt pline de durere, şi truda lui nu este decât necaz: nici măcar noaptea n-are odihnă inima lui. Şi aceasta este o deşertăciune.

Iov 5.7;Iov 14.1;

²⁴Nu este altă fericire pentru om decât să mănânce şi să bea, şi să-şi înveselească sufletul cu ce este bun din agoniseala lui! Dar am văzut că şi aceasta vine din mâna lui Dumnezeu.

Ecl 3.12-22;Ecl 5.18;Ecl 8.15;

²⁵Cine, în adevăr, poate să mănânce şi să se bucure fără El?

²⁶Căci El dă omului plăcut Lui înţelepciune, ştiinţă şi bucurie; dar celui păcătos îi dă grija să strângă şi s-adune, ca să dea celui plăcut lui Dumnezeu! Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.

Iov 27.16-17;Prov 28.8;

3

Orice lucru îşi are vremea lui.

¹Toate îşi au vremea lor, şi fiecare lucru de sub ceruri îşi are ceasul lui.

Ecl 3.17;Ecl 8.6;

²Naşterea îşi are vremea ei, şi moartea îşi are vremea ei; săditul îşi are vremea lui, şi smulgerea celor sădite îşi are vremea ei.

Evr 9.27;

³Uciderea îşi are vremea ei, şi tămăduirea îşi are vremea ei; dărâmarea îşi are vremea ei, şi zidirea îşi are vremea ei;

⁴plânsul îşi are vremea lui, şi râsul îşi are vremea lui; bocitul îşi are vremea lui, şi jucatul îşi are vremea lui;

⁵aruncarea cu pietre îşi are vremea ei, şi strângerea pietrelor îşi are vremea ei; îmbrăţişarea îşi are vremea ei, şi depărtarea de îmbrăţişări îşi are vremea ei;

Ioel 2.16;1Cor 7.5;

⁶căutarea îşi are vremea ei, şi pierderea îşi are vremea ei; păstrarea îşi are vremea ei, şi lepădarea îşi are vremea ei;

⁷ruptul îşi are vremea lui, şi cusutul îşi are vremea lui; tăcerea îşi are vremea ei, şi vorbirea îşi are vremea ei;

Amos 5.13;

⁸iubitul îşi are vremea lui, şi urâtul îşi are vremea lui; războiul îşi are vremea lui, şi pacea îşi are vremea ei.

Luc 14.26;

⁹Ce folos are cel ce munceşte din truda lui?

Ecl 1.3;

¹⁰Am văzut la ce îndeletnicire supune Dumnezeu pe fiii oamenilor.

Ecl 1.13;

¹¹Orice lucru El îl face frumos la vremea lui; a pus în inima lor chiar şi gândul veşniciei, măcar că omul nu poate cuprinde, de la început până la sfârşit, lucrarea pe care a făcut-o Dumnezeu.

Ecl 8.17;Rom 11.33;

¹²Am ajuns să cunosc că nu este altă fericire pentru ei decât să se bucure şi să trăiască bine în viaţa lor;

Ecl 3.22;

¹³dar şi faptul că un om mănâncă şi bea şi duce un trai bun în mijlocul întregii lui munci, este un dar de la Dumnezeu.

Ecl 2.24;

¹⁴Am ajuns la cunoştinţa că tot ce face Dumnezeu dăinuieşte în veci, şi la ceea ce face El nu mai este nimic de adăugat şi nimic de scăzut, şi că Dumnezeu face aşa pentru ca lumea să se teamă de El.

Iac 1.17;

¹⁵Ce este, a mai fost, şi ce va fi, a mai fost; şi Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut.

Ecl 1.9;

Teme-te de Dumnezeu.

¹⁶Am mai văzut sub soare că în locul rânduit pentru judecată domneşte nelegiuirea, şi că în locul rânduit pentru dreptate este răutate.

Ecl 5.8;

¹⁷Atunci am zis în inima mea: "Dumnezeu va judeca şi pe cel bun şi pe cel rău; căci El a sorocit o vreme pentru orice lucru şi pentru orice faptă."

Rom 2.6-8;2Cor 5.10;2Tes 1.6-7;Ecl 3.1;

¹⁸Am zis în inima mea că acestea se întâmplă numai pentru oameni, ca să-i încerce Dumnezeu, şi ei înşişi să vadă că nu sunt decât nişte dobitoace.

¹⁹Căci soarta omului şi a dobitocului este aceeaşi; aceeaşi soartă au amândoi; cum moare unul, aşa moare şi celălalt, toţi au aceeaşi suflare, şi omul nu întrece cu nimic pe dobitoc; căci totul este deşertăciune.

Ps 49.12-20;Ps 73.22;Ecl 2.16;

²⁰Toate merg la un loc; toate au fost făcute din ţărână, şi toate se întorc în ţărână.

Gen 3.19;

²¹Cine ştie dacă suflarea omului se suie în sus, şi dacă suflarea dobitocului se pogoară în jos în pământ?

Ecl 12.7;

²²Aşa că am văzut că nu este nimic mai bun pentru om decât să se înveselească de lucrările lui: aceasta este partea lui. Căci cine-l va face să se bucure de ce va fi după el?

Ecl 3.12;Ecl 2.24;Ecl 5.18;Ecl 11.9;Ecl 2.10;Ecl 6.12;Ecl 8.7;Ecl 10.14;

4

¹M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrimi, şi nu este nimeni să-i mângâie! Ei sunt pradă silniciei asupritorilor lor, şi n-are cine să-i mângâie!

Ecl 3.16;Ecl 5.8;

²Şi am găsit că morţii, care au murit mai înainte, sunt mai fericiţi decât cei vii, care sunt încă în viaţă.

Iov 3.17;

³Dar mai fericit decât amândoi am găsit pe cel ce nu s-a născut încă, fiindcă n-a văzut toate relele care se petrec sub soare.

Iov 3.11-21;Ecl 6.3;

⁴Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.

⁵Nebunul îşi încrucişează mâinile, şi îşi mănâncă însăşi carnea lui.

Prov 6.10;Prov 24.33;

⁶Mai bine o mână plină de odihnă, decât amândoi pumnii plini de trudă şi goană după vânt.

Prov 15.16-17;Prov 16.8;

⁷Am mai văzut o altă deşertăciune sub soare.

⁸Un om este singur singurel, n-are nici fiu, nici frate, şi totuşi munca lui n-are sfârşit, ochii nu i se satură niciodată de bogăţii, şi nu se gândeşte: "Pentru cine muncesc eu, şi-mi lipsesc sufletul de plăceri?" Şi aceasta este o deşertăciune şi un lucru rău.

Prov 27.20;1Ioan 2.16;Ps 39.6;

⁹Mai bine doi decât unul, căci iau o plată cu atât mai bună pentru munca lor.

¹⁰Căci, dacă se întâmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, şi cade, fără să aibă pe altul care să-l ridice!

¹¹Tot aşa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzească dacă e singur?

¹²Şi dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să-i stea împotrivă; şi funia împletită în trei nu se rupe uşor.

¹³Mai bine un copil sărac şi înţelept decât un împărat bătrân şi fără minte, care nu înţelege că trebuie să se lase îndrumat;

¹⁴căci el poate să iasă din temniţă ca să domnească, măcar că poate chiar să se fi născut sărac în împărăţia celui din urmă.

¹⁵Am văzut pe toţi cei vii, care umblă sub soare, înconjurând pe copilul, care avea să urmeze după împărat şi să domnească în locul lui.

¹⁶Fără sfârşit era tot poporul, în fruntea căruia mergea el. Şi totuşi, cei ce vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.

5

¹Păzeşte-ţi piciorul, când intri în Casa lui Dumnezeu, şi apropie-te mai bine să asculţi, decât să aduci jertfa nebunilor; căci ei nu ştiu că fac rău cu aceasta.

Ex 3.5;Isa 1.12;1Sam 15.22;Ps 50.8;Prov 15.8;Prov 21.27;Osea 6.6;

²Nu te grăbi să deschizi gura, şi să nu-ţi rostească inima cuvinte pripite înaintea lui Dumnezeu; căci Dumnezeu este în cer, şi tu pe pământ, de aceea să nu spui vorbe multe.

Prov 10.19;Mat 6.7;

³Căci, dacă visurile se nasc din mulţimea grijilor, prostia nebunului se cunoaşte din mulţimea cuvintelor.

Prov 10.19;

⁴Dacă ai făcut o juruinţă lui Dumnezeu, nu zăbovi s-o împlineşti, căci Lui nu-I plac cei fără minte; de aceea împlineşte juruinţa, pe care ai făcut-o.

Num 30.2;Deut 23.21-23;Ps 50.14;Ps 76.11;Ps 66.13-14;

⁵Mai bine să nu faci nici o juruinţă, decât să faci o juruinţă şi să n-o împlineşti.

Prov 20.25;Fapt 5.4;

⁶Nu lăsa gura să te bage în păcat, şi nu zice înaintea trimisului lui Dumnezeu: "M-am pripit." Pentru ce să Se mânie Dumnezeu din pricina cuvintelor tale, şi să nimicească lucrarea mâinilor tale?

1Cor 11.10;

⁷Căci, dacă este deşertăciune în mulţimea visurilor, nu mai puţin este şi în mulţimea vorbelor; de aceea, teme-te de Dumnezeu.

Ecl 12.13;

⁸Când vezi în ţară pe cel sărac năpăstuit şi jefuit în numele dreptului şi dreptăţii, să nu te miri de lucrul acesta! Căci peste cel mare veghează altul mai mare, şi peste ei toţi Cel Prea Înalt.

Ecl 3.16;Ps 12.5;Ps 58.11;Ps 82.1;

⁹Dar un folos pentru ţară în toate privinţele, este un împărat preţuit în ţară.

¹⁰Cine iubeşte argintul, nu se satură niciodată de argint, şi cine iubeşte bogăţia multă, nu trage folos din ea. Şi aceasta este o deşertăciune!

¹¹Când se înmulţesc bunătăţile, se înmulţesc şi cei ce le papă: şi ce folos mai are din ele stăpânul lor decât că le vede cu ochii?

¹²Dulce este somnul lucrătorului, fie că a mâncat mult, fie că a mâncat puţin; dar pe cel bogat nu-l lasă îmbuibarea să doarmă.

¹³Este un mare rău, pe care l-am văzut sub soare: avuţii păstrate spre nefericirea stăpânului lor.

Ecl 6.1;

¹⁴Dacă se pierd aceste bogăţii prin vreo întâmplare nenorocită, şi el are un fiu, fiului nu-i rămâne nimic în mâini.

¹⁵Cum a ieşit de gol din pântecele mamei sale, din care a venit, aşa se întoarce, şi nu poate să ia nimic în mână din toată osteneala lui.

Iov 1.21;Ps 49.17;1Tim 6.7;

¹⁶Şi acesta este un mare rău, anume că se duce cum venise; şi ce folos are el că s-a trudit în vânt?

Ecl 1.3;Prov 11.29;

¹⁷Ba încă, toată viaţa lui a mai trebuit să mănânce cu necaz, şi a avut multă durere, grijă şi supărare.

Ps 127.2;

¹⁸Iată ce am văzut: este bine şi frumos ca omul să mănânce şi să bea, şi să trăiască bine în mijlocul muncii lui, cu care se trudeşte sub soare, în toate zilele vieţii lui, pe care i le-a dat Dumnezeu; căci aceasta este partea lui.

Ecl 2.24;Ecl 3.12-22;Ecl 9.7;Ecl 11.9;1Tim 6.17;Ecl 2.10;Ecl 3.22;

¹⁹Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii, şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele, şi să se bucure în mijlocul muncii lui, acesta este un dar de la Dumnezeu.

Ecl 2.24;Ecl 3.13;Ecl 6.2;

²⁰Căci nu se mai gândeşte mult la scurtimea zilelor vieţii lui, de vreme ce Dumnezeu îi umple inima de bucurie.

6

Averea şi cinstea sunt tot deşertăciuni.

¹Este un rău, pe care l-am văzut sub soare, şi care se întâlneşte des între oameni.

Ecl 5.13;

²Este, de pildă, un om căruia i-a dat Dumnezeu avere, bogăţii, şi slavă, aşa că nu-i lipseşte nimic din ce-i doreşte sufletul; dar Dumnezeu nu-l lasă să se bucure de ele, ci un străin se bucură de ele: aceasta este o deşertăciune şi un rău mare.

Iov 21.10;Ps 17.14;Ps 73.7;Luc 12.20;

³Chiar dacă un om ar avea o sută de copii, şi ar trăi mulţi ani, - oricât de mult i s-ar mări numărul zilelor anilor lui, dar dacă nu i se satură sufletul de bunătăţile agonisite de el, şi dacă nici de înmormântare n-are parte, eu zic că o stârpitură este mai fericită decât el.

2Împ 9.35;Isa 14.19-20;Ier 22.19;Iov 3.16;Ps 58.8;Ecl 4.3;

⁴Căci aceasta din urmă piere odată cu venirea ei, se duce în întuneric, şi numele îi rămâne acoperit cu întuneric;

⁵n-a văzut, nici n-a cunoscut soarele; şi de aceea este mai bine de ea decât de omul acela.

⁶Şi de ar trăi chiar de două ori o mie de ani un astfel de om, fără să se bucure de fericire, nu merg toate la un loc?

⁷Toată truda omului este pentru gura lui, şi totuşi poftele nu i se împlinesc niciodată.

Prov 16.26;

⁸Căci ce are înţeleptul mai mult decât nebunul? Ce folos are nenorocitul care ştie să se poarte înaintea celor vii?

⁹Mai bine ce vezi cu ochii decât frământare de pofte neîmplinite: şi aceasta este o deşertăciune şi goană după vânt.

¹⁰Ce este omul, se cunoaşte după numele care i s-a dat de mult: se ştie că este din pământ, şi nu poate să se judece cu cel ce este mai tare decât el.

Iov 9.32;Isa 45.9;Ier 49.19;

¹¹Căci chiar dacă face multă vorbă, care doar înmulţeşte deşertăciunea, ce folos are omul din ea?

¹²Căci cine ştie ce este bine pentru om în viaţă, în toate zilele vieţii lui de vieţuire deşartă, pe care le petrece ca o umbră? Şi cine poate să spună omului ce va fi după el sub soare?

Ps 102.11;Ps 109.23;Ps 144.4;Iac 4.14;Ps 39.6;Ecl 8.7;

7

¹Mai mult face un nume bun decât untdelemnul mirositor, şi ziua morţii decât ziua naşterii.

Prov 15.30;Prov 22.1;

²Mai bine să te duci într-o casă de jale decât să te duci într-o casă de petrecere; căci acolo îţi aduci aminte de sfârşitul oricărui om, şi cine trăieşte, îşi pune la inimă lucrul acesta.

³Mai bună este întristarea decât râsul; căci prin întristarea feţei inima se face mai bună.

2Cor 7.10;

⁴Inima înţelepţilor este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii.

⁵Mai bine să asculţi mustrarea înţeleptului decât să asculţi la cântecul celor fără minte.

Ps 141.5;Prov 13.18;Prov 15.31-32;

⁶Căci râsul celor fără minte este ca pârâitul spinilor sub căldare. Şi aceasta este o deşertăciune.

Ps 118.12;Ecl 2.2;

⁷Averea luată prin silă înnebuneşte pe cel înţelept, şi mita strică inima.

Ex 23.8;Deut 16.19;

⁸Mai bun este sfârşitul unui lucru decât începutul lui; mai bine cel bun la suflet decât cel îngâmfat.

Prov 14.29;

⁹Nu te grăbi să te mânii în sufletul tău, căci mânia locuieşte în sânul nebunilor.

Prov 14.17;Prov 16.32;Iac 1.19;

¹⁰Nu zice: "Cum se face că zilele de mai înainte erau mai bune decât acestea?" Căci nu din înţelepciune întrebi aşa.

¹¹Înţelepciunea preţuieşte cât o moştenire, şi chiar mai mult pentru cei ce văd soarele.

Ecl 11.7;

¹²Căci ocrotire dă şi înţelepciunea, ocrotire dă şi argintul; dar un folos mai mult al ştiinţei este că înţelepciunea ţine în viaţă pe cei ce o au.

¹³Uită-te cu băgare de seamă la lucrarea lui Dumnezeu: cine poate să îndrepte ce a făcut El strâmb?

Iov 12.14;Ecl 1.15;Isa 14.27;

¹⁴În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.

Ecl 3.4;Deut 28.47;

¹⁵Tot felul de lucruri am văzut în zilele deşertăciunii mele. Este câte un om fără prihană, care piere în neprihănirea lui, şi este câte un nelegiuit, care o duce mult în răutatea lui.

Ecl 8.14;

¹⁶Nu fi prea neprihănit şi nu te arăta prea înţelept: pentru ce să te pierzi singur?

Prov 25.16;Rom 12.3;Iov 15.32;Ps 55.23;Prov 10.27;

¹⁷Dar nu fi nici peste măsură de rău şi nu fi fără minte: pentru ce vrei să mori înainte de vreme?

¹⁸Bine este să ţii la aceasta, dar nici pe cealaltă să n-o laşi din mână; căci cine se teme de Dumnezeu, scapă din toate acestea.

¹⁹Înţelepciunea face pe cel înţelept mai tare decât zece viteji, care sunt într-o cetate.

Prov 21.22;Prov 24.5;Ecl 9.16-18;

²⁰Fiindcă pe pământ nu este nici un om fără prihană, care să facă binele fără să păcătuiască.

1Împ 8.46;2Cron 6.36;Prov 20.9;Rom 3.23;1Ioan 1.8;

²¹Nu lua nici tu seama la toate vorbele care se spun, ca nu cumva s-auzi pe sluga ta vorbindu-te de rău!

²²Căci ştie inima ta de câte ori ai vorbit şi tu de rău pe alţii.

²³Toate acestea le-am cercetat cu înţelepciune. Am zis: "Mă voi înţelepţi." Dar înţelepciunea a rămas departe de mine.

Rom 1.22;

²⁴Cu mult mai departe decât era mai înainte, şi ce adâncă! Cine o va putea găsi?

Iov 28.12-20;1Tim 6.16;Rom 11.33;

²⁵M-am apucat şi am cercetat toate lucrurile, cu gând să înţeleg, să adâncesc, şi să caut înţelepciunea şi rostul lucrurilor, şi să pricep nebunia răutăţii şi rătăcirea prostiei.

Ecl 1.17;Ecl 2.12;

²⁶Şi am găsit că mai amară decât moartea este femeia, a cărei inimă este o cursă şi un laţ, şi ale cărei mâini sunt nişte lanţuri; cel plăcut lui Dumnezeu scapă de ea, dar cel păcătos este prins de ea.

Prov 5.3-4;Prov 22.14;

²⁷Iată ce am găsit, zice Eclesiastul, cercetând lucrurile unul câte unul, ca să le pătrund rostul;

Ecl 1.1-2;

²⁸iată ce-mi caută şi acum sufletul, şi n-am găsit. Din o mie am găsit un om: dar o femeie n-am găsit în toate acestea.

Iov 33.23;Ps 12.1;

²⁹Numai, iată ce am găsit: că Dumnezeu a făcut pe oameni fără prihană, dar ei umblă cu multe şiretenii.

Gen 1.27;Gen 3.6-7;

8

¹Cine este ca cel înţelept, şi cine pricepe rostul lucrurilor? Înţelepciunea omului îi luminează faţa, şi asprimea feţei i se schimbă.

Prov 4.8-9;Prov 17.24;Fapt 6.15;Deut 28.50;

²Eu îţi spun: "Păzeşte poruncile împăratului, din pricina jurământului, făcut înaintea lui Dumnezeu.

1Cron 29.24;Ezec 17.18;Rom 13.5;

³Nu te grăbi să pleci dinaintea lui, şi nu stărui într-un lucru rău: căci el poate face tot ce vrea,

Ecl 10.4;

⁴pentru că vorba împăratului are putere. Cine poate zice: "Ce faci?"

Iov 34.18;

⁵Pe cine păzeşte porunca, nu-l va atinge nici o nenorocire, dar inima înţeleptului cunoaşte şi vremea şi judecata.

⁶Căci pentru orice lucru este o vreme şi o judecată şi nenorocirea paşte pe om.

Ecl 3.1;

⁷Dar el nu ştie ce şi cum se va întâmpla, căci n-are nici cine-i spune.

Prov 24.22;Ecl 6.12;Ecl 9.12;Ecl 10.14;

⁸Omul nu este stăpân pe suflarea lui ca s-o poată opri, şi n-are nici o putere peste ziua morţii; în lupta aceasta nu este izbăvire, şi răutatea nu poate scăpa pe cei răi.

Ps 49.6-7;

⁹Toate acestea le-am văzut, şi mi-am îndreptat inima spre tot ce se face sub soare. Este o vreme când un om stăpâneşte peste alt om, ca să-l facă nenorocit.

¹⁰Atunci am văzut pe cei răi îngropaţi şi ducându-se la odihna lor, iar pe cei ce lucraseră cu neprihănire depărtându-se de locul sfânt şi uitaţi în cetate. Şi aceasta este o deşertăciune!

Iov 14.5;

¹¹Pentru că nu se aduce repede la îndeplinire hotărârea dată împotriva faptelor rele, de aceea este plină inima fiilor oamenilor de dorinţa să facă rău.

Ps 10.6;Ps 50.21;Isa 26.10;

¹²Totuşi, măcar că păcătosul face de o sută de ori răul şi stăruie multă vreme în el, eu ştiu că fericirea este pentru cei ce se tem de Dumnezeu, şi au frică de El.

Isa 65.20;Rom 2.5;Ps 37.11-19;Prov 1.32-33;Isa 3.10-11;Mat 25.34-41;

¹³Dar cel rău, nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, întocmai ca umbra, pentru că n-are frică de Dumnezeu.

¹⁴Este o deşertăciune care se petrece pe pământ: şi anume sunt oameni neprihăniţi, cărora le merge ca şi celor răi care fac fapte rele, şi sunt răi, cărora le merge ca şi celor neprihăniţi, care fac fapte bune. Eu zic că şi aceasta este o deşertăciune.

Ps 73.14;Ecl 2.14;Ecl 7.15;Ecl 9.1-3;

¹⁵Am lăudat dar petrecerea, pentru că nu este altă fericire pentru om sub soare decât să mănânce şi să bea şi să se înveselească; iată ce trebuie să-l însoţească în mijlocul muncii lui, în zilele vieţii pe care i le dă Dumnezeu sub soare.

Ecl 2.24;Ecl 3.12-22;Ecl 5.18;Ecl 9.7;

¹⁶Când mi-am pus inima să cunosc înţelepciunea şi să mă uit cu băgare de seamă la truda pe care şi-o dă omul pe pământ - căci omul nu vede somn cu ochii, nici zi nici noapte, -

¹⁷am văzut atunci toată lucrarea lui Dumnezeu, am văzut că omul nu poate să pătrundă ce se face sub soare; oricât s-ar trudi el să cerceteze, tot nu va putea afla; şi chiar dacă înţeleptul ar zice că a ajuns să înţeleagă, tot nu poate să găsească.

Iov 5.9;Ecl 3.11;Rom 11.33;Ps 73.16;

9

¹Da, mi-am pus inima în căutarea tuturor acestor lucruri, am cercetat toate aceste lucruri, şi am văzut că cei neprihăniţi şi înţelepţi, şi faptele lor, sunt în mâna lui Dumnezeu, atât dragostea cât şi ura. Oamenii nu ştiu nimic mai dinainte; totul este înaintea lor în viitor.

Ecl 8.14;

²Tuturor li se întâmplă toate deopotrivă: aceeaşi soartă are cel neprihănit şi cel rău, cel bun şi curat ca şi cel necurat, cel ce aduce jertfă, ca şi cel ce n-aduce jertfă; cel bun ca şi cel păcătos, cel ce jură ca şi cel ce se teme să jure!

Iov 21.7;Ps 73.3-13;Mal 3.15;

³Iată cel mai mare rău în tot ce se face sub soare: anume că aceeaşi soartă au toţi. De aceea şi este plină inima oamenilor de răutate, şi de aceea este atâta nebunie în inima lor tot timpul cât trăiesc. Şi după aceea? Se duc la cei morţi.

⁴Căci cine este scutit? Oricine trăieşte, tot mai trage nădejde; căci un câine viu face mai mult decât un leu mort.

⁵Cei vii, în adevăr, măcar ştiu că vor muri; dar cei morţi nu ştiu nimic, şi nu mai au nici o răsplată, fiindcă până şi pomenirea li se uită.

Iov 14.21;Isa 63.16;Iov 7.8-10;Isa 26.14;

⁶Şi dragostea lor, şi ura lor, şi pizma lor, de mult au şi pierit, şi niciodată nu vor mai avea parte de tot ce se face sub soare.

⁷Du-te, dar, de mănâncă-ţi pâinea cu bucurie, şi bea-ţi cu inimă bună vinul; căci de mult a găsit Dumnezeu plăcere în ce faci tu acum.

Ecl 8.15;

⁸Hainele să-ţi fie albe, în orice vreme, şi untdelemnul să nu-ţi lipsească de pe cap.

⁹Gustă viaţa cu nevasta, pe care o iubeşti, în tot timpul vieţi tale deşarte, pe care ţi-a dat-o Dumnezeu sub soare, în această vreme trecătoare; căci aceasta îţi este partea în viaţă, în mijlocul trudei cu care te osteneşti sub soare.

Ecl 2.10-24;Ecl 3.13-22;Ecl 5.18;

¹⁰Tot ce găseşte mâna ta să facă, fă cu toată puterea ta! Căci, în locuinţa morţilor, în care mergi, nu mai este nici lucrare, nici chibzuială, nici ştiinţă, nici înţelepciune!

¹¹Am mai văzut apoi sub soare că nu cei iuţi aleargă, că nu cei viteji câştigă războiul, că nu cei înţelepţi câştigă pâinea, nici cei pricepuţi bogăţia, nici cei învăţaţi bunăvoinţa, ci toate atârnă de vreme şi de împrejurări.

Amos 2.14-15;Ier 9.23;

¹²Căci omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul, întocmai ca peştii prinşi în mreaja nimicitoare, şi ca păsările prinse în laţ; ca şi ei sunt prinşi şi fiii oamenilor în vremea nenorocirii, când vine fără veste nenorocirea peste ei.

Ecl 8.7;Prov 29.6;Luc 12.20-39;Luc 17.26;1Tes 5.3;

¹³Am mai văzut următoarea înţelepciune sub soare, şi mi s-a părut mare.

¹⁴Era o mică cetate, cu puţini oameni în ea; şi a venit asupra ei un împărat puternic, a împresurat-o, şi a ridicat mari întărituri împotriva ei.

2Sam 20.16-22;

¹⁵În ea se afla un om sărac dar înţelept, care a scăpat cetatea cu înţelepciunea lui. Şi nimeni nu se gândise la omul acela sărac.

¹⁶Atunci am zis: "Mai bună este înţelepciunea decât tăria!" Totuşi înţelepciunea săracului este dispreţuită, şi nimeni nu-l ascultă.

Prov 21.22;Prov 24.5;Ecl 7.19;Ecl 9.18;Marc 6.2-3;

¹⁷Cuvintele înţelepţilor, ascultate în linişte, sunt mai de preţ decât strigătele unuia care stăpâneşte între nebuni.

¹⁸Înţelepciunea este mai de preţ decât sculele de război; dar un singur păcătos nimiceşte mult bine.

Ecl 9.16;Ios 7.1-12;

10

¹Muştele moarte strică şi acresc untdelemnul negustorului de unsori; tot aşa, puţină nebunie biruie înţelepciunea şi slava.

²Inima înţeleptului este la dreapta lui, iar inima nebunului la stânga lui.

³Şi pe orice drum ar merge nebunul, peste tot îi lipseşte mintea, şi spune tuturor că este un nebun!

Prov 13.16;Prov 18.2;

⁴Când izbucneşte împotriva ta mânia celui ce stăpâneşte, nu-ţi părăsi locul, căci sângele rece te păzeşte de mari păcate.

Ecl 8.3;1Sam 25.24;Prov 25.15;

⁵Este un rău pe care l-am văzut sub soare, ca o greşeală, care vine de la cel ce cârmuieşte:

⁶nebunia este pusă în dregătorii înalte, iar bogaţii stau în locuri de jos.

Est 3.1;

⁷Am văzut robi călare, şi voievozi mergând pe jos ca nişte robi.

Prov 19.10;Prov 30.22;

⁸Cine sapă groapa altuia, cade el în ea, şi cine surpă un zid, va fi muşcat de un şarpe.

Ps 7.15;Prov 26.27;

⁹Cine sfărâmă pietre, este rănit de ele, şi cine despică lemne este în primejdie.

¹⁰Când se toceşte fierul, şi rămâne neascuţit, trebuie să-ţi îndoieşti puterile; de aceea la izbândă ajungi prin înţelepciune.

¹¹Când muşcă şarpele, fiindcă n-a fost vrăjit, vrăjitorul n-are nici un câştig din meşteşugul lui.

Ps 58.4-5;Ier 8.17;

¹²Cuvintele unui înţelept sunt plăcute, dar buzele nebunului îi aduc pieirea.

Prov 10.32;Prov 12.13;Prov 10.14;Prov 18.7;

¹³Cel dintâi cuvânt care-i iese din gură este nebunie, şi cel din urmă este o nebunie şi mai rea.

¹⁴Nebunul spune o mulţime de vorbe, măcar că omul nu ştie ce se va întâmpla, şi cine-i va spune ce va fi după el?

Prov 15.2;Ecl 3.22;Ecl 6.12;Ecl 8.7;

¹⁵Truda nebunului oboseşte pe cel ce nu cunoaşte drumul spre cetate.

¹⁶Vai de tine, ţară, al cărei împărat este un copil, şi ai cărei voievozi benchetuiesc de dimineaţă!

Isa 3.4-12;Isa 5.11;

¹⁷Ferice de tine ţară, al cărei împărat este de neam mare, şi ai cărei voievozi mănâncă la vremea potrivită, ca să-şi întărească puterile, nu ca să se dedea la beţie!

Prov 31.4;

¹⁸Când mâinile sunt leneşe, se lasă grinda, şi când se lenevesc mâinile, plouă în casă.

¹⁹Ospeţele se fac pentru petrecere, vinul înveseleşte viaţa, iar argintul le dă pe toate.

Ps 104.15;

²⁰Nu blestema pe împărat, nici chiar în gând, şi nu blestema pe cel bogat în odaia în care te culci; căci s-ar putea întâmpla ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba, şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă vorbele.

Ex 22.28;Fapt 23.5;

11

¹Aruncă-ţi pâinea pe ape, şi după multă vreme o vei găsi iarăşi!

Isa 32.20;Deut 15.10;Prov 19.17;Mat 10.42;2Cor 9.8;Gal 6.9-10;Evr 6.10;

²Împarte-o în şapte şi chiar în opt, căci nu ştii ce nenorocire poate da peste pământ.

Ps 112.9;Luc 6.30;1Tim 6.18-19;Mic 5.5;Efes 5.16;

³Când se umplu norii de ploaie, o varsă pe pământ. Ori încotro ar cădea copacul, fie spre miazăzi, fie spre miazănoapte, în locul unde cade, acolo rămâne.

⁴Cine se uită după vânt, nu va semăna, şi cine se uită după nori, nu va secera.

⁵Cum nu ştii care este calea vântului, nici cum se fac oasele în pântecele femeii însărcinate, tot aşa nu cunoşti nici lucrarea lui Dumnezeu, care le face pe toate.

Ioan 3.8;Ps 139.14-15;

⁶Dimineaţa, seamănă-ţi sămânţa, şi până seara nu lăsa mâna să ţi se odihnească, fiindcă nu ştii ce va izbuti, aceasta sau aceea, sau dacă amândouă sunt deopotrivă de bune.

⁷Dulce este lumina şi o plăcere pentru ochi să vadă soarele.

Ecl 7.11;

⁸Deci, dacă un om trăieşte mulţi ani, să se bucure, în toţi anii aceştia, şi să se gândească ce multe vor fi zilele de întuneric. Tot ce va veni este deşertăciune.

⁹Bucură-te, tinere, în tinereţea ta, fii cu inima veselă cât eşti tânăr, umblă pe căile alese de inima ta şi plăcute ochilor tăi; dar să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată.

Num 15.39;Ecl 12.14;Rom 2.6-11;

¹⁰Goneşte orice necaz din inima ta, şi depărtează răul din trupul tău; căci tinereţea şi zorile vieţii sunt trecătoare.

2Cor 7.1;2Tim 2.22;Ps 39.5;

12

¹Dar adu-ţi aminte de Făcătorul tău în zilele tinereţii tale, până nu vin zilele cele rele şi până nu se apropie anii, când vei zice: "Nu găsesc nici o plăcere în ei";

Prov 22.6;Plân 3.27;2Sam 19.35;

²până nu se întunecă soarele, şi lumina, luna şi stelele, şi până nu se întorc norii îndată după ploaie;

³până nu încep să tremure paznicii casei (mâinile), şi să se încovoaie cele tari (picioarele); până nu se opresc cei ce macină (dinţii), căci s-au împuţinat; până nu se întunecă cei ce se uită pe ferestre (ochii);

⁴până nu se închid cele două uşi dinspre uliţă (buzele), când uruitul morii slăbeşte, te scoli la ciripitul unei păsări, glasul tuturor cântăreţelor se aude înăbuşit,

2Sam 19.35;

⁵te temi de orice înălţime, şi te sperii pe drum; până nu înfloreşte migdalul cu peri albi, şi de abia se târăşte lăcusta, până nu-ţi trec poftele, căci omul merge spre casa lui cea veşnică, şi bocitorii cutreieră uliţele;

Iov 17.13;Ier 9.17;

⁶până nu se rupe funia de argint, până nu se sfărâmă vasul de aur, până nu se sparge găleata la izvor, şi până nu se strică roata de la fântână;

⁷până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.

Gen 3.19;Iov 34.15;Ps 90.3;Ecl 3.21;Num 16.22;Num 27.16;Iov 34.14;Isa 57.16;Zah 12.1;

⁸O, deşertăciune a deşertăciunilor, zice Eclesiastul; totul este deşertăciune.

Ps 62.9;Ecl 1.2;

⁹Pe lângă că Eclesiastul a fost înţelept, el a mai învăţat şi ştiinţa pe popor, a cercetat, a adâncit şi a întocmit un mare număr de zicători.

1Împ 4.32;

¹⁰Eclesiastul a căutat să afle cuvinte plăcute, şi să scrie întocmai cuvintele adevărului.

¹¹Cuvintele înţelepţilor sunt ca nişte bolduri; şi, strânse la un loc, sunt ca nişte cuie bătute, date de un singur stăpân.

¹²Încolo, fiule, ia învăţătură din aceste lucruri; dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul.

Ecl 1.18;

¹³Să ascultăm dar încheierea tuturor învăţăturilor: Teme-te de Dumnezeu şi păzeşte poruncile Lui. Aceasta este datoria oricărui om.

Deut 6.2;Deut 10.12;

¹⁴Căci Dumnezeu va aduce orice faptă la judecată, şi judecata aceasta se va face cu privire la tot ce este ascuns, fie bine, fie rău.