Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce
Haina de nuntă
J. N. Darby
Dumnezeu nu mai caută rod în om; de aceea lucrează în har. El a sfârşit cu omul, pentru că a încercat totul în zadar. lată de ce El spune prin gura Domnului Isus: „Împărăţia cerurilor se aseamănă cu un împărat care a făcut nuntă fiului său“ (Matei 22:2 ). Dumnezeu îi invită pe oameni – aşa cum sunt – la un banchet. Împăratul vrea să onoreze nunta Fiului Său, acesta este gândul Său. Tatăl vrea să fie un banchet unde toată lumea să fie fericită. El este dragoste şi vrea să Se înconjoare de oameni fericiţi; aceasta se potriveşte la ospăţul Fiului Său iubit. Dar cine este demn pentru a se afla la nunta Fiului lui Dumnezeu?
Dragi prieteni, sunt bieții păcătoși care se pocăiesc, pentru ca Fiul să fie înconjurat de aceşti fericiţi, dovezi ale dragostei Sale.
Dacă un om vrea să facă un ospăţ, este evident că el trebuie să procure totul pentru aceasta. Dacă cei care sunt invitaţi acolo aduc ceva, indiferent ce, aceasta este o jignire la adresa celui care i-a invitat, pentru că el trebuie să facă toate cheltuielile.
Domnul Isus vrea un har absolut, nimic altceva decât ceea ce dă El. Sunt invitaţi toţi cei care – putem spune trebuia să fie primii; în răbdarea Sa, le-a făcut o a doua invitaţie. l-a făcut să audă acest cuvânt presant: TOTUL este GATA! Dar fiecare are scuzele lui: „Sunt lucruri mai importante de făcut!“ Sub această formă a fost semnalat răul. N-au ţinut cont de invitaţie. Aici nu este vorba de păcatele pe care le-au comis, ci de disprețul faţă de invitaţia lui Dumnezeu. Alţii manifestă ură faţă de trimişii Lui şi îi chinuie; urmarea este că Dumnezeu trimite trupe să distrugă oraşul.
Totuşi, Dumnezeu nu poate să Se lipsească de bucuria dragostei Sale; El vrea să Se sature de roadele acestei dragoste şi iată gândul Său: harul Meu trebuie să se reverse peste cei care sunt într-o stare şi mai rea. Cine vor fi aceştia? Cei de la răscruce de drumuri, altfel spus, păcătoşii dintre neamuri. „Mergeţi dar la răspântiile drumurilor şi chemaţi la nunta pe toţi aceia pe care-i veţi găsi“ (versetul 9), le-a spus servitorilor. lată marele principiu când Dumnezeu a încetat să mai caute roade în om. Îi invită întâi pe cei care aveau promisiunile, pentru că Hristos a fost slujitor al circumciziei, pentru confirmarea promisiunilor făcute părinţiior. Dar aceştia nu vor să primească invitaţia. Ce trebuie să facă Dumnezeu atunci? Să meargă la cei care nu au nimic, nici promisiuni, nici privilegii.
Dumnezeu trimite la răspântii, obligând să vină la masa Lui. Aceşti oameni pot veni fără haină, pentru că Isus le dă haina de nuntă. Cele mai frumoase haine ale noastre, ca şi cele mai urâte, nu servesc la nimic. Dacă vrea cineva să se îmbrace cu haine frumoase, la gândul că aceasta va fi destul ca să fie primit, înseamnă că-l dispreţuieşte pe Stăpânul casei, care nu vrea pentru nuntă decât haina de nuntă; a te da înapoi, pentru că nu eşti îmbrăcat decât în zdrențe, înseamnă să sfidezi bogăţia şi Cuvântul Său. Haina de nuntă este de ajuns pentru cel sărac; ceea ce dă Dumnezeu este de ajuns ca să-L satisfacă pe Dumnezeu. Aici toţi sunt egali; harul merită deplina încredere. Pe măsură ce omul crează dificultăţi, Dumnezeu Se înalță în dragoste şi spune: „Trebuie să lucrez Singur“ . Când vine Dumnezeu, El face tot ce trebuie ca să poţi lua parte la masa de nuntă.
Dacă un om a vrut să se prezinte la masă fără să aibă haina de nuntă, Domnul ospăţului i-a spus: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?“ (versetul 12). Şi acesta a amuţit. El a dispreţuit gloria Stăpânului casei şi, prin aceasta, n-a ţinut seama de belşugul bunătăţii Sale. Nu contează cu ce haină eşti îmbrăcat, frumoasă sau murdară: nu este haina de nuntă. Şi aici judecata este chiar mai aspră decât cea rostită înainte: „Acolo va fi plânsul şi scrâşnirea dinţilor“ (versetui 13). Judecata asupra iudeilor era deja aspră; dar, cu cât eşti mai aproape de locul binecuvântărilor şi al bucuriei, cu atât mai îngrozitor este să te lipsești de ele; cu atât ești mai vinovat şi, în consecință, pedepsit. A fi în sala de nuntă – privilegiu care într-un sens este al nostru – fără a avea haina de nuntă înseamnă să suferi chinul îngrozitor al unei fericiri de care te-ai apropiat, dar pe care ai pierdut-o. Să dea Dumnezeu altceva decât această situaţie jalnică!
Pentru a fi admis la ospăţ nu este vorba să aduci ceva, pentru că acolo este TOT; dar, pentru a intra și a te bucura acolo, este absolut necesar să fii îmbrăcat în Hristos. Dacă-L am pe Hristos, nu-mi lipseşte nimic. De ce, oare, se vaită că nu au decât zdrențe, când acolo este haina de nuntă? Nu trebuie să spun că lipsește una sau alta, pentru că acolo este tot ce este nevoie. A vrea să mai aduci ceva este jignitor pentru Stăpânul ospățului. Pentru a-L glorifica pe Fiul Său, Dumnezeu nu vrea nimic, decât pe Fiul Său. Este harul lui Dumnezeu perfect curat, care ni-L dă pe Hristos şi manifestă viaţa Lui în noi. Dacă sunt îmbrăcat în Hristos, Îl glorific pe Dumnezeu; nu pentru că mă gândesc la haină, deşi, fără îndoială, este motiv să fie glorificat, dar bucuria mea este să fiu în faţa Lui.
Ceea ce mă face fericit este faptul că mă găsesc în casa Lui perfect satisfăcut, Îl văd, constat că bucuria Lui este să mă aibă acolo, să iau parte la bucuria nunţii Fiului Său, să întâlnesc în această bucurie numai feţe fericite. Este însăşi bucuria Tatălui care Şi-a regăsit fiul risipitor! Da, este fericirea noastră să înţelegem că-L avem pe Hristos și totul cu El şi în El. Lumea va vedea aceste roade în noi. Nu spun că oamenilor le vor plăcea aceste roade, dar ei vor vedea prin aceasta diferenţa care există între ei şi cei credincioşi. Şi dacă noi suntem fericiţi să fim astfel în casa Tatălui, ce importanţă are faptul că lumea ne condamnă?
Harul pe deplin curat este izvorul bucuriei noastre şi însăşi bucuria: iată de ce ne bucurăm când „viţeii şi vitele îngrăşate sunt tăiate“ şi „totul este gata“. Suntem aşa cum a vrut Dumnezeu, îmbrăcaţi cu Fiul Său. Acum Dumnezeu nu mai vine să caute roade, ci EI produce roade în noi, iar marea Lui dragoste ne face bucuroşi. El ne-a dat toate acestea şi singurul mijloc de a ne bucura de ele este să ne gândim şi să credem în Isus, Fiul Iubit al Tatălui, care ni le va câştigat cu preţul sângelui Său. Ce har preţios! Să ne bucurăm pentru gloria Lui şi pentru propria noastră fericire!
Primita pe email
Posts
No comments:
Post a Comment