SI TOTUSI... DESPRE HRISTOS-CAPITOLUL 1-

SI TOTUSI... DESPRE HRISTOS Luca 22:39-45 Demoni inspaimantatori danseaza in jurul Sau in agonia Lui. Imagini care infricoseaza mintea Ii sfasie marginile sufletului. Faptul ca stie tot ce va urma Il scormoneste cu gheare de otel peste nervii dezgoliti. Pacea Ii este faramitata de apropiatul cosmar care Il pandeste in apropiere, in intunericul singuratatii, nu intr-un viitor departat, ci la pragul momentului care vine. Urmatoarele cateva ore, inspaimantatoare mai presus de orice imaginatie, I se astern de neocolit in cale. Tragandu-L ca inspre o cascada clocotita care Il va afunda intr-un abis demonic, timpul, ca un torent dezlantuit, fuge napraznic. Mai sunt minute, doar minute. Secunde. Tic, tic, tic. In curand va urma lovitura de ciocan care va zdrobi ultima fractiune a istoriei Sale peste care El a fost suveran, si-L va preda iadului. Se roaga, “Tata, trebuie sa fac asta? Trebuie sa beau pana la fund acest pahar oribil? Te rog, ia-l de la Mine. Te rog, sa nu trebuiasca sa-l beau.” Priveste intre mainile Sale inclestate stanca langa care se ruga. Ploua? Nu, este sange, rosu si vascos pe spatele nesimtitor al bolovanului. Sange? Ploua sange? La executia Sa iminenta, oare stelele pline de intelegere ploua sange pe piatra rece? In urma intelege ca sangele e al Sau, o prefigurare emotional-hemoragica a mortii care plana asupra-I. Picaturile care curgeau dulce-regulat din porii Sai deschisi marcheaza trecerea timpului. Tic, tic, pic, pic, pic. Momentul teribil se apropie—odata cu tortele ridicate la vedere care urca dinspre valea Chedronului. Acei ce-L vor trimite jos in Sheol, in Locuinta mortilor, vin condusi de un prieten. Prieten? Unde sunt prietenii? Toti prietenii sai dorm mai la vale, cu exceptia celui ce se apropie tragand moartea dupa el. Doar Iuda este treaz si silitor. Iuda a fost totdeauna cel mai silitor dintre ei. Se roaga din nou. Aceeasi rugaciune: “Sa se indeparte acest pahar de buzele Mele.” Atunci demonii ajung la culme. Dupa ce I-au aratat toata durerea care-L astepta, dupa ce au zugravit voiosi in fata mintii Lui fertile imaginea umilitoare a Lui Insusi zdrobit, gol si suspendat in fata tuturor, dupa ce au facut totul pentru a-I tortura imaginatia, acum Ii arata cel mai oribil lucru dintre toate. Pacatele mele. “Esti gata Tu,” urla demonii cerand un raspuns de la sarmanul Sau suflet, “esti gata Tu sa mori pentru asta?” Indiferenta mea depravata, cele mai negre fapte, limba mea mincinoasa si aroganta, urmarirea exclusiva a propriilor mele interese, toate acestea afisate in fata sufletului Sau rugator, trebuie sa fi fost cea mai grea tortura pentru El. Sa mori, sa te sacrifici, sa-ti dai viata pentru cel mare si bun este ceva. Sa-ti arunci viata la canal pentru cineva pervertit, distorsionat in mod monstruos si dispus pentru pacat peste inchipuire, sa mori in bratele groazei pentru un om degenerat, pentru un nemernic inclinat spre iad, este intr-adevar un lucru de prisos. El se roaga, “Sa treaca de la Mine paharul acesta.” Scancetul comun al omenirii de dincolo de valul spatiului si timpului cu greu se poate auzi acolo in groapa de tacere din Ghetsimani, si rugaciunea mea patetica se pierde cu siguranta.“Nu, Doamne! Te rog, Isuse, nu cere sa fii scutit de destinul inspaimantator. Daca paharul trece de la Tine, continutul de pedeapsa va trece automat la noi, unde apartine de drept, si noi, eu in particular va trebui sa beau vesnic drojdiile amare.” “Tu ai vazut crucea si Tu, Doamne Isuse, ai atarnat de cadrul ei neindurator. Tu ai vazut rasa pacatoasa pentru care vei muri, si Te-ai plecat si spre sufletul meu nevrednic. Tu ai strigat sa treaca de la Tine acest pahar. Nu mai ai nimic de spus pentru mine? “Sa treaca de la Mine paharul,” acestea sunt ultimele Tale cuvinte?” Satana tipa, rasul sau este hohot de iad, dar intrebarea este aceeasi. “Iti vei arunca viata pentru un gunoi ca acesta? Tu doresti ca paharul sa treaca de la Tine,” sopteste Satana la urechea Domnului. “Este acesta ultimul Tau cuvant? De ce sa cheltui tot ce ai pentru unul ca el? De ce o astfel de nebunie? Uita-te la el,” rade Satan de stricaciunea mea. “Uita-te la toti oamenii, Crezi ca le place sa se pocaiasca, sa creada si sa asculte? Cei mai multi nu o vor face.” Macar odata, Satana a anticipat adevarul. Cei mai multi oameni, adica cei mai multi din noi, nu vor fi niciodata altfel decat sunt, si nu vor crede altceva decat propriile auto-inselari. Durerea fizica pe care avea s-o indure pe cruce poate ca n-a fost cel mai mare lucru pentru Domnul Isus. El n-a cunoscut nici un pacat. Niciodata, nici macar pentru o secunda, pacatul nu L-a despartit de Dumnezeu. Intr-o unitate perfecta si supusa cu Tatal, El a umblat in unire fara pacat, neafectata nici de cea mai mica ofensa. Dar acum, El stie ca pe cruce va purta tot pacatul infaptuit de mine si de intreaga rasa umana. Nu doar sa poarte pacatul. Sa se faca pacat! Ce poate sa insemne asta? Ingenuncheaza, se roaga si degetele i se inclesteaza pe piatra, in timp ce aude in interior vocea Sa rostind: “Eli, Eli, lama sabactani... Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai parasit?” (Mat.27:46). A sti si a intelege ca El trebuia sa se faca pacat si sa primeasca in El Insusi plata abandonarii din partea lui Dumnezeu, plata care era a mea—acesta trebuie sa fi fost cu adevarat cel mai groaznic lucru pentru El. In sfarsit, vazand toate acestea si cunoscand tot ce-i statea in fata, Isus isi ridica ochii, si-i ridica deasupra murdariei pamantului, deasupra pietrei stropite cu sange langa care se ruga, si spune acel cuvant unic care va mantui o rasa nevrednica: SI TOTUSI Isus se roaga, si cerul si pamantul se bucura. “Totusi...”—si argumentele iadului se naruiesc. “Totusi...”—si spartura dintre adevarul dragostei rascumparatoare a lui Dumnezeu si mine este astupata. In acel unic cuvant, Isus a afirmat atat de mult despre dragostea Sa si despre pacatul meu. Vedeti, El n-a negat ca am pacatuit, ca sunt un pacatos. El nu vopseste, doar, peste rugina ticalosiei mele de necontestat. El o vede, o vede toata, asa cum este, ca razvratire de neiertat. Dar, spune El, oricat de tare duhneste pacatul acesta, dragostea Lui Dumnezeu nu va fi mai mica. Niciodata, niciodata, deloc. Cu toata greutatea aparenta de o parte, balanta pare sa se incline spre respingerea crucii de catre Hristos. Negativele preponderente includ oroarea crucii si amaraciunea mortii pentru oameni nevrednici, necredinciosi si nepasatori, toate acestea adaugandu-se instinctului uman de auto-conservare al Domnului. Apoi El rosteste cuvantul cel mare, pivotul verbal care da aproape toate argumentele peste cap. SI TOTUSI In ciuda tuturor argumentelor rationale pentru viata, Isus alege crucea. Cunoscand totul, tot ce era inaintea Lui, tot pacatul meu, toata stricaciunea omenirii, stiind si faptul ca prietenii Sai se vor lepada de El si-L vor parasi, Isus alege crucea printr-un singur cuvant. Va amintiti definitia? Si totusi este un cuvant-pod intre doua idei sau doua seturi de adevaruri, din care primul nu are puterea de a invalida sau chiar diminua pe ultimul, nici nu-l poate face mai putin adevarat. Domnul Isus a spus, “Vad agonia crucii si mormantul, si simt impulsul de a le evita. Totusi…” De ce? Ce urmeaza dupa acel cuvant mare? Ce adevar care transcende toata greutatea dinainte facand sa amuteasca vocile stridente printr-un singur cuvant? “Faca-se voia Ta.” Pe de o parte, o multime de argumente care nu pot fi neglijate Dar pe de alta parte, un singur adevar denunta crucea ca fiind o nebunie. contrabanseaza toate argumentele umane, toata vanitatea si disperarea—voia lui Dumnezeu Tatal, cel Atotputernic. Isus face punte desupra prapastiei cosmice, de o parte adunatura de argumente ale lumii, diavolului si trupului Sau de carne, de cealalta parte nimic altceva decat vointa Tatalui Sau. Omenirea pacatoasa, condamnata, atarna in balanta. SI TOTUSI Cu acest singur cuvant Isus ne-a eliberat de condamnare si ne-a revelat dragostea lui Dumnezeu. Isus nu ne-a scapat, cum ar vrea unii sa se inteleaga, de Dumnezeu. Dumnezeu era in Hristos, scapandu-ne pe noi de noi insine. Isus a spus, “Totusi,” ca raspuns la dragostea lui Dumnezeu Tatal, care dorea impacarea. Crucea este chiar la inima Tatalui. De aceea Isus este numit “Mielul, care a fost junghiat… de la intemeierea lumii” (vezi Apoc.13:8). Toata frica mea este inghitita de cunostinta unei asa de mari iubiri a Tatalui. Nu am de deslusit voia lui Dumnezeu pentru viitorul meu etern. Isus a vazut-o, s-a supus ei, a acceptat-o si a imbratisat crucea ca eu sa pot fi liber. Nu trebuie sa ma intreb daca Dumnezeu ma iubeste. A fost chiar dragostea Lui cea care a infrant un batalion de demoni in sarbatoare si firea mea in totalitate. Pentru mine L-a trimis Dumnezeu pe Fiul Sau. “Stiu cine este si ce a facut,” i-a spus Tatal Fiului, “dar este copilul Meu si-l vreau aici, cu Mine. Tu implineste misiunea—crucea, acel cosmar care dupa dreptate ar trebui sa fie al lui—pentru ca el sa se poata apropia de Mine.” “Prin voia Ta si urmand scopul Tau tainic dinainte stabilit, Eu sunt de carne acum, si aceasta carne striga ca nu vrea paharul,” a raspuns Hristos in Ghetsimani. Te rog, Doamne Isuse, priveste dincolo de greselile mele si vezi voia Tatalui Tau. Privesc. Te rog, nu dori ca paharul sa treaca de la Tine. Nu doresc sa-l beau. Nu mai spui nimic, doar atat? Ba da. Spune, Doamne. Spune doar un cuvant, si voi trai. SI TOTUSI Totusi. Cuvantul cuvintelor. Liberi in sfarsit. Cu acest unic cuvant, Fiul ne-a eliberat Din cartea SI TOTUSI de Mark Rutland traducere deMihai Damian -Timisoara ,capitolul 1