O LECŢIE DE VIAŢĂ
"Pe o potecă abruptă şi stâncoasă am întâlnit o fetiţă, care-şi purta în spate frăţiorul. Se vedea cu ochiul liber că micuţul era prea greu pentru puterile ei. I-am spus:
–Fetiţo, ce grea povară duci!
Ea m-a privit mirată şi mi-a spus cu reproş în glas:
–Nu este o povară domnule, este fratele meu!
Am rămas uluit. Fetiţa cea curajoasă tocmai îmi dăduse o lecţie de viaţă."
Şi când durerile semenilor mă copleşesc şi îmi pierd tot curajul, cuvintele fetei îmi amintesc:
,,Nu este povară, este fratele tău!"
Vreau să-i iubesc pe fraţii mei
Cu tot ce am în piept mai sfânt,
Vreau să doresc tot ceru-n ei,
Dar să-i iubesc, dar să-i iubesc
Aşa cum sunt, aşa cum sunt.
Când fraţii mei au răni ce dor,
Să-mi fie braţul mai sfios,
Să nu apăs pe rana lor,
Căci nu eu vindec, nu eu vindec,
Ci Hristos, Isus Hristos!
„Purtaţi-vă sarcinile unii altora şi veţi împlini astfel legea lui HRISTOS” (Galateni 6,2).
--
Robert Ion
Adevarata lectia de viata si o putem gasi peste tot in jurul nostru.
ReplyDeleteSuperbe versurile si daca-mi permite-ti va invit cu placere la o portie de poezie....Gustati daca va place! Va astept cu drag.