Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce
“Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi.”
“Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi.”
“Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi.”
Este cea dintai cerere din rugaciunea “Tatal nostru” care are in vedere nevoile noastre. In cererea aceasta, accentul principal este pus pe cuvantul paine: “Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi.” Vasazica, Domnul Isus ne invata aici ca lui Dumnezeu Ii place ca noi sa indreptam spre El cereri prin care Il rugam sa ne dea painea cea de toate zilele.
Ce se intelege prin cuvantul “paine?” Desigur ca, in primul rand este vorba de alimentul asa de cunoscut, asa de necesar, painea, pe oare o cumparam de la brutarie sau pe care o facem noi in casa, din faina. Dar, intr-un intels mai larg, prin cuvantul “paine” se intelege tot ce este necesar pentru intretinerea vietii; se intelege imbracamintea, se intelege incaltamintea, se intelege casa in care avem nevoie sa ne adapostim; se intelege serviciul pe care il avem, unde muncim ca sa ne putem castiga painea; se intelege si sanatatea mintii si sanatatea trupului, caci daca n-am avea sanatatea mintii si sanatatea trupului, n-am putea sa muncim si sa ne castigam painea; si se intelege si ploaia care face sa creasca bucatele, dupa ce semanatorul a semanat samanta in pamant; se intelege si caldura soarelui, fara care nu poate sa creasca nimic; si se inteleg apoi si toate imprejurarile favorabile care fac sa creasca graul, porumbul si toate cele de hrana, pentru ca sa avem toate cele necesare traiului.
Da, dar ar zice cineva, de ce sa mai cerem, ca Dumnezeu da si celor ce nu cer? Este adevarat ca din partea lui Dumnezeu este o mare bunatate, o mare darnicie. El da si celor ce Il tagaduiesc, El da si celor ce lupta impotriva Lui. El da tuturor painea cea de toate zilele. El face sa ploua si peste cei drepti si peste cei nedrepti. El face sa rasara soarele si peste cei buni si peste cei rai. Ei bine, dar tocmai aceasta bunatate mare din partea lui Dumnezeu fata de cei ce Il tagaduiesc, fata de cei ce Il dau la o parte din socotelile lor, tocmai aceasta bunatate mare ii obliga.
Ar putea cineva sa zica: Muncesti, ai paine; nu muncesti, n-ai. Sigur ca cuvantul acesta este adevarat in parte, caci in Scriptura se spune: “Cine nu vrea sa munceasca, nici sa nu manance.” Este adevarat ca Domnul Dumnezeu, cand gaseste El de cuviinta, ne da painea intr-un chip minunat, nu ca rod al muncii noastre. Cand a hranit pe evrei in pustie patruzeci de ani, milioane in fiecare zi, aceste milioane de persoane nu munceau ca sa vina mana de sus. Aceasta a fost indurarea lui Dumnezeu. Dar, de regula, painea ni se da prin munca noastra.
Noi trebuie sa ne facem partea noastra: sa muncim; iar Dumnezeu Isi face partea Sa, care este cu mult mai mare decat partea noastra. Si daca avem posibilitatea sa muncim, este tot un har din partea lui Dumnezeu. Dar, chiar daca am munci noi cat de mult, daca Dumnezeu n-ar da ploaia Lui si n-ar incalzi cu soarele Lui, noi n-am avea paine. “Daca nu zideste Domnul o casa, degeaba lucreaza cei ce o zidesc; daca nu pazeste Domnul o cetate, degeaba o pazesc cei ce o pazesc.” Prin urmare, painea cea de toate zilele este in primul rand darul lui Dumnezeu.
Cineva ar putea sa zica: Painea mea este asigurata, am strans avere si imi este asigurata painea. Cati n-au gandit in felul acesta! Au strans. Unii ziceau: “Numai din casele mele, pot sa traiesc.” Insa Dumnezeu a lucrat ca sa se duca averile pe care se bizuiau oamenii. Si atatia oameni care se bizuiau asa de mult pe averile lor, au ajuns sa aiba cu multa greutate nitica paine. Deci nu averea trebuie sa ne fie sprijin, ci Domnul Dumnezeu. Nu de la avere sa cerem painea, ci de la Tatal ceresc, cum ne invata Domnul Isus.
Cererea: “Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o moua astazi,” vrea sa ne invete multe lucruri folositoare pentru noi care vrem sa traim ca oameni credinciosi. Unul din aceste lucruri este atarnarea noastra de Dumnezeu. Ei bine, trebuie sa ne gandim ca si in ceea ce priveste mijloacele de trai, atarnam de Dumnezeu.
Al dolea lucru pe care vrea sa ne invete Domnul Isus este ca Dumnezeu Se ingrijeste de noi. Domnul Isus cunostea foarte bine lucrul acesta. Si El stia ca, daca cerem lui Dumnezeu painea noastra cea de toate zilele, Dumnezeu Se ingrijeste sa ne dea aceasta paine.
Cum Se ingrijeste Domnul de noi, o arata belsugul mare, care se vede de la un capat al pamantului pana la celalalt. Daca ne gandim la holdele de grane, daca ne gandim la pomii incarcati cu fructe, daca ne gandim la imensele cantitati de alimente pe care le avem de la pasari, de la animale: lapte, carne si altele, ramanem uimiti. Este o bogatie imensa de paine cu care Dumnezeu hraneste miliarde de persoane.
Desigur ca pentru noi cei credinciosi, gandul ca Dumnezeu Se ingrijeste de noi si in ceea ce priveste mijloacele de trai trebuie sa fie un gand care sa ne imbarbateze. Da, Dumnezeu Se ingrijeste de noi chiar si atunci cand imprejurarile sunt potrivnice. Cat de potrivnice erau imprejurarile pentru poporul Israel cand calatorea in pustie! In pustie nu era paine, caci acolo nu crestea grau. Acolo nu erau magazine, ca in Bucuresti, de unde sa-ti cumperi ce-ti trebuie. Ce era in pustie? Nisip, nisip, nisip. Hraneste-te cu nisip daca poti! Si totusi patruzeci de ani, n-au fost hraniti israelitii in pustie cu mana? Mana cadea in fiecare zi, in zorii diminetii.
Iar cand a fost seceta in tara lui Israel, un om al lui Dumnezeu, Ilie, a fost trimis la un parau, un loc singuratic, la paraul Cherit. Acolo Dumnezeu i-a dat painea cea de toate zilele, caci Ilie a avut sa bea apa din paraul acela, in timp ce raurile celelalte din tara secasera. Corbii veneau si ii aduceau in fiecare zi de mancare. In felul acesta, Domnul pastra viata acestui om al Sau, pe care il folosea in lucrarea Sa. Si cand Ilie n-a mai putut fi hranit la paraul Cherit, Dumnezeu l-a hranit in casa unei femei vaduve, care mai avea doar putina faina si foarte putin untdelemn. Totusi Dumnezeu a inmultit faina si untdelemnul femeii din Sarepta Sidonului, incat viata i-a fost pastrata lui Ilie, care a avut painea cea de toate zilele.
Se spune ca un credincios dintr-o tara indepartata, mai de mult, era foarte urat din pricina credintei lui in Domnul Hristos. A fost intemnitat. Cuvantul de ordine pentru acest credincios a fost urmatorul: Nu i se va da sa manance deloc sau aproape deloc, asa incat sa moara de foame. Dar credinciosul n-a murit de foame. El s-o fi rugat: “Painea mea cea de toate zilele, da-mi-o!” Se spune ca o pisica venea la el in fiecare zi prin fereastra celulei si ii aducea carne si paine. In felul acesta Domnul a pastrat viata acestui credincios, a ingrijit de el si, in sfarsit, cand dusmanul lui a murit, atunci a scapat si el cu viata din inchisoare.
Cred ca este de folos sa citim din Scriptura cateva cuvinte care ne arata ca si lucrurile de hrana, “painea noastra cea de toate zilele”, vin de la Dumnezu. De aceea este bine sa depindem de El, de aceea Domnul Isus Hristos ne invata sa depindem de El, de aceea este bine sa ne mangaiem si sa ne imbarbatam la gandul ca Dumnezeu Se ingrieste de noi.
In Psalmul 104.14-15 se spune: “Tu faci sa creasca iarba pentru vite si verdeturi pentru nevoile omului, untdelemn, care-i infrumuseteaza fata si paine, care-i intareste inima.” Tot in acest Psalm citim in versetele 27-29: “Toate aceste vietuitoare Te asteapta, ca sa le dai hrana la vreme. Le-o dai Tu, ele o primesc; Iti deschizi Tu mana, ele se satura de bunatatile Tale. Iti ascunzi Tu fata, ele tremura; le iei Tu suflarea, ele mor si se intorc in tarana lor.”
La Faptele Apostolilor 14.17, Pavel, vorbind celor din Listra, unde se dusese sa vesteasca evanghelia, printre altele le spune asa: “Dumnezeu v-a facut bine, v-a trimis ploi din cer si timpuri roditoare, v-a dat hrana din belsug si v-a umplut inimile de bucurie.”
Domnul Isus nu ne-ar fi invatat sa cerem lui Dumnezeu painea noastra cea de toate zilele, daca ar fi stiut ca Dumnezeu nu ne implineste aceasta cerere. Dar El, care stia ca Dumnezeu implineste aceasta cerere, tocmai de aceea ne-a invatat sa ne indreptam spre Dumnezeu cu aceasta rugaminte.
De alta parte, daca Dumnezeu Se ingrijeste de noi, cum am vazut, nu este asa ca ingrijorarea cu privire la ce vom manca si la ce ne vom imbraca este o ingrijorare care arata necredinta fata de Dumnezeu, care arata necredinta fata de cuvintele Lui? Este drept ca atunci cand te hotarasti pentru Domnul Isus si cand tii cu tot dinadinsul sa fii credincios, nu esti aprobat de toata lumea; dimpotriva, esti dezaprobat de multi. Intr-adevar, multi credinciosi s-au vazut amenintati si in ceea ce priveste “painea cea de toate zilele.” Si unii nu vin la Domnul Isus tocmai din pricina acestei necredinte, pentru ca se uita mai mult la aceste amenintari decat la Domnul Isus.
Iar unii care parca au pornit pe calea credintei, privind mai mult la amenintari, privind mai mult la ingrijorari dcat la Domnul Isus, au parasit calea Domnului Isus, au parasit adunarea, au parasit legatura cu fratii. Ei bine, pentru astfel de suflete spunem ca aceste cuvinte ale Domnului Isus: “Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi” sunt cuvinte care ar trebui puse la inima, cuvinte in care ar trebui sa-si puna increderea si astfel sa nu se ingrijoreze ca vor ramane muritori de foame, ca vor ramane pe drumuri, daca raman credincisi lui Dumnezeu.
In legatura cu aceasta, as vrea sa citim si un loc de la Matei 6.25-26: “Nu va ingrijorati de viata voastra, gandindu-va ce veti manca sau ce veti bea; nici de trupul vostru, gandindu-va cu ce va veti imbraca. Oare nu este viata mai mult decat hrana si trupul mai mult decat imbracamintea? Uitati-va la pasarile cerului: ele nici nu seamana, nici nu secera si nici nu strang nimic in granare; si totusi Tatal vostru cel ceresc le hraneste. Oare nu sunteti voi cu mult mai de pret decat ele?”
Si acum, sa vedem si alte cuvinte din aceasta cerere. Zice Domnul Isus: “Painea noastra cea de toate zilele,” adica painea noastra de care avem nevoie in iecare zi, sau painea noastra care este necesara existentei.
“Da-ne-o noua astazi” se spune la Matei, iar la Luca se spune: “da-ne-o noua in fiecare zi.” De ce “astazi” si nu odata pentru totdeauna, pana la sfarsitul vietii? Nu, Domnul Isus n-a gasit de cuviinta sa ne invete sa ne rugam: “Painea noastra care ne este necesara pana la sfarsitul vietii.” Domnul Isus a gasit de cuviinta sa cerem asa: “Paine noastra cea de toate zilele sau necesara existentei, da-ne-o noua astazi.”
Prin aceasta Domnul Isus a vrut sa ne invete mai multe lucruri. In primul rand, a vrut sa ne invete ca este bine ca noi sa depindem in fiecare zi de Dumnezeu. Caci, daca te duci in fiecare zi inaintea lui Dumnezeu si Ii spui: “Painea noastra cea de toate zilele da-ne-o noua astazi,” inseamna ca in fiecare zi depinzi de Dumnezeu.
Iar celor ce ar vrea ca Dumnezeu sa le dea odata pentru totdeauna tot cat ar socoti ei ca au nevoie, acestora am vrea sa le aducem aminte o intamplare din Cuvantul lui Dumnezeu. Cand a inceput sa dea Dumnezeu, in pustie, mana pentru poporul everu, unii au zis: Sa nu ne sculam in fiecare dimineata sa luam mana, ci sa strangem odata pentru mai multe zile. Ce s-a intamplat cu mana stransa pentru mai multe zile? S-a stricat si deci nu a mai putut fi folosita.
Dar cuvantul “da-ne-o noua astazi” este un cuvant care osandeste pe cei ce umbla sa stranga mijloace necesare traiului, ca sa se bizuie pe ele pana la sfarsitul zilelor lor. Acestia cad in ispita si in lat, cum spune Cuvantul lui Dumnezeu. Iar in alta parte Cuvantul spune: “Daca avem dar cu ce sa ne hranim si cu ce sa ne imbracam, ne va fi de ajuns.”
De alta parte, cuvintele “da-ne-o noua astazi” ne dau din partea Mantuitorului nostru si o lectie de moderatie in privinta bunurilor vietii acestei lumi. Da, trebuie sa fim moderati, sa fim cumpatati in ceea ce priveste dorintele noastre.
Cuvintele acestea vor sa ne dea si o lectie de simplitate in ceea ce priveste felul nostru de a trai. Nu ne sade bine, noua celor credinciosi, sa traim in risipa, sa traim pe picior mare, cum se zice. Un credincios avea bani sa-si faca o casa. In loc sa-si faca o casa modesta, pentru el si familia lui, face o casa mare, frumoasa, cu camera multe. Daca si-a facut o astfel de casa, desigur ca a trebuit sa aiba si chiriasi. A avut atatea buclucuri de pe urma acestei case mari! Daca isi facea o casa modesta, pentru familia sa, ar fi fost scutit de multe neplaceri pe care le-a avut. Deci, Domnul Isus vrea sa ne invete ca si in ceea ce priveste mijloacele de trai, trebuie sa fim moderati si trebuie sa avem un fel simplu de a trai.
O istorioara este plina de invatatura in aceasta privinta. O pasare zbura prin vazduh, zbura prin seninul cerului si era asa de fericita: rasuna vazduhul de cantul ei. Jos, pe pamant, se lasa numai atunci cand avea nevoie de putina hrana.
Sunt unii credinciosi preocupati numai sa stranga; ei au lasat la o parte cele duhovnicesti. Nu sunt atat de preocupati de a face voia lui Dumnezeu sau de a castiga suflete pentru Dumnezeu, nu sunt atat de preocupati ca prin rugaciune si lucrarea lor sa inainteze Evanghelia, cat sunt preocupati sa stranga si sa stranga cat mai mult.
Domnul Isus zice: Painea “noastra” cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi. El nu ne-a invatat sa ne rugam: Painea “mea” cea de toate zilele, da-mi-o mie astazi. Cuvantul “noastra” arata ca este vorba de mai multi, nu este vorba numai de fiecare dintre noi. Si daca Domnul Isus ne invata sa ne rugam in felul acesta, “painea noastra”, insemneaza ca El vrea ca, in ceea ce priveste mijloacele de trai, sa ma rog nu numai pentru mine personal, ci sa ma rog si pentru altii. Sunt multi care o duc greu in ceea ce priveste mijloacele de trai si credinciosii, care trebuie sa fie milosi si simtitori, ei trebuie sa simta impreuna cu astfel de oameni. Si aceasta simtire trebuie sa se arate si in rugaciune, dar trebuie sa se arate si in mod practic.
Se spune ca un credincios se ruga lui Dumnezeu pentru cineva care era lipsit. Baiatul, care l-a auzit, i-a zis asa: Taticule, eu, daca as fi in locul d-tale, nu m-as multumi numai sa ma rog pentru cutare sa-i dea Dumnezeu cele necesare. As lua din casa de la noi, unde este belsug, as lua din lucrurile de hrana pe care le avem si i-as da persoanei aceleia.
Fiindca a venit vorba de lucrul acesta, as intreba: Avem noi o randuiala, ca din ceea ce castigam, sa punem ceva de o parte, regulat, pentru ca din partea aceasta sa se infrupteze si cei ce sunt lipsiti de painea cea de toate zilele? S-a spus uneori aici, in adunare, ca si acesta este un har pe care il au cei credinciosi: ca ei, si cu bunurile vietii acesteia sa poata ajuta lucrarea lui Dumnezeu si pe cei ce nu au painea cea de toate zilele. Este bine ca cine nu s-a pus in randuiala inaintea lui Dumnezeu in aceasta privinta, sa se puna in randuiala.
Cineva, in legatura cu aceasta, a zis: Mi-a mers mai bine cu noua parti din venitul meu, decat cu venitul intreg. Adica a fost o vreme cand el nu dadea nimic din venitul lui pentru lucrarea lui Dumnezeu, pentru ajutorare. Pe urma s-a hotarat sa dea macar zece la suta. La Maleahi 3.10 scrie: “Aduceti insa la casa vistieriei toate zeciuielile, ca sa fie hrana in casa Mea; puneti-Ma astfel la incercare, zice Domnul ostirilor, si veti vedea daca nu va voi deschide zagazurile cerurilor si daca nu voi turna peste voi belsug de binecuvantare.” In legatura cu locul acesta, cineva a spus: zavoarele zagazurilor nu sunt in patea dinspre Dumnezeu, ci sunt in partea dinspre noi. Vrem ca zagazurile acestea sa porneasca spre noi? Atunci sa dam la o parte zavorul neglijentei, zavorul zgarceniei, zavorul faptului ca nu simtim cu cei ce se afla in nevoi, si atunci Dumnezeu Isi ca implini cuvantul.
Acum, ca incheiere, sa ne gandim la cele ce au trecut prin fata mintii noastre in ceasul acesta si apoi sa ne gandim ca si mijloacele de trai, toate vin de la Dumnezeu. Sa cautam sa depindem de Dumnezeu in fiecare zi si in aceasta privinta. Sa credem ca El ne poarta de grija in fiecare zi. Sa dam la o parte ingrijorarea, sa traim modest, sa fim simtitori si la nevoile altora. Sa multumim Domnului pentru toate cele necesare existentei, pe care ni le-a dat si ni le da si, in felul acesta, sa cautam sa fim implinitori ai Cuvantului cu care ne-a invatat Domnul Isus sa ne rugam: “Painea noastra cea de toate zilele, da-ne-o noua astazi.”
Emil S. Constantinescu
7 martie 1965
Multumim si apreciem munca si bunavointa fr. Horia Azimioara prin care am primit meditatiile si predicile fratelui Emil S. Constantinescu
Posts
No comments:
Post a Comment