LUCRAREA DUHULUI SFANT Gheorghe Cornilescu 1957

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Lucrarea Duhului Sfant

    Nu este in gandul nostru ca, in cele ce urmeaza, sa ne ridicam impotriva vreuneia din invataturile bisericilor care sunt in lume (intrebuintez termenul de biserici pentru ca este vorba si de altele, in afara celor pe care le putem numi adunari). Cu atat mai putin nu este in gandul nostru sa ne razboim cu aceste biserici. Nici macar nu ne gandim sa cercetam in amanuntime vreo invatatura a uneia din ele, ci, in legatura cu invataturile deosebite ale unora din aceste biserici, incercam sa adancim felul nostru de a vedea lucrurile, pe care-l socotim potrivit Scripturii.

    Nu intentionam ca, fiind intariti in ce priveste adevarurile pe care le avem noi, sa le impunem vreunei adunari, nici nu cautam sa induplecam pe vrunul dintre noi, care a ajuns la alta incredintare, cu scopul ca sa-l facem sa aiba aceleasi incredintari ca noi. Cine si-a format o incredintare din Cuvantul lui Dumnezeu, e slobod. Dorim insa ca in asemenea imprejurari, fratii care au ajuns la alte invataturi sa aiba si ei aceeasi atitudine fata de noi, adica sa nu ne incurce, ci sa mearga acolo, in biserica sau adunarea care are aceleasi invataturi sau incredintari. Prin asta nu ne ridicam impotriva nimanui

    Si aceasta nu din cauza ca am avea ceva impotriva sau ca prin asta s-ar micsora dragostea noastra fata de ei, ci din pricina ca practic nu ne intelegem si dam nastere la certuri de vorbe si robul lui Dumnezeu nu trebuie sa se certe. Iata, de pilda, sunt unii frati care se boteaza cand sunt mari, chiar daca au mai fost botezati odata, sub cuvant ca botezul este recomnadat numai celor care au credinta. Sa presupunem ca amandoi plecam la lucru. Eu voi spune oamenilor: Veniti la Domnul Isus, credeti in El si veti avea iertarea pacatelor. Iar fratele, cu alta incredintare despre botez – vine dupa mine si spune: Asta nu e de ajuns, ci trebuie sa te botezi. Faptul acesta produce incurcatura in sufletele celor ce asculta Evanghelia si cearta intre frati, din pricina intelegerii diferite a unui adevar.

    Din pricina asta, spunem celor ce au convingerea ca trebuie sa se boteze a doua oara sau sa tina sabatul sau au o alta invatatura: Nu este bine sa incurcam lucrurile. Daca ai convingerea asta, foarte bine, mergi acolo, impreuna cu cei ce au aceeasi convingere. Oricata suparare ar fi pentru cineva, intrucat ma priveste, eu continui totusi a da sfatul acesta: Mergi, frate, in adunarea care are astfel de lucruri, pentru ca nu cumva sa ne pomenim ciorovaindu-ne pe cale. Deci in acesta privinta trebuie sa fim bine lamuriti. Nu cautam sa tinem pe cineva in mijlocul nostru, daca a ajuns la alta incredintare. Dimpotriva, il rugam, cu foarte mare staruinta, sa nu ne incurce in lucru si sa se alature de adunarea ale carei convingeri le are.

    De alta parte orice incredintare trebuie sprijinita pe Cuvantul lui Dumnezeu. Spun unii: Asa ne-a invatat fratele cutare. Ei bine, daca sunt intre noi frati care isi sprijinesc felul lor de a gandi sau de a vietui pe un om, apoi e subred acest sprijin. Noi suntem oameni. Maine vom pieri. Si atunci cum ramane cu taria convingerilor? Spunem si noi cum trebuie inteles Cuvantul lui Dumnezeu. Cine asculta, prinde ceea ce se potriveste cu Cuvantul lui Dumnezeu. Astfel sprijinul nostru nu mai este o persoana, oricat de insemnata ar fi acea persoana, ci ne sprijinim convingerile pe Cuvantul lui Dumnezeu.

    Numai o Persoana poate sa ne calauzeasca in tot adevarul, cum spune Domnul Hristos. Persoana aceasta a venit pe pamant la Rusalii, dupa ce ucenicii au asteptat zece zile, potrivit fagaduintei pe care le-a facut-o Domnul Hristos cand S-a inaltat la cer. De atunci Duhul Sfant a ramas pe pamant si va ramanea aici pana la venirea Domnului Isus. Ca inlocuitor al Domnului Isus, Duhul Sfant face aceeasi lucrare pe care o facea Domnul Isus cand era cu trup pe pamant.

    Ca Persoana dumnezeiasca are aceleasi insusiri ca Dumnezeu. Este  sfant, de aceea spunem Duhul Sfant. Uraste pacatul ca si Dumnezeu. Prin lucrarea Lui, oamenii sunt indrumati sa n-aiba niciun fel de legatura cu pacatul. Duhul Sfant nu este legat de niciun loc. El vede, aude si poate totul. Ca si Tatal si Fiul, Duhul Sfant este atotstiutor, atotputernic si pretutindeni. Cand am primit pe Duhul Sfant, am primit pe Dumnezeu in persoana in inima noastra, ca sa lucreze in noi ce e dupa voia Sa.

    Cand vine in inima noastra Duhul Sfant, ia nastere un foc care ne aprinde pentru Dumnezeu, pentru voia Sa si pentru gandurile Sale. Vrem sa facem voia lui Dumnezeu, fiind gata sa renuntam la orice ne desparte de El si ne impiedica sa urmam pe Domnul Isus. Focul arde tot ce nu e bun. A stinge Duhul inseamna a stinge acest foc, a stinge aceasta predare si dispozitie de a fi pentru Dumnezeu. Asta nu inseamna ca Duhul Sfant pleaca. El ramane, dar nu mai arde. Daca bagam de seama ca Domnul Isus nu ne mai este pe primul plan in viata noastra, atunci sau noi insine am stins Duhul sau un altul a izbutit sa ne raceasca prin vreo observatie a sa.

    Intristam pe Duhul Sfant cand ingaduim pacatul in viata noastra. Cand suntem suparaciosi, fara dragoste, neprietenosi, pricinuim mahnire Duhului Sfant. Dar El nu pleaca din pricina asta, ci doar este mahit ca o persoana careia nu-i faci pe plac. Nu trebuie insa sa ramanem asa. Sa ne marturisim pacatul si sa credem ca Domnul Isus ni l-a iertat. Atunci vine din nou pacea si bucuria in sufletul nostru.

    Fariseii si carturarii puneau lucrarea lui Dumnezeu pe seama Satanei. Prin aceasta savarseau pacatul impotriva Duhului Sfant. Un credincios nu poate face asa ceva. Si totusi unii credinciosi socotesc ca au pacatuit impotriva Duhului Sfant si din aceasta cauza sunt tare mahniti. Daca in adevar ar fi pacatuit impotriva Duhului Sfant, nu s-ar mai sinchisi despre asta, ci ar sta linistiti cu fapta lor, caci le-ar lipsi constiinta pacatului. Cine este mahnit si indurerat, a intristat pe Duhul Sfant sau L-a stins, dar n-a savarsit pacatul impotriva Lui. Intristarea lui este o dovada ca Duhul Sfant lucreaza in el.

    Duhul Sfant este ca Persoana dumnezeiasca din vesnicie, intocmai ca Tatal si ca Fiul. Insa inainte de Rusalii El n-a fost mereu pe pamant, ci venea numai pentru implinirea anumitor insarcinari. Avea de pilda sa pregateasca pe un om pentru o anumita insarcinare, sa-i dea insarcinarea si, cand omul isi indeplinea insarcinarea in puterea Sa, El pleca. Duhul Sfant era asadar pe pamant pentru o anumita vreme si pentru un anumit scop si nu mereu, cum este de la Rusalii. De la Rusalii, El a venit sa locuiasca in om si sa ramana in credincios.

    In Vechiul Testament era – s-ar putea spune – vremea Tatalui. Cand s-a implinit vremea, a venit Fiul, ca sa implineasca planul Tatalui, anume mantuirea omului. Dupa ce Si-a terminat lucrarea, Fiul a plecat inapoi la Tatal. Atunci a fost vremea Fiului. De la Rusalii e vremea Duhului Sfant.

    Sarcina Duhului Sfant este sa castige pe om pentru a-l face copil al lui Dumnezeu prin credinta in jertfa Domnului Isus. Asa ca noi traim in vremea Duhului Sfant. E vremea harului.

    Pe Duhul Sfant Il primim cand credem in Domnul Isus, potrivit locului de la Efeseni 1.13-14. Pentru aceasta sunt necesare pocainta si credinta. Recunosc deci intai ca nu sunt un copil al lui Dumnezeu, ca am fost nascut in pacat si deci din pricina pacatului sunt pierdut. Trebuie deci sa fiu lamurit in ce priveste starea omului fara Domnul Isus.

    Trebuie apoi sa urmeze al doilea pas, anume sa doresc sa fiu mantuit. Atunci recunosc ca Domnul Isus a fost trimis in lume pentru mine, ca sa ia asupra Lui pacatele mele si prin aceasta a savarsit mantuirea mea. Mai inainte nu stiam ce sa fac cu Domnul Isus. Dar acum stiu ca toate pacatele mi-au fost iertate nu pentru ca as fi meritat asa ceva, ci pentru ca Domnul Isus a murit pe cruce pentru ele. Eu cred acest fapt si in clipa aceea primesc pe Duhul Sfant, care-mi da siguranta ca acum sunt al lui Dumnezeu pentru timp si vesnicie (Romani 8.16). Primirea Duhului Sfant se face asadar cand primim mantuirea in Domnul Isus.

    Lucrarea Duhului Sfant in noi sta in a preamari pe Domnul Isus. El lumineaza in noi ce a facut Domnul Isus pentru noi. Lucrarea de mantuire a Domnului Isus n-are niciun pret pentru noi fara lucrarea Duhului Sfant. El lucreaza in noi deci ce a facut Domnul Isus pentru noi. De aceea nici nu ne rugam Duhului Sfant, deoarece El nu cauta nimic pentru Sine, ci totul numai pentru Domnul Isus. Din clipa in care deschide ochii vreunui om, El ii arata lucrarea Domnului Isus. Toata stradania Duhului Sfant este deci sa ne faca pe Domnul Isus mare si sa facem voia lui Dumnezeu Tatal. Iata de ce nu ne rugam Duhului Sfant, ci Tatalui si Fiului prin Duhul Sfant.

    Ne rugam sa fim plini de Duhul Sfant nu pentru Duhul Sfant ca Persoana, pentru ca El este in noi de cand am crezut in Domnul Isus, ci pentru lucrarea Lui in noi, ca sa avem mai multa dragoste, rabdare etc.

    Se vorbeste uneori despre botezul cu Duh Sfant ca despre o pregatire speciala pentru lucru, ca si cand ar fi vorba despre o noua revarsare a Duhului Sfant. Scriptura nu cunoaste decat un botez cu Duhul Sfant si anume acela cand Duhul Sfant a venit ca sa formeze “trupul lui Hristos.” Botezul in Scriptura are acest inteles: plantarea madularului in trupul lui Hristos, in care este deci legat cu celelalte madulare  (vezi 1 Corinteni 12.13).

    Prin pocainta si credinta , adica prin intoarcerea la Dumnezeu, prin credinta in jertfa Domnului Isus, primim pe Duhul Sfant. Printr-o ascultare deplina si printr-o predare fara nicio rezerva in gand, vorba si fapta, ajungem plini de Duh Sfant. Aceasta e porunca lui Dumnezeu pentru vremea de azi: Fiti plini de Duh Sfant!

    Eu cred ca este bine ca un credincios sa aiba siguranta adevarurilor pe care le-a primit si pe care le traieste. Am intalnit crednciosi care, atunci cand sunt intrebati de pilda: De ce ai venit la Domnul Isus? nu pot sa spuna precis. Sau: Cand ai primit pe Duhul Sfant sau o alta intrebare, nu pot sa raspunda precis. Socotesc ca un credincios trebuie sa stie bine de ce a crezut in Domnul Hristos, de ce gandeste ca trebuie sa traiasca in legatura cu El. Si este bine sa ajunga la siguranta nu numai in acesta privinta, ci in toate privintele el sa aiba siguranta adevarurilor pe care le-a primit.

    Daca in ce priveste mantuirea cunostinele noastre sunt destul de sigure, despre Duhul Sfant pare ca lucrurile nu stau chiar asa de bine. De pilda multi nu stiu daca Duhul Sfant este o putere, o inraurire sau o simpla lucrare. Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca Duhul Sfant este o Persoana intocmai asa cum este Tatal si cum este Fiul, are aceleasi insusiri ca si Tatal, ca si Fiul.

    Lucrurile sunt clare in Cuvantul lui Dumnezeu. Dar sunt oameni care nu vad tot asa de clar. Sunt oameni care poarta denumirea speciala de penticostali, cum sunt si oameni care poarta denumirea speciala de baptisti, dupa cum accentueaza asupra uneia sau alteia din invataturi. Eu nu intru in amanuntime in invatatura penticostalilor. Numai atata scot in evidenta, ceea ce este in legatura cu noi, ce pretind acesti oameni in ce priveste lucrarea Duhului Sfant atunci cand aud despre noi, cei ce facem parte din adunarea aceasta.

    Ei spun de pilda ca noi nu avem pe Duhul Sfant pentru ca nu avem vorbirea in limbi; ca micsoram lucrarea Duhului Sfant in biserica si in cei credinciosi prin faptul ca nu exercitam darul acesta sau nu luptam pentru exercitarea acestui dar in biserica, adica vorbirea in limbi; ca nu tinem seama, de alta parte, ca in Noul Testament se arata ca cei dintai credinciosi au vorbit in limbi; ca nu tinem seama, de alta parte, ca apostolul Pavel sustine vorbirea in limbi; ca noi nu socotim ca vorbirea in limbi este singurul semn al primirii Duhului Sfant.

    Prin urmare de aceea nu am avea noi Duhul Sfant, pentru ca nu avem vorbirea in limbi. Deci, neavand vorbirea in limbi, nu avem nici pe Duhul Sfant si deci ne amagim ca suntem mantuiti, nu suntem mantuiti. Prin urmare suntem lumesti, in orice caz pierduti.

    Iata, iubitilor, aceasta este pe scurt ce cred oamenii acestia despre noi, credinciosi care socotim ca avem siguranta mantuirii prin credinta in jertfa Domnului Hristos si avem pe Duhul Sfant din clipa in care am crezut.

    Si fiindca se pune lucrul acesta in legatura cu vorbirea in limbi, adica participarea noastra ca oamneni credinciosi in vorbirea in limbi, ma voi margini sa arat lucrarea Duhului Sfant, asa cum se deprinde din Scriptura: la Rusalii si in al doilea rand lucrarea Duhului Sfant dupa Rusalii si cum ne este aratata in Noul Testament; apoi, lucrarea Duhului Sfant cum este aratata in vremea harului, in biserica, in fiecare dintre noi cei credinciosi. Desigur ca voi starui mai mult asupra primelor doua puncte si mai putin asupra celui de al treilea, crezand ca este mai cunoscut si in orice caz ar fi mai multe de aratat in aceasta privinta. 

                                                Gheorghe Cornilescu

                                                            1957