MEDITATII -CUVINTE DE MANGAIERE,ZIDIRE,IMBARBATARE SI TREZIRE -LUNA SEPTEMBRIE 2015

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

1 SEPTEMBRIE

Destinat pentru a fi sfânt

„Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.” 1 Petru 1:16

Aminteşte-ţi permanent care este scopul vieţii tale. Destinul omului nu este nici fericirea, nici sănătatea, ci sfinţenia. In zilele de astăzi avem mult prea multe dorinţe şi ne risipim în ele; dorinţe bune, nobile şi drepte care poate îşi vor găsi împlinirea, dar pe care Dumnezeu trebuie să le facă să nu mai aibă o aşa mare importanţă pentru noi. Singurul lucru care contează cu adevărat este dacă omul vrea să-L accepte pe Dumnezeul care-l va face sfânt. Oricare ar fi preţul, omul trebuie să aibă o relaţie bună cu Dumnezeu.Cred eu că trebuie să fiu sfânt? Cred că Dumnezeu poate să vină în inima mea şi să mă facă sfânt? Dacă, prin predica ta, mă convingi că nu sunt sfânt, voi fi indignat de această predică. Vestirea Evangheliei trezeşte resentimente puternice, deoarece Evanghelia îmi dezvăluie că nu sunt sfânt; dar, de asemenea, ea trezeşte în mine o dorinţă intensă.  Dumnezeu are un singur scop pentru om, şi anume sfinţirea. Singurul Său scop este crearea de sfinţi. Dumnezeu nu e o maşină eternă de binecuvântat oameni; El n-a venit să mântuiască oamenii din milă; El a venit să-i mântuiască, deoarece i-a creat ca să fie sfinţi. Ispăşirea înseamnă că Dumnezeu mă poate aduce înapoi la unitate perfectă cu El prin moartea lui Isus Cristos, fără să rămână nici o umbră între noi.Nu tolera niciodată, din compasiune faţă de tine sau faţă de alţii, vreun obicei care nu este după voia unui Dumnezeu sfânt. Sfinţenia înseamnă puritate în umblarea ta, în cuvintele care-ţi ies din gură, în gândurile pe care le nutreşti – orice detaliu al vieţii să fie sub privirea lui Dumnezeu. Sfinţenia nu este numai ceea ce-mi dă Dumnezeu, ci şi ceea ce manifest eu din ce mi-a dat Dumnezeu.DESCARCA DE AICI :TOTUL PENTRU GLORIA LUI – OSWALD CHAMBERS-SEPTEMBRIE

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

de Charles H. SPURGEON

1 septembrie

A RĂMÂNE ÎN ASCULTARE, ÎN DRAGOSTE

Dacă păziţi cuvintele Mele, veţi rămâne în dragostea Mea.Ioan 15.10

Să rămânem în ascultare şi să rămânem în dragostea Domnului Isus; iată două lucruri care nu pot fi despărţite. Numai o viaţă pusă sub cârmuirea Domnului Cristos poate să dovedească că noi suntem plăcerea Lui. Să păzim cuvintele Lui, ca să putem să fim încălziţi de dragostea Lui. Fără sfinţenie, care singură este plăcută lui Dumnezeu, noi nu putem plăcea Domnului Isus. Cel care nu urmăreşte sfinţenia, nu cunoaşte nimic din dragostea Domnului Cristos.Desfătarea de bună voie în dragostea Domnului nostru, este un lucru din cele mai delicate. Ea este mult mai simţitoare faţă de păcat şi faţă de sfinţenie decât este argintul viu la frig sau la căldură. Dacă suntem cu o inimă simţitoare şi curaţi în gândire, vorbire şi viaţă, ca să-L cinstim pe Domnul Isus, atunci primim dovezi ale dragostei Lui, fără număr. Dacă dorim să avem necurmat o astfel de fericire, ne trebuie o necurmată sfinţenie. Domnul nu-Şi va ascunde faţa Sa de noi, numai noi să nu ne întoarcem faţa de la El. Păcatul este norul care ne întunecă soarele. Dacă ascultarea noastră este atentă şi predarea noastră totală, vom umbla în lumină, după cum Dumnezeu însuşi este în lumină şi vom rămâne astfel în dragostea Domnului Isus, după cum El rămâne în dragostea Tatălui. Dulce făgăduinţă, dar care are înainte un „dacă” foarte serios. Doamne, fă-mă să am acest „dacă” care este cheia care-mi deschide comoara.DESCARCA DE AICI :TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU – SEPTEMBRIE

DOMNUL ESTE APROAPE-GBV

Marţi, 1 Septembrie 2015

Pentru că un Copil ni S-a născut, un Fiu ni S-a dat, şi domnia va fi pe umărul Lui; şi-I vor pune numele: Minunat, Sfetnic, Dumnezeu puternic, Părinte al eternităţii, Domn al păcii.Isaia 9.6

Cinci nume ale lui Mesia

Acum ni se spune ceva care depăşeşte orice gând al nostru; şi nici nu poate fi altfel, atunci când privim la următorul nume al Domnului.

„Părinte al eternităţii“ – Cine poate cuprinde eternitatea în gândurile Lui? Cine poate înţelege infinitul? Nimeni altul decât Dumnezeul etern! Însă, deşi eternitatea este un concept infinit, ea nu este mai mare decât Cel pe care scriitorul inspirat Îl numeşte aici „Fiul“ care ne-a fost dat, pentru că El este de asemenea numit„Părinte [Tată] al eternităţii“. Acest lucru depăşeşte orice gând! Noi însă îl credem şi, mai mult, credem că Domnul şi Mântuitorul nostru Isus Hristos este Părintele eternităţii, aşa cum ne spune Duhul Sfânt; şi ne bucurăm la vederea măreţiei şi gloriei Sale. Chiar dacă înţelegem mult prin harul divin care ne instruieşte, ne bucurăm că rămâne infinit de mult dincolo de orice înţelegere a noastră – „El este înainte de toate şi toate se ţin împreună prin El“. Acest lucru este spus despre Fiul.După o astfel de descriere a numelui Său, care solicită cea mai mare energie de gândire, intrăm, ca să zicem aşa, pe tărâmul odihnei, atunci când privim la ultima parte a numelui Său încincit: „Domn al păcii“. Nu va exista sfârşit al progresului cârmuirii şi păcii Sale. Nu este nici sfârşit al păcii de care se bucură cei ai Săi astăzi, însă El Însuşi este Domnul ei – Căpetenia ei. El este „Domnul domnilor pământului“. Nu este nimeni deasupra Lui. El este Fiul împăratului David, mai mare decât David, fiind Domnul lui. El este adevăratul Solomon din Psalmul 72. Citim că, în timpul guvernării Sale, „munţii vor aduce pace poporului … şi va fi belşug de pace până nu va mai fi luna … toate naţiunile Îl vor numi fericit … tot pământul să fie plin de gloria Lui! Amin, da, amin!“ (Psalmul 72.3,7,17,19). H J Vine DESCARCA DE AICI :DOMNUL ESTE APROAPE – GBV- SEPTEMBRIE (1)

MANA DE DIMINEAŢĂ

1 SEPTEMBRIE  

“Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse. Să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpînul lor…” LUCA 12:35,36

Ce înştiinţare solemnă ne dă Domnul Isus prin cuvintele acestea! În vechime aceasta era înfăţişarea unei persoane care era gata de plecare. Aşa trebuiau să fie israeliţii în ziua cînd Domnul avea să-i scoată din Egipt, în orient, brâul cu care se încingeau oamenii avea scopul să le ridice tunica pentru ca să nu fie împiedicaţi la mers. Cuvintele textului nostru sînt adresate credincioşilor care trebuie să fie gata de a pleca pe drumul spre Canaanul nostru veşnic. Pentru unii drumul poale fi mai scurt, pentru alţii mai lung, dar este neapărat necesar ca şi unii şi ceilalţi să aibă mijlocul încins. Apostolul Pavel la Efeseni 6:14 ne spune clar cu ce trebuie să fim încinşi. Centura care trebuie să ne susţină bine este Adevărul şi să fim bine încredinţaţi că pentru noi, Adevărul este Domnul Isus. Încinşi cu El, vom fi siguri de mersul nostru pe drumul de care am vorbit. Cuvântul însuşi de adevăr exclude cu desăvîrşire orice duplicitate, îndoială, nesiguranţă, viaţă dublă şi orice ar fi incompatibil cu Desăvârşitul nostru Adevăr. Dacă nu avem o astfel de centură, atunci nu sîntem pe drumul spre cer! Al doilea element care caracterizează pe cel care e gata de plecare, este “făclia aprinsă”. Expresia aceasta ne face imediat să ne gândim la solemnul adevăr biblic cu privire la întunericul veacului de acum. Dumnezeu ne-a dat marea cinste dar şi imensa răspundere de a fi nişte lumini în lume. A avea făcliile aprinse înseamnă a menţine o mărturie inalterabilă care să lucreze cu eficacitate în întunericul de acum, iar Domnul Isus spune: “Tot aşa, lumina voastră să lumineze înaintea oamenilor ca ei să vadă faptele voastre drepte şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Iată două lucruri simple şi precise care nu necesită o interpretare filozofică şi complicată: Adevăr şi Lumină, dar care sînt neapărat necesare să le avem ca să ajungem la capătul drumului pe care am pornit. Ele sînt Domnul Isus. “Eu sînt… Adevărul”. “Eu sînt… Lumina…” Lumina care este în noi să fie în adevăr lumină, pentru că Domnul nostru a avut grijă să mai spună: “Dacă lumina care este în tine este întuneric, cît de mari trebuie să fie întunecimile”. Versetul de astăzi se încheie cu o comparaţie cum nu se poate mai potrivită pentru noi astăzi:”Să fiţi ca unii care aşteaptă pe stăpânul lor.” Aceasta trebuie să fie şi atitudinea fiecărui credincios: o permanentă aşteptare, ca mireasa care aşteaptă cu nerăbdare pe mirele ei şi care nu se mai încurcă cu lucrurile inutile ale vieţii acesteia. Singura ei dorinţă este să-l vadă venind mai repede. Să fim gata ca să putem spune: Vino Doamne Isuse!DESCARCA DE AICI :MANA DE DIMINEAŢĂ SEPTEMBRIE

 

OSWALD CHAMBERS

BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU

1 SEPTEMBRIE

  Doamne, am hotărât înaintea Ta să mă dedic lucrării printre soldaţi; ia-mă şi călăuzeşte-mă în fiecare amănunt. Ştiu că vrei s-o faci, dar mă tem de judecata mea pripită.DESCARCA DE AICI:BĂTÂND LA UŞA LUI DUMNEZEU- OSWALD CHAMBERS SEPTEMBRIE (3)

CALENDAR BIBLIC

DOMNUL ESTE APROAPE

1 SEPTEMBRIE

Toma, zis Geamăm, unul din cei doisprezece, nu era cu ei
când a venit ISUS. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: Am văzut pe Domnul! loan 20,24.

Toma nu era prezent în prima adunare după învierea Domnului, fapt care a constituit o mare pierdere pentru el. Câţi sunt şi azi care pierd mult când locurile lor sunt goale în strângerea laolaltă pentru Numele Domnului Isus! Ceilalţi ucenici îi spuneau lui Toma că au văzut pe Domnul. Această binecuvântare o aveau pentru că erau prezenţi în această adunare. Oare nu se întâmplă aşa şi cu noi adesea? Toma nu vroia să creadă până nu vedea semnele cuielor în mâinile Lui Isus şi până când nu punea mâna în
coasta Lui. Noi găsim în Toma o pildă a evreilor care nu vor să creadă până când „Îl vor vedea şi cei care L-au străpuns.” Dar Domnul nostru se preocupă îndeaproape de Toma într-o atmosferă plină de iubire. Ce har! Isus ştie tot ce ne este necesar, şi ce binecuvântat lucru dacă ne gândim să fim prezenţi în jurul Său pentru a primi tot ce e necesar pentru creşterea noastră duhovnicească. El ştie cum să-l trateze şi să-l ajute pe fiecare dintre ai Săi. „Cine ar putea, să înveţe pe alţii ca El?” (Iov 36.22).De aceea veniţi să stăm mai des la picioarele Sale! Mai ales când suntem adunaţi în jurul scumpului Său Nume unde primim binecuvântările Lui din care apoi putem da şi altora. Dumnezeu spunea lui Avraam: „Eu vreau să te binecuvintez.. .şi tu să fii o binecuvântare pentru alţii.” Ce minunat este pentru un suflet dacă pune în practică toate binecuvântările Lui Dumnezeu. El să ne ajute pe toţi ca să putem spune: „Am văzut pe Domnul.” Starea de faţă a Duhului Sfânt în Adunarea Lui Dumnezeu e un fapt şi tot ce se face aici trebuie să arate că într-adevăr El este Cel ce călăuzeşte totul. În felul acesta nimeni nu e liber să spună sau să să facă ce vrea. În Adunarea Lui Dumnezeu NUMAI Duhul Sfânt e slobod să întrebuinţeze pe cine vrea..DESCARCA DE AICI:CALENDAR BIBLIC-SEPTEMBRIE-DOMNUL ESTE APROAPE

MEDITAŢII ZILNICE

WIM MALGO

1 SEPTEMBRIE

«Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.» 1 CORINTENI 6,11

Omul care L-a primit în inimă pe Domnul Isus este, prin naşterea din nou, sfânt şi curat înaintea lui Dumnezeu. Dar acelaşi apostol Pavel care a scris cuvintele de mai sus, a spus: «Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească» (Rom. 7,18). Nu pare a fi aceasta o contradicţie, un cerc vicios? Nu! Acest adevăr este întărit de Pavel în 2 Corinteni 4,7: «...pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi». Ca şi copii ai Săi trăim mereu sub presiune. Pe de-o parte suntem zilnic confruntaţi cu faptul că firea noastră, natura păcătoasă îngrădeşte acţiunea lui Dumnezeu în noi, iar pe de altă parte avem la dispoziţie puterea Sa nesfârşită. Cum poate fi oare activată această putere a Sa în viaţa noastră? Prin ascultare şi credinţă! Cu cât suntem mai puternic ispitiţi şi rezistăm, cu atât Domnul este mai lăudat şi slăvit. Prin aceste încercări noi mărturisim de fapt credinţa, ascultarea şi dependenţa noastră totală de biruinţa Lui. Cum altfel am putea testa realitatea şi adevărul biruinţei lui Isus, dacă păcatul ar fi mereu departe de noi? Dar iată că acum putem fi fericiţi şi biruitori, în ciuda firii păcătoase şi a acţiunii duşmanului:«Dar mulţumiri fie aduse Lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!» (1 Cor. 15,57). Aceasta este lupta credinţei adevărate; cei ce luptă şi biruie vor fi odată încoronaţi în slava cerească..DESCARCA DE AICI:WIM MALGO-MEDITATII ZILNICE-SEPTEMBRIE

CHARLES H. SPURGEONMEDITAŢII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI
Dimineaţa şi Seara

1 SEPTEMBRIE
Dimineaţa

Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.                                                                               Psalm 73:24

Psalmistul simte nevoia de călăuzire divină. Tocmai a descoperit nebunia propriei sale inimi şi, ca să nu fie târât de ea, hotărăşte să se lase călăuzit de sfatul Lui Dumnezeu de acum înainte. Sentimentul nebuniei noastre este un mare pas către înţelepciune, atunci când acest sentiment ne face să ne încredem în înţelepciunea Domnului. Omul orb se lasă condus de braţul prietenului său şi ajunge acasă în siguranţă. Ca şi el, noi trebuie să ne predăm călăuzirii divine, fără nici o îndoială, siguri că, deşi nu putem vedea, este spre binele nostru să ne încredem în Dumnezeul atotvăzător. „Mă vei” este o expresie de binecuvântată încredere. El era sigur că Domnul nu va refuza această misiune. Acesta este un cuvânt care ţi se adresează ţie, credinciosule; odihneşte-te în el. Fii sigur că Dumnezeu va fi sfătuitorul şi prietenul tău. El te va călăuzi şi îţi va arăta orice drum. In Cuvântul Său scris ai asigurarea aceasta în parte împlinită, fiindcă Sfânta Scriptură este sfatul Său pentru tine. Suntem fericiţi să avem călăuzirea Cuvântului Lui Dumnezeu! Ce ar fi marinarul fără busolă? Şi ce ar fi creştinul fără Biblie? Aceasta este graficul de control, harta în care este descris fiecare banc de nisip, şi pe care toate canalele, de la nisipurile mişcătoare ale distrugerii spre limanul salvării, sunt marcate şi însemnate de Cel care cunoaşte tot drumul. Binecuvântat să fii, o Doamne, fiindcă putem crede că ne călăuzeşti acum, şi că ne vei călăuzi până la capăt! După această călăuzire prin viaţă, psalmistul anticipează o primire divină la sfârşit — „apoi mă vei primi în slavă”. Ce gând pentru tine, credinciosule! Dumnezeu însuşi te va primi în glorie — pe tine! Deşi eşti rătăcitor, pribeag şi străin, El te va aduce acasă în siguranţă! Aceasta este partea ta. Trăieşte cu ea astăzi, şi dacă îndoielile te înconjoară, du-te, prin  puterea acestui text, drept la tron.

1 SEPTEMBRIE
Seara

În orice vreme, încredeţi-vă în El.Psalmi 62:8

Credinţa este conducătorul vieţii vremelnice, ca şi al vieţii spirituale. Noi trebuie să avem credinţă în Dumnezeu pentru problemele pământeşti, ca şi pentru grijile cereşti. Doar aşa învăţăm să ne încredem în Dumnezeu ca să împlinească nevoile zilnice, şi să trăim deasupra lumii. Nu trebuie să fim leneşi, fiindcă lenevia arată că nu ne încredem în Dumnezeu, care munceşte mereu, ci în diavol, care este tatăl leneviei. Nu vom fi nechibzuiţi sau risipitori, fiindcă aceasta înseamnă să ne încredem mai degrabă în noroc decât în Dumnezeu cel viu, care este Dumnezeul economiei şi ordinii. Acţionând cu toată prudenţa şi corectitudinea, ne bazăm cu simplitate şi în întregime pe Dumnezeu mereu. Permiteţi-mi să vă recomand o viaţă de încredere în Dumnezeu în lucrurile pământeşti. Crezând în Dumnezeu, nu va trebui să te căieşti fiindcă ai folosit mijloace necurate ca să devii bogat. Slujeşte-L pe Dumnezeu cu integritate. Dacă nu ai nici un succes, măcar nu vei avea nici un păcat pe conştiinţă. Increzându-te în Dumnezeu, nu vei deveni vinovat de afirmaţii contradictorii. Cel care se încrede în propriile abilităţi navighează astăzi într-o direcţie şi mâine în alta, ca o barcă împinsă încoace şi încolo de suflarea vântului. Insă cel care se încrede în Domnul este ca un vapor cu aburi, care despică valurile, înfruntă vânturile şi lasă o urmă dreaptă şi strălucitoare spre limanul dorit Fii o persoană care are principii de viaţă înăuntrul inimii. Nu te lăsa târât de practicile înţelepciunii lumeşti. Umblă pe cărarea integrităţii cu paşi hotărâţi, şi arată că eşti neînvins prin puterea pe care ţi-o dă încrederea în Dumnezeu. Astfel vei fi eliberat de grija poverilor. Nu vei fi tulburat de veşti rele. Inima ta va fi neclintită, „încrezătoare în Domnul” (Psalmi 112:7). Cât de plăcut este să pluteşti dus de curentul providenţei! Nu există nimic mai binecuvântat decât trăirea unei vieţi de dependenţă, întemeiat pe un Dumnezeu al legământului. Nu mai avem nici o grijă, „căci El însuşi îngrijeşte” (1 Petru 5:7) de noi Nu avem necazuri, fiindcă aruncăm poverile asupra Domnului..DESCARCA DE AICI:CHARLES H. SPURGEON-Meditatii de Dimineata si Seara SEPTEMBRIE (2)

CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU

pentru astăzi-SEPTEMBRIE  2015

 1 SEPTEMBRIE – “NU TE TEME”(1)

“Nu te teme, căci Eu sunt cu tine”(Isaia 41:10)

 Există mai multe feluri de teamă. Există teama care te avertizează să te fereşti de foc. Există teama care îţi cultivă respectul faţă de Dumnezeu(Psalmul 12:1).Oswald Chambers a spus:”Când te temi de Dumnezeu, nu trebuie să te mai temi de nimic altceva.”Există teama care te face să te simţi neputincios; uneori ea îşi are rădăcina în critica părinţilor, sau în ameninţările unui bătăuş, şi chiar dacă este neîntemeiată, ea tot îţi dă târcoale. Există teama de eşec, care, dacă e lăsată să se manifeste, devine părintele eşecului. Iov a spus:”De ce mă tem, aceea mi se întâmplă”( Iov 3:25). Există teama de necunoscut, când imaginaţia o ia razna. “Dacă nu întâlnesc niciodată persoana potrivită, dacă îmi pierd locul de muncă,  sau dacă biopsia confirmă ce e mai rău? Dumnezeu repetă în Cuvântul Său:”Nu te teme, căci Eu sunt cu tine.” Paul Tournier consemnează:” Viaţa şi credinţa insistă întotdeauna să înaintezi – iar eu nu pot merge mai departe fără să las ceva în urmă. Artistul trapezist trebuie să lase trapezul exact la momentul potrivit şi să planeze în gol, înainte să apuce altul. Credinţa ne cheamă să ieşim din perimetrul confortului nostru…să dobândim noi deprinderi şi să facem lucrarea pe căi diferite.” Dar devenim încordaţi. Ne gândim:”Dacă Dumnezeu îmi cere să fac ceva ce nu pot?” sau”Nu am puterea, înţelepciunea, sau credinţa necesară.” Dacă te-ai sprijini pe propriile tale resurse, ai da de necaz. Dar realitatea e că Dumnezeu te-a ales “după ştiinţa mai dinainte a Lui Dumnezeu”1 Petru 1:2). De fiecare dată când întâmpini o nouă provocare, El te întăreşte dovedindu-ţi nu numai că-ţi pune lşa dispoziţie instrumentele necesare, dar El are în vedere şi rezultatul..DESCARCA DE AICI:CUVÂNTUL Lui DUMNEZEU pentru ASTĂZI+SEPTEMBRIE

IZVOARE IN DEŞERT

1 Septembrie

Iată, îţi voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu. (Isaia 54:11)

Pietrele din zid au spus: „Noi am venit din munţii îndepărtaţi – din coasta stâncilor colţuroase. Focul şi apa au lucrat asupra noastră timp de veacuri, dar n-au produs decât nişte crăpături. Însă mâinile omeneşti ca ale voastre ne-au transformat în cămine în care copiii rasei voastre nemuritoare se nasc, suferă, se bucură, găsesc odihnă şi adăpost, şi învaţă lecţiile pe care Creatorul nostru şi al vostru ni le predă. Dar ca să ajungem să fim folosite pentru acest scop, am îndurat mult. Dinamita ne-a sfâşiat inima, şi târnăcoapele ne-au spart în bucăţi. Deseori când zăceam deformate şi sparte în carieră, totul părea să fie fără formă sau sens. Dar treptat am fost tăiate în blocuri, şi unele dintre noi am fost cioplite cu instrumente mai ascuţite până am căpătat o muchie fină. Acum suntem desăvârşite, suntem în locurile noastre potrivite şi suntem de folos.Voi, însă, sunteţi încă în cariera voastră. Voi nu sunteţi desăvârşiţi, şi din această cauză, aşa cum a fost odată cazul cu noi, sunt multe lucruri pe care voi nu le înţelegeţi. Dar voi sunteţi destinaţi pentru o clădire mai înaltă, şi într-o zi veţi fi aşezaţi în ea de mâini îngereşti, devenind pietre vii într-un templu ceresc“.

În aerul nemişcat muzica nu se aude;

  În marmura brută se ascunde o frumuseţe nevăzută;

Ca să iasă muzică şi frumuseţe e nevoie

  De atingerea meşterului, de dalta ascuţită a sculptorului.

Marele Meşter, ne atinge cu mâinile Lui îndemânatice;

  Nu lăsaţi muzica din noi să moară!

Marele Sculptor, ciopleşte-ne şi şlefuieşte-ne; nu lăsa

Să rămână, ascuns şi pierdut, chipul Tău în noi!.DESCARCA DE AICI:IZVOARE ÎN DEŞERT Septembrie

 

MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

Meditaţii zilnice – Fritz Berger

1 Septembrie

“Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe sine pentru noi ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”. Efes. 5:2.

Ce har mare că Dumnezeu a renunţat la Fiul Său şi ni L-a dat “Ca un prinos şi ca o jertfă”. El Însuşi a fost jertfit şi a strigat pe cruce: “S-a isprăvit!” Prin moartea Sa, El a plătit în totalitate orice păcat şi fărădelege şi aceasta are valoare veşnică. Astfel ne-a dăruit iertare pentru fiecare păcat şi a şters zapisul care era împotriva noastră. Dar El ne-a fost dat şi împreună cu El am primit în dar toate lucrurile. Hristos, dacă este în inima noastră ne eliberează de legea păcatului şi a morţii. Satan va trebui să părăsească inima noastră, dar va încerca în repetate rânduri să ocupe loc în inima noastră. Dar când va veni va găsi inima ocupată de Domnul Isus şi va renunţa să intre. Insă niciodată nu va renunţa la luptă, el dă târcoale şi doreşte să ne umple de nesiguranţă spunând cam în felul următor: “Iţi mai lipseşte una sau alta, tu nu ai dragoste, te rogi prea puţin”. Si dacă îi vom da crezare minciunilor lui vom începe să ne îngrijorăm şi să ne străduim să devenim altfel de oameni prin puterile noastre proprii. Si dacă îi vom da dreptate ne va pretinde tot mai mult. Dar dacă, credem că prin jertfa Domnului Isus ne-au fost dăruite toate lucrurile şi le căutăm pe acestea, nu ne poate cauza pierderi. De aceea rugaţi-vă şi vegheaţi ca să nu cădeţi în ispită! Pentru a recunoaşte intenţiile şirete ale Satanei este nevoie ca să fim veghetori şi să ne rugăm. Nu putem să ne împotrivim cu înţelepciunea noastră. Armura noastră este Cuvântul Lui Dumnezeu şi cu acesta putem avea biruinţă, dacă ne bazăm pe harul ce ne este făgăduit. Împotriva acestuia, duşmanul nu are putere. Tată drag, învaţă-mă Tu să lupt, făcând priceperea mea robul ascultării de Tine, bazându-mă pe Cuvântul: “S-a isprăvit”. Amin..DESCARCA DE AICI:MANTUIREA PRIN HRISTOS SEPTEMBRIE

PÂINEA CEA DE TOATE ZILELE

1 septembrie

Text: Psalmul 103:1-5

PRIVIND ÎN URMĂ

Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui.    Psalmul 103:2

Ai condus maşina vreodată pe serpentinele versantului unui munte şi te-ai oprit în vârf pentru a privi înapoi? Îmi aduc aminte drumul şerpuitor care urca în zig-zag pe unul din vârfurile Munţilor Apalaşi. Câteodată intram în ceaţă atât de densă că şofatul era nesigur. Când am ajuns în vârf, ne-am uitat în jos de unde venisem. Acolo jos erau serpentinele pe care le-am urcat cu aşa mare greutate. Totul era clar acum şi puteam vedea la mari depărtări, chiar şi ceaţa prin care am trecut şi care ne-a îngreunat drumul, dispăruse. Ce panoramă! Uneori, ca buni creştini, trebuie să ne oprim din drumul vieţii şi să privim înapoi. Cu toate că acest drum a fost sinuos şi abrupt, vom putea vedea cum Dumnezeu ne-a călăuzit prin credincioşia Sa. Iată cum descrie F.E. Marsh ceea ce poate vedea creştinul atunci când se uită înapoi:

Eliberarea pe care ne-a adus-o Domnul (Deut. 5:15).

Felul cum ne-a călăuzit (Deut. 8:2).

Binecuvântările pe care ni le-a dăruit (Deut. 32:7-12).

Victoriile pe care le-a câştigat (Deut. 11:2-7).

Încurajările pe care ni le-a dat (Iosua 23:14).

Când suntem faţă în faţă cu dificultăţile, uităm adesea de credincioşia lui Dumnezeu din trecut. Vedem numai rutele ocolitoare şi pericolele drumului. Dar priveşte înapoi şi vei vedea bucuria vic- toriei, chemarea urcuşului şi prezenţa însoţitorului pe cale, care a promis că nu te va lăsa şi nu te va uita. Ai curaj, prietene. Acela care te-a adus până aici te va călăuzi şi
mai departe.                                                                               P.R.V.

Cel ce m-a călăuzit cu bine
De-alungul zilelor până acum
Nu mă va conduce oare mâine
Pe al vieţii mele aspru drum?

– Adams

Nu te teme niciodată să încredinţezi viitorul necunoscut în mainile unui Dumnezeu atotştiutor..DESCARCA DE AICI:PAINEA CEA DE TOATE ZILELE-SEPTEMBRIE

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul II

1 Septembrie

1 Cronici 13.1-14

O dorinţă fericită se naşte în inima noului împărat: să-i redea chivotului locul de onoare care i se cuvenea în Israel şi să adune întregul popor la acest eveniment. Totul pare să se deruleze foarte bine. Bucuria este generală. Din nefericire, un singur detaliu (dar de mare importanţă) fusese trecut cu vederea şi faptul acesta este suficient ca să determine moartea lui Uza; şi, odată cu ea, cea mai mare consternare. Ca rezultat al acestei lovituri, bucuria din inima împăratului este înlocuită cu un sentiment de teamă, iar mânia ia locul laudei!Cuvântul le prescrisese leviţilor să ducă pe umeri chivotul, dar lucrul acesta nu fusese împlinit, probabil din pură ignoranţă. Necunoscând mai mult, ei acţionaseră cât de bine putuseră. Dar tot atât de bine împăratul, care trebuia să-şi facă o copie din cartea legii (Deut. 17.18), cât şi leviţii, răspunzători să înveţe pe popor din ea (Deut. 31.12), se cuvenea să fi cunoscut porunca asupra acestui subiect. De aceea, ei n-aveau nici o scuză. Noi, care avem Scriptura în mâini, suntem răspunzători să umblăm şi să-I slujim Domnului corespunzător învăţăturii pe care ea o conţine.Chivotul este deturnat spre Obed-Edom şi urmează să rămână trei luni „cu familia” acestui om, în casa lui. Acolo va aduce binecuvântarea, cum o face întotdeauna prezenţa Domnului Isus în casele şi în inimile noastre..DESCARCA DE AICI:SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI -SEPTEMBRIE

SĂMÂNŢA BUNĂ

Marţi, 1 Septembrie 2015

… Până când vreți să șchiopătați de amândouă picioarele …?1 Împărați 18.21

Poate

Când președintele american Ronald Reagan a comandat o pereche de pantofi lucrați manual, pantofarul a întrebat: „Doriți ca vârfurile pantofilor să fie pătrate sau rotunde?“. Ronald s-a uitat indecis în jur. Pantofarul a crezut că va mai trece pe la el peste o zi sau două. Câteva zile mai târziu, pantofarul l-a întâlnit pe Ronald în oraș: „V-ați hotărât?“. – „Nu, încă nu.“ – „Deci, bine“, răspunse pantofarul. Când Ronald și-a preluat pantofii, a constatat înspăimântat că un pantof avea vârful pătrat, iar altul rotund. El nu a luat o hotărâre – și astfel a rezultat ceva ce în niciun caz nu a vrut.

Unele decizii nu ar trebui amânate. La altele vrei să te gândești bine. Decizia cea mai importantă în viață este decizia pentru Isus Hristos.

Poate ai auzit deja de multe ori despre Isus. Ai fost aproape de a-L accepta ca Salvator. Ai spus: Poate. Mai târziu.

Acceptă-L pe Isus Hristos ca Salvatorul tău, ca la sfârșit să nu ai o surpriză urâtă, iar viața și veșnicia ta să arate altfel decât ai fi vrut..DESCARCA DE AICI:SĂMÂNŢA BUNĂ-SEPTEMBRIE 2015