MEDITATII -CUVINTE DE TREZIRE SI IMBARBATARE LUNA IUNIE ATASATA-CLICK PE TITLU FIECAREI MEDITATII

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU-IUNIE

1 iunie

DUMNEZEU ÎŞI ÎMPLINEŞTE FĂGĂDUINŢA

Aruncă-ţi pâinea pe ape şi după multă vreme o vei găsi iarăşi.                                                    Eclesiastul 11.1

Niciodată să nu aşteptăm să fim răsplătiţi numaidecât pentru binele pe care-l facem şi nici să fim binevoitori numai faţă de persoanele care par gata să ne întoarcă acest bine. Egipteanul aruncă sămânţa în apele Nilului, fără nici o grijă, ca şi când ar fi aruncat-o pe pământul roditor de pe malul apei. Pentru ce? Pentru că în curând apele scad şi sămânţa de orez sau de grâu pătrunde în pământul fertil pentru ca, puţin mai târziu, să dea un rod bogat. Să fim gata să facem binele oricând şi celui nerecunoscător şi celui rău. Să sfătuim şi pe cel nepăsător şi pe cel încăpăţânat. Vor veni apele peste acest pământ uscat şi-lvor schimba în pământ roditor. Lucrul nostru făcut în Numele Domnului, va fi întotdeauna plin de rod.

Treaba noastră este să aruncăm pâinea pe ape, iar a lui Dumnezeu este împlinirea făgăduinţei „o vei găsi iarăşi”. Niciodată El nu-Şi va călca cuvântul. Orice mărturisire făcută despre El, îşi va avea rodul ei. Poate nu imediat; dar într-o zi sau alta, vom culege ceea ce am semănat. Numai să aşteptăm cu răbdare, căci acesta este scopul pentru care Domnul zice: „după multă vreme”. În multe cazuri zilele de aşteptare pot deveni luni sau ani, dar făgăduinţa Domnului rămâne neschimbată.

IUNIE-TOTUL PENTRU GLORIA LUI

1 IUNIE

 Întrebarea descumpănitoare

„Fiul omului, vor putea oasele acestea să învie?”

Ezechiel 37:3

 Poate acel păcătos să fie transformat într-un sfânt? Poate acea viaţă strâmbă să fie îndreptată? Există un singur răspuns: „O, Doamne. Tu ştii aceasta, eu nu ştiu”. Nu da niciodată buzna cu raţiunea religioasă, spunând: „O, da. cu ceva mai multă citire a Bibliei, devotare şi rugăciune, cred că se poate”. Este mult mai uşor să faci ceva decât să te încrezi în Dumnezeu; noi confundăm panica cu inspiraţia. De aceea vedem aşa de puţini oameni carelucrează împreună cu Dumnezeu şi aşa de mulţi lucrători pentru El. Preferăm să lucrăm pentru Dumnezeu decât să credem în El. Sunt eu destul de sigur că Dumnezeu va face ceea ce nu pot eu? Sunt descurajat cu privire la oameni în măsura în care n-am înţeles ce a făcut Dumnezeu pentru mine. Este experienţa mea o înţelegere aşa de minunată aputerii şi tăriei lui Dumnezeu, încât nu mai disper cu privire la nici o persoană pe care o întâlnesc? A avut loc vreo lucrare spirituală in mine? Gradul de panică este egal cu gradul lipsei de experienţă spirituală personală. „Iată, vă voi deschide mormintele…. poporul Meu” (37:12). Când Dumnezeu vrea să-ţi arate ceeste natura umană despărţită de El, trebuie să-ţiarate acest lucru în tine. Dacă Duhul lui Dumnezeu ţi-a dat vreodată o viziune despre cum eşti fără harul lui Dumnezeu (şi El face aceasta numai când Duhul Lui lucrează în noi), atunci ştii că nici un criminal nu este nici pe jumătate atât de rău în realitate pe cât ştii că ai putea fitu fără harul Său. „Mormântul” meu a fost deschis de Dumnezeu şi eu „ştiu că nimic bun nu locuieşte în mine” (adică în carnea mea), (Romani 7: I8). Duhul lui Dumnezeu ne arată mereu cum este natura umană fără harul Lui.

MANA DE DIMINEATA-IUNIE

 IUNIE  1

FILIPENI 2:5

“Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în Hristos Isus.”

   Domnul Hristos pe tot drumul Său de la slavă la cruce, ne este prezentat caModelul nostru desăvîrşit pentru ca să producă în noi o viaţă de smerenie şi har. Cu cît sîntem mai apropiaţi de Domnul Isus, ne vom simţi nimicnicia noastră în prezenţa Lui. şi atunci vom vedea pe fraţii noştri “în Hristos” şi tot ce este al lui Hristos în ei, mai degrabă decît greşelile lor. Astfel nu vom mai avea nici o greutate să considerăm pe alţii mai buni decît noi înşine. Cînd apostolul doreşte de la noi să avem “un gînd” (vs. 2), se referă la gîndul smerit după modelul desăvîrşit al gîndirii Domnului Isus. Gîndul lui Hristos ne va izbăvi de toată autoimportanţa firii pămînteşti şi ne va îndemna să ne socotim fiecare ca cel mai mic. Secretul de a realiza starea aceasta este de a vedea pe Domnul Hristos în fratele meu şi atunci automat trebuie să mă socotesc mai mic, căci nu pot îndrăzni să mă socotesc mai presus de Domnul Isus pe care îl văd în acel frate. O, dacă am ajunge la starea aceasta, n-ar mai fi atîtea dezbinări, îngîmfări şi lipsă de smerenie.

Avem nevoie de gîndirea lui Hristos, dacă vrem să arătăm harul Lui smerit. Se poate să îmbrăcăm un fel de a fi smerit şi să folosim o vorbire smerită înaintea oamenilor; dar dacă vrem ca harul Lui să fie văzut în noi, vom avea nevoie de starea sufletească pe care o avea Domnul cînd avea de a face cu oamenii. De aceea ne îndreaptă apostolul privirea spre Domnul Hristos. Credincioşi aleşi şi devotaţi ne pot ajuta prin pilda vieţilor lor, prin lucrarea şi dragostea lor; dar numai Domnul Isus poate să fie Modelul desăvîrşit pentru mersul creştinului adevărat.

     În tot drumul Lui desăvîrşit, El a fost exact opusul la tot ce este firea pămîntească păcătoasă. El S-a dezbrăcat de orice reputaţie, El, slăvitul Fiu al lui Dumnezeu, pe cînd firea din noi caută să-şi clădească reputaţia ei însăşi, chiar şi în cercul religios în care se găseşte. El a luat o formă de servitor, pe cînd firii din noi îi place să fie servităşi să se înalţe. El a fost ascultător de voia Altuia (Tatăl Său), nouă ne place să ne facem şi să ne impunem voia noastră. În Domnul Hristos vedem dragostea desăvîrşită care se socoteşte nimic ca să poată sluji altora. Umblînd în duhul lui Hristos, slava deşartă va dispărea, şi astfel noi vom fi arătarea harului Său smerit. H. Smith.

      “Domnul Isus n-a trebuit să fie umilit; El S-a smerit singur. şi noi trebuie să învăţăm această lecţie. Dacă avem vreo încredere în noi înşine, vom trece prin situaţii care să ne facă să descoperim lucruri teribile despre noi înşine. Dar Dumnezeu este credincios.” J.N.D.

IUNIE-IZVOARE

 1 Iunie

 El îi zicea: „Iată odihna; lăsaţi pe cel ostenit să se odihnească; iată locul de odihnă!“ Dar ei n-au vrut să asculte. (Isaia 28:12)

 De ce te îngrijorezi? La ce-ţi foloseşte îngrijorarea? Eşti la bordul unui vas atât de mare că n-ai fi în stare să cârmuieşti nici dacă ai fi pus la cârmă de către Căpitan. N-ai fi în stare nici măcar să aranjezi pânzele, şi totuşi te îngrijorezi ca şi cum tu ai fi căpitanul sau cârmaciul vasului. Stai liniştit, dragă suflete – Dumnezeu este Stăpânul!

 Crezi că toată tulburarea şi agitaţia acestei vieţi este o dovadă că Dumnezeu Şi-a părăsit tronul? Nicidecum! Armăsarii Săi magnifici aleargă înainte cu furie, şi carele Sale de biruinţă sunt însăşi furtunile. Dar caii au frâie, şi Dumnezeu este Cel care ţine hăţurile, conducând carele de biruinţă după bunul Său plac!

 Dumnezeul nostru Iehova încă mai este Stăpânul! Crede lucrul acesta şi vei avea pace. „Nu vă temeţi!“ (Matei 14:27)   Charles H. Spurgeon

  În noaptea aceasta, suflete al meu, stai liniştit şi dormi;

Furtunile vuiesc peste adâncul lui Dumnezeu –

 Peste adâncul lui Dumnezeu, nu al tău; stai liniştit şi dormi.

  În noaptea aceasta, suflete al meu, stai liniştit şi dormi;

 Mâinile lui Dumnezeu vor potoli năvala Ispititorului –

 Mâinile lui Dumnezeu, nu ale tale; stai liniştit şi dormi.

În noaptea aceasta, suflete al meu, stai liniştit şi dormi;

 Dragostea lui Dumnezeu este tare când se furişează orele nopţii –

 Dragostea lui Dumnezeu, nu a ta; stai liniştit şi dormi.

  În noaptea aceasta, suflete al meu, stai liniştit şi dormi;

 Cerul lui Dumnezeu va mângâia pe cei ce plâng –

 Cerul lui Dumnezeu, nu al tău; stai liniştit şi dormi.

   Te implor să nu cazi în disperare. Este o ispită periculoasă, pentru că Adversarul nostru a rafinat-o până a ajuns foarte subtilă. Disperarea strânge şi usucă inima, făcând-o insensibilă la binecuvântările şi harul lui Dumnezeu. Totodată ea te face să exagerezi adversităţile vieţii şi te face să crezi că poverile tale sunt prea grele pentru a le purta. Totuşi, planurile lui Dumnezeu pentru tine, şi căile prin care Îşi duce la îndeplinire planurile, sunt infinit de înţelepte.                                                                                               Madame Guyon

PAINEA CEA DE TOATE ZILELE – IUNIE

1 Iunie

 Text: Iov 42

In cei din urmă ani ai săi. Iov a primit de la Domnul mai multe binecuvîntări decît primise în cei dintîi. Iov 42:12

 DE CE, DUMNEZEULE, DE CE?

Cînd moartea răpeşte pe cineva drag dintre noi, printr-o boală sau un accident, sau cînd alte tragedii ne lovesc, durerea ne poate copleşi şi ne întrebăm: „De ce, Dumnezeule, de ce?” Deşi El nu ne revelează toate motivele pentru care s-au petrecut lucrurile astfel, ne dă totuşi, uneori, răspunsuri parţiale. O tînâră mamă din Anglia secolului al 19-lea, pe nume Josephine Butier, s-a întors acasă într-o zi şi a fost martora oculară a morţii tragice a singurului ei copil. Micuţa Evangeline, văzînd-o pe mămica sosind acasă, a alergat la balconul apartamentului de la etajul doi ca s-o întîmpine. S-a aplecat peste balustradă şi a căzut sub ochii îngroziţi şi neputincioşi ai mamei. întreaga lume din jurul doamnei Butier s-a prăbuşit. în căutarea ei după mîngîiere, s-a întors spre o femeie evlavioasă ce locuia în vecini, care i-a spus: „Dumnezeu a luat la Sine pe fetiţa pe care ai iubit-o aşa de mult; dar sînt o mulţime de copii ai nimănui care au nevoie de dragostea unei mame ca tine”. Cuvintele acelea au condus-o pe doamna Butier în viaţa de reformă socială şi de slujire creştină, care a adus speranţe în mii de inimi. Nu putem spune că Dumnezeu, în providenţa Sa, a lăsat ca moartea să-i răpească doamnei Butier fetiţa, pentru ca nenumăraţi alţi copii să fie ajutaţi prin eforturile ei? Pierderile lui Iov au fost enorme, dar din suferinţele lui, Iov a ieşit cu o cunoaştere mai intimă a lui Dumnezeu – şi cu o grandioasă porţiune a Scripturii care i-a ajutat pe milioane de oameni în încercările lor. Ai suferit vreo pierdere? Dumnezeu nu-ţi va da o explicaţie deplină a faptului, dar îţi va dărui putere să treci prin ea. „De ce, Dumnezeule?” , poate fi chiar întrebarea pe care El doreşte să I-o pui. Şi dacă asculţi cu supunere, vei găsi răspunsul.       - D.J.D.

 Raţiunea adîncă a-ncercărilor mele

Nu pot, o Isuse, deplin s-o-nţeleg.
Ajută-mă, Doamne, Te rog, ca să văd
Măcar o frîntură din planu-Ţi întreg.  - D.J.D.

 Marile încercări adesea precedă marile victorii.

DIMINEATA SI SEARA DE SPURGEON – iunie

Dimineaţa şi Seara

1 Iunie

DIMINEAŢA

Astfel, a fost o seară si apoi a fost o dimineaţă: aceasta a fost ziua întâi.Genesa 1:5

A existat această egalitate de la început? Lumina şi întunericul au împărţit tărâmul timpului încă din prima zi? Atunci nu e de mirare că şi eu pot să trec cu atâta uşurinţă de la strălucirea bunăstării la întunericul nenorocirii. Nu voi găsi întotdeauna lumina amiezii nici în ce priveşte sufletul meu, trebuie să mă aştept la anotimpuri de jale în care să plâng după bucuriile de dinainte şi să-L caut pe Cel iubit prin noapte. Nu sunt singur în asta nici pe departe, pentru că toţi aleşii Lui Dumnezeu au cântat la un moment dat despre judecată şi milă, despre durere şi izbăvire, despre jale şi bucurie. Aşa a fost aranjat de către Divinitate ca ziua şi noaptea să existe mereu în creaţia spirituală şi naturală până când vom ajunge în Ţara despre care stă scris: „…în ea nu va mai fi noapte…” (Apocalipsa 21:25). Poruncile Tatălui nostru sunt bune şi înţelepte. Şi atunci ce e mai bine pentru tine să faci, suflete al meu? Învaţă mai întâi să fii împăcat cu această stare a lucrurilor şi fii gata, asemenea lui Iov, să primeşti de la Domnul şi bune şi rele. Apoi studiază, ca să te bucuri de toate darurile zilei şi ale nopţii. Laudă-L pe Domnul pentru soarele fericirii atunci când răsare şi pentru întunericul nopţii atunci când se lasă. Există frumuseţe şi în răsărit, şi în apus, cântă despre ea şi preamăreşte-L pe Domnul. Asemenea privighetorii, lasă glasul tău să curgă la orice oră. Crede că noaptea e la fel de folositoare ca şi ziua. Roua harului divin cade din ceruri în timpul nopţii durerii. Stelele promisiunii strălucesc nestingherite în întunericul necazului. Indiferent ce s-ar întâmpla, continuă să-L slujeşti pe Domnul. Dacă în timpul zilei cuvântul de ordine este „munca”, atunci noaptea înlocuieşte-l cu „paza”. Fiecare oră îşi are folosinţa ei, tu continuă să-L slujeşti pe Domnul până când El îţi va apărea în toată gloria Lui. Suflete al meu, noaptea ta de bătrâneţe şi de moarte se apropie, nu te teme de ea, pentru că e parte din zi. Şi Domnul a spus că „…îl va ocroti totdeauna” (Deuteronom 33:12).

SEARA

El va face pustia lui ca un Rai. Isaia 51:3

Mi se pare ca am viziunea unei sălbăticii înfiorătoare, a unui deşert întins şi groaznic, asemenea Saharei. Nu văd nimic care să-mi bucure privirea, sunt obosit de imaginea unui nisip fierbinte şi arid, acoperit de zeci de mii de schelete albe ale unor oameni nenorociţi care au murit în chinuri după ce s-au rătăcit în pustiul nemilos. Ce vedere înfricoşătoare! Ce groaznic! O mare de nisip fără margini şi fără nici o oază, un cimitir întunecat pentru un neam părăsit! Dar priveşte şi bucură-te! Deodată, ieşind din nisipul arzător, văd un fir al renaşterii. Şi pe măsură ce creşte, apare şi un boboc, bobocul se deschide — şi e un trandafir şi lângă el un crin îşi ţine capul plecat. Şi ce minune! Odată ce parfumul acelor flori se răspândeşte, pustietatea este transformată într-un câmp roditor ce înmugureşte de jur împrejur, având harul Libanului şi desăvârşirea Carmelului şi Sharonului. Acum nu e Sahara, este Paradisul. Acum nu mai e valea umbrelor morţii, pentru că în locul în care zăceau în soare scheletele albe se întâmplă o minune a reînvierii şi morţii se ridică, o armată puternică şi nemuritoare. Isus este acel fir al renaşterii şi prezenţa Lui reînnoieşte toate lucrurile. Minunea este la fel de mare în fiecare mântuire proprie. Dincolo te văd pe tine, dragă cititorule, un copil părăsit, nespălat, desfăşat, pângărit cu propriul tău sânge, lăsat hrană animalelor de pradă. Dar iată, o bijuterie a fost aruncată în sânul tău de către o mână divină şi de dragul ei ai fost păzit de providenţă, eşti spălat şi curăţat de mizeria ta, eşti adoptat în familia cerească, pecetea dragostei este pusă pe fruntea ta, inelul credinţei pe degetul tău — acum eşti un prinţ al Domnului, deşi nu demult erai un orfan, un netrebuincios. O, lăudaţi puterea fără egal şi harul divin care preschimbă deşerturile în grădini şi face inima pustiită să cânte de fericire.

Iunie_Scripturile in fiecare zi_vol.1

 1 Iunie

 Exod 35.20-35

Israeliţii puteau aduce numai ceea ce nu dăduseră înainte pentru viţelul de aur (32.3). Vom putea închina în slujba Domnului numai ceea ce nu am folosit deja pentru lume. Să nu ne risipim deci tinereţea.Cine au fost cei care au dat? „Fiecare om pe care îl mişca inima lui şi fiecare om pe care îl îndemna duhul” (v.21). Aceasta este esenţialul! Să-L iubim pe Domnul, Adunarea, pe aproapele nostru, iată condiţiile funda­mentale atât pentru a face o lucrare bună, cât şi pentru a aduce un dar. Pe lângă toate acestea, ceea ce nu izvo­răşte din dragoste de regulă nu este bine înfăptuit.Unele lucruri puteau fi făcute în casă, în familie, de exemplu cusutul. Nu trebuie să ne imaginăm că a lucra pentru Domnul înseamnă în mod necesar a fi evanghe­list sau misionar într-o ţară îndepărtată.Să luăm notă de serviciul femeilor. Dacă nu toate erau „iscusite” sau înţelepte (v.26), toate puteau avea, la fel de bine ca şi bărbaţii, tragere de inimă să facă sau să dea ceva pentru sanctuar (Tit 2.5).Unora, Dumnezeu le-a pus pe inimă să dea învăţătură (v.34). Fie ca El să pună pe inima altora să asculte! Aşa vor putea toţi să facă o slujbă înţeleaptă.

 DOMNUL ESTE APROAPE – GBV -

1 IUNIE

Şi sângele vă va fi semn pe casele în care sunteţi; şi Eu voi vedea sângele şi voi trece peste voi.                   Exod 12.13

Dă‑mi o dovadă că sunt mântuit! Ah! O mărturie că sunt din poporul lui Dumnezeu! „Sângele vă va fi semn“. Nu există niciun alt semn dat. Nu căuta un semn în inima ta, ci priveşte‑l în sângele lui Hristos; nu privi la simţămintele tale, ci la suferinţele Sale; nu la bucuria ta, ci la durerea Sa. Nu ar fi fost credinţă, ci neascultare, dacă Israel şi‑ar fi petrecut noaptea întrebându‑se şi cercetând dacă semnele sângelui erau deasupra uşilor caselor lor. „Şi nimeni dintre voi să nu iasă la intrarea casei lui până dimineaţa“, a spus Dumnezeu. Şi ei au stat înăuntru şi au aşteptat zorile.

Cei ale căror uşi sunt închise şi care sunt adunaţi cu teamă şi tremur în jurul mielului lor pascal sunt oare mai puţin în siguranţă decât vecinii lor care aşteaptă în linişte dimineaţa apropiată a libertăţii în timp ce ţin sărbătoarea? În sângele de pe uşă, şi nu în sentimentele celor din casă, stă siguranţa. Credinţa Îl ascultă pe Dumnezeu, ia sângele şi îl stropeşte; în sângele răscumpărător era siguranţa.

Dar vreau o dovadă că Dumnezeu nu mă condamnă pentru păcatele mele!

Să privim cuvintele Sale: „Eu voi vedea sângele şi voi trece peste voi“. Sabia dreptăţii a fost împlântată în Înlocuitorul nostru cel vrednic de adorare. Dreptatea Lui nu mai cere o a doua judecată, nici o altă moarte pentru păcat. Sabia care a înjunghiat mielul îi acoperă acum pe aceia pentru care sângele a fost vărsat. M‑am aplecat cândva asupra unui sărman muribund şi i‑am spus: «Prietene, eşti pe cale să părăseşti această lume. Curând vei apărea înaintea lui Dumnezeu. Cum este sufletul tău? Unde sunt păcatele tale?». Era mult prea slab ca să ridice un deget măcar, însă a privit liniştit în sus şi a şoptit: «Păcatele mele sunt sub sânge». El s‑a încrezut în acest fapt – că Dumnezeu priveşte la jertfa Fiului Său, şi nu la păcatele celor care îşi pun nădejdea în El.H. F. Witherby

IUNIE-MANTUIREA PRIN HRISTOS

de Fritz Berger

   1 Iunie

 “Voi înlătura priceperea celor pricepuţi”.

1 Cor. 1:19.

   Vai de oamenii cu pricepere! Aceştia ajung aşa de­parte în credinţă, ca şi o mamă care are mulţi copii şi fiecare este plin de păduchi. In fiecare dimineaţă începe vînatul şi săraca mamă îi urmăreşte cu peria şi cîte un păduche trebuie să-şi dea viaţa şi de fiecare dată este un prilej de bucurie acest lucru. Cînd se va termina această păduchere?  Aşa arată la mulţi vi­aţa de credinţă. In fiecare zi păcatele sînt prezente. Doresc să se scape de păcat şi nădăjduiesc mereu. Dar aceasta este o nădejde falsă.Noi trebuie să ştim că sîntem mîntuiţi, că am murit cu Hristos pe Golgota, că am fost îngropaţi şi că am înviat cu El, iar acum trăim pentru Dumnezeu. Aşa că viaţa lui Hristos este viaţa mea şi dreptatea Lui este dreptatea mea. “Cel care crede în Acela, este drept precum şi El este drept”. Eşti tu drept precum este El? Eu şi tu, ca fiecare suflet sincer trebuie să ne luptăm pentru această credinţă şi să spunem: dacă Dumnezeu spune aşa, dacă Dumnezeu este dreptatea mea,atunci sîntem şi noi drepţi cum este El. Există clipe cînd la cineva se pare că aceasta nu este adevărat, aceasta este îngîmfare şi încredere de sine, şi mai mult, peste cel care crede acest lucru va cădea blestemul. Si Iacov şi-a amintit de acest lucru cînd s-a gîndit: Dacă va ieşi la iveală că nu eu sînt primul născut, atunci în loc de binecuvântare se va revărsa blestem peste mine. Dar mama lui a ştiut: Iacov are făgăduinţa de la Dumnezeu. De aceea a spus ea: “Blestemul să vină asupra mea”. Aşa a mers el la tatăl său. Si acolo trebuia să se lupte pentru credinţă, cînd era întrebat: “Eşti tu Esau, primul născut? Apropie-te de mine”. Si, deoarece Isac a simţit mirosul hainelor, l-a binecuvântat. Iar acum el avea binecuvântarea pe care nimeni, nici chiar Esau sau Isaac nu a putut-o lua de la el: “L-am binecuvântat de aceea va rămîne binecuvântat”.

Meditatii zilnice IUNIE-WIM MALGO

1 IUNIE

«Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecare zi? Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?»                   Psalm 13,2

Duhul Sfânt, prin gura psalmistului David, exprimă dragostea adevăratei Biserici a lui Isus care este în aştep­tarea Mirelui. Este o întrebare plină de dor, un strigăt al sufletului care-L aşteaptă pe Domnul: «Până când voi avea sufletul plin de griji şi inima plină de necazuri în fiecar e zi?» Aşteptăm de atât de mult timp răpirea, încât unii credincioşi au ajuns să se întrebe: ne-a uitat oare Dumne­zeu, soarta noastră îi este indiferentă? Când poporul Israel a fost în strâmtorare şi a întrebat acelaşi lucru, Domnul i-a spus: «Poate o femeie să uite copilul pe care-l alăptează şi să n-aibă milă de rodul pântecelui ei? Dar chiar dacă l-ar uita, totuşi Eu nu te voi uita cu nici un chip» (Isaia 49,15).

Să privim puţin la cea de-a doua întrebare: «Până când se va ridica vrăjmaşul meu împotriva mea?» Până când vom vedea faţa Domnului aşa cum a promis El, deoarece: «… când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Il vom vedea aşa cum este» (1 Ioan3,2). Când se va întâmpla acest lucru? La răpire, şi răpirea noastră, a copiilor lui Dumnezeu este aproape, de aceea:«Să nu vă părăsiţi dar încrederea voastră, pe care o aşteaptă o mare răsplătire!» (Evrei 10,35). Te asi­gur că Dumnezeu doreşte chiar mai mult decât tine să vină şi să te ia acasă!

IUNIE – SAMANTA BUNA

1 Iunie 2014

… oricine trăieşte în păcat este rob al păcatului. Deci dacă Fiul vă face slobozi, veţi fi cu adevărat slobozi.Ioan 8.34, 36

Calea eliberării

Scriitorul Jean-Jacques Rousseau (1712-1778) a afirmat că omul s-a născut liber şi totuşi se află în lanţuri. Adevărul este că Dumnezeu l-a creat pe om liber. Între om şi Dumnezeu a fost o legătură fericită până în clipa când vrăjmaşul sufletelor a pus în faţă răul. Dacă omul a ajuns în lanţuri, este rezultatul neascultării sale. Apoi, neascultarea a dus la păcat, şi păcatul a condus la robie. Cât rău a produs robia păcatului în lume, nu poate fi cuprins în aceste pagini! Putem să vedem această imensitate a răului cugetând la ceea ce vedem în jurul nostru. Biblia spune că oamenii sunt morţi în greşeli şi în păcate. Însă Dumnezeu, în dragostea Sa faţă de om, S-a gândit la rezolvarea situaţiei. El L-a dat pe Fiul Său la cruce pentru a purta pedeapsa păcatelor acelora ce-L acceptă ca Mântuitor. O cale nouă se deschide pentru cel ce este rob al păcatului: calea eliberării. Toate încercările omului de a se elibera singur au dus la acelaşi rezultat: omul a rămas în lanţurile păcatului. Singurul care poate elibera pe fiecare este Mântuitorul. Iată de ce şi astăzi toţi sunt chemaţi să vină la acest Salvator! Întâlnirea cu El are urmări veşnice. Nu refuzaţi această întâlnire!

 

MEDITATII ZILNICE   de BOB GAS

1 IUNIE

PASUL HOTĂRÂTOR (1)

„Omul chibzuit ia seama bine cum merge” (Proverbe 14:15)

După ce te-ai rugat, ți-ai făcut planuri și te-ai pregătit, vine un moment în care trebuie să-ti iei zborul Este ceva înfricoșător? Absolut! Există două feluri de oameni: cei ce se avântă fără să se uite- aceștia sunt conduși de impuls. Apoi sunt cei care se uită, se uită și iar se uită, dar nu se mai avântă niciodată- ei sunt controlați de teama. Care dintre ei ești tu? Pentru a ajunge în Țara Promisă, poporul Israel a trebuit să treacă râul Iordan in timpul fluxului. Trebuie să fi fost un moment în care le-a stat inima în loc Dumnezeu a promis ca in clipa in care picioarele preoților care duceau Chivotul vor păși în apă, aceasta se va da la o parte. Iți poți imagina la ce s-au gândit ei? „Nu putem aștepta până la reflux? De ce trebuie să merg eu primul? Dar daca apele nu se vor retrage și mă înec?” Pasul dintre prudentă si paranoia este mic dar cu mari costuri. Prudența are centură de siguranță, paranoia evită complet mașinile. Prudenta se spală cu săpun; paranoia evita orice contact uman. Prudența economisește pentru bătrânețe; paranoia se agată de fiecare bănuț. Prudența se pregătește și face planuri; paranoia intră în panică. Prudenta calculează riscul și apoi face pasul spre apă; paranoia nu intră niciodată în apă. Pentru a-ti împlini destinul dat de Dumnezeu trebuie sa nu dai înapoi, să-L asculți pe El și să intri în apă. Când o faci, vor începe să se deschidă uși șivor apărea resurse acolo unde acum par că lipsesc. Dumnezeu se va îngriji de mijloace, de metodă si de puterea de munca. Așa că bazează-te pe promisiunea Lui: „pentru că … te iubesc, dau oameni pentru tine și popoare pentru viața ta. Nu te teme de nimic, căci Eu sunt cu tine…” (Isaia 43:4-5).

 

Calendar DOMNUL ESTE APROAPE – IUNIE

 1 IUNIE

 Dar voi nu credeţi, pentru că, după cum v-am spus, nu sunteţi din oile Mele. Oile Mele ascultă glasul Meu; Eu le cunosc, şi ele vin după Mine.                              Ioan 10.26

 O turmă fără păstor se destramă, ea este fără ocrotire şi oricând primejdiile o pot nimici. Cu câtă supunere şi abnegaţie şi-a făcut Domnul Isus slujba între ai Săi, dar conducătorii poporului Israel nu L-au recunoscut. Deşi faptele Sale, El le-a făcut în Numele Tatălui Său, nu i-au folosit ca să vină la credinţă. Din contră ei spuneau:„Omul acesta nu scoate dracii decât cu Beelzebul, domnul dracilor” (Mat. 12.24). Dar ce plăcută este vorbirea Domnului în comparaţie cu a duşmanilor Săi, când spune despre „oile Sale.” Acest glas al Păstorului cel Bun este o mare mângâiere pentru ai Săi.

Imediat după moartea apostolilor s-au produs mari dezmembrări în turmă aşa cum prezisese Pavel: „Ştiu bine că după plecarea mea se vor vârî între voi lupi răpitori care nu vor cruţa turma” (Fapt. 20.29). S-au produs mari pagube prin faptul că turma s-a destrămat. Dar Păstorul cel Bun ţine seama de toate acestea şi o adună în jurul Său, o scoate la păşune şi se interesează de bunăstarea ei. Pe credincioşii dintre Neamuri care nu sunt din staulul lui Israel, Domnul i-a adunat la un loc, ca să fie o singură turmă formată din credincioşi din Israel şi credincioşi dintre Neamuri, iar El, Domnul să fie Păstorul lor. Din această turmă care are drept unic Păstor pe Domnul Isus trebuie să facem şi noi parte. Toate celelalte turme făcute şi îndrumate de mâna omului nu au nici o valoare în faţa lui Dumnezeu.

Acelaşi Miel, care prin mărimea mâniei Sale va umple de groază toate seminţiile şi toate popoarele pământului, va duce cu blândeţe la păşuni verzi şi de-a lungul apelor liniştite pentru totdeauna turma pe care a răscumpărat-o prin sângele Său.