skip to main |
skip to sidebar
DOAMNE CE VREI SA FAC?FAPTE 9:6
“Doamne, ce vrei să fac?” “Scoală-te”, i-a zis Domnul, “intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.“
Fapte 9:6
Cuvintele acestei întrebări arată sinceritatea perfectă a unui om integru, atitudinea cea mai dreaptă
şi singura de altfel, pe care trebuie s-o aibă orice om care s-a
întîlnit cu Domnul Isus, nu neapărat pe un drum al Damascului, ci în
orice fel. Domnul în îndurarea Lui, a binevoit să ne iasă înainte ca să
ne oprească de pe un drum fatal şi să ne aşeze pe drumul care duce la
fericire şi viaţă veşnică. Saul, mai tîrziu apostolul Pavel, trăia o
viaţă religioasă după cea mai îngustă partidă a religiei iudaice, fiind
sincer, în felul lui, fără să-şi dea seama că, cu toată sinceritatea
lui, era un ucigaş. Deci sinceritatea noastră, oricît de sinceră ar fi,
nu este un criteriu că sîntem în limitele voii lui Dumnezeu. Dar cînd
Pavel s-a întîlnit cu Domnul Isus, a renunţat imediat la sinceritatea
religioasă pe care o avea, şi din toată inima a întrebat: “Doamne, ce
vrei să fac?”
Dumnezeu ne-a ajutat să
ajungem la ultima zi a anului acesta şi ne găsim acum gata să-1 începem
pe cel care vine. Poate că ar fi bine să ne facem un bilanţ al vieţii
din anul care a trecut.. Un bilanţ este o reflectare retrospectivă a
rezultatului unei activităţi pe o anumită perioadă de timp, şi
oglindeşte ce beneficii şi ce pagube am avut. Să stăm puţin liniştiţi şi
să ne întrebăm sincer: Ce a avut Domnul Isus din partea mea, anul
acesta? Mai multă sfinţenie, mai multă ascultare, mai multă asemănare cu
El? Şi apoi, ce pagube am avut? Mai puţină veghere? Mai multe
înfrîngeri? Mai multă lipsă de dragoste? Mai mult timp pierdut, uitînd
chemarea pe care o avem de a-I fi martori şi de a lucra pentru El?
Dumnezeu ne-a lăsat aici ca să trăim pentru El. Dacă rezultatul bilanţului nostru este deficitar, noi am pierdut iar Domnul Isas nu a fost onorat cum ar fi trebuit.
Să
nu păşim în noul an tîrînd după noi eul nostru cu toată trena de
nepăsare, uşurătate, interese personale, indiferenţă faţă de cei din jur
şi mai ales faţă de Acela care ne-a însoţit totuşi cu harul Său, cele
365 de zile care s-au scurs, ci să fim sinceri întrebîndu-L: “Doamne ce
vrei să fac?” Apostolul Pavel nu numai că a dorit sincer să afle ce vrea
Domnul Isus de la el, dar era ferm hotărît să şi facă ce-i va spune şi
cere El. Să fim şi noi la fel, şi aceasta să fie şi deviza vieţii
noastre cum a fost şi pentru Pavel. Ce mîngîiere va fi avut apostolul,
cînd a înţeles că Domnul 1-a ales ca să fie un vas care să ducă Numele
Lui înaintea neamurilor…! Ce privilegiu i
s-a dat să poarte Numele Aceluia pe care L-a prigonit, dar care este
“Domnul domnilor şi împăratul împăraţilor.”
Şi
nouă ni s-a dat această mare fovoare de a purta Numele Domnului Isus
peste tot şi El vrea să-L purtăm cu toată cinstea şi demnitatea ca să-L
auzim într-o zi: “Ştiu că… n-ai tăgăduit Numele Meu.” Orice ne-ar aştepta în anul care vine, să nu uităm nici o clipă că sîntem nişte vase care poartă Numele Domnului Isus .
Ce chemare înaltă avem! Purtători ai Numelui care este mai pe sus de orice nume.
MANA DE DIMINEAŢĂ – DECEMBRIE
No comments:
Post a Comment