Tuesday, December 31, 2013

BINECUVANTARI CERESTI CU HARURI MULTE IN CASA INDURARII A ANULUI 2014 !!! INCA UN AN de Alin Belean

BINECUVANTARI CERESTI CU HARURI MULTE IN CASA INDURARII A ANULUI 2014 !!!

Inca un an . Alin Belean

http://www.youtube.com/watch?v=5q9x48UQuR8&feature=youtu.be

Binecuvântat să fie DUMNEZEU, Tatăl DOMNULUI nostru ISUS CRISTOS, Părintele îndurărilor şi DUMNEZEUL oricărei mângâieri. 2 Corinteni 1.3

De aceea veniţi să trecem plini de laudă şi mulţumire prin arcul de triumf al vechiului an pentru a intra prin el în noul an şi de a ne aşeza piciorul neclintit pe fâşia de pământ necunoscută ce ne stă în faţă! Să nu fie îndreptate inima şi gândurile noastre spre timpurile fără linişte şi nici spre lumea aceasta, care zace în cel rău, ci să ne ridicăm ochii noştri spre Dumnezeu, care e nădejdea noastră.
Acela care e Dumnezeu şi Tatăl Domnului nostru Isus, este totodată şi Dumnezeul şi Tatăl nostru, pe care-L iubim din inimă. Isus Îl numeşte: „Tatăl Meu şi Tatăl vostru, Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru” (Ioan 20.17). Aşadar noi suntem prin El, copii prea iubiţi ai lui Dumnezeu şi nu numai moştenitori ai slavei veşnice în casa cerească a Tatălui, ci aici pe pământ suntem obiecte preţioase ale mângâierii şi milosteniei Sale. „El este Părintele îndurărilor şi Dumnezeul oricărei mângâieri.”
Când El ne trimite o durere, o face din dragoste pentru binele nostru. Cine are ochi să vadă poate vedea purtarea de grijă a Dumnezeului nostru Tată care ne-a purtat pe braţe. În câte necazuri nu a fost milostenia lui Dumnezeu aproape. Nu uita! „Binecuvântează suflete pe Domnul şi nu uita nici una din binefacerile Lui.”
Noi toţi trebuie să spunem că mila şi harul Lui e zi de zi cu noi şi El se poartă cu noi cum se poartă un tată cu fiul său (Deut. 1.31) şi cum mângâie pe cineva mama sa (Isa. 66.13). „EL ne-a izbăvit şi ne izbăveşte dintr-o astfel de moarte, şi avem NĂDEJDE că ne va mai izbăvi încă” (2 Cor. 1.10).
„Binecuvântat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a binecuvântat cu tot felul de binecuvântări duhovniceşti în locurile cereşti, ÎN Cristos.”
Domnul este aproape -meditatii

DOAMNE CE VREI SA FAC?FAPTE 9:6

*“Doamne, ce vrei să fac?” “Scoală-te”, i-a zis Domnul, “intră în cetate şi ţi se va spune ce trebuie să faci.“***

Fapte 9:6

Cuvintele acestei întrebări arată sinceritatea perfectă a unui om integru, atitudinea cea mai dreaptă şi singura de altfel, pe care trebuie s-o aibă orice om care s-a întîlnit cu Domnul Isus, nu neapărat pe un drum al Damascului, ci în orice fel. Domnul în îndurarea Lui, a binevoit să ne iasă înainte ca să ne oprească de pe un drum fatal şi să ne aşeze pe drumul care duce la fericire şi viaţă veşnică. Saul, mai tîrziu apostolul Pavel, trăia o viaţă religioasă după cea mai îngustă partidă a religiei iudaice, fiind sincer, în felul lui, fără să-şi dea seama că, cu toată sinceritatea lui, era un ucigaş. Deci sinceritatea noastră, oricît de sinceră ar fi, nu este un criteriu că sîntem în limitele voii lui Dumnezeu. Dar cînd Pavel s-a întîlnit cu Domnul Isus, a renunţat imediat la sinceritatea religioasă pe care o avea, şi din toată inima a întrebat: “Doamne, ce vrei să fac?”

Dumnezeu ne-a ajutat să ajungem la ultima zi a anului acesta şi ne găsim acum gata să-1 începem pe cel care vine. Poate că ar fi bine să ne facem un bilanţ al vieţii din anul care a trecut.. Un bilanţ este o reflectare retrospectivă a rezultatului unei activităţi pe o anumită perioadă de timp, şi oglindeşte ce beneficii şi ce pagube am avut. Să stăm puţin liniştiţi şi să ne întrebăm sincer: Ce a avut Domnul Isus din partea mea, anul acesta? Mai multă sfinţenie, mai multă ascultare, mai multă asemănare cu El? Şi apoi, ce pagube am avut? Mai puţină veghere? Mai multe înfrîngeri? Mai multă lipsă de dragoste? Mai mult timp pierdut, uitînd chemarea pe care o avem de a-I fi martori şi de a lucra pentru El? Dumnezeu ne-a lăsat aici ca să trăim pentru El. Dacă rezultatul bilanţului nostru este deficitar, noi am pierdut iar Domnul Isas nu a fost onorat cum ar fi trebuit.

Să nu păşim în noul an tîrînd după noi eul nostru cu toată trena de nepăsare, uşurătate, interese personale, indiferenţă faţă de cei din jur şi mai ales faţă de Acela care ne-a însoţit totuşi cu harul Său, cele 365 de zile care s-au scurs, ci să fim sinceri întrebîndu-L: “Doamne ce vrei să fac?” Apostolul Pavel nu numai că a dorit sincer să afle ce vrea Domnul Isus de la el, dar era ferm hotărît să şi facă ce-i va spune şi cere El. Să fim şi noi la fel, şi aceasta să fie şi deviza vieţii noastre cum a fost şi pentru Pavel. Ce mîngîiere va fi avut apostolul, cînd a înţeles că Domnul 1-a ales ca să fie un vas care să ducă Numele Lui înaintea neamurilor…! Ce privilegiu i s-a dat să poarte Numele Aceluia pe care L-a prigonit, dar care este “Domnul domnilor şi împăratul împăraţilor.”

Şi nouă ni s-a dat această mare fovoare de a purta Numele Domnului Isus peste tot şi El vrea să-L purtăm cu toată cinstea şi demnitatea ca să-L auzim într-o zi: “Ştiu că… n-ai tăgăduit Numele Meu.” Orice ne-ar aştepta în anul care vine, să nu uităm nici o clipă că sîntem nişte vase care poartă Numele Domnului Isus .

Ce chemare înaltă avem! Purtători ai Numelui care este mai pe sus de orice nume.

MANA DE DIMINEAŢĂ – DECEMBRIE

NICI UN REGRET! NO REGRETS ! William Borden 1904

NICI UN REGRET

Text: 2Timotei4:l-8

Oricine pune mina pe plug şi se uită înapoi nu

este destoinic

pentru împărăţia lui Dumnezeu.

Luca 9:62

In 1904, William Borden, moştenitor al proprietăţii Borden
Dairy, a absolvit un liceu din Chicago. Părinţii i-au făcut cadou
o călătorie în jurul lumii. Călătorind prin Asia, Orientul Mijlociu
şi, Europa şi văzînd atîţia necăjiţi, Borden a simţit o povară pe
inimă. Scriind acasă a spus: „Mă voi pregăti şi îmi voi consacra
viaţa pentru cîmpul de misiune”.

Cînd a luat această hotărîre, a scris la finele Bibliei sale două
cuvinte: Fără rezerve. După ce a refuzat nişte posturi foarte bine
plătite, după ce a absolvit Universitatea Yale, el a mai înscris încă
două cuvinte în Biblia lui: Fără retractări.

Completîndu-şi studiile la Seminarul Princeton, Borden a
plecat în China ca misionar, dar s-a oprit în Egipt pentru a face
nişte pregătiri. Acolo, a contractat o meningită cerebrală şi a murit
în mai puţin de o lună. Şi-a irosit viaţa, spui tu! Nu însă în ochii
lui Dumnezeu. în Biblia lui, dedesubtul cuvintelor Fără rezerve şi
Fără retractări, el a scris cuvintele: Fără regrete.

Cuvintele lui Isus care ne spun să nu privim înapoi sînt
valabile pentru orice vîrstă, indiferent ce fel de lucru prestăm.
Intreabă-te: Pentru ce trăiesc? Care este pasiunea care ocupă cel
dintîi loc în inima mea? Doresc eu ca restul vieţii mele să mă
încadrez în planul lui Dumnezeu şi să spun lumii pierdute de
dragostea Lui?

Intrînd în acest an nou, haideţi să luăm hotărîrea de a-L
asculta pe Cristos, fără rezerve, fără retractări. Apoi, indiferent
dacă vom avea suferinţe sau succese, vom fi şi noi în stare să
spunem, atunci cînd ne va chema Dumnezeu acasă: „Fără regrete”.

- D.J.D.
Trăieşte-ţi viaţa înaintea Domnului,
Nu contează ce fac alţii! Tu, într-una
Fă ce faci, ca pentru slava Lui,
Cîntarul Său e drept întotdeauna. - Rae

PAINEA CEA DE TOATE ZILELELE – DECEMBRIE

Don’t put out the Spirit’s fire.

~I Thessalonians 5:19, GWT

QUOTE

“Say no to self and yes to Jesus every time.”

~William Borden

STORY

William Borden was born in Chicago, Illinois on November 1, 1887. He was the heir apparent to the Borden Dairy fortune. His high school graduation present from his wealthy parents was a trip around the world. When young William saw the suffering of the world, his heart was filled with compassion and he committed his life to Missions before returning home. He attended college at Yale which had already began its drift into liberalism. The atmosphere on campus broke his heart and he and one other student began to meet before breakfast and pray for revival at Yale. When he graduated four years later, 1,000 of the 1,300 Yale students were meeting for prayer. He went straight from Yale to Seminary and then to Egypt to learn Arabic. His goal was China where he would work with muslims. While in Egypt studying, he contacted spinal meningitis and was with Jesus within a month. He departed this world at the age of 26.

When the news of Williams promotion was cabled back to the U.S., the story was picked up by practically every American newspaper. A wave of sorrow went across the country…Borden not only gave away his wealth, but himself, in a way so joyous and natural that it seemed more of a privilege than a sacrifice. Some thought that young William had made a bad choice and wasted a life that was full of potential but William Borden did not agree. While traveling overseas after graduating high school, he wrote two words in the back of his bible “No Reserves.” He committed to trusting Christ not his family fortune. Upon graduating seminary and setting sail for China by way of Egypt, he wrote two more words in his bible, “No Retreat.” Prior to his death at age 26, he wrote two more words underneath “No Reserves” and “No Retreat”…He wrote “No Regrets.” If you had a month to live, what would you write in the back of your bible?

http://jbailey8849.wordpress.com/

INVATA-NE să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă! Psalmul 90.12

Învaţă-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înţeleaptă!
Psalmul 90.12

Sfârşit de an

A mai trecut un an din viaţă! Viaţa noastră este ca o lumânare, care arde până la stingere. Nimeni nu ştie câte zile mai are. Totuşi ne este clar că fiecare zi, ce trece, ne aduce mai aproape de sfârşitul vieţii noastre. Văzut din această perspectivă, număratul zilelor noastre ar putea să ne întristeze. Dar Moise, omul lui Dumnezeu, nu s-a referit la acest lucru, când s-a rugat. Dorinţa lui a fost ca Dumnezeu să ne aducă în faţa ochilor cât de repede trece viaţa şi astfel să cerem o inimă înţeleaptă.

Ce înseamnă acest lucru? Potrivit Scripturii, înţelept este acela, care crede că este o veşnicie, în care vom intra după ce viaţa se sfârşeşte. Înţelept este acel om, care se împacă cu Dumnezeu cât mai repede şi apoi tot timpul vieţii trăieşte într-o supunere faţă de voia Sa. Nu câştigăm nimic, dacă ne plângem că viaţa este scurtă. Trebuie să ne lăsăm învăţaţi de Dumnezeu cum să trăim intens această viaţă potrivit cu Biblia.

Dumnezeu doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă. Întoarcerea la Dumnezeu trebuie să aibă loc acum – aceasta este clipa prielnică. Cine află mântuirea prin credinţa în Fiul lui Dumnezeu, va folosi zilele vieţii sale într-un mod preţios, care nu poate fi înlocuit cu nimic altceva din această lume.

Sămânţa Bună

Marţi, 31 Decembrie 2013

TOTUL PENTRU GLORIA LUI de Oswald Chambers 31 DECEMBRIE

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

de Oswald Chambers

31 DECEMBRIE

Trecutul

Dumnezeul lui Israel va fi ariergarda voastră.

Isaia 52:12. KJV

Siguranţă cu privire la trecut. „Dumnezeu aduce iarăşi înapoi ce a trecut” (Eclesiastul 3:15). La sfârşitul anului ne îndreptăm plini de dorinţă spre tot ce a pregătit Dumnezeu pentru noi în viitor, totuşi, întristarea îşi poate ivi capul la amintirea zilelor ce au trecut. Bucuria prezentă a harului lui Dumnezeu poate fi umbrită de amintirea păcatelor şi a greşelilor de ieri. Dar Dumnezeu este şi Dumnezeul zilelor noastre trecute şi El îngăduie amintirea lor cu scopul de a transforma trecutul într-un mijloc de creştere spirituală din viitor. Dumnezeu ne aminteşte trecutul pentru a ne scăpa de o siguranţă falsă în prezent.

Siguranţă cu privire la viitor. „Căci Domnul va merge înaintea voastră!” Aceasta este o revelaţie a harului: Dumnezeu va sta de pază acolo unde noi am căzut. El va veghea să nu fim prinşi din nou în aceleaşi greşeli, aşa cum am face, cu siguranţă, dacă nu ar fi El ariergarda noastră. Mâna lui Dumnezeu se întinde spre trecutul nostru şi ne curăţă conştiinţa.

Siguranţa cu privire la prezent. ..Nu ieşiţi cu grabă.” Acum, când ne îndreptăm spre un an nou, să nu o facem cu graba bucuriei impetuoase şi pline dc uitare, nici în fuga unei nechibzuinţe impulsive, ci cu puterea răbdătoare a cunoaşteri faptului că Dumnezeul lui Israel va merge înaintea noastră. Zilele de ieri ne aduc în faţă lucruri ireparabile; este adevărat că am pierdut ocazii care nu se vor mai întoarce niciodată, dar Dumnezeu poate transforma această întristare distructivă într-o atenţie constructivă pentru viitor. Lasă trecutul să adoarmă, dar lasă-l să doarmă la pieptul lui Cristos.

Lasă trecutul ireparabil în mâinile Lui şi păşeşte în viitorul irezistibil împreună cu El!

PANA AICI DOMNUL NE-AJUTAT-(1 Samuel 7:12)

31 Decembrie

Până aici Domnul ne-a ajutat.

(1 Samuel 7:12)

Cuvintele „până aici“ sunt ca o mână care arată în direcţia trecutului. „Trecuse destulă vreme … Trecuseră douăzeci de ani“ (v.2), dar chiar dacă ar fi trecut şaptezeci de ani, „până aici Domnul ne-a ajutat“! Fie în sărăcie, bogăţie, boală sau sănătate, fie acasă sau în ţări străine, fie pe uscat, pe mare sau în aer, şi fie în onoare, dezonoare, greutăţi, bucurie, încercări, biruinţe, rugăciuni sau ispite – „până aici Domnul ne-a ajutat“!

Ne place întotdeauna să privim la un drum lung străjuit de copaci frumoşi. Copacii sunt o privelişte plăcută şi par să formeze un templu din plante, cu stâlpi puternici din lemn şi arcade de frunze. În acelaşi fel în care priveşti la un drum frumos ca acesta, de ce nu priveşti înapoi la drumul anilor vieţii tale? Uită-te la ramurile mari şi verzi ale îndurării lui Dumnezeu de deasupra capului şi la stâlpii puternici ai bunătăţii şi ai credincioşiei Lui care ţi-au adus multă bucurie. Vezi păsări cântând pe ramuri? Dacă te uiţi mai de aproape, cu siguranţă vei vedea multe, pentru că ele cântă despre îndurarea lui Dumnezeu primită „până aici“.

Aceste cuvinte arată şi spre înainte. Cel care ajunge într-un anumit punct şi scrie cuvintele „până aici“ realizează că n-a ajuns încă la capătul drumului şi că mai are de parcurs o distanţă. Mai sunt încă încercări, bucurii, ispite, bătălii, înfrângeri, biruinţe, rugăciuni, răspunsuri, trudă şi putere care urmează să vină. Acestea sunt apoi urmate de boală, bătrâneţe şi moarte.

Deci, se termină viaţa după moarte? Nu! Trebuie să mai vină acestea: învierea în asemănarea Domnului Isus; tronuri, harfe, şi cântarea psalmilor; a fi „îmbrăcat … în haine albe“ (Apocalipsa 3:5), a vedea faţa Domnului Isus şi a fi în părtăşie cu sfinţii; şi a experimenta gloria lui Dumnezeu, plinătatea eternităţii şi bucuria infinită. Aşa că, dragul meu credincios, „fii tare, îmbărbătează-ţi inima“ (Psalmul 27:14), şi cu mulţumire şi încredere înalţă-ţi glasul în laudă, pentru că:

Domnul care „până aici“ te-a ajutat

Te va ajuta tot restul călătoriei tale.

Când cuvintele „până aici“ sunt citite în lumina cerului, ce perspective glorioase şi miraculoase descoperă ele privirilor noastre pline de recunoştinţă!

Charles H. Spurgeon

Păstorii din Alpi au un obicei frumos la sfârşitul zilei; ei îşi cântă unul altuia un rămas bun de seară. Aerul este atât de curat încât cântările se pot auzi la distanţe foarte mari. Când soarele începe să apună, ei îşi adună turmele şi încep să le conducă pe cărări de munte în timp ce ei cântă: „«Până aici Domnul ne-a ajutat». Să lăudăm Numele Său!“

În final, după obiceiul lor frumos, ei îşi cântă unul altuia un rămas bun amabil şi prietenos: „Noapte bună! Noapte bună!“ Cuvintele încep apoi să răsune în ecou de pe o coastă a muntelui pe alta, repercutându-se plăcut şi uşor până când sunetele se pierd în depărtare.

Hai să ne chemăm şi noi unul pe altul prin întuneric până când noaptea devine însufleţită de sunetul multor glasuri, încurajându-i pe călătorii obosiţi ai lui Dumnezeu. Şi fie ca ecourile să se transforme într-o furtună de aleluia care va izbucni în valuri tunătoare în jurul tronului Său de safir. Atunci, la ivirea zorilor, ne vom trezi pe ţărmul „mării de sticlă“ (Apocalipsa 4:6), strigând împreună cu oştile răscumpărate ale cerului: „A Celui ce şade pe scaunul de domnie şi a Mielului să fie lauda, cinstea, slava şi stăpânirea în vecii vecilor!“ (Apoc. 5:13).

Cu acest cântec al meu prin veacurile fără sfârşit,

Isus m-a condus tot drumul.

ŞI AU ZIS A DOUA OARĂ: „ALELUIA!“

Apocalipsa 19:3

Din meditatiile ,,Izvoare in desert ”-31 dec

COUNT YOUR MANY BLESSINGS !

Count Your Many Blessings

by Henry Morris, Ph.D.

“Thou crownest the year with thy goodness; and thy paths drop fatness.” (Psalm 65:11)

At year’s end, a Christian should stop to count his blessings. If he does this fairly and fully, no matter what his problems may have been during the year, he will have to confess that God, as always, has crowned the year with goodness.

The coronation figure is frequently used in Scripture to speak of God’s blessings in the Christian life. For example: “Bless the LORD . . . Who redeemeth thy life from destruction; who crowneth thee with lovingkindness and tender mercies” (Psalm 103:2, 4). Even our testings and trials are always in the context of God’s grace and love. Christ Himself wore a crown of thorns so that we may be crowned with mercy and salvation.

Consider also Psalm 5:12: “For thou, LORD, wilt bless the righteous; with favor wilt thou compass him as with a shield.” The word “compass” is the same Hebrew word as “crown,” with the basic meaning “encircle.” Other jewels in the believer’s year-end crown are God’s grace and glory. “[Wisdom] shall give to thine head an ornament of grace: a crown of glory shall she deliver to thee” (Proverbs 4:9).

Then there is the wonderful testimony that “thou hast made him a little lower than the angels, and hast crowned him with glory and honor” (Psalm 8:5). Finally, the believer’s crown is none other than the Lord Himself: “In that day shall the LORD of hosts be for a crown of glory, and for a diadem of beauty, unto the residue of his people” (Isaiah 28:5).

Most Christians have an abundance of material blessings for which to thank the Lord. Even if they have none of these, however, God has crowned the year with goodness and favor, with lovingkindness and tender mercies, with grace and glory and honor and, best of all, with His own presence. “Bless the LORD, O my soul, and forget not all His benefits” (Psalm 103:2). HMM

http://www.icr.org/

Mercy (theeyesoffaith.wordpress.com)
START 2ND SERIES: Psalm 138 Kingdom Marketplace Business Word (ocfckingdombusiness.wordpress.com)
God’s Mercies Endure Forever (menofredemption.wordpress.com)
God’s Promises (beckylovesyellow2.wordpress.com)
God Will Fulfill Your Purpose (shawnethomas.com)
The Blessed Life (chalkermen.wordpress.com)
It Is a Good Thing to Give Thanks Unto the Lord (heulu.wordpress.com)
264) New Year’s Eve/Day Prayers (emailmeditations.wordpress.com)

LAST CALL

LAST CALL

http://www.youtube.com/watch?v=s3N-Tfz2vuw

Hebrews 9:27
King James Version (KJV)
27 And as it is appointed unto men once to die, but after this the judgment:
Tomorrow is not guaranteed to anyone. At any given moment and without a warning we could breath our last breath. Eternity awaits.
You might not think about this often nor seriously, but the truth of the matter is this: we are all going to die
Are you ready.
It would be such a shame to stand before the throne of Almighty God, the one you rejected time after time while you were alive only to find out it is too late.

Monday, December 30, 2013

RICHARD WURBRAND-UN CRACIUN REAL

Richard Wurbrand -Un craciun real

http://www.youtube.com/watch?v=j2_VY0aaDL8

Sunday, December 29, 2013

FRANCIS CHAN -ABOUT CHURCH

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PWSmcR4Dxdg&w=560&h=315]

BIBLE STUDY: If Jesus were the pastor of your church you probably wouldn't go there - Francis Chan

http://www.youtube.com/watch?v=PWSmcR4Dxdg

lambchopxoxo·34 videos

83,653

Published on Oct 25, 2013

Before you make negative assumptions and comments about Francis Chan I highly recommend that you research him and the church that he pastored in the past.

This is an amazing study... I hope you watch to the end. It will stop you in your tracks before you even think about arguing with unbelievers.... or professing believers.

None of us want to admit that we are this Christian... that we are "flavorless salt". Time to get honest....

PLEASE REFRAIN from trying to interrupt the work of the Holy Spirit in others lives ... I will no longer post comments that do this. Please please leave people be.

Christians sowing discord will be blocked. Ain't nobody got time for that ;)

He kinda pokes fun at people in the south (hes speaking in the south)

1:19 why I want to learn how to do a single knockout punch :) (I know, not very feminine of me but it just seems like it may come in handy some day)

10:00 The church in biblical times was an unstoppable force. Churches in China an unstoppable force. In the US, the speaker not being as good, the band sucks, childcare they don't like and changing service times are among the reasons people leave churches today. Not an "unstoppable force" nor a church that the"gates of hell would not prevail against"

12:00 followers of Jesus leaving the church... the Jesus that said that you can't go bury your father. those followers?

13:14 If Jesus had a church in Simi Valley, Francis' church would be bigger. [this is a very amazing and honest insight... think about it] Francis: "there are people that follow me that would NEVER follow Jesus."

17:00 preaching the way that Jesus did: lays it out and then "if you get it, you get it" and walks away. "I speak in parables so that seeing they may not see, hearing they won't really understand"

19:28 Why would Jesus deliberately confuse a crowd. Why would Jesus water a rock?

20:50 a lot of money is spent fertilizing rocks and thorns

22:15 We love crowds, Jesus didn't.

27:38 Salt is good, but what good is it if it loses it flavor? Its of no use, either for the soil or the manure pile. He who has ears, let him hear.

Francis goes on to give a salt illustration, pouring flavorless salt over salt with flavor. Jesus point: you all look like salt, but if you are not willing to sacrifice everything you are worthless to Him. Flavorless salt would even ruin manure (its of no use).

35:27 people fanatic about the Green Bay Packers... Crowd: "Woooo!" Francis: "Shut up"

11-24-2013

Shares
508

Thanks for getting this amazing message out

Wednesday, December 25, 2013

GO TELL IT ON THE MOUNTAIN THAT JESUS CHRIST IS BORN !!

Anne Murray: Go Tell It On The Mountain

MERRY CHRISTMAS LA TOTI VIZITATORII !MESIAH A VENIT DUPA SCRPTURI!

Naşterea Lui şi naşterea noastră din nou
Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naşte un Fiu şi-I va pune numele Emanuel (Dumnezeu este cu noi).
Isaia 7:14, Maiei 1:23
Naşterea Lui în istorie. „De aceea, Sfântul care Se va naşte din tine va fi chemat Fiul lui Dumnezeu” (Luca 1:35). Isus Cristos S-a născut în această lume, nu din ea. El nu s-a dezvoltat din istorie; El a intrat în istorie din afara ei. Isus Cristos nu este cea mai bună fiinţă umană. El este o Fiinţă care nu-Şi are obârşia în rasa umană. El nu este un om devenit Dumnezeu, ci este însuşi Dumnezeu întrupat. Dumnezeu venit în trup omenesc, venit din afară. Viaţa Lui este cea mai înaltă şi cea mai sfântă, intrând pe uşa cea mai de jos. Naşterea Domnului nostru a fost o teofanie.
Naşterea Lui în mine. „Pentru care iarăşi simt durerile naşterii, până ce va lua Cristos chip în voi!” (Galateni 4:19) Întocmai cum Domnul nostru a intrat în istoria umană din afara ei, tot aşa El trebuie să vină în mine din afară. Am lăsat eu ca viaţa mea personală să devină un ..Betleem” pentru Fiul lui Dumnezeu? Nu pot intra în Împărăţia lui Dumnezeu până când nu sunt născut de sus printr-o naştere cu totul diferită de naşterea fizică. „Trebuie să vă naşteţi din nou” (Ioan 3:7). Aceasta nu este o poruncă, ci un adevăr fundamen¬tal. Caracteristica naşterii din nou este faptul că mă predau atât de deplin lui Dumnezeu, încât Cristos ia chip în mine. Imediat ce Cristos ia chip în mine, natura Lui începe să lucreze prin mine.
Dumnezeu arătat în trup – acest lucru a fost făcut întru totul posibil pentru tine şi pentru mine prin Răscumpărare
.TOTUL PENTRU GLORIA LUI

LUCA 2:7
“În casa de poposire nu era loc pentru ei.”
Este bine de precizat de la început că nu se cunoaşte exact data
naşteiii Domnului Isus, data de astăzi fiind inventată de cronologiştii religioşi din vremea aceea, iar sărbătoarea Crăciunului de asemenea nu are nici o bază în Sfînta Scriptură. Totuşi este de folos să gîndim împreună la cel nai mare eveniment pe care 1-a cunoscut pămîntul: vizita lui Dumnezeu în persoana Domnului Hristos.
În mod obişnuit naşterea unui prunc în micul sat al Betleemului, n-ar fi însemnat nimic important. Dar într-o noapte un Copil s-a născut acolo. EI a generat o imensă influenţă asupra vieţii oamenilor de-a lungul veacurilor. Aceasta a fost naşterea lui Isus, Fiul lui Dumnezeu. Cînd Maria şi losif au sosit la Betleem, au descoperit că nu era loc de poposire pentru ei în hanul de acolo. Singurul loc pe care l-au putut găsi a fost un staul unde erau hrănite animalele (oi, boi etc). Dar în noaptea aceea, în acel staul, aşezat în iesle, Creatorul şi Mîntuitorul lumii, Isus Hristos a intrat în istorie, în deplina realitate însă, nu era loc pentru El nici printre oamenii religioşi, nici printre cei mari ai lumii acesteia. Nu era loc pentru El nici în familia Sa, nici în rudenia Sa, nici în patria Sa. Dovada cea mai clară este că, oamenii pe are a venit să-I salveze de la pierzare au strigat “Să fie răstignit” lepădîndu-Se astfel de El. Dar Dumnezeu I-a pregătit un loc în cer, la dreapta Majestăţii Sale divine şi de la acest tron de har, El a trimis, în aceeaşi lume ostilă, pe Duhul Său, poruncind ucenicilor să propovăduiască peste tot, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor. La sfîrşitul acestei vremi a harului, lumea va culege roadele nebuniei ei, sub teroarea domniei lui Anticrist, pe care Domnul Isus îl va nimici cu suflarea gurii Sale. Atunci El va stabili împărăţia Sa slăvită pe care o va impune peste neamuri, cu un toiag de fier, o adevărată teocraţie. În clipa cînd Fiul lui Dumnezeu a apărut în lume, cerul a izbucnit în laude. Un cor ceresc a răsunat în Univers şi Dumnezeu a vrut ca toţi să-i cunoaştem tema: “Slavă lui Dumnezeu în locurile prea înalte, şi pace pe pămînt între oamenii plăcuţi Lui.” Toate încercările oamenilor ca să desfiinţeze războiul au eşuat, dar acum, în previziunea Golgotei, pacea a fost anunţată prin sîngele crucii, o pace care nu poate veni decît din cer. Darul păcii pentru un cuget tulburat emană din Domnul Isus cel slăvit şi pacea lumii va fi stabilită numai de Domnul păcii. Cît priveşte însă pacea “între cei plăcuţi lui”, nu mai pot adăoga nici un cuvînt, îmi vine doar să plîng. Dar tot Domnul Isus o va restabili, negreşit, El care a zis “vă las pacea, vă dau pacea Mea.”
Ce făceau oamenii din Betleem în noaptea cînd s-a născut Mîntuitorul? Discutau de situaţia politică? Se plîngeau de taxele impuse, sau” se bucurau în nepăsare? Orice vor fi făcut, ei erau aşa de absorbiţi de viaţa lor, incit nu aveau habar de ce se întîmpla lîngă ei. Am putea însă să-i osîndim? Cum este viata noastră acum? Avem noi loc pentru El în inimile noastre nu numai nu numai să mîncăm şi să bem “sărbătorindu-L” pe El, ci primindu-L ca Mîntuitor si Domn, să trăim pentru El nu numai ziua de azi, ci fiecare zi din viaţa noastră
Ce fericiţi au fost şi sînt toţi aceia care au un loc în inima lor pentru Domnul Isus.
Cititorule, dacă încă nu L-ai primit, deschide-ţi inima chiar acum şi invită-L pe El să locuiască în ea.
MANA DE DIMINEATA

«Şi tu, Betleeme, ţara lui Iuda, nu eşti nicidecum cea mai ne¬însemnată dintre căpeteniile lui Iuda, căci din tine va ieşi o Căpetenie, care va fi Păstorul poporului Meu Israel.»
MATEI 2,6
În timp ce credincioşii, teologii şi toţi cei din jurul Betleemului cunoşteau Cuvântul care fusese dat de Dumne¬zeu, cei binecuvântaţi printr-o împlinire minunată a pro¬feţiei biblice au fost în primul rând păgânii, înţelepţii din Răsărit. Şi azi lucrurile stau la fel: În timp ce creştinii aproa¬pe au amorţit spiritual, iar teologii îşi fac publice dispute¬le, un segment neînsemnat de credincioşi autentici cred cu tărie în profeţia împlinită şi în ceea ce urmează să se împli¬nească în zilele noastre; aceşti oameni sunt binecuvântaţi de Dumnezeu, pentru că ei nu cred doar în adevărul Cu¬vântului, ci şi în împlinirea sa în zilele noastre – ei au pri¬mit lumina. Despre aceşti ucenici Domnul spune: «Voi sunteţi lumina lumii» (Matei 5,14). Ce datorie minunată! Haideţi să ne aplecăm mai mult asupra Cuvântului profe¬tic care se va împlini în curând înaintea tuturor. Putem striga încă de astăzi cu toată convingerea: «I-am văzut stea¬ua! Împăratul e pe drum! El vine în curând!» Crăciunul es¬te sărbătoarea speranţei. Cel care a venit va reveni în cu¬rând să ne ia cu El
MEDITAŢII ZILNICE
WIM MALGO

Iată, fecioara va rămânea însărcinată, va naşte un fiu, şi-i va pune numele Emanuel Isaia 7:14
Să mergem astăzi la Betleem, şi, împreună cu păstorii uimiţi şi cu magii plini de adorare, să ÎI vedem pe Cel ce s-a născut Rege al Iudeilor; fiindcă noi, prin credinţă, putem să ne declarăm interesaţi de El şi să cântăm: „Un Copil ni s-a născut, un Fiu ni s-a dat” (Isaia 9:6). Isus este Iehova întrupat, Domnul şi Dumnezeul nostru, dar şi Frate şi Prieten. Să-L adorăm şi să-L admirăm. Să observăm de la prima privire naşterea Sa miraculoasă. A fost ceva nemaivăzut şi nemaiauzit, ca o fecioară să rămână însărcinată şi să nască un fiu. „Domnul face un lucru nou pe pământ: femeia va peşi pe bărbat” (Ieremia 31:22). Prima făgăduinţă implica sămânţa femeii – nu sămânţa bărbatului. De vreme ce curiozitatea femeii a făcut loc păcatului care a dus la pierderea Paradisului, ea, şi numai ea, avea să-L aducă pe Cel care putea recâştiga Paradisul. Mântuitorul nostru, deşi Om adevărat, a fost, pe lângă natura Sa omenească, şi Sfântul lui Dumnezeu. Prin puterea Duhului Sfânt, El s-a născut printr-o fecioară, nepătat de păcatul originar, care aparţine tuturor celor născuţi din carne. Să ne plecăm cu respect în faţa Copilului sfânt, a cărui nevinovăţie readuce umanităţii vechea ei slavă. Să ne rugăm ca El să fie şi în noi, „nădejdea slavei” (Coloseni 1:27). Nu uitaţi să remarcaţi umilinţa familiei în care a venit. Textul de dimineaţă o descrie pe mama Sa ca pe o simplă „fecioară”, nu o prinţesă, proorocită sau o doamnă de rang înalt. Într-adevăr, genealogia ei nu trebuie dispreţuită, fiindcă în venele ei curgea sângele regilor; şi nici nu era lipsită de inteligenţă sau cu mintea slabă, fiindcă a putut cânta o asemenea cântare de laudă. Totuşi, cât de umilă a fost poziţia ei, cât de sărac omul cu care era logodită, şi cât de mizerabil locul de naştere pregătit pentru Regele nou-născut! Prin aceasta, sărăcia a devenit sfântă, şi oamenii umili se bucură de mari onoruri. Fiecare credincios este un portret al lui Christos, dar un sfântă sărac este acelaşi tablou atârnat în aceeaşi ramă care înconjura imaginea învăţătorului.
Noi spunem că toate zilele sunt la fel, dar totuşi, fiindcă anotimpul şi obiceiul general ne îndeamnă să ne gândim la Isus, să ne amintim cu plăcere de glorioasa naştere a dragului nostru Răscumpărător. Pentru sufletul născut din nou, fiecare zi trebuie să fie ziua de naştere a Mântuitorului. Printre toate lucrurile umile, sunt şi multe lucruri onorabile în împrejurările naşterii lui Emanuel. Cine a mai avut o asemenea naştere, prevestită de veacuri prin profeţii, şi dorită de atâtea mii de inimi? Cine poate să se mai laude cu un vestitor care L-a recunoscut pe Cel ce avea să vină? Cui i-au cântat îngerii imnuri de slavă, şi pentru cine a aşezat Dumnezeu o stea specială pe cer? La al cărui leagăn au venit bogaţii şi săracii, oferind asemenea fapte de închinare din inimă? Pământul poate să se bucure; toţi oamenii pot să-şi înceteze lucrul, ca să sărbătorească naşterea măreaţă a lui Isus. Betleem, casă a pâinii, vedem în tine împlinirea speranţelor noastre. Acesta este El, Mântuitorul, proorocit din vechime, care ne va conduce în veacul de aur. Să ne lăsăm copleşiţi de bucurie. Să cântăm din inimă cântări de laudă şi desfătare.
Numele de aur, Emanuel, este o inexprimabilă încântare. Este un cuvânt potrivit pentru buzele heruvimilor prin maiestatea lui, dar, din cauza bunătăţii sale minunate, numai oamenii îl pot rosti. El nu este cu serafimii aşa cum este cu noi. Emanuel, „Dumnezeu cu noi” (Matei 1:23) – În firea noastră, în durerile noastre, în viaţa noastră de muncă, în pedeapsa noastră, în mormânt, şi acum cu noi, sau mai degrabă noi cu El, în înviere, înălţare, slavă, şi splendoarea celei de-a doua veniri. Copilul din Bedeem pare să fi fost cu noi în slăbiciune şi sărăcie. Să nu uităm însă că El este tot cu noi în glorie şi onoare. Credinţa îmbrăţişează copilul, şi dragostea II sărută cu sărutările buzelor ei. O, fie ca astăzi să avem părtăşie adevărată cu Emanuel!
MEDITATII DE DIMINEATA SI DE SEARA
de Charles Spurgeon CEL MAI BUN CADOU DIN LUME
„Veste bună … pentru tot norodul” (Luca 2:10)
Pentru mulţi, Crăciunul este o perioadă tristă. Autorul Jon Walker scrie: „Stau într-un fast-food observând o fetiţă care sărbătoreşte Crăciunul cu mama ei. Cadourile sunt împrăştiate pe tarabă şi ea tocmai a spus: „Mi-e dor de tine, mămico”. „Şi mie mi-e dor de tine, puişor“, a spus mama ei. Lângă tejghea o femeie le priveşte, accidental, dar cu atenţie. Cu ochiul meu de jurnalist, fac legătura. Femeia care priveşte este un asistent social care supraveghează o vizită structurată dintre fetiţă şi mama ei în încercarea de a sărbători Crăciunul… după câteva minute sosesc părinţii adoptivi şi o duc pe fetiţă acasă. Mama pleacă singură. Există o latură mai întunecată a Crăciunului, pe care rareori o conştientizăm. Creăm această fantezie care rareori se potriveşte cu realitatea, chiar şi în cele mai bune familii … multe amintiri despre Crăciun sunt pline de tensiuni, nu de beteală. Sărbătorile sunt doar o scuză pentru ca mama să se îmbete din nou sau pentru ca tata să fie cu noua lui familie … şi totuşi ele sunt o nouă aducere aminte că persoana pe care o iubim este departe sau poate nu se mai întoarce niciodată … Rata sinuciderilor este extraordinar de ridicată în luna decembrie, depresia e la fel de obişnuită precum colinda „Cântaţi toţi de bucurie”, şi la Crăciun suferă mai mulţi oameni decât ne imaginăm. Pentru cei ce s-au săturat de speranţele deşarte şi de fanteziile false de la Crăciun, vestea bună este că Dumnezeu este cu noi”. Domnul Isus a venit pe pământ să aducă „veste bună … pentru tot norodul” şi indiferent de situaţia în care te găseşti, Crăciunul este cel mai bun dar pe care îl vei primi vreodată, pentru că: 1) Este cel mai scump deoarece pe Domnul Isus l-a costat viaţa Sa. 2) E singurul dar care dăinuie pe vecie. 3) E un dar de care te poţi bucura tot restul vieţii.
Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

Dar când a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege.
Galateni 4.4
Să luăm învăţătură!
Tabloul „Adorarea Copilului“ al pictorului Rogier van Weyden arată nu numai ieslea în care a fost pus Fiul lui Dumnezeu devenit Om, ci în acelaşi timp şi crucea care este atârnată de peretele grajdului. Nu ştim ce a gândit pictorul cu aceasta. Probabil, a vrut să amintească de cuvintele bătrânului Simion, pe care acesta le-a spus Mariei: „Şi sufletul tău va fi străpuns de o sabie“. Da, probabil, a fost şi intenţia lui de a-l face pe cel ce priveşte pictura sa să gândească: ieslea şi crucea formează un întreg. În istorisirea despre naşterea Domnului nu este vorba numai de un Copil într-o iesle, ci şi despre faptul că Dumnezeu L-a trimis pe pământ pe Fiul Său, ca să moară la cruce pentru oamenii pierduţi. În naşterea Copilului în Betleem apare harul lui Dumnezeu, care a vrut să ne aducă mântuirea.
Dar ce fac oamenii de Crăciun? Zile libere, cadouri frumoase, brad împodobit, mâncare şi băutură… Sau poate simţămintele înălţătoare la slujba de Crăciun când este citită istoria naşterii Domnului. Crăciunul este mai mult! Ieslea şi crucea formează un întreg. Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Său, ca El să săvârşească mântuirea. Să ne gândim mai mult la aceasta!
Sămânţa Bună

O holy night, the stars are brightly shining;
It is the night of the dear Savior’s birth!
Long lay the world in sin and error pining,
Till He appeared and the soul felt its worth.
A thrill of hope, the weary soul rejoices,
For yonder breaks a new and glorious morn.
Fall on your knees, O hear the angel voices!
O night divine, O night when Christ was born!
O night, O holy night, O night divine!
Led by the light of faith serenely beaming,
With glowing hearts by His cradle we stand.
So led by light of a star sweetly gleaming,
Here came the wise men from Orient land.
The King of kings lay thus in lowly manger,
In all our trials born to be our friend!
He knows our need—to our weakness is no stranger.
Behold your king; before Him lowly bend!
Behold your king; before Him lowly bend!
Truly He taught us to love one another;
His law is love and His Gospel is peace.
Chains shall He break, for the slave is our brother
And in His name all oppression shall cease.
Sweet hymns of joy in grateful chorus raise we,
Let all within us praise His holy name!
Christ is the Lord! O praise His name forever!
His pow’r and glory evermore proclaim!
His pow’r and glory evermore proclaim!

-O HOLY NIGHT
Words: Placide Cappeau, 1847 (Minuit, chrétiens, c’est l’heure solennelle); translated from French to English by John S. Dwight (1812-1893).
Music: Adolphe C. Adam (1803-1856) (♫ ). This is said to have been the first music ever broadcast by radio.

Coloseni 1:9-18
CEL CE ARE ÎNTÎIETATEA
„... pentru ca in toate lucrurile să aibă întîietatea”.
Coloseni 1:18
Unul dintre cei mai cunoscuţi predicatori ai secolului trecut a
fost Henry Ward Beecher (1813-1887). Vorbind despre măre-
ţia lui Cristos, el şi-a închipuit o întrunire a celor mai luminate
minţi care au „împodobit vreodată civilizaţia umană”. Aceştia ar fi
oameni ale căror contribuţii la civilizaţie au îmbogăţit omenirea -
oameni care „s-au ridicat atît de mult deasupra maselor, încît
numele lor au rămas în istorie”.
Apoi Beecher a spus: „Coboară-L pe Cristos din cel mai înalt
punct al cerului, lasă-L să stea în mijlocul lor şi lasă-i pe fiecare
să-I vorbească”. În timp ce vor vorbi cu El, ei vor descoperi că El
cunoaşte perfect toate domeniile de activitate în care aceştia au
fost consideraţi experţi. Comparîndu-se cu Cristos, poetul găseşte
că el nu este decît un copil ce gîngureste. Sculptorul nu este decît
un artist neîmplinit. Iar comparate cu cuvintele lui Cristos, cuvin-
tele oratorului sînt ca nişte cuvinte care îngheaţă pe buzele lui”.
In încheiere, Beecher a spus: „Toţi aceştia se vor pleca îna-
intea Lui şi vor spune: „Chiar de am fi toţi adunaţi şi amestecaţi
într-o sigură măreaţă natură, topiţi într-o singură fiinţă vie, nu am
fi decît un nimic în prezenţa acestei majestăţi care excelează prin
măreţie.”
Copilul-Cristos din iesle nu era un copilaş obişnuit. El a fost
Cuvîntul care S-a făcut trup, în care „locuieşte trupeşte toată
plinătatea Dumnezeirii” (Coloseni 2:9).
In ziua aceasta de Crăciun, haideţi să ne închinăm Lui -
Veşnic una cu Tatăl slăvit. – Cel care are întîietatea! R.W.D.
Veşnic împreună cu Dumnezeu, Unul,
E Isus Cristos, Fiul iubit;
în El, Dumnezeu se vede mereu,
Căci Isus Cristos e sfînt Dumnezeu. – D.J.D.
Magii („magi” înseamnă oameni înţelepţi, n.tr.)
II caută şi azi pe Cristos. PAINEA CEA DE TOATE ZILELE

„Şi-i vor pune numele Emanuel“, care, tălmăcit, înseamnă:
„Dumnezeu este cu noi“.
(Matei 1:23)
Domn al păcii. (Isaia 9:6)
Este un cântec în văzduh!
Este o stea pe cer!
Este rugăciunea din inimă a unei mame,
Şi plânsul slab al unui prunc!
Şi steaua îşi revarsă strălucirea,
În timp ce splendoarea cântă,
Căci ieslea din Betleem leagănă un Împărat.
Cu câţiva ani în urmă s-a publicat o felicitare de Crăciun remarcabilă cu titlul „Dacă Hristos n-ar fi venit“. Se baza pe cuvintele Mântuitorului nostru din Ioan 15:22: „Dacă n-aş fi venit“. Felicitarea arăta un slujitor al lui Dumnezeu care a adormit în timpul studiului său în dimineaţa de Crăciun şi apoi a visat o lume în care Domnul Isus nu venise niciodată.
În visul lui, s-a văzut plimbându-se prin casa lui, dar pe când se uita, n-a văzut nici un ciorap atârnat de şemineu, nici un pom de Crăciun, nici un colac sfânt şi nici un Hristos care să mângâie şi să bucure inimile sau care să ne mântuiască. Apoi s-a plimbat afară pe stradă, dar nu era nici o biserică cu turnul ei îndreptat spre cer. Şi când s-a întors şi a stat jos în biblioteca lui, şi-a dat seama că toate cărţile despre Mântuitorul nostru dispăruseră.
Slujitorul a visat că a sunat clopoţelul de la uşă şi că un mesager l-a rugat să viziteze pe mama unui prieten care era pe moarte. El a ajuns la casa ei, şi în timp ce prietenul lui stătea şi plângea, el a spus: „Am ceva aici care te va mângâia“. Şi-a deschis Biblia ca să caute o promisiune familiară, dar Biblia se termina cu Maleahi. Nu era nici o evanghelie şi nici o promisiune a speranţei şi a mântuirii, şi tot ce a putut face a fost să-şi plece capul şi să plângă împreună cu prietenul lui şi cu mama lui într-o disperare amară.
Două zile mai târziu stătea lângă coşciugul ei şi conducea serviciul ei funerar, dar nu era nici un mesaj de mângâiere, nici cuvintele despre o înviere glorioasă, şi nici un gând despre o locuinţă care s-o aştepte în ceruri. Era doar „ţărână în ţărână, şi cenuşă în cenuşă“, şi un lung, etern adio. În sfârşit şi-a dat seama că Hristos nu venise, şi a izbucnit în lacrimi, plângând cu amar în visul lui chinuitor.
Apoi s-a trezit deodată cu o tresărire, şi un strigăt tare de bucurie şi de laudă a ţâşnit de pe buzele lui când a auzit corul lui cântând aceste cuvinte în biserica lui din apropiere:
O, veniţi, voi toţi cei credincioşi, plini de bucurie şi victorioşi,
O, veniţi, veniţi la Betleem!
Veniţi şi priviţi-L pe Împăratul îngerilor, care S-a născut,
O, veniţi să-L adorăm pe Hristos Domnul!
Să ne veselim şi să ne bucurăm astăzi, căci El a venit. Şi să ne amintim de proclamaţia îngerului: „Vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi în cetatea lui David, vi s-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul“ (Luca 2:10-11).
El vine să facă să curgă binecuvântarea Lui,
Până unde ajunge blestemul.
Fie ca inimile noastre să meargă afară la oamenii neconvertiţi din ţări străine care nu au ziua binecuvântată de Crăciun. „Duceţi-vă de mâncaţi cărnuri grase şi beţi băuturi dulci, şi TRIMITEŢI CÂTE O PARTE ŞI CELOR CARE N-AU NIMIC PREGĂTIT, căci ziua aceasta este închinată Domnului nostru“ (Neemia 8:10).
IZVOARE ÎN DEŞERT

EL A VENIT; EL VA VENI
…Acest Isus, care S-a înălţat la cer din mijlocul vostru, va veni în acelaşi fel cum L-aţi văzut mergând la cer.
Faptele Apostolilor 1.11
Mulţi serbează în această zi naşterea Mântuitorului nostru; să ne ducem cu gândul la făgăduinţa celei de-a doua veniri. Aceasta este tot atât de sigură cum a fost şi prima, care este o garanţie pentru noi cu privire la întoarcerea Sa. Acela care a venit ca să ia locul celui mai de jos slujitor, va veni în curând ca să ceară răsplata lucrării Sale. După cum a venit întâi ca să sufere, nu va întârzia să vină ca să împărăţească. Aceasta este nădejdea noastră slăvită, că şi noi vom fi părtaşi la bucuria Sa. Astăzi noi ne găsim sub acelaşi val şi în aceeaşi umilinţă în care a trăit El atunci pe pământ; dar în ziua în care El va veni, va fi ziua arătării noastre în slavă, precum şi ziua arătării Sale în slavă. Sfinţii care au adormit în El vor învia în ziua arătării Sale slăvite. Aceia care vor fi fost insultaţi şi întristaţi pentru Numele Lui, vor străluci ca soarele în împărăţia Tatălui Său. Ai Săi vor apărea atunci ca regi şi preoţi; zilele lor de întristare vor fi sfârşite. Odihna îndelungată şi splendoarea de necomparat a împărăţiei de o mie de ani îi va răsplăti din belşug pentru anii lor de mărturie şi de lupte.
Oh! Să vină Domnul Isus! Iată, El vine curând. El este pe drum şi se apropie repede. Zgomotul paşilor Lui să fie ca o muzică plăcută pentru inimile noastre. Clopote ale nădejdii mişcaţi-vă şi sunaţi cu veselie, căci iată, vine Stăpânul nostru!
TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU
De Ch. H. Spurgeon