NICI UN CREŞTIN -Poezie de Tatiana Topciu

NICI UN CREŞTIN

de Tatiana Topciu

Nici un creştin răscumpărat din moarte
Nu va putea vreodată fi răpus,
Cât vrea spre Domnul paşii să îl poarte,
Crezând în jertfa Domnului Isus.

Cohorte de s-ar strânge cu duiumul
Să-i taie calea unde s-ar fi dus,
Deschis întotdeauna îi e drumul,
Crezând în jertfa Domnului Isus.

 De i-ar sta-n faţă apa cea mai mare,
vrăjmaşi în spate-n răsărit şi-apus,
îşi va croi un drum direct prin mare,
Crezând în jertfa Domnului Isus.

Şi de ar fi zvârlit în foc şi pară,
Părând că viaţa, iată, i s-a dus,
El va renaşte nou şi proaspăt iară,
Crezând în jertfa Domnului Isus.

Cum n-a pierit nici un iudeu în mare,
Cum focul pe cei trei nu i-a răpus,
Nu piere un creştin în încercare,
Crezând în jertfa Domnului Isus.

Credinţa-aude vuietul de ploaie
Când seceta-i stăpânul absolut
Şi vede apele curgând şuvoaie,
Când nici un nor pe cer n-a apărut.

Credinţa-ntoarce fiul de la moarte,
Puterea flăcării o face scrum,
Astupă gura leilor, desparte
In două marea şi-şi croieşte drum,

Pe fugă pune ostile duşmane
Şi bolile le-alungă c-un cuvânt,
Aduce izbăvirea-n încercare,
Dărâmă ziduri grele la pământ..

Intinde-obrazul celui ce-l loveşte…
Sărută palma-arzându-i pe obraz…
Suspină pentru cel ce rătăceşte...
Iubeşte.. .rabdă.. .scoate din necaz…

Necazuri, prigonire, strâmtorare,
Primejdii, lipsuri, foame, ameninţări,
Puterile de-acum ori viitoare,
Făpturi de pe pământ ori chiar din cer,

Vrăjmaşul ce la Domnul duce pâră
Cu lista cea de multe slăbiciuni
Şi care-n ce-i din juru-i toarnă ură
Ori stinge duhul sfintei rugăciuni,

înaltul ori adâncul – niciodată
Nu vor fi-n stare, după cum e spus,
Să îl despartă pe-un creştin vreodată
De dragostea eternă-a lui Isus