PACATE RESPECTABILE
CONFRUNTAREA PACATELOR PE CARE LE TOLERAM
de Jerry Bridges
TRADUCEREA :MIHAI DAMIAN, 2009
Capitolul 21
Ce facem de acum Inainte?
Daca
ati ramas alaturi de mine pana acum, stiti ca am discutat de lucruri
deloc placute. Am privit in detaliu la multe pacate subtile pe care le
toleram in vietile noastre. Cateodata poate am fost atinsi. Nadajduiesc
sa se fi intamplat acest lucru, fiindca asta inseamna ca tu ai fost
suficient de onest si suficient de umil sa admiti prezenta unora din
aceste pacate In viata ta. Si daca este asa, mai este speranta.Adu-ti aminte, “Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har” (1 Petru 5:5).
Propozitiile de la inceputul Predicii de pe Munte (vezi Matei 5:1-7) ar trebui sa te incurajeze. Cei saraci in duh si cei ce plang sunt cei constienti de propria pacatosenie.
Din pricina acestui lucru ei sunt blanzi si milosi in atitudinile si
actiunile lor fata de altii, si sunt flamanzi si insetati dupa
neprihanirea pe care realizeaza ca nu o au inca. Intreaga lor comportare
este exact opusul comportarii celor mandri, superiori din punct de
vedere moral, cu o neprihanire proprie. Cu toate acestea Isus spune ca acestia, cei saraci in duh (nu cei cu o neprihanire a lor insisi) sunt binecuvantati.
Prin
pildele Sale, Domnul Isus a creat niste caractere prin care si-a
transmis mesajul in cel mai puternic mod. Ganditi-va la pilda Fariseului
si a vamesului care se rugau in templu (vezi Luca 18:9-14). In ochii Iudeilor, contrastul dintre un Fariseu si un vames urat de oameni era unul maxim. Iar in pilda fiului risipitor (vezi Luca 15:11-32),
trairea demna de dispret era scandaloasa pentru audienta iudaica.
Totusi, in cele doua pilde Fariseul cel neprihanit si fiul mai mare cel
neprihanit sunt cei care primesc mustrarea si condamnarea implicita din
partea Domnului.
Intre timp, vamesul pleaca acasa socotit justificat, iar fiul risipitor
pocait este primit in imbratisarea calda a tatalui sau. Nu
ne spune asta despre cat de mult uraste Dumnezeu pacatul neprihanirii
de sine si cu cata indurare raspunde El In fata unui duh umil si
zdrobit?
Am
inchieat capitolul precedent cu o referire la predica lui Thomas
Chalmers intitulata “Puterea de excludere a unei noi iubiri.” Se ridica
intrebarea fireasca, “Cum putem creste in aceasta iubire noua?”Raspunsul este ca ea
vine dintr-o constientizare tot mai mare a pacatoseniei care mai exista
in noi si din dragostea lui Cristos pentru noi pana acolo incat a murit
pentru acest pacat.
In relatarea lui Luca despre femeia pacatoasa care i-a spalat si i-a uns picioarele cu mir (Luca 7:36-50), Isus spune, “Dar cui i se iarta putin, iubeste putin” (versetul 47). Si reversul este adevarat, asa cum arata Isus foarte clarIn versetele 41-43, adica, cui i s-a iertat mult, iubeste mult.
Simon Fariseul n-a realizat cat de pacatos era si cat de multa nevoie
avea de iertare, asa ca iubit putin sau de fapt n-a iubit deloc. Femeia
pacatoasa a realizat cat de pacatoasa era si cat i s-a iertat de mult,
asa ca a iubit mult. Calea spre a creste in noua noastra iubire [iubirea
pentru Cristos]despre
care a predicat Chalmers este sa crestem in constientizarea dragostei
lui Cristos pentru noi, dragoste care ne este revelata In evanghelie.Apostolul Pavel scrie ca dragostea lui Cristos pentru noi
ne strange, sau ne constrange, ne obliga sa traim pentru El (vezi 2
Corinteni 5:14-15). O astfel de iubire pentru El, care va exclude, adica
va da la o parte iubirea de lume, poate rezulta doar din perceperea
adanca, din inima, a iubirii Sale fata de noi.
Deci trebuie sa fim destul de onesti si de umili sa admitem pacatele noastre subtile.
Doar asa vom experimenta dragostea care vine prin iertarea acestor
pacate. Insa trebuie sa si luam atitudine impotriva lor pentru a ne
putea elibera de ele. Pacatul
cel mai grav dintre toate, in termeni practici, ar fi acela sa negam
pacatele subtile din noi. Nu ne putem impotrivi lor pana nu le
recunoastem prezenta. Primul pas pe care tu-l poti face spre eliberarea
de pacat este sa-l recunosti si sa te pocaiestiin atitudinea fata de el. Asta nu Inseamna ca vei face progrese rapide in scoaterea acestui pacat din viata. Carnea sau firea pacatoasa nu se da batuta asa de usor. Mai degraba, pentru a folosi cuvintele apostolului Pavel, aceste pacate subtile trebuie “facute sa moara” (Romani 8:13; Coloseni 3:5).
Mai mult de atat, am dezvoltat obiceiuri de a pacatui. Am dezvoltat
obiceiuri sau tipare de gandire pacatoasa: ingrijorare, ingaduinta fata
de propria persoana, atitudini critice fata de altii, barfa, si altele
asemanatoare. Ce facem de acum inainte? Cum putem aplica mesajul general al acestei carti?
Nadajduiesc ca in timp ce am parcurs si analizat aceste asa-zise “pacate respectabile” te-ai rugat cu onestitate in legatura cu fiecare, cerand lui Dumnezeu sa-ti descopere orice evidenta a lor in viata ta. Insa
din nou ar fi bine sa le reluam cu rugaciune. Pentru a facilita acest
lucru, iata o schita a pacatelor subtile pe care le-am discutat:
Capitolul 8 — Ingrijorarea si frustrarea
· Framantarea
Capitolul 9 — Nemultumirea
Capitolul 10 — Nerecunostinta
· Lipsa multumirii In circumstante dificile
Capitolul 11 — Mandria
· Mandria auto-neprihanirii morale
· Mandria doctrinei corecte
· Mandria realizarilor proprii
· Un spirit independent
Capitolul 12 — Egoismul
· In interesele noastre
· In banii nostri
· In lipsa noastra de consideratie
Capitolul 13 — Lipsa Infranarii
· In ce priveste mancarea si bautura
· In ce priveste temperamentul
· In ce priveste finantele personale
· In ce priveste televizorul, hobby-urile, impulsul de a cumpara
Capitolul 14 — Lipsa rabdarii si iritabilitatea
Capitolul 15 — Mania
· Mania fata de Dumnezeu
Capitolul 16 — Buruienile maniei
· Resentimentul
· Amaraciunea
· Vrajmasia si dusmania
· Ciuda sau necazul
Capitolul 17 — Duhul de judecata
· Cu privire la convingeri diferite
· Cu privire la neIntelegeri doctrinare
· Duhul de critica
Capitolul 18 — Invidia, gelozia si alte pacate Inrudite
· Invidia
· Gelozia (sau pizma)
· Concurenta
· Duhul de a controla
Capitolul 19 — Pacatele limbii
· Barfa
· Calomnia
· Minciuna
· Cuvintele aspre, sarcasmul, insulta, ridiculizarea
Capitolul 20 — Spiritul lumesc
· Banii
· Imoralitatea prin substitutie
· Idolatria
In timp ce privesti aceasta lista, continua sa-i ceri lui Dumnezeu sa-ti deschida ochii la pacatele pe care le-ai tolerat sau pe care ai refuzat sale recunosti ca fiind prezente in viata ta.Nu
exista un substitut pentru umilinta si pentru marturisirea sincera a
pacatului, ca prim pas in a-l scoate afara din viata ta. Ai cerut altora o evaluare iIn ceea ce priveste prezenta acestor pacate in viata ta? Daca nu, acum este timpul potrivit pentru a o face.Rezerva-ti
timp in care sa stai cu sotia ta, cu fratele sau sora ta, sau cu un
prieten de incredere. Cere-le sa-ti spuna parerea in mod onest.
Asigura-i ca nu vei deveni artagos si nu le vei pune la indoiala
sinceritatea evaluarii. Doar asculta-i, fara sa raspunzi. Poti sa le
ceri sa te evalueze In fiecare domeniu conform unei grile de felul:
· Nu reprezinta o problema la tine
· Ocazional reprezinta o problema
· In mod frecvent reprezinta o problema
· Este o caracteristica a vietii tale
Chiar
daca nu esti de acord cu parerile lor in ceea ce te priveste, puneti-le
la inima cu umilinta. Dumnezeu il poate folosi pe celalalt in a-ti
deschide ochii In lucruri pe care nu le-ai constientizat.
Intoarce-te si reia pe rand regulile de lupta cu pacatul enuntate in capitolul 6.
Si daca simti cumva ca esti prea coplesit, da o atentie speciala cele
dintai reguli de a confrunta intotdeauna pacatul in contextul
evangheliei.
Aminteste-ti ca sfintirea noastra progresiva—adica dezbracarea de pacat si imbracarea cu Cristos—se bazeaza pe doua temelii tari: neprihanirea lui Cristos si puterea Duhului Sfant.
Priveste intotdeauna la Cristos si la desavarsita Lui neprihanire ca
sursa a pozitiei si acceptarii tale inaintea lui Dumnezeu. Aminteste-ti:
daca esti unit cu Cristos, Dumnezeu te vede imbracat in neprihanirea
Lui perfecta. Si priveste totdeauna la Duhul Sfant care sa te faca in
stare sa te impotrivesti pacatului si sa produca in tine roada Duhului.
Lumea
din jurul nostru ne observa, chiar in vreme ce ne ridiculizeaza
valorile si ne respinge mesajul. Putem crede ca pacatele noastre subtile
sunt ascunse de ochii lor, insa intr-un anume fel ei le percep. Percep
neprihanirea noastra de sine, mania noastra, duhul nostru de judecata.
Ne percep ca “oameni mai sfinti ca noi,” sau invers, ca prefacuti care
nu practica ceea ce propovaduiesc. A ne ocupa cu umilinta si onestitate
de pacatele noastre “acceptabile” poate conta mult de tot in schimbarea
in bine a acestei imagini. In final, dati-mi voie sa repet cuvintele din 1 Petru 5:5, “Dumnezeu sta impotriva celor mandri, dar celor smeriti le da har.”
No comments:
Post a Comment