RADIO UNISON-CREDINCIOSI FIRESTI CU O DOCTRINA BUNA

Credincioşi fireşti cu o doctrină bună Autor: RadioUnison.ro | | Trimite prietenilor Emisiunea “Lumea în care trăim” s-a născut din dorinţa de a trage un semnal de alarmă şi de a avertiza pe cei ce vor să ia aminte despre pericolele care ne pândesc pe toţi, chiar şi pe cei credincioşi. Şi nu este vorba despre terorism sau foamete sau razboi ci despre pericolul îndepărtării de Dumnezeu, despre pericolul pierderii a ceea ce este mai important pentru om şi anume: sufletul şi viaţa veşnică în prezenţa lui Dumnezeu. Aşa cum spuneam, cel mai mare atac se dă pe direcţia aceasta şi noi trebuie să fim conştienţi şi să veghem pentru a nu ne lăsa înşelaţi de diavol. Am comentat anumite evnimente naţionale sau mondiale din această perspectivă şi vă chemam şi vă chem în continuare să fiţi atenţi şi să nu vă lăsaţi înşelaţi de aparenţe. În spatele a tot ceea ce se întâmplă este un plan al celui rău de a fura sufletele oamenilor şi de a-i înstrăina de Dumnezeu. Aceasta este adevărata bătălie, cea mai mare şi mai importantă din tot universul. Restul (politică, alianţe, economie, distracţie, terorism, crize, etc) nu sunt decât praf în ochii oamenilor pentru a nu vedea adevărata realitate. Dar am constatat la un moment dat că mai există un pericol mare, de care, de asemenea nu suntem conştienţi. Este vorba despre pericolul ce vine de această dată chiar din interiorul a ceea ce numim Biserică. Dacă suntem conştienţi că din exterior, dinspre acea parte ostilă lui Dumnezeu şi Bisericii Sale, poate veni un atac împotriva credincioşilor, deşi nici de acest pericol nu suntem cu toţii conştienţi, atunci când vorbim despre Biserică foarte rar cineva se gândeşte că răul mare ar putea veni chiar de aici, mai ales dacă se gândeşte la gruparea religioasă din care face parte. Dacă ne gândim la alţii, la alte confesiuni creştine decât cea din care facem parte, da, credem că acolo lucrurile nu stau aşa cum trebuie, dar în nici un caz nu poate fi la noi o problemă. Uităm de avertizările, multe, pe care le găsim în Biblie şi care erau adresate Bisericii lui Hristos, adică celor ce aveau o credinţă conform cu adevărul lui Dumnezeu. Nu erau adresate avertismentele unor sectanţi sau eretici care s-au îndepărtat de adevăr ci celor ce aveau “credinţa dată sfinţilor odată pentru totdeauna”. La 2 Petru 2 cu versetul 1 scrie:” În norod s-au ridicat şi prooroci mincinoşi, cum şi între voi vor fi învăţători mincinoşi, care vor strecura pe furiş erezii nimicitoare, se vor lepăda de Stăpânul, care i-a răscumpărat, şi vor face să cadă asupra lor o pierzare năpraznică.” Istoria Bisericii lui Hristos este o dovadă că din exterior nu i s-a putut face rău oricât de mult a încercat Satan lucrul acesta. Cu cât era şi este mai multă împotrivire faţă de Biserica lui Hristos, faţă de adevăraţii credincioşi, cu atât Biserica s-a întărit şi se întăreşte. Nu o să dau exemple dar fiecare le poate găsi, dacă doreşte, în cei 2000 de ani de istorie. Şi atunci atacul a venit din interior. În cuvintele Domnului Isus Hrsitos şi apoi în cuvintele apostolilor găsim de foarte multe ori avertizarea:”Vegheaţi!”. Domnul Isus se ruga Tatălui în rugăciunea pe care o găsim în Ioan 17 astfel: 6 “ Am făcut cunoscut Numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat din lume. Ai Tăi erau, şi Tu Mi i-ai dat; şi ei au păzit Cuvântul Tău. 7 Acum au cunoscut că tot ce Mi-ai dat Tu, vine de la Tine. 8 Căci le-am dat cuvintele pe care Mi le-ai dat Tu. Ei le-au primit, şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit, şi au crezut că Tu M-ai trimis. 9 Pentru ei Mă rog. Nu Mă rog pentru lume, ci pentru aceia pe care Mi i-ai dat Tu; pentru că sunt ai Tăi: 10 tot ce este al Meu, este al Tău, şi ce este al Tău, este al Meu, şi Eu Sunt proslăvit în ei. 11 Eu nu mai Sunt în lume, dar ei Sunt în lume, şi Eu vin la Tine. Sfinte Tată, păzeşte, în Numele Tău, pe aceia pe care Mi i-ai dat, pentru ca ei să fie una, cum Suntem şi noi. 12 Când eram cu ei în lume, îi păzeam Eu în Numele Tău. Eu am păzit pe aceia pe care Mi i-ai dat; şi nici unul din ei n-a pierit, în afară de fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. 13 Dar acum, Eu vin la Tine; şi spun aceste lucruri, pe când Sunt încă în lume, ca să aibă în ei bucuria Mea deplină. 14 Le-am dat Cuvântul Tău; şi lumea i-a urât, pentru că ei nu Sunt din lume, după cum Eu nu Sunt din lume. 15 Nu Te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de cel rău.” Deci Domnul Isus ştia că vor fi atacuri mari îndrepate împotriva Bisericii Sale şi că atacurile acestea, orchestrate de Satan, vor căuta să distrugă Biserica.De aceea era nevoie de veghere, de atenţie sporită, de vigilenţă. Am constatat că acolo unde Satan a reuşit să corupă gruparea religioasă şi să-i imprime o traiectorie greşită este mult mai multă pace decât acolo unde sunt oameni care îşi doresc din toată inima să fie plăcuţi lui Dumnezeu. Aici sunt lupte şi sunt frământări. Greu vei găsi o grupare creştină care să fie cu adevărat parte din Biserica lui Hristos şi să nu fie lupte. Doar dacă are lideri puternici care Îl cunosc bine pe Dumnezeu şi care trăiesc după principiile lui Dumnezeu. Din nefericire tot mai rari astăzi. Lupte vor fi şi acolo dar felul în care vor fi abordate sau felul în care vor fi soluţionate problemele va fi diferit decât acolo unde sunt lideri slabi. M-am hotărât să vorbim despre pericolele care vin din interior, din ceea ce numim Biserica lui Hristos, din mai multe motive. Unul ar fi că pe zi ce trece se constată o tot mai mare îndepărtare de standardele biblice, de adevărata învăţătură a Domnului Isus, dar mai ales se vede o asemănare tot mai mare a bisericii cu lumea. Amestecul este aproape total. Am rămas doar la mărturisirea de credinţă, la doctrină şi ne lăudăm cu acestea, dar experienţa vieţii de fiecare zi a credincioşilor care se laudă cu doctrina lor dovedeşte că ei nu sunt cu nimic diferiţi de păgâni, adică faţă de cei ce nu au o doctrină bună. Am ajuns ca şi fariseii din vremea Domnului Isus. Vă rog să notaţi ce spunea Domnul Isus în legătură cu aceştia: Matei 23 cu1 : “Atunci Isus, pe când cuvânta gloatelor şi ucenicilor Săi, 2 a zis: „Cărturarii şi Fariseii şed pe scaunul lui Moise. 3 Deci toate lucrurile pe care vă spun ei să le păziţi, păziţi-le şi faceţi-le; dar după faptele lor să nu faceţi. Căci ei zic, dar nu fac.” Deci Domnul Isus confirmă că fariseii şi cărturarii aveau o doctrină bună. În această privinţă nu le reproşează nimic, ba chiar îi dă ca exemplu pentru ceilalţi. Problema era viaţa pe care o trăiau. În vara acestui an am avut ocazia să fiu pentru o săptămână la o conferinţă în care a slujit predicatorul american Paul Washer. Printre altele el a spus: “Mulţi se laudă cu doctrina lor, cu teologia lor sistematică şi sunt chiar mândri de ceea ce cred. Dar câţi dintre aceştia au o doctrină bună, o teologie sistematică, în ceea ce priveşte relaţiile şi viaţa de fiecare zi? Câţi aveţi o doctrină sănătoasă în ceea ce priveşte felul în care îţi creşti copii? Sau în relaţiile dintre soţ şi soţie? Sau în relaţiile cu fraţii şi surorile? Sau cum te comporţi la locul de muncă. Cum îţi administrezi banii. Cum îţi petreci timpul liber, etc.” Doctrina noastră sănătoasă nu valorează nimic dacă ea nu coboară ca să ne influenţeze viaţa de fiecare zi.Oamenii pot avea, aşa cum au avut fariseii şi cărturarii, cea mai bună credinţă şi să meargă în iad cu principiile lor bune cu tot. Învăţătura bună şi sănătoasă este de folos doar dacă ea ne afectează viaţa de fiecare zi. Ne schimbă şi ne transformă tot timpul în chipul şi imaginea Domnului Isus Hristos. Oamenii cred că în cer vor ajunge cei cu o doctrină bună. Dar Domnul Isus spunea: “De ce-Mi ziceţi: „Doamne, Doamne!” şi nu faceţi ce spun Eu?” Să nu răstălmăciţi ceea ce vreau să spun şi să ziceţi că eu am ceva împotriva doctrinei sănătoase şi că oricine care se străduieşte să fie moral, indiferent de ce crede, va fi primit de Dumnezeu. Nici vorbă de aşa ceva! Numai adevărul ne poate face liberi, după cum spunea Domnul Isus, şi în acest context ceea ce credem este de importanţă capitală. Nu putem crede o minciună şi să fim plăcuţi lui Dumnezeu. Ceea ce vreau să spun, şi am mărturia Bibliei în sprijinul meu şi cuvintele Domnului Isus, este că nu-i suficient să cred adevărul, să am o credinţă bună, dacă nu mă şi las transformat şi schimbat, în concordanţă cu ceea ce cred. Văd atât de mulţi credincioşi mulţumiţi cu starea lor, cu credinţa lor, deşi între ei şi lumea pe care o acuză nu este nici o diferenţă, în afară de mărturisirea de credinţă. Dumnezeu cere copiilor Lui să nu se potrivească chipului veacului acestuia. Din cauza nevegherii noastre, a liderilor noştrii care ne-au propovăduit minciuni atunci când i-am întrebat “ce înseamnă chipul veacului acestuia”, din cauza lenei noastre de a ne citi Scripturile şi de a afla care este părerea lui Dumnezeu în acest sens, am ajuns să credem o minciună, sau mai multe. Am ajuns în această situaţie noi cei cu o doctrină bună. Ni s-a dat de înţeles că dacă mergem la o anumită biserică, dacă ne dăm zeciuiala, dacă nu ne ducem în baruri şi la petrecerile din lume este suficient pentru a merge direct în cer. Aproape că nu mai există nici un fel de restricţii şi că ceea ce credem, doctrina noastră, este vehicului care ne duce cu viteza fulgerului până la tronul de har al lui Dumnezeu. Am înţeles greşit Scripturile lăsându-ne învăţaţi într-un mod greşit, care să corespundă felului nostru de trai. Am căutat să găsim în Scripturi justificări pentru felul nostru de viaţă. Nu Scripturile ne-au modelat viaţa noastră ci noi am modelat Scripturile după noi. Cu ajutorul liderilor noştrii care ori n-au ştiut şi sunt vinovaţi, ori au ştiut dar le-a convenit aşa şi sunt şi mai vinovaţi. Pasajul din Matei 6 de la versetul 24 şi felul în care l-am înţeles până acum este o dovadă a înşelătoriei în care mulţi credincioşi evanghelici au fost ţinuţi. Domnul Isus spunea în acest pasaj: “Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urâ pe unul şi va iubi pe celalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona. 25 De aceea vă spun: Nu vă îngrijoraţi de viaţa voastră, gândindu-vă ce veţi mânca sau ce veţi bea; nici de trupul vostru, gândindu-vă cu ce vă veţi îmbrăca. Oare nu este viaţa mai mult decât hrana, şi trupul mai mult decât îmbrăcămintea? 26 Uitaţi-vă la păsările cerului: ele nici nu seamănă, nici nu seceră, şi nici nu strâng nimic în grânare; şi totuşi Tatăl vostru cel ceresc le hrăneşte. Oare nu sunteţi voi cu mult mai de preţ decât ele? 27 Şi apoi, cine dintre voi, chiar îngrijorându-se, poate să adauge măcar un cot la înălţimea lui? 28 Şi de ce vă îngrijoraţi de îmbrăcăminte? Uitaţi-vă cu băgare de seamă cum cresc crinii de pe câmp: ei nici nu torc, nici nu ţes; 29 totuşi vă spun că nici chiar Solomon, în toată slava lui, nu s-a îmbrăcat ca unul din ei. 30 Aşa că, dacă astfel îmbracă Dumnezeu iarba de pe câmp, care astăzi este, dar mâine va fi aruncată în cuptor, nu vă va îmbrăca El cu mult mai mult pe voi, puţin credincioşilor? 31 Nu vă îngrijoraţi, deci, zicând: „Ce vom mânca?” Sau: „Ce vom bea?” Sau: „Cu ce ne vom îmbrăca?” 32 Fiindcă toate aceste lucruri Neamurile le caută. Tatăl vostru cel ceresc ştie că aveţi trebuinţă de ele. 33 Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra. 34 Nu vă îngrijoraţi, deci, de ziua de mâine; căci ziua de mâine se va îngrijora de ea însăşi. Ajunge zilei necazul ei.” Deci Domnul Isus spunea că lumea caută anumite lucruri şi noi să nu le căutăm. Şi care sunt acestea? Nu discotecile, nu barurile, nu băutura sau ţigările, lucruri care desigur că nu Îi plac lui Dumnezeu şi că nici unui copil al Lui nu se poate să îi placă. Însă cei ce se numesc credincioşi cu o doctrină bună cam la acestea se referă atunci când se gândesc la lucrurile din lume. Dar Domnul Isus spunea clar în acest pasaj că cei din lume caută bani, haine, case, mâncare, sau altfel spus confort şi bunăstare. Am auzit în biserici de multe ori spunându-se că a te îmbrăca indecent este o problemă şi aşa este. Dar nu am auzit că ar fi problemă dacă am fi preocupaţi într-un mod deosebit de haine decente! Că a le căuta şi a le dori şi a alerga după ele înseamnă a face ceea ce lumea face şi că în felul acesta Îi suntem necredincioşi lui Dumnezeu. După ce aleargă lumea astăzi şi ce îşi doreşte? Noi credem că lumea vrea doar destrăbălare şi păcat dar nu este adevărat! Mai sunt şi oameni decenţi, chiar dacă păcatul se înmulţeşte tot mai mult. Care este caracteristica de azi a lumii? După ce aleargă oamenii pierduţi în păcat? După bani, haine, case, maşini, faimă, relaxare, poziţie socială şi altele de felul acesta. Este adevărat că oamenii păcătuiesc între timp, dar lumea aceste lucruri le caută. Acum vă întreb: După ce aleargă cei ce spun că sunt credincioşi, credincioşi evanghelici? După bani, haine, case, maşini, faimă, relaxare, poziţie socială, etc. Nu este nici o diferenţă între ei şi lume. Pentru-că nu ni s-a spus că aceasta ar fi o problemă. Toţi fac aşa. De la păstor până la ultimul venit. Prin urmare, dacă suntem atenţi la noi putem constata că răul s-a infiltrat în biserici şi noi nici nu îl mai vedem. Păstorii nu mai ştiu ce păzesc, poate doar interesele lor. Mai găsim şi adevăraţi slujitori, din păcate foarte puţini, şi tot mai marginalizaţi. Lumea este în biserici dar noi ne lăudăm cu doctrina noastră. Avem adevăruri care ne asigură mântuirea dar nu mai avem o viaţă după adevărurile pe care le proclamăm. Nu mai dovedim prin nimic că suntem altfel decât prin aroganţă şi pretenţii de sfinţi. Suntem morminte văruite. Pe dinafară arătăm bine dar în interior suntem putrezi, adică exact ca cei din lume. Ce îşi doresc ei ne dorim şi noi. Bucuria noastră este bucuria lor, adică o avem în lucrurile care le oferă lor împlinire şi satisfacţie. Ce afacere bună facem noi, creştinii cu o doctrină bună: Avem şi mântuire dar avem şi lumea cu lucrurile ei! Nu se poate mai bine şi mai frumos, dar nici minciună mai mare nu este! Să nu mă înţelegeţi greşit. Nu propovăduiesc că doar cei săraci vor intra în cer. Spun ceea ce spune Dumnezeu: că cei ce au inima legată de lume şi lucrurile ei nu vor avea parte de cer, de Domnul Isus. Pot fi bogaţi sau săraci. Spun că şi noi, ca şi cei din lume, nu mai căutăm cu prioritate Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui ci căutăm lucrurile lumii şi acestea sunt bucuria noastră. Şi trebuie să fim atenţi că s-ar putea să ne dorim Împărăţia cerului (cine nu şi-o doreşte?) dar Domnul Isus vorbea despre o căutare a ei şi a neprihănirii Lui (!).Neprihănire nu este faptul că nu bem bere şi nu fumăm şi că mergem la biserică. Şi nici măcar că proclamăm nişte adevăruri eterne. Neprihănire înseamnă să-L cunoaştem pe Dumnezeu şi să trăim aşa cum ne cere El. Fără nici o legătură cu lumea! Nu se vorbeşte despre aceasa în adunări şi nici nu ne place. Iar starea credincioşilor este jalnică. Biserica, nu adevărata Biserică pentru-că aceasta este fără pată sau zbârcitură ci acea organizaţie adormită şi înşelată, s-a căsătorit azi cu lumea şi aduce pe lume copii handicapaţi, de nici un folos pentru Împărăţie. Este momentul să ne trezim. Nu să ne considerăm mai sfnţi ca alţii, este plină lumea de oameni păcătoşi dar care se cred sfinţi, ci să ne plecăm până în pulberea pământului în pocăinţă şi smerenie şi să-I cerem lui Dumnezeu să aibă milă de noi şi să ne ierte. Dacă am fost înşelaţi până acum nu avem nici o scuză să rămânem în înşelare toată viaţa. Biserica vorbeşte azi mai mult ca niciodată despre putere dar nu a fost niciodată atât de puţin sfântă. Vorbeşte despre viaţă dar închinarea s-a transformat în circ şi distracţie. Vorbeşte despre vindecare dar sufletele sunt putrede de bolnave şi nici măcar nu ştiu. Nu cred că sunt singurul care văd lucurile în acest fel. Întrebarea pe care v-am adresat-o în ultimul sondaj de pe site-ul postului de radio Unison a fost: Biserica din care faci parte este una după modelul Bisericii din cartea Faptele Apostolilor sau s-a îndepărtat de acest model? Răspunsurile pe care voi le-aţi dat m-au făcut să cred şi mai mult că situaţia este dezastruoasă. Iată cum aţi răspuns: 38% apreciaţi că este după acest model biblic. 39% spuneţi că biserica din care faceţi parte s-a îndepărtat de modelul biblic. 23% spuneţi că biserica din care faceţi parte este DEPARTE modelul biblic! Care ar fi soluţia? O găsim tot în Biblie în cartea Apocalipsa 22 cu11: “Cine este nedrept, să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat, să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt, să se sfinţească şi mai departe!” Deocamdată grâul şi neghina cresc împreună. Datoria ta este să veghezi şi să nu fii înşelat. -::::: Arhivă EDITORIAL :::::- http://www.radiounison.ro/editorial/credinciosi-firesti-cu-o-doctrina-buna.html