REFORMA SPIRITUALA SAU RAZVRATIREA DE LA CUIBUL CU BARZA DE OCTAVIAN GOGA

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Reforma Spirituala sau razvratirea de la ,,Cuibul cu barza”vazuta prin ochiul domnului Octavian Goga, fost ministru al cultelor. 
,,Acum doi ani, când eram la ministerul de Culte, mi-aduc aminte, în treacăt mi s-a atras atentia asupra unui fenomen interesant ce se ivise la o biserică din Bucuresti, dintr-un cartier mai ferit. La biserica din mahalaua Cuibul cu barză, mi se spunea că un preot cuvântator adună lume multă care se agită pe probleme religioase si-al cărei număr creste necontenit. Noutatea mi se părea neobisnuită în vârtejul acestei capitale zgomotoase si impresiile ei m-au pus pe gânduri. Dumineca viitoare, fără nici un anunt prealabil, nu ca ministru ci ca simplu credincios, m-am dus la biserica aceasta cu nume pitoresc, unde intram întâia-oară. Spre marea încă surpriză, din primul moment, interiorul sfântului locas era ticsit de oameni, un ciudat amestec din toate clasele. M-am strecurat cu greutate printre multime până la un colt de strană din dreapta iconostasului, de unde desluseam limpede pioasa adunare. Nimerisem la sfârsit de liturghie si din usa altarului părintele citea binecuvântarea. Era o figura cuvioasă de preot către patru zeci de ani, slab, înalt, cu barba neagră si cu ochii strălucitori, rostea slujba rar, apăsând cuvintele si interpretând rostul lor într-un sens civilizat fără nici o notă masinală si fără cunoscutele motive nazale ale tipicului oriental. O mutenie desăvârsită stăruia împrejur si la lumina lumânărilor de ceară prin fumul vinetiu al cădelnitei lămuream fete în extazul credintei. Căzusem pe un aspect de viată cu totul particulară si plină de înteles. Nu stiu să mai fi văzut undeva la Bucuresti un domn cu blană atât de robit de misticismul religios ca cetăteanul din fata mea care, avea aerul unui înalt functionar, si din bisericutele de la tară nu mai întâlnisem obraji imbujorati de verbul dumnezeiesc ca la femeile de la trei pasi de mine. Isprăvind slujba, preotul si-a început predica. Dacă tin bine minte, pornea de la parabola evangheliei pe care-o citise si în cadrul ei desfăsura principii de morală crestinească. Nu era o cuvântare de exeget mărunt, nici nu reedita clisee uzate de doctrină teologică. Din preajma altarului vorbea un orator îndrăznet, cu accente de eclesiast militant, cu fraza rotundă si sonoră răscolind în auditoriu întrebări si pasiuni. Prins de magia cuvântului, preotul tresărea în toată fiinta lui, crispându-si fruntea palidă de ascet, fata-i învia ca imbibată de-un fluid nervos si în adâncul ochilor i se iviseră cele două picături de lumină stranie care-mi reaminteau pânzele lui Ribera. Multimea participa cu devotament la toate analizele lui, îi urmărea ritmul logicei si-i primea argumentul cu o vie agitatie, lăsând să se întrevadă pe seama spectatorului critic o intimă înrudire de convingere si o necontestată elaborare spirituală. Când s-a încheiat zbuciumata retorică ce sbiciuise instinctele răului si judecase cu asprime neajunsuri de-ale societătii noastre, slujitorul Domnului s-a retras si printre rândurile poporului rămas în nemiscare un tînăr (era Dumitru Cornilescu)a început să împartă mici cartulii, în care se schita subiectul celor din urmă sase predici. Credinciosii le-au luat cu ei si s-au răzletit domol, vorbindu-si încet, si din grămadă eu m-am desfăcut pe îndelete cu senzatia că dincolo de sgura cotidiană mi-am revăzut o clipă sufletul, rănit de mustrări si sfios la orice atingere, ca o mimoză bolnavă… De-atunci nu 1-am mai zărit pe părintele Tudor, dar i-am păstrat aducerea aminte cu respect si recunostiintă. Astăzi îmi apare într-o postură nouă, si cazul sfintiei sale e discutat în presă. Gazetele spun de cucernicul preot că o specială evolutie de gândire l-ar fi făcut să se depărteze de la adevărurile dogmatice ale bisericii răsăritene, că prin cuvântările mai recente si cu deosebire prin unele neîngăduite schimbări rituale si-ar fi depăsit atributiile consacrate de pravili si canoane. Părintele Tudor se înfătisează deci ca un răzvrătit împotriva orânduielii bisericesti de la noi, ca un reformator iesit din îndatoririle tagmei.
Consistoriul a examinat deunăzi chestiunea si se pare că Sf. Sinod va trebui să se pronunte în curând în cauză, cumpănind pretinsele stirbiri de dogmă si făcând să triumfe în toată rigoarea ei bimilenară legiuirea canoanelor. La lumina acestei hotărâri, vom putea cerceta cu totii un interesant caz de constiintă, peregrinarea unui suflet prin adâncimile doctrinei religioase. Procesul va fi instructiv, oricare ar fi judecata lui, fiindcă ne va apropia de psihologia unei figuri distinse, cu preocupări morale care ne atrag deopotrivă pe toti. Ceeace justifică însă de pe-acum si cuvântul nostru laic în această împrejurare este că răzvrătirea părintelui Tudor nu se prezintă ca un simplu act individual, ci se complică cu revolta în masă a enoriasilor, care solidari cu păstorul lor sufletesc, si-au spus si ei părerea. Multimea pe care am văzut-o eu acum doi ani într-o Duminică de iarnă, flagelată de înflăcăratul retor al amvonului, face astăzi zid în jurul lui, se identifică cu el si isi însuseste crezul pentru care e tras la răspundere de chiriarhi. E răzvrătire la Cuibul cu barză, credinciosii au refuzat pe un nou preot, usile lăcasului s-au închis si se vorbeste că în însufletirea lor parohienii decisi să-l urmeze sunt gata să-i zidească o biserică nouă. O neobisnuită revolutie sufletească se petrece aici sub ochii nostri, în mijlocul Bucurestilor, la câtiva pasi de Calea Victoriei, pe care se plimbă mai des păcatul decât virtutea si pe care năvala tuturor veneticilor a anihilat orice impuls de traditie românească. Există, deci, în acest furnicar de patimi profane, dincolo de chiotul răgusit al afacerilor de tot felul, o constiintă care palpită în sferele abstractiunii, o flacără care se aprinde la picioarele lui Crist. Fenomenul e în adevăr plin de învătăminte si-ar trebui să-l înregistreze toti făuritorii de teorii pripite care au lansat legenda indiferentismului de credintă al poporului nostru si s-au putut amăgi cu banala părere că instinctele seculare pot fi strivite după formele goale ale unei asa zise culturi de import… Răzvrătirea de la Cuibul cu barză, manifestarea întârziată de protestare spirituală într-un mediu coplesit mai mult ca oricare altul de necesităti pozitive, probează în mod evident un pronuntat fond de misticism si o netăgăduită înclinare religioasă la noi. Întrebarea este însă, biserica noastră vie, cu organele ei, pune în valoare aceste laturi sufletesti spre
consolidarea morală a societătii si spre vremelnica întărire a orânduirii de stat ? În această ordine de idei, o serie întreagă de consideratiuni se ridică la suprafată si cer un răspuns.
Toate se grupează împrejurul unui punct cardinal pe care ni-l impun enoriasii răzvrătiti ai părinteluiTudor: ce face astăzi biserica pentru îngrijirea sufletelor noastre? Circulă oare o energie în fibrele străvechiului asezământ, care să ne robească, dându-ne supremul razim în goana atâtor frământări disperate? Întemeiati pe acest semn de întrebare, privind în fata noastră, suntem gata si ne rostim cu cugetul onest si să spunem, de la început că toate constatările de până astăzi ne descurajează, fiindcă o inertie paralizantă pare a stăpâni organismul bisericesc. În afară de îndatoririle reprezentative, în afară de
oficialitate si de partea pur spirituală venerata institutie tânjeste. Fără patimi si fără luptă pentru adevăr,o strălucire imbătrânită se frânge când ,, nu este duh îngura ei”, cum spune Scriptura. Suntem lăsati în părăsire si un cler afon nu ne poate da decât o tărănime superstitioasă si o clasă conducătoare
păgână. În mijlocul părăginirii generale ne întrebăm: cine strigă aici la noi pentru învătăturile lui Hristos
Ce propagă astăzi amvonul, unde sunt teologii cu graiul inspirat ca să vestească lumii noastre cuvântuladevărului? Cunoaste cineva pilde de devotiune la adăpostul crucii, avem călugări iluminati sau înalti demnitari bisericesti, a căror viată de cristal să lumineze ca o rază din cer mintile noastre? Iată întrebări elementare, al căror sir e nesfârsit de lung si pe urma cărora îndoiala cu fiorii ei de gheată
se apropie de noi, ca să ne lase sceptici si amărâti. Cazul părintelui Tudor are darul de-a scormoni probleme si de-a atrage luarea aminte asupra lor. Sfintia
sa rămâne pe planul al doilea, fie că va fi judecat ca îndusmănit cu preceptele bisericii ortodoxe, fie căse va găsi o formulă de împăciuire. De la Cuibul cu barză însă pleacă întrebările si se furisează în constiinta publică în toate colturile, cum s-au furisat si la mine acum, când în preajma Crăciunuluireînviind vechi amintiri de la ţară si recente descoperiri, cu sufletul biruit de tristete, mă gândesc la
Hristos si la biserică… Ce facem cu întrebările, prea sfintitilor arhierei, ce facem cu ele? “

OCTAVIAN GOGA

Posted in Articles, BIBLE | Tagged CUIBUL CU BARZA, OCTAVIAN GOGA, TUDOR POPESCU | 

What Must I Do to Be a Soul Winner? by: David Jeremiah

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

What Must I Do to Be a Soul Winner?
Sharing God's Simple Plan of Salvation
by: David Jeremiah

Jesus told His disciples, "Follow me, and I will make you fishers of men" (Matthew 4:19). The implication is that if we are really following, we'll be fishing -soul-winning. Jesus' last words were, "Go therefore and make disciples of all the nations" (Matthew 28:19).

The Christians in the New Testament went everywhere, preaching the Word (Acts 8:4).
How, then, can you and I be effective witnesses for Him?
1. Ask God to give you an evangelistic burden for others. Ask Him to help you see the world as He sees it, and to lay upon your heart a handful of people for whom you can earnestly pray. Then pray over those names every day. Keep a little prayer list, and pray for an opportunity of reaching these souls for Christ. An old song says, "Lord, lay some soul upon my heart and love that soul through me; / And may I humbly do my part to win that soul to Thee."
2. Live a consistent Christian life before these people. Jesus said, "You are the light of the world. . . . Let your light so shine before men, that they may see your good works and glorify your Father in heaven" (Matthew 5:14-16). We must live obedient lives of integrity and authentic faith. We must love when others hate, and forgive when others harbor grudges. We must remain trusting when others panic, and be honest when all around us are cooking the books. Not that we're going to be perfect-only Christ was sinless. But we must have a growing, maturing Christian life that others recognize and respect.
3. Build bridges to others. When the Lord shows you those needing Christ, seek to build a relationship with them. Remember how Jesus went to the home of Zacchaeus where many sinners had gathered? While we must be careful not to place ourselves in an environment where we'll be pulled down, we must be equally careful to cultivate friendships with those needing Christ. Perhaps Christ has placed you in your particular school or workplace just to reach those whom no one else can reach.
4. Learn the Gospel. Memorize the following verses and practice saying them in a mirror or to another Christian until you're comfortable sharing them with someone needing Christ: Romans 3:23; 6:23; 5:8; 10:9, 10, 13; 1 John 5:1, 13.
5. Watch for openings to share a word for Christ. Peter said: "Sanctify the Lord God in your hearts, and always be ready to give a defense to everyone who asks you a reason for the hope that is in you" (1 Peter 3:15).
6. If the right opportunity doesn't come naturally, create one. Sometimes we wait too long, looking for just the right time to invite someone to church or to share with them the message of the Gospel. There often comes a point when we must prayerfully introduce the subject and do our best to impress someone with their need for Christ.
7. Leave the results with God. We're responsible for sharing the Gospel, but only God can convert the soul. Having done your best, let Him do the rest. And if you ever feel you've botched the job, think of Edward Kimball. He was determined to win his Sunday school class to Christ, including a teenager named Dwight Moody who tended to fall asleep on Sundays. His heart pounding, Kimball entered the store where the young man worked. "I put my hand on his shoulder, and as I leaned over I placed my foot upon a shoebox. I asked him to come to Christ." It didn't seem to go well, and Kimball left thinking he had botched the job. Moody, however, left the store that day a new person and eventually became the most prominent evangelist in America during his generation.
###

This article was excerpted from Turning Points, Dr. David Jeremiah's devotional magazine. Call Turning Point at 1-800-947-1993 for your complimentary copy of Turning Points.

• Turning Point (Tuesday, July 19, 2005) 

2017 IANUARIE -4 FELURI DE MEDITATII-CUVINTE DE MANGAIERE,ZIDIRE,IMBARBATARE SI TREZIRE

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

Iubitii nostri,

 Va trimitem cele mai alese salutari si binecuvantari la acest inceput de an!Ne rugam ca Domnul Dumnezeu sa va binecuvinteze ,sa va foloseasca la potential maxim si sa va umple de bucuria LUI! Fiti ucenici si faceti ucenici pt Domnul Isus!

Fie ca inimile noastre sa slaveasca in adorare, nepretuitul dar -ISUS HRISTOS- si bucuria mintuirii pe care El a adus-o in vietile noastre: viata vesnica impreuna cu Tatal, Fiul si Duhul Sfint.

Va dorim un An Nou binecuvintat, plin de roada pentru Imparatie.

Maranatha!

Inca un an ~ Poezie pentru anul nou

https://www.youtube.com/watch?v=HKZG6FIDNNE

ANUNT DE INCEPUT DE AN 

DIN MOTIVE OBIECTIVE , AM DECIS IMPREUNA CU SURORILE CARE PREGATESC MEDITATIILE , CA ANUL ACESTA SA TRIMITEM NUMAI CELE 4 FELURI DE  MEDITATII NOI 

 CELELALTE 10- CLASICE- SE GASESC  POSTATE IN TOATE LUNILE ANULUI TRECUT 2016 LA ADRESELE URMATOARE :

https://ioan17.wordpress.com/

https://ioan17.wordpress.com/2016/01/02/meditatii-cuvinte-demangaierezidireimbarbatare-si-trezire-luna-ianuarie-2016-pot-fi-descarcate-in-word/

                http://nowheresoonthere.blogspot.com/

http://nowheresoonthere.blogspot.com/2016/01/meditatii-cuvinte-de.html

POT FI DESCARCATE  DEPOZITATE SI RETRIMISE DE ORICINE . NIMIC NU E COPYRIGHT, DACA LE PASTRATI ASA CUM LE LUATI  NEMODIFICATE SI CU  ADRESELE PROVINIENTEI LOR ORIGINALE,ACOLO  UNDE SANT MENTIONATE .

CUVANTUL LUI DUMNEZEU

PENTRU ASTĂZI – IANUARIE 2017

coordonatori Bob & Debby Gass

www.fundatiaseer.ro

1 IANUARIE ANUL ACESTA CERE-I LUI DUMNEZEU UN PLAN

„Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi” (leremia 29:11)

Dumnezeu spune: „Eu știu gândurile pe care le am cu privire la voi …gânduri de pace ,,, ca să vă dau un viitor și o nădejde…. Mă veți ruga, și vă voi asculta” (v. 11-12). Anul acesta cere-i lui Dumnezeu un plan. E dureros să joci un rol pentru care nu ești potrivit. E ca și cum ai umbla cu niște pantofi care nu-ți sunt buni. Așadar, la ce te pricepi? Ce îți place cel mai mult să faci? Ce realizări te fac să te simți cel mai bine? Enumeră cinci momente din viața ta în care ai fost deplin conștient de acest sentiment de împlinire. Asta spune ceva despre scopul tău, nu? Dacă banii nu ar fi o problemă, cu ce ti-ai umple ziua? Ce ai face diferit față de ceea ce faci astăzi? Care este pasul pe care îl poți face chiar acum – să dai un telefon, să scrii o scrisoare, să trimiți un email – ca să te apropii mai tare de chemarea ta? Ce ai învățat despre scopul tău prin eșecurile avute? Este evident că anumite domenii nu fac parte din chemarea ta? Pe cine admiri pentru felul în care si-a folosit darurile? De ce te asemeni cu acele persoane? Ce poți învăța despre ele? Cum ai descrie viziunea ta pentru anul acesta? Sau peste cinci ani de acum încolo? Sau peste zece ani? Care sunt oamenii din viața ta care înțeleg cu adevărat cine ești tu? l-ai întrebat care cred ei că ar putea fi scopul tău? ți-au dat vreo indicație despre modul în care cred ei că ar trebui să-ți folosești talentele? Pentru ce dorești să fii ținut minte? Acum, când începi Noul An, cere-i lui Dumnezeu planul Său.

AICI E TOATA LUNA:cuvantul-lui-dumnezeu-pentru-astazi-ianuarie-2017-1

DOMNUL ESTE APROAPE – GBV

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/domnul-este-aproape

Duminică, 1 Ianuarie 2017

A purtat El Însuși păcatele noastre în trupul Său pe lemn, pentru ca noi, fiind morți față de păcate, să trăim pentru dreptate; prin ale cărui răni ați fost vindecați. Pentru că rătăceați ca niște oi, dar acum v-ați întors la Păstorul și Supraveghetorul sufletelor voastre.1 Petru 2.24,25

Nu trupul Domnului a purtat păcatele noastre, ci El Însuși a purtat păcatele noastre în trupul Său. Isaia 53.10 ne spune: „Își va aduce sufletul Său o jertfă pentru vină“. Sufletul este sediul simțămintelor și al emoțiilor. Suferințele îndurate de Domnul în sufletul Său n-au putut fi văzute de nimeni și au fost mai adânci decât ne putem închipui. Purtarea păcatelor noastre a constituit o jertfă completă, o jertfă care a ispășit în mod perfect toate păcatele oricărui credincios.

Domnul a murit pentru lumea întreagă, ca Jertfă de ispășire, în sensul că, datorită morții Lui pe cruce, caracterul sfânt și drept al lui Dumnezeu a fost glorificat și astfel îndurarea divină poate fi arătată tuturor oamenilor. Domnul nu a purtat păcatele tuturor oamenilor, ci ale „multora“, adică ale celor care L-au primit – El „S-a adus o singură dată jertfă, ca să poarte păcatele multora“ (Evrei 9.28). Jertfa Lui a fost suficientă pentru toți, însă doar cei care Îl primesc prin credință beneficiază de ea.

El a purtat păcatele noastre, de aceea noi nu trebuie să mai avem nimic de-a face cu păcatele. De asemenea, moartea Lui a însemnat sfârșitul păcatului, iar cei credincioși sunt văzuți de Dumnezeu ca fiind morți față de păcat și perfect eliberați, pentru a putea trăi „pentru dreptate“.

Cuvintele „Prin rănile Lui suntem vindecați“ nu fac referire la rănile pe care I le-au provocat oamenii, ci la acele răni provocate de judecata cumplită a lui Dumnezeu, în timpul celor trei ore de întuneric de la cruce. Aceste răni au adus o vindecare spirituală perfectă. Fiind astfel vindecați, cu siguranță că singura atitudine potrivită din partea noastră, a celor care Îi aparținem, este să trăim zilnic supunându-ne de bunăvoie voinței Lui și ascultând de Cuvântul Său.  L M Grant AICI E TOATA LUNA:

domnul-este-aproape-gbv-ianuarie-2017

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

Volumul IV

Psalmii 42-89; Ezechiel; de la Luca la 2 Corinteni

IANUARIE

1 IANUARIE

Psalmul 42

         Odată cu acest început de an deschidem şi noi cea de-a doua carte a Psalmilor. Din punct de vedere profetic, ea se aplică perioadei când rămăşiţa credincioasă dintre iudei, per­secutată de Antihrist, va fugi din Ierusalim. Versetele 2,4 şi 6 din Psalmul 42 exprimă în special durerea pricinuită de acest exil. In acelaşi timp, multe dintre cuvintele ei, ca şi cele din prima Carte a Psalmilor, pot fi puse în gura Domnului Isus, a Celui care a suferit mai mult ca oricine din cauza răutăţii poporului Său (de exemplu, v. 7 şi 10).

         Putem găsi vreun tablou care să sugereze mai expresiv sus­pinele sufletului însetat după prezenţa lui Dumnezeu, aşa cum o face versetul 1? Ce bine ar fi să însetăm şi noi după această prezenţă a lui Dumnezeu ori de câte ori vreun păcat întrerupe comuniunea noastră cu Domnul Şi să-L putem cunoaşte per­sonal pe Domnul sub acest Nume scump: „Dumnezeul vieţii mele” (v. 8)! Aceasta corespunde şi devizei apostolului, după cum ne mărturiseşte el însuşi: „Pentru mine, a trăi este Hristos” (Filipeni 1.21). Hristos este Acela care, an de an, doreşte să ne conducă viaţa şi să ne-o umple cu acest conţinut preţios inimii.

         „Unde este Dumnezeul tău?” întreabă cu ironie necredin­cioşii (v. 3 şi 10; comp. cu Matei27.43). Chiar dacă ei nu-L văd, partea mea să fie aceasta, de a şti întotdeauna, zi şi noap­te, unde să-L găsesc, pentru a-mi înălţa spre El, cu preţuire, cântarea mea şi rugăciunea mea (v.8).

AICI E TOATA LUNA :scripturile-in-fiecare-zi-ianuarie-2017

SĂMÂNŢA BUNĂ

http://www.gbv.ro/meditatii-zilnice/samanta-buna

Duminică, 1 Ianuarie 2017

… Eu voi fi cu tine, cum am fost cu Moise; nu te voi lăsa,

nici nu te voi părăsi.Iosua 1.5

Voi fi cu tine

Aceste cuvinte de încurajare le-a spus Dumnezeu lui Iosua, când stătea cu poporul Israel la malul Iordanului. Pustiul se afla în spatele lor, iar țara promisă, dar încă necunoscută, în fața lor. Acum trebuiau să o ia în posesie.

După moartea lui Moise, Dumnezeu l-a pus pe Iosua conducător al poporului Său. Curajul lui Iosua ar fi putut scădea când se gândea la nestatornicia poporului și la puterea dușmanului. Dar Dumnezeu l-a întărit și i-a promis: „Nu te voi lăsa, nici nu te voi părăsi“.

Apoi, Iosua a repetat poruncile lui Dumnezeu în fața celor două seminții și jumătate, ale căror familii nu voiau să treacă Iordanul, iar acestea au promis că vor face tot ce le-a poruncit. Astfel, Iosua a avut promisiunile lui Dumnezeu și intențiile bune ale poporului. Dumnezeu Și-a ținut promisiunea și a adus poporul în țara bună. Poporul, dimpotrivă, a dat greș în unele privințe.

Și noi stăm astăzi la o graniță – în fața unui an nou, care este necunoscut înaintea noastră. Cum vrem să trecem această graniță? Cu intenții bune? Poate. Dar de câte ori nu am avut intenții bune, dar nu le-am putut îndeplini complet, pentru că ne-a lipsit puterea! Nu vrem să ne bazăm mai mult pe promisiunile Dumnezeului nostru mare? El are voința și puterea să le îndeplinească. De aceea, pe pragul acestui an nou, să punem piciorul nostru în credință pe fiecare promisiune a Sa!

AICI E TOATA LUNA:samanta-buna-ianuarie-2017