MARANATA !!!

MARANATA !!!

Friday, September 5, 2014

MEDITATII -CUVINTE DE TREZIRE SI IMBARBATARE LUNA SEPTEMBRIE (pot fi descarcate in word )

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

10689496_787930764602335_1111037962379955351_n

CHARLES H. SPURGEON

MEDITAȚII PENTRU FIECARE ZI A ANULUI

DIMINEAȚA ȘI SEARA
Un classic al literaturii devoționale

1 SEPTEMBRIE -Dimineața
Mă vei călăuzi cu sfatul Tău, apoi mă vei primi în slavă.
Psalmi 73:24
Psalmistul simte nevoia de călăuzire divină. Tocmai a descoperit nebunia propriei sale inimi şi, ca să nu fie târât de ea, hotărăşte să se lase călăuzit de sfatul lui Dumnezeu de acum înainte. Sentimentul nebuniei noastre este un mare pas către înţelepciune, atunci când acest sentiment ne face să ne încredem în înţelepciunea Domnului. Omul orb se lasă condus de braţul prietenului său şi ajunge acasă în siguranţă. Ca şi el, noi trebuie să ne predăm călăuzirii divine, fără nici o îndoială, siguri că, deşi nu putem vedea, este spre binele nostru să ne încredem în Dumnezeul atotvăzător. „Mă vei” este o expresie de binecuvântată încredere. El era sigur că Domnul nu va refuza această misiune. Acesta este un cuvânt care ţi se adresează ţie, credinciosule; odihneşte-te în el. Fii sigur că Dumnezeu va fi sfătuitorul şi prietenul tău. El te va călăuzi şi îţi va arăta orice drum. In Cuvântul Său scris ai asigurarea aceasta în parte împlinită, fiindcă Sfânta Scriptură este sfatul Său pentru tine. Suntem fericiţi să avem călăuzirea Cuvântului lui Dumnezeu! Ce ar fi marinarul fără busolă? Şi ce ar fi creştinul fără Biblie? Aceasta este graficul de control, harta în care este descris fiecare banc de nisip, şi pe care toate canalele, de la nisipurile mişcătoare ale distrugerii spre limanul salvării, sunt marcate şi însemnate de Cel care cunoaşte tot drumul. Binecuvântat să fii, o Doamne, fiindcă putem crede că ne călăuzeşti acum, şi că ne vei călăuzi până la capăt! După această călăuzire prin viaţă, psalmistul anticipează o primire divină la sfârşit — „apoi mă vei primi în slavă”. Ce gând pentru tine, credinciosule! Dumnezeu însuşi te va primi în glorie — pe tine! Deşi eşti rătăcitor, pribeag şi străin, El te va aduce acasă în siguranţă! Aceasta este partea ta. Trăieşte cu ea astăzi, şi dacă îndoielile te înconjoară, du-te, prin I puterea acestui text, drept la tron.
DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD
10669373_787483947980350_5501052672830366487_o
1 SEPTEMBRIE -Seara
În orice vreme, încredeţi-vă în El.
Psalmi 62:8
Credinţa este conducătorul vieţii vremelnice, ca şi al vieţii spirituale. Noi trebuie să avem credinţă în Dumnezeu pentru problemele pământeşti, ca şi pentru grijile cereşti. Doar aşa învăţăm să ne încredem în Dumnezeu ca să împlinească nevoile zilnice, şi să trăim deasupra lumii. Nu trebuie să fim leneşi, fiindcă lenevia arată că nu ne încredem în Dumnezeu, care munceşte mereu, ci în diavol, care este tatăl leneviei. Nu vom fi nechibzuiţi sau risipitori, fiindcă aceasta înseamnă să ne încredem mai degrabă în noroc decât în Dumnezeu cel viu, care este Dumnezeul economiei şi ordinii. Acţionând cu toată prudenţa şi corectitudinea, ne bazăm cu simplitate şi în întregime pe Dumnezeu mereu. Permiteţi-mi să vă recomand o viaţă de încredere în Dumnezeu în lucrurile pământeşti. Crezând în Dumnezeu, nu va trebui să te căieşti fiindcă ai folosit mijloace necurate ca să devii bogat. Slujeşte-L pe Dumnezeu cu integritate. Dacă nu ai nici un succes, măcar nu vei avea nici un păcat pe conştiinţă. Increzându-te în Dumnezeu, nu vei deveni vinovat de afirmaţii contradictorii. Cel care se încrede în propriile abilităţi navighează astăzi într-o direcţie şi mâine în alta, ca o barcă împinsă încoace şi încolo de suflarea vântului. Insă cel care se încrede în Domnul este ca un vapor cu aburi, care despică valurile, înfruntă vânturile şi lasă o urmă dreaptă şi strălucitoare spre limanul dorit Fii o persoană care are principii de viaţă înăuntrul inimii. Nu te lăsa târât de practicile înţelepciunii lumeşti. Umblă pe cărarea integrităţii cu paşi hotărâţi, şi arată că eşti neînvins prin puterea pe care ţi-o dă încrederea în Dumnezeu. Astfel vei fi eliberat de grija poverilor. Nu vei fi tulburat de veşti rele. Inima ta va fi neclintită, „încrezătoare în Domnul” (Psalmi 112:7). Cât de plăcut este să pluteşti dus de curentul providenţei! Nu există nimic mai binecuvântat decât trăirea unei vieţi de dependenţă, întemeiat pe un Dumnezeu al legământului. Nu mai avem nici o grijă, „căci El însuşi îngrijeşte” (1 Petru 5:7) de noi Nu avem necazuri, fiindcă aruncăm poverile asupra Domnului.
DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD
10686961_787930224602389_4781734278640082307_n

IZVOARE IN DEŞERT

 1 Septembrie
 Iată, îţi voi împodobi pietrele scumpe cu antimoniu. (Isaia 54:11)
Pietrele din zid au spus: „Noi am venit din munţii îndepărtaţi – din coasta stâncilor colţuroase. Focul şi apa au lucrat asupra noastră timp de veacuri, dar n-au produs decât nişte crăpături. Însă mâinile omeneşti ca ale voastre ne-au transformat în cămine în care copiii rasei voastre nemuritoare se nasc, suferă, se bucură, găsesc odihnă şi adăpost, şi învaţă lecţiile pe care Creatorul nostru şi al vostru ni le predă. Dar ca să ajungem să fim folosite pentru acest scop, am îndurat mult. Dinamita ne-a sfâşiat inima, şi târnăcoapele ne-au spart în bucăţi. Deseori când zăceam deformate şi sparte în carieră, totul părea să fie fără formă sau sens. Dar treptat am fost tăiate în blocuri, şi unele dintre noi am fost cioplite cu instrumente mai ascuţite până am căpătat o muchie fină. Acum suntem desăvârşite, suntem în locurile noastre potrivite şi suntem de folos.Voi, însă, sunteţi încă în cariera voastră. Voi nu sunteţi desăvârşiţi, şi din această cauză, aşa cum a fost odată cazul cu noi, sunt multe lucruri pe care voi nu le înţelegeţi. Dar voi sunteţi destinaţi pentru o clădire mai înaltă, şi într-o zi veţi fi aşezaţi în ea de mâini îngereşti, devenind pietre vii într-un templu ceresc“.
 În aerul nemişcat muzica nu se aude;
  În marmura brută se ascunde o frumuseţe nevăzută;
Ca să iasă muzică şi frumuseţe e nevoie
  De atingerea meşterului, de dalta ascuţită a sculptorului.
 Marele Meşter, ne atinge cu mâinile Lui îndemânatice;
  Nu lăsaţi muzica din noi să moară!
Marele Sculptor, ciopleşte-ne şi şlefuieşte-ne; nu lăsa
Să rămână, ascuns şi pierdut, chipul Tău în noi!
DESCARCAT TOATA LUNA IN WORD
 10655276_787584641303614_7103180799317058746_o

PÂINEA CE DE TOATE ZILELE

 1 SEPTEMBRIE
 Text: Psalmul 103:1-5  
 PRIVIND ÎN URMĂ
 Binecuvântează, suflete, pe Domnul, şi nu uita nici una din binefacerile Lui.    Psalmul 103:2
 Ai condus maşina vreodată pe serpentinele versantului unui munte şi te-ai oprit în vârf pentru a privi înapoi? Îmi aduc aminte drumul şerpuitor care urca în zig-zag pe unul din vârfurile Munţilor Apalaşi. Câteodată intram în ceaţă atât de densă că şofatul era nesigur. Când am ajuns în vârf, ne-am uitat în jos de unde venisem. Acolo jos erau serpentinele pe care le-am urcat cu aşa mare greutate. Totul era clar acum şi puteam vedea la mari depărtări, chiar şi ceaţa prin care am trecut şi care ne-a îngreunat drumul, dispăruse. Ce panoramă! Uneori, ca buni creştini, trebuie să ne oprim din drumul vieţii şi să privim înapoi. Cu toate că acest drum a fost sinuos şi abrupt, vom putea vedea cum Dumnezeu ne-a călăuzit prin credincioşia Sa. Iată cum descrie F.E. Marsh ceea ce poate vedea creştinul atunci când se uită înapoi:
Eliberarea pe care ne-a adus-o Domnul (Deut. 5:15).
Felul cum ne-a călăuzit (Deut. 8:2).
Binecuvântările pe care ni le-a dăruit (Deut. 32:7-12).
Victoriile pe care le-a câştigat (Deut. 11:2-7).
Încurajările pe care ni le-a dat (Iosua 23:14).
Când suntem faţă în faţă cu dificultăţile, uităm adesea de credincioşia lui Dumnezeu din trecut. Vedem numai rutele ocolitoare şi pericolele drumului. Dar priveşte înapoi şi vei vedea bucuria victoriei, chemarea urcuşului şi prezenţa însoţitorului pe cale, care a promis că nu te va lăsa şi nu te va uita. Ai curaj, prietene. Acela care te-a adus până aici te va călăuzi şi mai departe.  P.R.V.
Cel ce m-a călăuzit cu bine
De-alungul zilelor până acum
Nu mă va conduce oare mâine
Pe al vieţii mele aspru drum?
 Adams
Nu te teme niciodată să încredinţezi viitorul necunoscut în mainile unui Dumnezeu atotştiutor.
DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:
10590421_787930734602338_5379076294764151234_n (1)

 MÂNTUIREA PRIN HRISTOS

de  Fritz BERGER
 1 SEPTEMBRIE
 “Trăiţi în dragoste, după cum şi Hristos ne-a iubit şi S-a dat pe sine pentru noi ca un prinos şi ca o jertfă de bun miros lui Dumnezeu”. Efes. 5:2.
 Ce har mare că Dumnezeu a renunţat la Fiul Său şi ni L-a dat “Ca un prinos şi ca o jertfă”. El însuşi a fost jertfit şi a strigat pe cruce: “S-a isprăvit!” Prin moartea Sa, El a plătit în totalitate orice păcat şi fărădelege şi aceasta are valoare veşnică. Astfel ne-a dăruit iertare pentru fiecare păcat şi a şters zapisul care era împotriva noastră. Dar El ne-a fost dat şi împreună cu El am primit în dar toate lucrurile. Hristos, dacă este în inima noastră ne eliberează de legea păcatului şi a morţii. Satan va trebui să părăsească inima noastră, dar va încerca în repetate rânduri să ocupe loc în inima noastră. Dar când va veni va găsi inima ocupată de Domnul Isus şi va renunţa să intre. Insă niciodată nu va renunţa la luptă, el dă târcoaie şi doreşte să ne umple de nesiguranţă spunând cam în felul următor: “Iţi mai lipseşte una sau alta, tu nu ai dragoste, te rogi prea puţin”. Si dacă îi vom da crezare minciunilor lui vom începe să ne îngrijorăm şi să ne străduim să devenim altfel de oameni prin puterile noastre proprii. Si dacă îi vom da dreptate ne va pretinde tot mai mult. Dar dacă credem că prin jertfa Domnului Isus ne-au fost dăruite toate lucrurile şi le căutăm pe acestea, nu ne poate cauza pierderi. De aceea rugaţi-vă şi vegheaţi ca să nu cădeţi în ispită! Pentru a recunoaşte intenţiile şirete ale Satanei este nevoie ca să fim veghetori şi să ne rugăm. Nu putem să ne împotrivim cu înţelepciunea noastră. Armătura noastră este Cuvântul lui Dumnezeu şi cu acesta putem avea biruinţă, dacă ne bazăm pe harul ce ne este făgăduit. Împotriva acestuia, duşmanul nu are putere. Tată drag, învaţă-mă Tu să lupt, făcând priceperea mea robul ascultării de Tine, bazându-mă pe Cuvântul: “S-a isprăvit”. Amin.
DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD :

 10557210_787586304636781_5416042665989808041_n
 Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi
 SEPTEMBRIE 2014
 1 SEPTEMBRIE FOLOSEȘTE-ȚI “MASURA DE CREDINȚĂ”
“Potrivit cu măsura de credință pe care a împărțit-o Dumnezeu fiecăruia” (Romani 12:3)
Măsura de credință pe care ți-a dăruit-o Dumnezeu este egală cu însărcinarea pe care ți-a încredințat-o. Așadar, oricare ar fi situația cu care te confrunți, spune-ți: „Dumnezeu mi-a dat credința necesară pentru a-i face față”. Nimic nu este mai important decât credința. Domnul Isus i-a spus lui Petru: :Satana v-a cerut să vă cearnă ca grâul. Dar Eu M-am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credința ta” (Luca 22:31-32). Credința este mai importantă decât banii, cariera, succesul sau reputația. Și se poate lua totul, dar dacă ai credința, te vei redresa. Credința e ca și cum ai avea linie directă cu Dumnezeu. Pe măsură ce rugăciunea credinței se ridică la cer, puterea lui se revarsă peste tine. Eșecul nu este niciodată punctul final, atâta vreme cât credința ta nu piere. De aceea, Satana va face tot ce-i stă în putință pentru a te împiedica să petreci timp în Scriptură, în fiecare zi. „Credința vine în urma auzirii, iar auzirea vine prin Cuvântul lui Hristos” (Romani 10:17). Domnul Isus a zis: „dacă ați avea credință cât un grăunte de muștar, ați zice muntelui acestuia; „Mută-te de aici colo” și s-ar muta” (Matei 17:20). În viața ta există obstacole ce nu pot fi îndepărtate decât prin credință. Și nu ai nevoie de credință cât „casa” ci cât un grăunte de muștar. Gândește-te: un grăunte minuscul are puterea de a crește, de a trece peste obstacole și de a deveni un copac mare, Va străpunge țărâna, printre pietre, va ține piept furtunilor, va rezista în fața animalelor și a altor amenințări din viața sa. Nu atât mărimea credinței tale, cât calitatea eu este cea care îți determină biruința. Așa că astăzi, folosește-ți „măsura de credință”.
DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD :
 57235_1691679142712_2020938_o

CALENDAR BIBLIC-DOMNUL ESTE APROAPE

 1 SEPTEMBRIE
 Toma, zis Geamăm, unul din cei doisprezece, nu era cu ei
când a venit ISUS. Ceilalţi ucenici i-au zis deci: Am văzut
pe Domnul!                                       
                 loan 20,24.
 Toma nu era prezent în prima adunare după învierea Domnului, fapt care a constituit o mare pierdere pentru el. Câţi sunt şi azi care pierd mult când locurile lor sunt goale în strângerea laolaltă pentru Numele Domnului Isus! Ceilalţi ucenici îi spuneau lui Toma că au văzut pe Domnul. Această binecuvântare o aveau pentrucă erau prezenţi în această adunare. Oare nu se întâmplă aşa şi cu noi adesea? Toma nu vroia să creadă până nu vedea semnele cuielor în mâinile lui Isus şi până când nu punea mâna în coasta Lui. Noi găsim în Toma o pildă a evreilor care nu vor să creadă până când „îl vor vedea şi cei care L-au străpuns.” Dar Domnul nostru se preocupă îndeaproape de Toma într-o atmosferă plină de iubire. Ce har! Isus ştie tot ce ne este necesar, şi ce binecuvântat lucru dacă ne gândim să fim prezenţi în jurul Său pentru a primi tot ce e necesar pentru creşterea noastră duhovnicească. El ştie cum să-l trateze şi să-l ajute pe fiecare dintre ai Săi. „Cine ar putea, să înveţe pe alţii ca El?” (Iov 36.22).De aceea veniţi să stăm mai des la picioarele Sale! Mai ales când suntem adunaţi în jurul scumpului Său Nume unde primim binecuvântările Lui din care apoi putem da şi altora. Dumnezeu spunea lui Avraam: „Eu vreau să te binecuvintez.. .şi tu să fi o binecuvântare pentru alţii.” Ce minunat este pentru un suflet dacă pune în practică toate binecuvântările lui Dumnezeu. El să ne ajute pe toţi ca să putem spune: „Am văzut pe Domnul.” Starea de faţă a Duhului Sfânt în Adunarea lui Dumnezeu e un fapt şi tot ce se face aici trebuie să arate că într-adevăr El este Cel ce călăuzeşte totul. în felul acesta nimeni nu e liber să spună sau să să facă ce vrea. în Adunarea lui Dumnezeu NUMAI Duhul Sfânt e slobod să întrebuinţeze pe cine vrea.
DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD
10385561_787929347935810_8040726077688641869_n

TEZAURUL PROMISIUNILOR LUI DUMNEZEU

1 SEPTEMBRIE
A RĂMÂNE ÎN ASCULTARE, ÎN DRAGOSTE
Dacă păziţi cuvintele Mele, veţi rămâne în dragostea Mea.Ioan 15.10
 Să rămânem în ascultare şi să rămânem în dragostea Domnului Isus; iată două lucruri care nu pot fi despărţite. Numai o viaţă pusă sub cârmuirea Domnului Cristos poate să dovedească că noi suntem plăcerea Lui. Să păzim cuvintele Lui, ca să putem să fim încălziţi de dragostea Lui. Fără sfinţenie, care singură este plăcută lui Dumnezeu, noi nu putem plăcea Domnului Isus. Cel care nu urmăreşte sfinţenia, nu cunoaşte nimic din dragostea Domnului Cristos.Desfătarea de bună voie în dragostea Domnului nostru, este un lucru din cele mai delicate. Ea este mult mai simţitoare faţă de păcat şi faţă de sfinţenie decât este argintul viu la frig sau la căldură. Dacă suntem cu o inimă simţitoare şi curaţi în gândire, vorbire şi viaţă, ca să-L cinstim pe Domnul Isus, atunci primim dovezi ale dragostei Lui, fără număr. Dacă dorim să avem necurmat o astfel de fericire, ne trebuie o necurmată sfinţenie. Domnul nu-Şi va ascunde faţa Sa de noi, numai noi să nu ne întoarcem faţa de la El. Păcatul este norul care ne întunecă soarele. Dacă ascultarea noastră este atentă şi predarea noastră totală, vom umbla în lumină, după cum Dumnezeu însuşi este în lumină şi vom rămâne astfel în dragostea Domnului Isus, după cum El rămâne în dragostea Tatălui. Dulce făgăduinţă, dar care are înainte un „dacă” foarte serios. Doamne, fă-mă să am acest „dacă” care este cheia care-mi deschide comoara.
 DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:
10636143_787586911303387_3182365866797359089_n

MEDITAŢII ZILNICE WIM MALGO

1 SEPTEMBRIE
«Dar aţi fost spălaţi, aţi fost sfinţiţi, aţi fost socotiţi neprihăniţi în Numele Domnului Isus Cristos şi prin Duhul Dumnezeului nostru.» I CORINTENI 6,11
 Omul care L-a primit în inimă pe Domnul Isus este, prin naşterea din nou, sfânt şi curat înaintea lui Dumnezeu. Dar acelaşi apostol Pavel care a scris cuvintele de mai sus, a spus: «Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească» (Rom. 7,18). Nu pare a fi aceasta o contradicţie, un cerc vicios? Nu! Acest adevăr este întărit de Pavel în 2 Corinteni 4,7: «... pentru ca această putere nemaipomenită să fie de la Dumnezeu şi nu de la noi». Ca şi copii ai Săi trăim mereu sub presiune. Pe de-o parte suntem zilnic confruntaţi cu faptul că firea noastră, natura păcătoasă îngrădeşte acţiunea lui Dumnezeu în noi, iar pe de altă parte avem la dispoziţie puterea Sa nesfârşită. Cum poate fi oare activată această putere a Sa în viaţa noastră? Prin ascultare şi credinţă! Cu cât suntem mai puternic ispitiţi şi rezistăm, cu atât Domnul este mai lăudat şi slăvit. Prin aceste încercări noi mărturisim de fapt credinţa, ascultarea şi dependenţa noastră totală de biruinţa Lui. Cum altfel am putea testa realitatea şi adevărul biruinţei lui Isus, dacă păcatul ar fi mereu departe de noi? Dar iată că acum putem fi fericiţi şi biruitori, în ciuda firii păcătoase şi a acţiunii duşmanului: «Dar mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne dă biruinţa prin Domnul nostru Isus Cristos!» (1 Cor. 15,57). Aceasta este lupta credinţei adevărate; cei ce luptă şi biruie vor fi odată încoronaţi în slava cerească.
 DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:
Ouray,_Colorado

TOTUL PENTRU GLORIA LUI

 1 SEPTEMBRIE
Destinat pentru a fi sfânt
 „Fiţi sfinţi, căci Eu sunt sfânt.” 1 Petru 1:16
 Aminteşte-ţi permanent care este scopul vieţii tale. Destinul omului nu este nici fericirea, nici sănătatea, ci sfinţenia. In zilele de astăzi avem mult prea multe dorinţe şi ne risipim în ele; dorinţe bune, nobile şi drepte care poate îşi vor găsi împlinirea, dar pe care Dumnezeu trebuie să le facă să nu mai aibă o aşa mare importanţă pentru noi. Singurul lucru care contează cu adevărat este dacă omul vrea să-L accepte pe Dumnezeul care-1 va face sfânt. Oricare ar fi preţul, omul trebuie să aibă o relaţie bună cu Dumnezeu.Cred eu că trebuie să fiu sfânt? Cred că Dumnezeu poate să vină în inima mea şi să mă facă sfânt? Dacă, prin predica ta, mă convingi că nu sunt sfânt, voi fi indignat de această predică. Vestirea Evangheliei trezeşte resentimente puternice, deoarece Evanghelia îmi dezvăluie că nu sunt sfânt; dar, de asemenea, ea trezeşte în mine o dorinţă intensă. ‘ Dumnezeu are un singur scop pentru om, şi anume sfinţirea. Singurul Său scop este crearea de sfinţi. Dumnezeu nu e o maşină eternă de binecuvântat oameni; El n-a venit să mântuiască oamenii din milă; El a venit să-i mântuiască, deoarece i-a creat ca să fie sfinţi. Ispăşirea înseamnă că Dumnezeu mă poate aduce înapoi la unitate perfectă cu El prin moartea lui Isus Cristos. fără să rămână nici o umbră între noi.Nu tolera niciodată, din compasiune faţă de tine sau faţă de alţii, vreun obicei care nu este după voia unui Dumnezeu sfânt. Sfinţenia înseamnă puritate în umblarea ta, în cuvintele care-ţi ies din gură, în gândurile pe care le nutreşti – orice detaliu al vieţii să fie sub privirea lui Dumnezeu. Sfinţenia nu este numai ceea ce-mi dă Dumnezeu, ci şi ceea ce manifest eu din ce mi-a dat Dumnezeu.
 DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:TOTUL PENTRU GLORIA LUI -SEPTEMBRIE
51795_1691682942807_8012558_o

SCRIPTURILE ÎN FIECARE ZI

 1 SEPTEMBRIE
Coloseni 2.6-19
         Preocuparea cu gloriile Domnului Isus este mijlocul de a fi zidiţi şiînrădăcinaţi în El (v. 7). Rădăcinile unui arbore îi asigură deopotrivă hrana şistabilitatea (Proverbe 12.3). Creştinul, dacă nu este întărit în credinţă (cap. 1.23), riscă să fie antrenat de „orice vânt de învăţătură” (Efeseni 4.14; comp. cu Matei 13.21). Şi tocmai asemenea vânturi periculoase bă­teau la Colose: filosofia (v. 8), tradiţia, închinarea la îngeri (v. 18), rânduieli religioase (v. 22),… tot ceea ce versetul 8 numeşte „amăgire deşartă”. Cu o nu mai mică imaginaţie, as­tăzi sunt inventate şi răspândite doctrine şi teze. Să ne ferim să ne plecăm urechea la vreo învăţătură care se depărtează de Cuvântul lui Dumnezeu! Vrăjmaşul sufletelor noastre, prin agenţii pe care-i foloseşte, voia să ne înşele (v. 4), să ne transforme în prada sa (v. 8), să ne facă în mod fraudulos să pierdem premiul alergării (v. 18). Lupta cea mare însă a fost purtată şi câştigată de Altul. Crucea, locul unde Satan pentru o clipă s-a crezut triumfător, a marcat înfrângerea lui totală şi în public (v. 15), el însuşi fiind dezbrăcat de armura în care se încrezuse şi de bunurile lui (citiţi Luca 11.21,22). Să nu ne lăsăm răpiţi, sau mai degrabă să nu-I răpim noi Domnului ceea ce Ii aparţine, orice-ar fi!
 DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD:SCRIPTURILE_IN_FIECARE_ZI SEPTEMBRIE_10402548_787587067970038_7663585339417205790_n

MANA DE DIMINEAŢĂ

 1 SEPTEMBRIE  
 “Mijlocul să vă fie încins şi făcliile aprinse. Să fiţi ca nişte oameni care aşteaptă pe stăpînul lor…” LUCA 12:35,36
 Ce înştiinţare solemnă ne dă Domnul Isus prin cuvintele acestea! În vechime aceasta era înfăţişarea unei persoane care era gata de plecare. Aşa trebuiau să fie israeliţii în ziua cînd Domnul avea să-i scoată din Egipt, în orient, brîul cu care se încingeau oamenii avea scopul să le ridice tunica pentru ca să nu fie împiedicaţi la mers. Cuvintele textului nostru sînt adresate credincioşilor care trebuie să fie gata de a pleca pe drumul spre Canaanul nostru veşnic. Pentru unii drumul poale fi mai scurt, pentru alţii mai lung, dar este neapărat necesar ca şi unii şi ceilalţi să aibă mijlocul încins. Apostolul Pavel la Efeseni 6:14 ne spune clar cu ce trebuie să fim încinşi. Centura care trebuie să ne susţină bine este Adevărul şi să fim bine încredinţaţi că pentru noi, Adevărul este Domnul Isus. Încinşi cu El, vom fi siguri de mersul nostru pe drumul de care am vorbit. Cuvîntul însuşi de adevăr exclude cu desăvîrşire orice duplicitate, îndoială, nesiguranţă, viaţă dublă şi orice ar fi incompatibil cu Desăvîrşitul nostru Adevăr. Dacă nu avem o astfel de centură, atunci nu sîntem pe drumul spre cer! Al doilea element care caracterizează pe cel care e gata de plecare, este “făclia aprinsă”. Expresia aceasta ne face imediat să ne gîndim la solemnul adevăr biblic cu privire la întunericul veacului de acum. Dumnezeu ne-a dat marea cinste dar şi imensa răspundere de a fi nişte lumini în lume. A avea făcliile aprinse înseamnă a menţine o mărturie inalterabilă care să lucreze cu eficacitate în întunericul de acum, iar Domnul Isus spune: “Tot aşa, lumina voastră să lumineze înaintea oamenilor ca ei să vadă faptele voastre drepte şi să slăvească pe Tatăl vostru care este în ceruri.” Iată două lucruri simple şi precise care nu necesită o interpretare filozofică şi complicată: Adevăr şi Lumină, dar care sînt neapărat necesare să le avem ca să ajungem la capătul drumului pe care am pornit. Ele sînt Domnul Isus. “Eu sînt… Adevărul”. “Eu sînt… Lumina…” Lumina care este în noi să fie în adevăr lumină, pentru că Domnul nostru a avut grijă să mai spună: “Dacă lumina care este în tine este întuneric, cît de mari trebuie să fie întunecimile”. Versetul de astăzi se încheie cu o comparaţie cum nu se poate mai potrivită pentru noi astăzi:”Să fiţi ca unii care aşteaptă pe stăpînul lor.” Aceasta trebuie să fie şi atitudinea fiecărui credincios: o permanentă aşteptare, ca mireasa care aşteaptă cu nerăbdare pe mirele ei şi care nu se mai încurcă cu lucrurile inutile ale vieţii acesteia. Singura ei dorinţă este să-l vadă venind mai repede. Să fim gata ca să putem spune: Vino Doamne Isuse!
DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD: Mana de dimineata-SEPTEMBRIE
10533326_787929744602437_7056762146793463363_n
DOMNUL ESTE APROAPE-GBV
 Luni 1 SEPTEMBRIE  
Mulţumiri fie aduse lui Dumnezeu, care întotdeauna ne conduce la victorie în Hristos şi descoperă prin noi în orice loc parfumul cunoştinţei Lui. Pentru că noi suntem o mireasmă a lui Hristos către Dumnezeu.                                       2 Corinteni 2.14,15
Remediul lui Dumnezeu pentru problemele noastre (1)
Caracterul primei şi celei de‑a doua Epistole către Corinteni: cele două epistole ale lui Pavel către Corinteni sunt epistolele pustiei. Sfinţii sunt priviţi ca fiind puşi deoparte din această lume, pentru o chemare cerească. Această lume, devenită o pustie pentru ochii credinţei, nu poate oferi credinţei nimic care s‑o susţină. Trecând prin această lume, credinciosul trebuie să trăiască o viaţă de dependenţă deplină şi de ascultare totală faţă de Domnul. Eşecul în a trăi o astfel de viaţă este cauza tuturor despărţirilor şi a rupturilor în mărturia ca familie şi ca adunare. Dumnezeu îngăduie această vreme de încercare prin pustie, pentru a afla ce este în inimile noastre. Dar, lucru mult mai preţios, aflăm ce este în inima lui Dumnezeu, şi anume Hristos. Apoi, pe măsură ce aflăm acest lucru, ne întoarcem dinspre noi înşine spre Hristos, pentru a găsi soluţia oricărei nevoi.Apostolul Pavel lucrase optsprezece luni în Corint. Domnul avea multe suflete în acea cetate şi mulţi s‑au întors la El. Dar, în timpul absenţei apostolului, lucrurile nu au mers bine în Corint. El a auzit de la ai Cloei că erau certuri între ei. Erau într‑o stare firească, iar, dacă semănăm în carne, din carne vom secera putrezirea. Acest lucru era evident între ei, iar apostolul Pavel abordează aceste probleme în prima sa epistolă.Un an mai târziu, Pavel le‑a scris cea de‑a doua epistolă, după ce auzise de pocăinţa sinceră pe care prima sa epistolă o lucrase în ei. Bucuria îi umplea inima pe când călătorea peste tot, pentru a‑L face cunoscut pe Hristos. Oriunde Hristos este făcut cunoscut prin cuvânt sau faptă, mireasma plăcută a cunoştinţei lui Hristos se va înălţa către Dumnezeu. Aceasta doreşte Dumnezeu de la fiecare copil al Său.                             J. Redekop
DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD :
10353115_785660094829402_8129276266120972343_n

SĂMÂNŢA BUNĂ

Luni, 1 SEPTEMBRIE 2014
Să nu vă duceţi … la vrăjitori: să nu-i întrebaţi, ca să nu vă spurcaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
Levitic 19.31
O doamnă binecunoscută, chiar proeminentă, era foarte nefericită. Însăşi presa serioasă s-a ocupat de cazul ei. Astfel, cititorii au aflat că renumita doamnă a lăsat să i se ghicească în cărţi. Ferm convinsă că aceste cărţi îi vor spune adevărul, a crezut că va putea afla soarta ei viitoare.Oamenii timpului nostru citesc aşa ceva cu atenţie. Seducţia este tot mai cuprinzătoare. Nu este de mirare, că nu au citit în Biblie despre porunca fără echivoc a lui Dumnezeu. Fiindcă popoarele antice au urmat acest fel de vrăjitorii şi au crezut mai mult în stele decât în Dumnezeu, El Şi-a pronunţat sentinţa asupra acestor naţiuni şi a executat-o. În loc să ne plângem de judecata lui Dumnezeu, este mai prudent să cercetăm cauzele acţiunii Sale.Biblia, această carte interesantă, are însă multe de spus. Deci, cine caută declaraţii în legătură cu viitorul, găseşte în Biblie un izvor adevărat. Toate prezicerile înscrise de oameni conduşi de Duhul Sfânt în Biblie se vor împlini. De aceea creştinii credincioşi au încredere în toate prezicerile lui Dumnezeu. Recomandăm şi cititorului acelaşi lucru. Trecutul, prezentul şi viitorul nostru se găsesc scrise în această carte, Biblia.
DESCARCATI TOATA LUNA IN WORD: SĂMÂNŢA BUNĂ SEPTEMBRIE 2014
1548031_785641144831297_4411755774114041368_o

10349219_340218482803888_5265360666043591368_n



About these ads
Occasionally, some of your visitors may see an advertisement here.

Thursday, September 4, 2014

MARGARETA -Credincioasă până la moarte de E. Hott (carte online)-O motivatie de a invata Evanghelia dupa Ioan pe dinafara

Christianity can be condensed into four words: Admit, Submit, Commit and Transmit. -Samuel Wilberforce

castle1 (1)

 Credincioasă până la moarte

75-580x375

de E. Hott

  1. În vechiul castel

Într-o dimineaţă de primăvară, în anul 1395, soarele strălucea pe turnurile crenelate ale castelului Lovell, situat în una din părţile cele mai rustice ale ploioasei Anglii. Cu toate că ziua abia începea – era abia ora şapte – o activitate veselă însufleţea deja spaţioasele săli ale vechiului castel, pentru că doamna Lovell supraveghea ea însăşi slujitoarele, care preparau masa.Castelana era de înălţime mijlocie, dar talia ei mică o făcea să pară grasă; figura ei rotundă şi plăcută era parcă iluminată de reflexele fierbinţi ale unui foc mare, care ardea în imensul cămin. Doamna era îmbrăcată într-o rochie neagră, tivită cu o bandă de blană şi purta una din pieptănăturile acelea   străine, conice, făcută din voal negru scrobit şi cu stele aurite pe ea. Ajutoarele ei, fete între 15 şi 25 de ani, erau ocupate în toate colţurile bucătăriei, în timp ce la o masă puţin separată, doamna Caterina, femeie de vârstă mijlocie care îndeplinea funcţia de bucătăreasă şefă, amesteca felurite ingrediente. În mijlocul acestui grup plin de viaţă, doamna Lovell se ducea şi venea, agitând conţinutul unei oale, ridicând capacul unei crătiţi, certând ici, corectând colo şi nelăsând nici un minut fără supravegherea ei atentă. „Nan, trebuie să tai ţiparii în bucăţi mai mici. Sileta, ia seama la supă, va da afară din cratiţă! Alis, leneşă ce eşti!… “ şi se auzi zgomotul unei palme zdravene, „ai uitat ceapa în ciorbă! Margareta! Magda! Unde este domnişoara Margareta? Ioana, du-te repede să vezi dacă domnişoara Margareta este în camera ei.“ Ioana, o fetiţă de 16 ani, a lăsat pătrunjelul pe care era gata să-l taie mărunt şi a ieşit afară din cameră. Ea a reapărut îndată gâfâind şi, făcând o reverenţă stăpânei sale, a anunţat-o că „domnişoara Margareta era în camera ei şi că avea să vină fără întârziere“. Domnişoara Margareta a apărut într-adevăr foarte curând şi ea va fi eroina istorisirii noastre. Margareta era singurul copil al domnului Godefroy Lovell, cavaler, şi al doamnei Agnes Lovell. În momentul în care se începe istoria noastră ea avea 17 ani; înaltă, zveltă şi delicată. Trăsăturile ei erau regulate; ochii ei albaştri exprimau frumuseţe şi cinste, iar părul ei care, despletit, îi cădea până la picioare, era de culoare aurie deschisă, aşa de rară în zilele noastre şi aşa de apreciată în Evul Mediu. Margareta era îmbrăcată cu o rochie neagră, garnisită cu blană de jder şi fixată prin balene care susţineau bogata stofă. Pe deasupra acestei rochii, tânăra purta un fel de jachetă ajustată strâmt şi în locul pieptănăturii înalte în clopot, care schimba înfăţişarea mamei, avea un fileu din ţesătură de aur, împodobit cu perle. Margareta era, pentru vârsta ei, o domnişoară împlinită. Ea ştia să cânte din harpă, să cânte din gură, să execute cu îndemânare broderii minunate şi să prepare mese savuroase; ştia de asemenea să recunoască un cavaler dintr-o singură privire, după scutul acestui nobil personaj, şi n-ar fi şovăit un moment să spună cui aparţin cei trei lei care se târăsc pe nisip, sau arcul de argint de pe blazoane. Toate acestea nu reprezentau cunoştinţele obişnuite ale unei femei nobile din acel timp, însă eroina noastră ştia mai multe. Margareta ştia să citească şi, în plus,  aşa cum îşi şopteau slujitoarele una alteia, cu totul încântate de ştiinţa tinerei lor stăpâne, Margareta ştia să scrie. Doamna Lovell nu se putea lăuda nici cu una, nici cu alta, dar domnul Godefroy, care era un om cult şi care avea o bibliotecă, hotărâse ca fiica ia să primească o instrucţie îngrijită. Biblioteca domnului Godefroy era foarte bogată pentru acel timp: ea conţinea 42 de volume, dintre care cinci erau manuscrise împodobite cu mare artă. Avea „Căutarea Sfântului Graal“, „Călătoriile domnului Ioan de Mandeville“, „Cronica“ de Matei Paris, „Cetatea lui Dumnezeu“ de Sfântul Augustin şi un breviar. Doamna Lovell nu avea nici un breviar, şi pe bună dreptate, fiindcă n-ar fi ştiut să se servească de el; Margareta însă, cu permisiunea tatălui ei, îşi folosea talentul ca să copieze textul şi înfrumuseţările manuscrisului preţios, cu scopul de a avea la ea un breviar (carte cu rugăciuni), pentru ea personal. Ea era ocupată să reproducă cu precizie pe pergament fin o miniatură reprezentând pe Iuda Iscarioteanul, cu încălţăminte din Evul Mediu, şi pe sfântul Petru, trăgând în Malchus cu o archebuză (veche armă asemănătoare cu puşca), tocmai când mama ei a chemat-o. Margareta a intrat fără zgomot în bucătărie şi, făcând mamei sale o reverenţă, i-a zis cu o voce dulce:  M-aţi chemat, doamnă, mama mea?  Da, fiica mea, vezi cum face Alis supa, fiindcă ea nu pricepe mai nimic; ocupă-te apoi de „gruwall“, în timp ce eu rad migdalele acestea pentru marţipan (un produs zaharos). Margareta şi-a împlinit însărcinarea şi s-a adresat unei servitoare neştiutoare pe un ton mai dulce decât doamna Lovell. Era tocmai ocupată să pregătească ţiparii în gruwall (un fel de mâncare de ţipari), când un tânăr zvelt, îmbrăcat ca un paj, a intrat în bucătărie. 
 Ei, Richard Pynson, a strigat doamna Lovell, sunteţi un curier rapid, nu vă aşteptam înainte de a se face seară.  Am terminat mult mai devreme decât gândeam, doamnă, răspunse tânărul. 
 Aţi aflat ceva veşti?  Nici una, nobilă doamnă! afară doar dacă socotiţi ca bun anunţul unei predici care va fi ţinută duminica viitoare la biserica din Bostock, de către un predicator din Oxford, domnul Sastre. Margareta îşi întrerupsese lucrul ca să asculte cu atenţie pe Richard.  Vreţi să mergeţi, domnişoară Margareta? Margareta aruncă mamei sale o privire timidă. 
 Nu mi-aş dori altceva, a spus ea, decât să mă lăsaţi din toată inima să mă duc.  Da, fiica mea, du-te! a răspuns doamna Lovell cu bunătate. E ceva rar să auzi o predică la Bostock. Părintele Legott nu este deloc dornic să predice, mi se pare. 
 Voi merge cu dumneata, Richard, a spus Margareta, cu toată plăcerea, fiindcă aş dori mult să ascult pe venerabilul părinte. Niciodată n-am văzut un predicator din Oxford… Apoi ea s-a întors la pregătirea prăjiturilor. Doamna Lovell s-a dus să ia ciorba de pe foc şi Pynson, apropiindu-se de Margareta, i-a spus în şoaptă:  Se zice că acest domn Sastre predică lucruri ciudate, ca acelea pe care John Wykliffe * le vestea odinioară, dar pentru că biserica nu-i cere socoteală, mi se pare că ne putem duce să-l ascultăm. Înroşindu-se, Margareta a răspuns tot în şoaptă:  Aceasta nu ne va face rău?  Nu cred, a răspuns Richard şi, aruncându-şi tolba pe umăr, a părăsit sala.Înainte de-a însoţi pe Margareta şi pe Richard la predica domnului Sastre, trebuie să prezentăm pe tânărul Pynson. El era pajul sirelui Godefroy Lovell şi fiul sirelui Leon Pynsonlee. Era obiceiul în Evul Mediu de a trimite tineri gentilomi să facă ucenicie de cavaleri la un nobil, unde serveau în calitate de paj sau scutier. Richard Pynson nu ocupa deloc o situaţie inferioară la castelul Lovell şi era din toate punctele de vedere egal cu Margareta, prin naştere şi prin educaţie. Duminica în care domnul Sastre trebuia să predice era o frumoasă zi de primăvară, vestitoare de vreme bună. Margareta, îmbrăcată în negru, cu o pelerină deasupra jachetei, a fost ajutată de tatăl ei să se urce în şa, iar Richard Pynson era deja aşezat în faţa ei pe un mare cal de paradă sur. Şi au călărit încet până la biserică, la o depărtare de aproape 3 kilometri, în timp ce un mic paj, care trebuia să aibă grijă de caii lor în timpul slujbei, alerga după ei. Slujba a fost oficiată de preotul parohiei; predicatorul din Oxford, aşezat la catedră, a citit Evanghelia din acea zi, însă n-a luat altfel parte la ceremonie. În acele timpuri îndepărtate predicile se puteau împărţi în două categorii. Sau preotul citea un text din Sfânta Scriptură în latineşte, adăugându-i câteva comentarii scurte, sau ţinea un discurs lung şi sterp despre câteva puncte de dogmă, adesea absurde. Se discuta mult timp de exemplu pentru a se şti dacă cuvântul „înger“ este tot una cu „spirit“ – sau care dintre cei şapte îngeri principali era căpetenia celorlalţi; se încerca să se socotească timpul pe care a trebuit să-l facă îngerul Gabriel pentru a zbura din cer pe pământ ca s-o anunţe pe Maria; se pierdeau în discuţii pentru a şti în ce timp al zilei îngerul apăruse Fecioarei, cum era îmbrăcat etc. Discursul rostit de domnul Sastre nu a fost nici o dizertaţie stearpă, nici o expunere de dogme fără viaţă. El a citit întâi un text în latineşte ca de obicei, apoi a vorbit astfel:  Acum, fraţii mei şi surorile mele, vom reciti în limba poporului acest pasaj al Cuvântului lui Dumnezeu: „Vrednic este Mielul care a fost înjunghiat să primească putere, bogăţie, înţelepciune, tărie, cinste, slavă şi binecuvântare.” Ceea ce a urmat n-a fost un discurs scolastic, cu observaţii banale asupra textului ales. „Mielul care a fost înjunghiat“ a fost subiectul care a umplut predica lui Sastre. El a împărţit vorbirea sa în mai multe puncte: Cine este Mielul? Cum şi pentru ce a fost înjunghiat? Pentru ce este vrednic? Cine sunt cei din textul sfânt, care proclamă astfel slava Lui? Predicatorul, referindu-se la jertfele din Legea lui Moise, a explicat întâi ascultătorilor săi pentru ce Cristos este numit „Miel“; apoi a arătat cu putere că a murit, El, Cel drept, pentru cei nedrepţi, ca să-i aducă la Dumnezeu; în fine, el a expus toată perfecţiunea lucrării Sale, care este desăvârşită şi definitiv înfăptuită. A vorbit despre dragostea lui Dumnezeu pentru păcătoşi, de această dragoste aşa de mare care L-a făcut să-Şi dea pe propriul Său Fiu, pe Preaiubitul Său, pentru a Se încărca de păcatele lor şi a le da neprihănirea Sa în schimb. Şi la urmă, el a descris ascultătorilor această glorioasă şi sfântă cetate, unde păcatul, durerea şi moartea nu vor intra, ale cărei temelii sunt din pietre scumpe şi ale cărei porţi sunt dintr-un singur mărgăritar; aceasta este locuinţa preafericiţilor care, spălându-şi hainele în sângele Mielului, nu vor înceta nici ziua, nici noaptea să-I cânte laude. Sastre a atras astfel atenţia ascultătorilor săi asupra îngerilor care dau slavă Mielului: „În toată această Carte, a spus el, nu văd ca astfel de laude să fie adresate altcuiva decât lui Dumnezeu. Sfinţii îngeri adoră Mielul; însă nimeni nu adoră pe îngeri. Numai Sfântul Ioan s-a prosternat de două ori la picioarele îngerului care l-a făcut să vadă aceste lunuri, dar trimisul ceresc nu s-a bucurat de acest act. Dimpotrivă, Sfântul Ioan este chiar dojenit de el Apocalipsa 19:10). “„Vedeţi deci, dragi prieteni, ce mare este greşeala acelora care adoră sfinţii îngeri şi cât de mâhniţi ar fi îngerii dacă ar şti acest lucru. Nu ştiu dacă ei cunosc aceste lucruri, căci această sfântă Carte nu ne-o spune; însă vedeţi, scumpi fraţi, că dacă ei ar şti, ar fî nemulţumiţi. Şi dacă nu ştiu nimic, pentru ce să ne adresăm lor? Mai mult, mi se pare că pentru acelaşi, motiv, Maria,mama Domnului ISUS, care acum este în cer cu Fiul său, Domnul Isus Hristos, nu poate să fie deloc mulţumită dacă vede cum oamenii o adoră pe pământ. Şi am putea să spunem tot aşa despre toţi sfinţii. “ Ajuns la capătul predicii sale, Sastre s-a aplecat peate marginea catedrei şi cu voce joasă şi convingătoare a mai adăugat: „Se află aici, iubiţii mei prieteni, vreunul care iubeşte pe acest scump Domn Isus, acest Miel care a fost înjunghiat? Care dintre voi va renunţa la această lume mizerabilă pentru dragostea Lui? Care este gata să urmeze Mielul oriunde merge El, chiar dacă ne va conduce pe un drum de încercări, sau prin închisoare, sau pe calea dureroasă a sărăciei, sau pe uşa joasă şi întunecată a morţii? Care este gata? Nu este nici o persoană? Cristos nu are aici nici un suflet? Când sfinţii îngeri vor număra aleşii, va trebui să treacă sub tăcere Bostockul? Bostock să fie el mai puţin favorizat decât Sodoma şi Gomora, de unde cel puţin câteva suflete au fost salvate? Nu este nici unul în acest oraş? Nu, fraţii mei, nu va fi astfel. Am încredere că veţi veni în mare număr, cu grămada, da, o mulţime, pentru a înconjura pe Hristos, pentru a atinge marginea veşmântului Său, adică a marei Sale îndurări. Lui Hristos Îi place să veniţi la El pentru a-I cere harul Său. Niciodată El n-a respins un păcătos care a venit la El. Nu le-a reproşat decât că n-au venit la El şi că le-a lipsit credinţa. Niciodată nu S-a plâns că a fost îmbulzit de mulţime. Prietenii mei, eu sunt un om bătrân şi după toate probabilităţile nu voi mai veni aici niciodată; însă cum voi căuta, în mulţimea preafericiţilor, în cer, feţele care sunt îndreptate în acest moment spre mine! Dumnezeu să mă ajute să le văd pe toate! Rog pe Dumnezeu ca fiecare din voi să poată fi îmbrăcat cu această haină strălucitoare şi curată şi ca fiecare din voi să strige într-o zi în cetatea lui Dumnezeu: „Vrednic este Mielul!“Această predică a produs asupra Margaretei Lovell o impresie adâncă. Niciodată până atunci ea nu auzise vorbindu-se despre Mielul care a fost înjunghiat. Întoarcerea acasă a fost tăcută. Când tinerii s-au apropriat de castel, Margareta a rupt tăcerea:  Domnule Pynson, am auzit astăzi lucruri ciudate! 
 Într-adevăr, domnişoară. Mă întreb însă, dacă domnul Sastre are dreptate.  Cât de mult mi-ar place să am această carte pe care învăţătorul Wykliffe a tradus-o în limba poporului şi care este Cuvântul lui Dumnezeu, a continuat Margareta. Aş şti atunci dacă domnul Sastre a spus drept. Ah, dacă aş cunoaşte pe cineva să aibă această carte preţioasă!  Domnul Carew de Marston mi-a spus de câtva timp, a răspuns Richard, ezitând puţin, că el areEvanghelia Sfântului Ioan, apostolul. Un cleric foarte harnic a copiat-o cândva, după traducerea lui Wykliffe. 
 Oh, domnule Pynson! a strigat Margareta, rugaţi pe Domnul Carew să-mi împrumute această carte. Spuneţi-i că îi voi da cele mai frumoase bijuterii ale mele drept garanţie, numai să mi-o dea. Trebuie s-o văd!  Încetişor, încetişor, domnişoară, a răspuns Richard surâzând. Toate lucrurile trebuie făcute cu prudenţă. Nu uitaţi că învăţătorul Wykliffe şi chiar domnul Sastre au fost consideraţi de mulţi ca eretici. Doar n-aţi vrea să fiţi pusă la surghiun de sfânta noastră biserică?!  Aş suporta orice, a răspuns Margareta cu înflăcărare, numai să fiu sigură că voi purta într-o zi acele veşminte albe şi că voi cânta în cetatea lui Dumnezeu: „Vrednic este Mielul!“  Nobilă domnişoară, voi face tot ce-mi stă în putinţă să vă procur această carte, dar poate va trece timp până ce voi vedea pe domnul Carew. Doamna Lovell i-a primit pe tineri la intrarea castelului.  Richard Pynson, a spus ea, domnul Godefroy doreşte chiar acum să vă vorbească. Şi cum tânărul se grăbea să meargă pentru a întâlni pe castelan, ea a adăugat, adresându-se Margaretei: Tatăl tău are un comision urgent pentru Marston. Ei bine, fiica mea, cum ţi-a plăcut predica?  Foarte mult, mamă. Niciodată încă n-am auzit o asemenea predică. Margareta a alergat în camera ei şi o clipă după aceea a apărut în sala cea mare, în momentul când intra şi Richard. Ea avea în mână un colier de mare preţ. – Domnul Godefroy mă trimite cu un mesaj la domnul Marston, a spus tânărul şi a adăugat: Aveţi vreun comision pentru Marston, domnişoară?  Domnule Pynson, luaţi această bijuterie, duceţi-o domnului Carew şi lăsaţi-i-o în schimb, dacă vrea să-mi împrumute cartea. Şi dacă valoarea acestui colier nu este suficientă, îi voi trimite încă unul, numai să văd cartea. Richard a pus colierul în siguranţă, în dublura vestei sale.  Dacă nu vă voi aduce ceea ce doriţi, a spus el, nu va fi din cauză că n-am făcut tot ce-mi stă în putinţă pentru a o obţine, însă nu speraţi prea mult! Dacă nu voi reuşi?! Dumnezeu să ne ajute să vă împrumute această carte! a fost răspunsul Margaretei.

* John Wykliffe, preot din Sutterwork, precursorul Reformei, a fost primul care a tradus în englezeşte Noul Testament.

TOATA CARTEA:

CLIK ON Credincioasă până la moarte

MAI JOS REPOSTED DE LA  :

http://rodiagnusdei.wordpress.com/2011/05/26/credincioasa-pana-la-moarte-de-e-hott-carte-online/

Credincioasă până la moarte de E. Hott (carte online)SCRIBID 

 http://www.scribd.com/doc/56300091/Credincioasa-Pana-La-Moarte-E-Hott

7405_779866592075419_4973719241118274552_n